Marea-Britanie-musulmani

Imigraţia musulmană a bulversat întreaga Europă în ultimele săptămânii. Deocamdată, România încă nu a fost inclusă în circul migraţiei musulmane, decât tangenţial, prin câteva cazuri isolate. Însă, mare migraţie musulmană s-a abătut asupra Ungariei, Austriei, Serbiei şi Croaţiei. Dar până acum nu s-a prezentat foarte clar care sunt efectele colonizării de către musulmani a anumitor zone din Europa şi ce implicaţii decurg, pe termen scurt sau mediu, din acest fenomen.

De cincizeci de ani, pe scena Europei occidentale are loc un spectacol regizat de clasa politică in care imigraţia musulmană, multiculturalismul şi corectitudinea politică, au fost şi sunt principalii actori ai unui delirant şi masochist ménage a trois, ale cărui creaţii monstruoase sunt Zonele Interzise (No-Go Zones). “Zonele interzise” din Europa occidentală sunt trecute în revistă, succint dar convingator, într-un articol scris de Soeren Kern – “Ocupaţie fără tancuri şi soldaţi”, apărut recent în Hudson NY, dar care a trecut neobservat.

Articolul evidenţiază faptul că islamiştii intensifică crearea zonelor interzise ne-musulmanilor în oraşele Europei. Cea mai mare parte a acestor “zone interzise” funcţionează ca nişte micro-state guvernate de Sharia. Autorităţile ţărilor gazdă au pierdut, se pare, controlul acestor cartiere unde, în majoritatea cazurilor, serviciile publice – adică poliţia, pompierii şi serviciul de ambulanţă – nu mai au acces. “Zonele interzise” sunt rezultatul deceniilor de politică multiculturală, care i-a încurajat pe musulmani să creeze societăti paralele şi să trăiască într-o auto-segregare, mai degrabă decât să se integreze în ţările gazdă europene.

În Marea Britanie, de exemplu, gruparea musulmană “Musulmanii contra cruciadelor” a lansat o campanie pentru transformarea a 12 oraşe engleze- incluzând şi ceea ce ei numesc Londonistan – în state islamice independente. Aceste aşa zise emirate islamice funcţionează ca nişte enclave autonome, supuse Sharia şi în afara legilor britanice. Acest “Proiect al Emiratelor Islamice” enumeră oraşele Birmingham, Bradford, Derby, Dewsbury, Leeds, Leicester, Liverpool, Luton, Manchester, Sheffield, cât şi Waltham Forest în nord-estul Londrei şi Tower Hamlets în est, ca teritorii pe cale sa fie supuse în întregime legii islamice Sharia.

In cartierul londonez Tower Hamlets (numit şi Republica Islamică Tower Hamlets), predicatorii musulmani, porecliţi şi Talibanii din Tower Hamlets, ameninţă regulat cu moartea femeile care nu poartă vălul islamic. Străzile învecinate sunt împânzite cu afişe care te avertizează: “Intraţi într-o zonă controlată de SHARIA; aici se aplică legea islamică!”. Toate reclamele publicitare care sunt considerate ofensatoare pentru musulmani sunt vandalizate sistematic sau acoperite cu spray negru.

În Luton, în cartierul Bury Park, musulmanii sunt acuzaţi de a pune în practică o adevarată “epurare etnică”, hărţuindu-i pe ne-musulmani, până când aceştia cedează şi se mută în altă parte. În West Midlands, doi predicatori creştini au fost acuzaţi de “incitare la ură” pentru că distribuiau evanghelii într-o zonă predominat musulmană din Birmingham. În Leytonstone, la est de Londra, extremistul musulman Abu Izzadin i-a urlat în fata fostului ministru M. John Reed: “Cum ai îndrăznit să vii într-o zonă musulmană.”

În Franţa, sectoare mari din cartierele musulmane sunt considerate ca ” Zone Interzise” de poliţia franceză. Recent au fost delimitate 751 de “Zones urbaines sensibles”, sau ZUS, cum mai sunt numite printr-un eufemism. O listă completă a acestor ZUS se gaseşte pe un site oficial al guvernului francez, cu hărţi din satelit şi o demarcare precisă străzilor. Se estimează că cinci milioane de musulmani trăiesc în aceste “zone urbane sensibile”, zone în care statul francez nu-şi mai exercită controlul! Imigranţii musulmani au preluat controlul unor parţi din Franţa.

La Paris şi în alte oraşe franceze cu o numeroasă populaţie musulmană, ca Lyon, Marseille şi Toulouse, mii şi mii de musulmani închid străzile (oprind astfel activităţile comerciale şi traficul pietonal şi auto) pentru a-şi ţine rugăciunea de vineri. Anumite moschei îşi folosesc staţiile de amplificare pentru a-şi difuza predicile şi rugăciunile. Acest spectacol săptămânal (imagini, aici), numit şi “ocupaţia fără tancuri şi soldaţi”, provoacă derută şi mânie în rândul populaţiei. În ciuda nenumaratelor plângeri, autorităţile locale refuză să intervină deoarece se tem să nu provoace revolte ale musulmanilor.

Bruxelles, capitala Belgiei, este deja în proporţie de 20%, musulmană. Multe cartiere locuite de musulmani au devenit zone interzise poliţiştilor, aceştia fiind frecvent atacaţi atunci când pătrund în ele. În districtul Kuregem din Bruxelles, care seamănă adesea cu o zonă de razboi urban, poliţia patrulează cartierul în doua tanchete blindate: una pentru transportul echipei de poliţişti şi cea de-a doua, pentru escorta celei dintâi. În alt cartier bruxelez, Molenbek, poliţiştii au primit ordin de a nu bea cafea sau a manca sandwich-uri în public în timpul Ramadanului.

În Germania, Bernhardt Witthaut, comisar de poliţie, a declarat la 1 august ziarului Der Westen că imigranţii musulmani sunt în curs să impună zone interzise în numeroase oraşe germane, cu o viteză alarmantă. Ziaristul l-a intrebat pe B. Witthaut: “Există zone urbane, de exemplu în Ruhr, unde cartiere întregi sunt zone interzise, iar poliţia nu mai poate asigura securitatea?”

Domnul Witthaut a răspuns: “Toţi comisarii de poliţie şi ministrul de interne vor nega această realitate, dar este evident că noi ştim foarte bine unde ne putem deplasa cu o simplă maşină de poliţie şi unde este nevoie de un transportor blindat de trupe. Adevărul este că, colegii noştri nu se mai pot deplasa în echipe de doi, fără a deveni, ei înşişi, victimile unei crime. Şi ceea ce este mai grav: în aceste zone, autorii crimelor nu sunt nici măcar inculpaţi! Sînt lăsaţi “de capul lor”. Ar trebui, cu adevărat un caz foarte grav, pentru ca noi, poliţiştii, să fim auziţi. Puterea Statului este total absentă de pe această scenă!”

În Italia, musulmanii au preluat controlul Pieţei Veneţia din Roma pentru rugăciunile de stradă. La Bolognia, musulmanii au ameninţat în repetate rânduri că aruncă în aer catedrala San Pietronio care conţine o frescă veche de şase secole inspirată din Infernul lui Dante, ce infăţişează un Mahomed torturat de diavolii Infernului.

În Olanda, un tribunal olandez a cerut guvernului să publice o listă incorectă politic, a celor 40 de zone interzise din ţară. Cele mai problematice cinci cartiere musulmane sunt la Amsterdam, Rotterdam şi Utrecht. Cartierul Kolenkit din Amsterdam este problema numărul unu a ţării. În sfârşit trei districte periculoase sunt Pendrecht, Het Oude Noorden şi Bloemhof în Rotterdam. Cartierul Ondiep din Utrecht ocupă poziţia a cincea, urmat de Rivierenwijk(Deventer), Spangen (Rotterdam), Oude Westen (Rotterdam), Heechterp/Schieringen(Leeuwarden) şi Noord-Oost(Maastricht).

În Suedia, care are cea mai generoasă lege a imigrării din Europa, largi teritorii în sudul oraşului Malmo, care are mai mult de 25% musulmani, sunt zone interzise ne-musulmanilor. Pompierii şi ambulanţele refuză să intre în cartiere musulmane ca Rosengard, fără o escortă puternică a poliţiei. Şomajul în rândul bărbaţilor în Rosengard depăşeşte 80%! Când pompierii au încercat să stingă un incendiu declanşat la moscheea principală din Malmo, au fost atacati cu pietre.
În oraşul suedez Goteborg, tinerii musulmani au atacat cu cocktail-uri Molotov maşinile poliţiei.

În cartierul Angered, peste 15 maşini ale poliţiei au fost distruse, tinerii musulmani folosind lasere pentru a-i orbi pe politisti.În cartierul Backa din Goteborg tinerii au atacat cu pietre maşinile poliţiei, poliţia având dificultăţi în a stopa atacurile declanşate contra ambulanţelor şi pompierilor în diferite cartiere ale oraşului. Dar,potrivit imamului Adly Abu Hajar din Malmo: “Suedia este cel mai bun stat islamic din lume.” Este doar o prezentare scurtă, dar clară, a principalelor enclave musumane din Europa, dar realitatea este mult mai dură, iar implicaţiile şi efectele sunt uriaşe.

Ion Teleanu | ZiuaNews

Valul omogen de imigranți tineri, covârșitor bărbați, bine îmbrăcați, cu un aer dominator

De la interlopi mărunți și șefi de mici miliții din Orierntul Mijlociu sau Africa, până la mari rețele de traficanți și chiar Hamas, Hezbollah sau organizatia Statul Islamic (cum altfel pot trece sute de mii de imigranți prin teritoriile controlate de jihadiști?), toți profită de pe urma ”afacerii” exodului către Europa.

Acest nou business care înflorește în Levant, pe coastele Africii și în Europa este ajutat de pasivitatea guvernelor europene și a UE. Fie că vorbim de o reacție puternică, de demantelarea a rețelelor de traficanți, de distrugerea ambarcațiunilor înainte de a fi folosite de aceștia (în cazul puținilor politicieni care riscă să se ridice împotriva opiniei cvasigeneralizate ce susține cauza imigranților) sau de asigurarea celor mai omenești cu putință condiții pentru imigranți odată ajunși în Europa (în cazul politicienilor ce își declara compasiunea față de acești oameni), guvernele europene au rămas inactive sau au acționat pompieristic.

Presa germana relatează despre cum poliția federală a gasit de cuviință sa trateze cazurile imigranților care călătoresc pe autostrăzile din țară, în camioane sau chiar pe jos – s-a decis amplasarea unor panouri de avertizare pentru șoferi prin care sunt atenționați ca pe ”Autobahn” sunt imigranți. Nimic pentru descurajarea și distrugerea retelelor de traficanți, ci mai degrabă totul pentru fluidizarea exodului.

O sumară revistă a presei alta decât cea de main stream relevă o imagine diferită asupra crizei imigranților. Nu sunt puține vocile edililor din orasle germane care se plâng că ”sistemul s-a prăbușit”, că nu mai pot face față valului de imigranți. S-a recurs pana si la armată pentru ridicarea de corturi în orașele germane. În altă ordine de idei, multe publicații online arată că o parte însemnată a imigranților nu par să fi fugit din calea războiului, ci par să fi venit în Europa din rațiuni economice. Chiar și publicațiile renumite încep să susțină această teza – inegalitățile economice sunt cauza exodului (mulți dintre imigranți plătesc zeci de mii de dolari pentru a ajunge în Europa, însă puțini sunt cei care se întreabă de unde pot face rost de aceste sume, uneori într-un interval foarte scurt). Cum a gândit UE să reacționeze la aceste inegalități ale lumii globalizate? Simplu, renunțând să-și mai păzească frontierele și invitându-i pe imigranți in Europa. Însă, dacă există publicații ce ridică problema inegalităților și a imigrației din rațiuni economice, niciuna nu mai ridică problema prăbușirii sistemului social din statele europene.

Apar și semnale de alarmă și mai grave. Pe site-ul chroniclesmagazine.org sunt publicate observațiile unui angajat cu vechi state de plată în cadrul Ministerului Olandez al Imigrației. ”Experiența mă ajută să observ ceva nou la valul format în proportie covârșitoare din musulmani. Observăm o hotărâre de fier pentru a merge mai departe, în pofida legii – acesta nu este comportamentul tipic al unor refugiați. Refugiații sunt de regulă traumatizați, formează grupuri eterogene, au modalități specifice de comunicare verbală și nonverbala. Actualul val este mai degrabă uniform: cel mai mare grup este cel al bărbaților tineri. Plutește un aer de omogenitate, care contrastează cu originea etnică diferită. Comportamentul tinerilor cu care am luat contact, cuvintele pe care le folosesc, limbajul corpului dau impresa de stăpânire de sine și superioritate. Aproape că îți ordonă. Asta nu are nimic de-a face cu comportamentul refugiaților din calea războiului sau al celor economici”.

”Grupurile actuale sunt hotărâte și puternice, nu disperate să-și salveze viețile – până la urmă factorul determinant pentru refugiații veritabili.Sunt hotărâți să facă acest drum pentru a li se alătura ”minorităților” deja existente in Europa. Legătura dintre ei nu este etnică, ci religioasă. Nu par să fie parte a unei mișcări spontane. Imigranții turci și marocani din anii 1970 erau adevărați imigranti economici, însă membrii acestui nou val nu sunt. Termenul de migrație implică factori complecși care duc la un flux dispersat de oameni, pe o perioadă lungă de timp. Toate aceste caracteristici lipsesc acestui val”.

”În Europa animalele dorm în pat, iar noi înghețăm în ploaie”, spunea o tânăra din Siria, nemulțumită de intervenția poliției macedonene care păzea frontiera statului. ”Știm că aici nu e vorba de Macedonia și de poliția macedoneană. Este vorba despre UE. Spuneți Bruxelles-ului că venim, orice-ar fi!”, a spus pentru Reuters un tânăr sirian de 32 de ani. Sunt declarații care par să confirme opiniile funcționarului olandez citat mai sus.

Într-adevăr, faptul că în două luni de zile din această vară s-a ajuns la un număr de imigranți egal cu cel care au intrat în anul 2014 în Europa este un fapt ce poate ridica semne de întrebare. Războiul din Siria sau cel din Libia au produs un numar uriaș de imigranți nu numai în acest an, ci în fiecare an, începând cu 2010-2011, iar Turcia, spre exemplu, a găsit resursele necesare pentru a primi milioane de imigranți. Până în luna iulie 2015…

Imigranții musulmani nu caută deloc azil în regatele salafiste din Golf. Nu sunt bineveniti acolo. Cu toții se îndreaptă către Europa, acolo unde există deja o disporă musulmană de milioane de oameni, de multă ori refuzând să se integreze în societățile țării gazdă, creându-și fiefuri în suburbiile Parisului, Berlinului și ale altor mari metropole. Comunitățile sunt susținute de organizații de caritate musulmane finanțate chiar de către acesle regate din Golf ce refuză să-i primească pe imigranți (În 2012, organizațiile astfel finanțate au decis să împartă gratuit câte un Coran pentru 25 de milioane familii din Germania). Întregul proces pare susținut chiar de elitele politice ale Europei, în virtutea valorilor perene ale umanismului și a unui sentiment ontologic de vinovăție față de cei mai săraci.

Nu pare să fie vorba despre o mutare a jihadului pe pământ european. Secretarul general NATO, Jens Stoltenberg a sugerat că, deși printre sutele de mii de imigranți se pot afla militanți jihadiști, nu acesta este pericolul major. Explicația o dă Claude Moniquet, fost agent al serviciilor de informații franceze, citat de Reuters: ”Statul Islamic nu trebuie să exporte militanți de vreme ce importă luptători din Europa. Sunt între cinci și șase mii de europeni care au fost în Siria și alții care pleacă. Este greu de priceput ce ar câștiga Statul Islamic exportând sirieni și irakieni – oameni care vorbesc araba și de care au nevoie în Irak și în Siria”. Dacă este vorba de o strategie atent gândită și nu de valuri spontane de imigranți, atunci ea trebuie să fie mult mai insidioasă și cu efecte pe termen lung.

Prin urmare, șocul exodului din această vară a dus la apariția, deocamdată timidă, a unor teorii ale conspirației. Una dintre ele a început să fie susținută de presa de main stream – violențele înregistrate între grupurile de imigranți deja stabilite sau cele abia sosite nu se datorează acestor oameni, ci unei conspirații a guvernului german menită să le creeze imigranților o imagine proastă încă de la început, scrie un editorialist de la Tageszeitung.

De cealaltă parte se vorbește despre o decizie strategică a Turciei de apune presiuni asupra statelor europene, despre calculele electorale ale președintelui Recep Tayyip Erdogan, despre o strategie a Germaniei și a Franței de a combate fenomenul îmbătrânirii populației și criza demografică, sau despre o mișcare coordonată a aliaților de peste Ocean pentru a determina statele europene (sau pentru a oferi politicienilor argumentele necesare în fața electoratului) sa se angajeze în intervențiile militare din Orientul Apropiat și Africa.

Dincolo de aceste supozitii, valul de imigranți a reușit deja să dividă Europa, fizic (prin propunerile de anulare a aplicării Acordului Schengen), politic (prin resuscitarea extremei dreapte în multe state). Mai mult, în timp ce cetățenii europeni continuă să vorbească doar pe la colturi despre pericolul imigratiei, temându-se să nu încalce un tabu ce le poate distruge cariera, presa și guvernanții par să fi uitat cu totul de subiectele cu adevărat arzătoare și extrem de incomode de acum doar câteva săptămâni.

Medic sirian stabilit în România: Exodul imigranţilor este unul comandat și finanțat. Nu există sirian de rând care să aibă 50.000 de dolari şi să plece cu familia lui spre Occident.

Un doctor sirian anunţă că exodul imigranţilor în Europa este unul comandat. Chirurgul Nadim Al-Hajjar, stabilit în România din 1991, crede că miile de refugiaţi sunt finanţaţi pentru a lua drumul bătrânului continent. Medicul sirian mai spune că sărăcia este una cruntă în ţara sa, care ar putea fi divizată în mai multe regiuni în curând.

“Nu există un cetăţean sirian, la ora actuală, care trăieşte în Siria de la începutul evenimentelor, să deţină posibilitatea să plătească 40.000-50.000 de dolari, să plece cu familia lui din Siria. Şi aceste plecări sunt comandate, sunt favorizate, finanţate de cineva. Pe de o parte, cineva are interes de a exercita presiuni asupra Europei, iar pe de altă parte există un foarte mare interes de schimbare demografică în zonă”, spune Nadim Al-Hajjir, chirurg la Spitalul din Cluj Napoca.
Chirurugul sirian crede că exodul pregăteşte terenul pentru împărţirea Siriei în două sau trei state diferite. El povesteşte că sărăcia şi violeneţele au ajuns la niveluri teribile în ţara sa.
“Am văzut sărăcie, foamete, mizerie, dezordine, lipsa autorităţii statale, cozi interminabile la orice, mai ales la staţiile de petrol. Stai două-trei zile la coadă pentru un plin de benzină. Toată lumea e înarmată, nu mai ştii cine luptă cu cine. E un haos total. Poţi să-ţi pierzi viaţa în orice moment, fără să se intereseze nimeni de tine”, adaugă chirurgul de origine siriană pentru pressone, citat de b1.ro.
Potrivit deciziilor luate marți la Cinsiliul JAI, România ar urma să primească potrivit cotelor impuse 2.475 de refugiaţi din 66.000 de extracomunitari distribuiţi din Italia şi Grecia. Astfel numărul total de imigranţi alocat până în prezent Bucureştiului este de 4.837. Acest număr ar putea fi însă mult mai mare, în condiţiile în care Ungaria a refuzat să primească imigranţi, iar aceştia ar putea fi relocaţi în ţările vecine.
Pe de altă parte, Muftiul Muurat Iusuf, șeful Cultului Musulman din România, a spus că sunt pregătiți să acorde asistență religioasă refugiaților care ar putea să sosească în România. Declarațiile acestea vin în ajunul celei mai mari sărbători religioase din lumea islamică: Kurban Bayram, care va începe pe 24 septembrie.