Naşterea de prunci este binecuvântarea iubirii lui Dumnezeu

Nasterea-MD-icoana-ruseascaCăsătoria nu-i un mijloc lesnicios de a dobândi plăceri şi nici o asigurare împotriva neputinţelor de la bătrâneţe. Ea este comuniune şi dăruire. Cei doi soţi călătoresc împreună înspre rai şi, primind binecuvântarea cerului, devin rodnici născând copii. A avea copii înseamnă a primi binecuvântarea lui Dumnezeu în casa ta. Când vezi o mamă cu pruncul în braţe trebuie să te gândeşti la cuvintele Domnului Hristos: “cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine mă primeşte” (Matei 18, 5).

Odinioară, în condiţii materiale modeste, casa creştinului era plină de prunci. Peste ani, pruncii crescuţi în sărăcie şi-n credinţă, îşi vor aduce aminte cu mult drag de părinţii şi de casa părintească.

“Nu ştiu alţii cum sunt, spune Ion Creangă, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, …parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie! Şi, Doamne, frumos era pe atunci, căci şi părinţii, şi fraţii, şi surorile îmi erau sănătoşi, şi casa ne era îndestulată, şi copiii şi copilele megieşilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, şi toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă toată lumea era a mea!”.

Iar Ioan Alexandru, născut pe plaiuri transilvane, el însuşi cu o casă de copii, cam în acelaşi sens, ca şi Ion Creangă, va evoca ţinuturile natale şi pe locuitorii lor. Pentru el, locul în care se întemeiază rânduiala unei Patrii “este cuib arhaic şi sacru unde doi oameni, mai întâi un tânăr bărbat şi o fată, se hotărăsc să-şi unească viaţa în cuget şi simţire, prin legământul de aur al inelului nunţii, care desăvârşeşte cerul pe pământ în vederea lucrării şi privegherii, a naşterii de prunci şi împlinirii spirituale în lumina moştenirilor părinţilor”.

Cu sfântă dragoste îşi aduce aminte de părinţi: “tata bătrân, cu şapte prunci în casa de şindrilă… cu fierăstrăul şi securea plecat la făcut metre pentru o brumă de mălai, o văd pe mama bătrână, Teodosia, în straiul negru al satului, levedind cioareci şi suman, cămăşi şi poale de cânepă, aud pe maică-mea, rostind cuvinte şoptite înainte de a adormi, aud satul meu transilvan şoptind în cosmos pe limba ţărănească a neamului meu încercat de istorie dar nebiruit, aceşti oameni întemeiaţi în fiinţa iubirii…”

Aceşti oameni întemeiaţi în iubire ştiau să-şi preţuiască partenerul de viaţă, iar copiii veneau “ca nişte vlăstare tinere de măslin, împrejurul mesei” (Psalmul 127, 3). Aşa gândesc creştinii dintotdeauna.

Ba, încă înainte de creştinism, copilul era considerat o binecuvântare. Agar, slujnica lui Avraam, alungată în pustie, este ocrotită de îngerul Domnului pentru că purta prunc în pântece. Acest înger, nevăzut, stă de strajă lângă fiecare mamă binecuvântată ce poartă prunc în sânul său.

Cea mai sfântă dintre femei, Maica Domnului, după Buna vestire, avându-L în pântece pe Dumnezeu, dă glas nemărginitei sala bucurii: “Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile” (Luca 2, 46-48).

Maica Domnului Îl purta în pântece pe Mântuitorul lumii. Dar, la rândul lui, orice copil este un mântuitor: “mărturiseşte pe părinţi de bătrâneţile neputincioase, mântuieşte viaţa de pieire, mântuieşte nădejdea gata să cadă în dezamăgire, mântuieşte neamul, mântuieşte viitorul, mântuieşte virtuţile creştine, mântuieşte pe mama care l-a cules din cer şi l-a adus în această lume văzută, după cum scrie Sfântul Pavel”.

Copilul este prototipul nevinovăţiei, este modelul celor ce vor să moştenească Raiul. “Adevărat zic vouă, spune Domnul Hristos, de nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (Matei 18, 3). Iar teologul Nichifor Crainic ne spune care-i “lucrul pruncului”: “Pruncul de se va bate, plânge, împreună cu cei ce se bucură cu dânsul, se bucură. Dacă va fi ocărât, nu se mânie; dacă va fi slăvit, nu se înalţă. Dacă vor cinsti pe altul mai mult decât pe el, nu pizmuieşte. Dacă vor lua ale lui, nu se tulbură. Dacă vor lăsa lui puţin ca moştenire, nu ştie, nu iartă la judecată cu cineva, nu se priceşte pentru ale lui, nu urăşte pe vreun om…”

Unul dintre marii scriitori ai omenirii, Dostoievski, pune în gura stareţului Zosima cuvinte unice, ca făcând parte din testamentul său duhovnicesc: “Iubiţi mai cu osebire pruncii, căci ei sunt fără de prihană, ca îngerii din cer, şi trăiesc pentru a ne umple sufletul de duioşie şi pentru a ne curăţi inimile noastre păcătoase, luminând asupra noastră ca un semn ceresc. Vai de cel ce umileşte un prunc!”

Dacă aşa învaţă Scripturile, aşa propovăduiesc Sfinţii Părinţi, aşa raţionează creştinii sănătoşi la suflet, de unde teribila aversiune faţă de copii a omului postmodern? Cu siguranţă că din grava boală spirituală în care l-au adus patimile.

Acum tot mai multe familii nu-şi doresc copii. E drept că există şi familii sterile, care nu pot face copii. De aceea se precizează că sexul nu este numai pentru copii, ci şi pentru comuniune. Din această perspectivă scopul final al revelaţiei conjugale nu este numai procrearea, ci lucrarea reciprocă a soţilor la mântuirea lor.

Dar majoritatea familiilor sunt sănătoase. Şi, totuşi, multe nu-şi doresc copii. Sau, în cel mai bun caz, se opresc la un copil sau doi. Argumentele cu care-şi susţin atitudinea lor potrivnică pruncilor se întemeiază pe lipsa mijloacelor materiale necesare creşterii copiilor. Sau pe lipsa unei case.

Din nefericire la spatele acestor argumente stă o dorinţă nesăţioasă de plăceri şi un egoism dus până la limite. Pentru că, pe lângă multele familii sărace, există familii cu mari posibilităţi materiale care nu nasc copii. Sau nasc unul singur.

Pe deasupra, într­o lume tot mai puţin preocupată de Dumnezeu şi Biserică, există cupluri necăsătorite legal sau stând în aşa numita “uniune consensuală”. Aici cu atât mai puţin doriţi sau acceptaţi copiii.

Şi ce fac oamenii aceştia care nu doresc copii? Apelează la cele mai satisfăcute mijloace contraceptive pe care le pun la îndemână “oameni abilitaţi” şi pricepuţi “planingul familial”. Puterea întunericului le-a sugerat diverse modalităţi de-a lupta împotriva copilului, începând cu protejarea şi continuând cu pilulele anticoncepţionale.

Dacă totuşi copilul se plămădeşte în pântece recurg la cea mai oribilă crimă: avortul. Nu numai oamenii Bisericii, ci şi medicii, antropologii şi biologii cinstiţi, ne spun că avortul, din moment ce întrerupe o viaţă cu identitate separată, este crimă.

Unii dorind totuşi să-şi găsească şi o acoperire “morală” încep să filosofeze asupra momentului în care embrionul primeşte suflet, sau devine om. Câţiva moralişti “creştini”, urmându-i pe embriologii britanici, fac distincţie între embrion şi “pre-embrion”. “Pre-embrionul” e descris ca o masă de celule nediferenţiate, de la zigotul unicelor şi până la dezvoltarea “primei trăsături” sau a primului “ax” al trupului în timpul săptămânii a treia de sarcină. Concepţia nu mai este un moment, ci sfârşitul unui proces. Procesul concepţiei durează 12-14 zile. Abia la sfârşitul acestei perioade s-ar putea vorbi despre “o nouă viaţă umană” şi despre existenţa “unui suflet omenesc”. Acest proces, sau această perioadă, poate fi socotită de alţii mai lungă. Şi câtă vreme embrionul “nu-i om” îl poţi elimina, ca pe o măsea, fără probleme de “conştiinţă”, nu-i aşa?

Sunt şi legi omeneşti, din păcate şi cea românească, ce nu-l socotesc pe făt om cu identitate proprie până la naştere. Aşa că atâta vreme cât e în pântece, părinţii ucigaşi, cu complicitatea doctorului ginecolog, îl pot omorî şi arunca la coşul de gunoi fără a-şi face probleme.

Ce paradox! O familie care-şi doreşte mult un copil, şi se naşte prematur la şase sau şapte luni, face tot ce poate pentru a-l salva. Îl salvează, trăieşte, şi pe bună dreptate e numit om. O alta care nu doreşte copilul îl avortează la aceeaşi perioadă, de şase sau şapte luni, şi spune că nu-i om ci o bucată de carne.

Biserica a afirmat dintotdeauna că viaţa umană începe o dată cu concepţia, care face frontieră comună cu fertilizarea. Cu mult timp înainte ca medicii specialişti să descopere celulele embrionare şi cromozomii, scriitorii creştini condamnau avortul în orice stadiu al sarcinii, pe temeiul că fetusul este întru totul om şi poartă în el chipul lui Dumnezeu. Embrionul este viaţă cu existenţă şi identitate de sine, individ cu toate drepturile, cu suflet, din momentul conceperii.

În virtutea acestui principiu, Sfântul Vasile cel Mare ne spune că femeia “care leapădă pruncul este supusă judecăţii pentru ucidere”. Şi nu numai ea, ci şi cei care dau medicamente avortive sunt ucigaşi (Canonul 8 al Sfântului Vasile cel Mare). Complicitatea la avort a soţului şi a medicului ginecolog care provoacă avortul, este complicitate la crimă.

Pentru Biserica Creştină, avortul sau întreruperea sarcinii nu este un simplu act moral nepermis, ci este ucidere. Este ucidere premeditată. Este ucidere mai vinovată, mai păcătoasă şi mai urâtă de Dumnezeu decât orice ucidere, pentru că ia dreptul la viaţă unei fiinţe omeneşti înainte de a gusta din aceasta şi mai ales înainte de a se învrednici de Sfântul Botez.

Lipsurile materiale nu sunt un argument prin care să poţi justifica avortul. Poţi ucide pe altul ca să trăieşti tu? Şi apoi Dumnezeu îi dă fiecăruia bucata de pâine necesară.

Paradoxal, s-a observat că aversiunea faţă de copil creşte o dată cu înavuţirea. Natalitatea în ţările “civilizate” este tot mai mică. Naţiunile din vest îmbătrânesc, iar în lumea a treia, este explozie de populaţie.

Cum se împacă această situaţie cu calitatea noastră de creştini? Ne place să scoatem în evidenţă seriozitatea spiritualităţii româneşti, participarea oamenilor la slujbele religioase. Şi atunci, pe tărâm practic, care este urmarea acestei spiritualităţi?

Pe deasupra, din cauza sărăciei, foarte mulţi tineri părăsesc ţara, plecând la lucru în America sau în Europa Occidentală. Lucrul acesta s-a mai petrecut la începutul secolului XX, dar atunci foarte mulţi s-au reîntors cu bani şi au investit acasă. Se vor mai reîntoarce şi acum?

Copiii, dacă gândim creştineşte, trebuie primiţi ca o binecuvântare a cerului. Cea mai sfântă comuniune ţi-o oferă familia. Sfântul Ioan Gură de Aur numeşte familia “mica biserică”. Părinţii aducând un copil pe lume săvârşesc o cu cucernică şi sfântă slujbă.

În basmul românesc, cele trei fete, reprezentând pe toate fecioarele, fiecare cugetă să dea un odor de preţ flăcăului de împărat ce o va lua de soţie. Cea mai mare promite un fus de aur cu care va face haine pentru toată curtea, cea mijlocie o pâine cu care va hrăni toată obştea, iar cea mică “doi feţi logofeţi ca totul şi cu totul de aur”. Acest dar îl fermecă pe feciorul de împărat şi o luă de soţie. Inimile celor doi se întâlnesc în copil. A fi soţie nu-i suficient să-ţi îmbraci casa, s-o hrăneşti, ci să-i dai bărbatului cel mai preţios dar: copilul.

Copilul este binecuvântarea iubirii lui Dumnezeu pentru cei ce s-au căsătorit din dragoste şi-şi consacră slujirea lor vieţii, şi nu morţii. În casa creştină tot ce se face, se face pentru copil. Iubirea soţilor se întrupează în copil. Chiar dacă greutăţile vieţii nu le îngăduie să-şi manifeste văzut dragostea unuia pentru altul, ea este concret prezentă prin copil. Privind copilul, inima şi gândul lor se reîntoarce la momentul în care Dumnezeu li l-a dăruit. Copilul le verifică iubirea, copilul le-o menţine, copilul le-o face veşnică.

Constatăm că-n societatea post-modernă nu se mai judecă aşa. În cadrul culturii occidentale familia se află în mare criză. Soţii continuă să se înstrăineze unii de alţii. Părinţii se îndepărtează de copii, în cazul fericit când acceptă să facă copii. Dar nu-i suficient că punem acest diagnostic, ci e nevoie şi de o cale de tămăduire. E nevoie de un medicament.

Încercăm să creionăm o cale de tămăduire, plecând de la starea de înstrăinare în care se găsesc membrii familiei actuale. În majoritatea cazurilor aceştia îşi desfăşoară activitatea în afara căminului. Părinţii lucrează în locuri diferite; copiii merg la şcoală în locuri diferite; micuţii se joacă în parc; şi, din nefericire, nici nu mai mănâncă împreună, ci pe la cantine şi restaurante.

Primul lucru pe care trebuie să-l regăsească familia post-modernă este dulceaţa rugăciunii făcută împreună şi a rugăciunii colective din biserică. Câteva minute de rugăciune dimineaţa şi seara, mersul la biserică duminica cu toată casa, ar fi salutate. Familia creştină trebuie să se roage împreună, să caute împreună, să facă lectură religioasă împreună. Nu se poate exprima în cuvinte cât de mare este folosul unei vieţi duhovniceşti în cadrul familiei. Roadele acestei vieţi sunt: sentimentul de linişte şi siguranţă, statornicia, dreapta judecată, armonia şi maturizarea spirituală.

Al doilea lucru, tot important, este regăsirea bucuriei de a mânca împreună. Programul supraîncărcat, graba permanentă, au ajuns să desfiinţeze aproape total această comuniune. Soţii vin de la serviciu pe rând şi mănâncă separat. Copiii vin de la şcoală şi mănâncă când apucă. Este adevărat că sunt unele situaţii obiective când oamenii mănâncă pe rând, dar dacă această practică devine lege, paguba spirituală este imensă. Au fost cazuri în care şi Domnul Hristos cu ucenicii nu puteau mânca împreună. Dar acestea erau excepţii. În asemenea situaţii “El le-a zis: Veniţi voi înşivă de o parte, în loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin. Căci mulţi erau care veneau şi mulţi care se duceau şi nu mai aveau timp nici să mănânce”(Marcu 6, 31).

Al treilea lucru pe care familia creştină trebuie să-l redescopere este petrecerea timpului liber împreună. Cu toate că în societatea noastră distracţia este practicată abuziv, ea îşi are locul ei în viaţa de familie. Este bine ca membrii familiei să râdă împreună, să se joace împreună, să-şi facă concediile, ieşirile şi drumeţiile împreună. Sunt situaţii în care joaca, drumeţia şi alte moduri de destindere consolidează legătura dintre soţi şi-i învaţă pe copii cinstea, onestitatea, spiritul de echipă şi politeţea.

Nu-i nevoie să fii savant pentru a observa cât de mult a slăbit astăzi familia. Ba observăm că există nenumărate “cupluri” necăsătorite. Numărul lor creşte. Şi cei ce vor să fie la “modă” nu doresc copii sau, cel mult, unu. Ideea de a avea copii este abandonată pentru că aceştia te-ar încurca să ajungi cât mai repede căpătuit.

Or, de unde începe, în concluzie, tăria familiei? Tăria familiei începe de la cuvântul lui Dumnezeu: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi” (Facere 1, 28).

De la facerea lumii, Dumnezeu a fost preocupat de tăria familiei punându-le oamenilor la îndemână sfaturile necesare pentru o viaţă normală şi fericită: “De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Facere 2, 24). Iar unirea lor, în mod firesc, este binecuvântată cu prunci.

13 comments

  1. Crestin Ortodox

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Cine a făcut acest mare păcat al avortului dar l-a mărturisit Sfintei Treimi prin duhovnic, caindu-se, mai este judecat de Mântuitorul Iisus Hristos ca ucigaș? Este iertat definitiv sau in orice caz va fi pedepsit? Mulțumesc

    • Traiasca Legiunea si Capitanul!

      Dumnezeu este milostiv si iarta pe oameni...
      “Adevărat zic vouă, spune Domnul Hristos, de nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (Matei 18, 3)
      Dar pentru a cere iertare trebuie sa o facem prin multă rugăciune si milostenie.

    • Traiasca Legiunea si Capitanul!

      Omul este iertat si dezlegat, caci asa spune Insusi Mantuitorul despre spovedanie. Penitentul trebuie sa-si asume si hotararile lui Dumnezeu dar si sa tina cont de ratiunile lui Dumnezeu, de pronia lui:

      - daca omul a fost sincer si s-a cait nu e deajuns (si Iuda s-a cait)
      - daca omul si-a sfasiat inima si sufletul, a plans in viata pentru pacat si daca nu a mai repetat dupa spovedirea pacatului (pocaindu-se)
      - daca omul nu uita fapta lui pana la moarte
      - daca omul a miluit copii (cu haine, mancare, botezuri, etc)
      - daca omul (penitentul) indeamna multi oameni din calea lui sa nu faca avorturi
      etc.
      Aceasta simtire a sufletului penitentului, nu o poate cunoste decat Hristos-Dumnezeu, dezlegatorul si iertatorul savarsitor din cadrul Spovedaniei (prin persoana duhovnicului), Cel ce stie inimile si viata intreaga a fiecaruia.

    • Traiasca Legiunea si Capitanul!

      Vezi tu, daca te spovedesti acum si peste cinci minute mori, ar trebui sa fii mantuit? Da, dupa efectul dezlegarii, Nu, daca nu-ti agonisesti Duhul mantuitor al Persoanei Sfantului Duh. Cantam:

      Camara Ta, Mantuitorul meu,

      O vad impodobita

      Si imbracaminte nu am

      Ca sa intru intr-insa.

      Lumineaza-mi haina sufletului meu,

      Datatorule de Lumina

      Si ma mantuieste!

      vezi, e ca si cum am fi spalati, imbaiati dar despuiati, in fundul gol, si asa vrem sa intram la Marea Nunta a Fiului de Imparat. Cine s-ar duce in fundul gol si la o nunta pamanteasca? Sfantul Serafim de Sarov explica si mai clar: in pilda fecioarelor, cele cinci fecioare neintelepte erau totusi virtuase, erau fecioare. Dar nu virtutea mantuieste..., asta nu intelesesera ele, ci Duhul Sfant pe care si-l agoniseste omul, cat traieste.

  2. LegionarulOrtodox

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    9 MAI-PARADA MILITARA DE LA MOSCOVA - 2015 - LIVE
    VA INCEPE PE LA ORA 10 A ROMANIEI
    ALEGETI UNUL DIN LINK-URILE DE MAI JOS

    http://www.msk-tv.com/page/russia1-tv-online.html

    http://www.msk-tv.com/page/ort-russia-online.html

    http://www.msk-tv.com/page/russia24-tv-online.html

    ARME, TANCURI, ELICOPTERE, AVIOANE DE VANATOARE, ARME NUCLEARE.

    • Traiasca Legiunea si Capitanul!

      In Romania sunt peste 22.000.000 de prunci ucisi oficial prin avort, dar in realitate cifra este mult mai mare .Din pacate suntem "campioni" la acest nefericit capitol. Si se vorbeste putin despre asta si se face si mai putin. Toti avem o vina si toti suntem respinsabili, cu atat mai mult cei care credem ca facem parte din Biserica. Peste 60% din numarul copiilor ucisi prin avort provin din familii cununate ortodox ! De aici se vede lipsa aproape totala de preocupare a noastra, a mirenilor si a clerului ortodox (caci ne pretindem o tara ortodoxa).Preotii au devenit ca mirenii (nu mai fac copii) iar mirenii ca .... Vai de capul nostru ! Cum vom fi judecati ?!
      Sigur ca numai Botezul Pocaintei, botezul lacrimilor poate aduce mantuirea celui care a savarsit acest pacat ( precum si a sufletului care nu a fost lasat sa vina pe lume).Daca talharul s-a mantuit pe Cruce tot asa si noi ne putem mantui de acest pacat, prin pocainta sincera si lacrimi.

  3. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Off topic:
    Documentar rusesc despre actualul Patriarh al Georgiei Ilie al II-lea: https://www.youtube.com/watch?v=0JYt6hDU_YU

  4. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    https://www.youtube.com/watch?v=ng_dwvy6teg

  5. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    OFF TOPIC IMPORTANT

    https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/05/10/cine-si-de-ce-il-defaimeaza-pe-parintele-arsenie-boca-sfantul-ardealului-dacismul-si-ecumenismul-cum-numele-parintelui-de-la-prislop-este-folosit-de-cei-ce-cauta-senzationalul/

  6. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    https://preotduhovnic.wordpress.com/2015/05/11/ne-ortodoxia-contemporana/

  7. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Dragi romani iubitori de Dumnezeu, neam si tara, se apropie ziua de 14 mai, cand in urma cu 67 de ani au avut loc masive arestări (peste 10.000) ale unor membri aparţinând Mişcării Legionare ori Frăţiilor de Cruce. Această acţiune de amploare s-a desfăşurat pe tot cuprinsul ţării. Ea s-a derulat concomitent în marile oraşe, la ora stabilită. Factorul surpriză a făcut ca mulţi legionari să nu se poată ascunde la rude sau prieteni. Martor al dramaticelor evenimente, fostul deţinut politic Traian Popescu susţine, după aproape şase decenii, într-o discuţie cu Gabriel Stănescu, că numeroasele arestări s-au făcut potrivit unui plan dinainte stabilit, conform Ordinului nr. 5 al lui Teohari Georgescu din 13 mai 1948. Organele de ordine şi Siguranţa au întocmit din vreme tabele nominale cu persoanele care trebuiau să fie reţinute în acea nouă „noapte comunistă a Sfântului Bartolomeu”. Potrivit aceluiaşi, „s-au alcătuit echipe speciale formate din trei persoane". Şeful echipei era de regulă agent al Siguranţei Statului, organism încă în funcţiune. El a primit un plic închis conţinând adresele celor care urmau să fie arestaţi, dar nu avea voie să-l deschidă înainte de plecare”.

    Asadar, incepand cu seara de miercuri 13 mai 2015 ora 21:00 si pana vineri 15 mai 2015 la aceeasi ora, sa ne unim in rugaciune citind acatistul Sfintilor Romani din inchisori.

    Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

    Acatistul Sfintilor Romani din inchisori
    Troparul, glasul 1:
    Marturisitorii cei adevarati ai lui Hristos cu vitejie au stat impotriva uneltirilor satanei, si nici prigoana, nici temnita, nici chinurile, nici lanturile nu i-au spaimantat, ci cu putere de sus credinta si neamul romanesc au pazit. Pentru rugaciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mantuieste sufletele noastre.
    Condacele si Icoasele
    Condacul 1:
    Pe Marturisitorii cei alesi ai lui Hristos, podoaba Bisericii noastre, pe cei ce in temnita chinuri si batjocuri au rabdat, ostasii cei adevarati ai Domnului care cu puterea Crucii pe slujitorii satanei au rusinat si in ceruri se roaga pentru noi, cu dorire sa ii laudam zicand: Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
    Icosul 1:
    De la icoana si de la altar ati pornit, Sfintilor Marturisitori, sa aparati dreapta-credinta si neamul romanesc de urgia ce venea dinspre Rasarit, si nici prigoana, nici temnita nu v-au ingrozit, ci cu tarie ati stat impotriva uneltirilor satanei, pentru care bucurandu-ne va laudam zicand:
    Bucurati-va, suflete curate de crin.
    Bucurati-va, ca pe acestea nu le-a intinat nici un chin.
    Bucurati-va, ca robia neamului ati voit a o frange.
    Bucurati-va, ca pamantul tarii l-ati temeluit cu sange.
    Bucurati-va, ca vrajmasii lui Hristos v-au prigonit.
    Bucurati-va, ca vanzatorii de neam v-au lovit.
    Bucurati-va, ca zdrobiti fiind, iarasi v-ati ridicat.
    Bucurati-va, ca gandul la mortii vostri putere v-a dat.
    Bucurati-va, ca viata v-a fost ruga si plans.
    Bucurati-va, ca ardere de tot v-ati adus.
    Bucurati-va, ca darul Arhanghelului v-a umbrit.
    Bucurati-va, caci cu puterea cinstitei Cruci ati biruit.
    Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
    Condacul al 2-lea:
    Fiara rosie cu manie s-a pornit impotriva Bisericii lui Hristos si lumea intreaga s-a ingrozit de cumplitele nelegiuiri: ca icoanele au fost calcate in picioare, moastele sfintilor batjocorite, preotii ucisi si multime de biserici daramate; iar voi, Sfintilor, nevoind a ne lasa noua o tara fara altare si cruci, v-ati impotrivit cu barbatie celor rau-credinciosi, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
    Icosul al 2-lea:
    Se clatina asezarea crestina a lumii si puterile intunericului cumplit spumegau, iar ostasii lui Hristos cu inima viteaza, nesuferind unele ca acestea, au pornit grabnic spre Spania insangerata unde moarte de martiri cu bucurie au primit; iar voi, Sfintilor, legamant ati facut pe mormantul lor sa duceti lupta cea buna pentru izbavirea neamului, pentru care cu multumire graim:
    Bucurati-va, aparatori ai neamului romanesc.
    Bucurati-va, fii vrednici ai pamantului stramosesc.
    Bucurati-va, ca doi tineri pilda vie v-au dat.
    Bucurati-va, ca la moarte fericiti au plecat.
    Bucurati-va, ca la mormantul lor legamant ati rostit.
    Bucurati-va, ca-n saracie a vietui ati fagaduit.
    Bucurati-va, ca de bucuriile pamantesti v-ati lepadat.
    Bucurati-va, ca tara s-o slujiti v-ati legat.
    Bucurati-va, ca munti de suferinta ati strabatut.
    Bucurati-va, ca tinerete cei mai multi n-ati avut.
    Bucurati-va ca neamul prin voi s-a implinit.
    Bucurati-va, ca durerea voastra insutit a rodit.
    Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
    Condacul al 3-lea:
    Voit-au vrajmasii Crucii si vanzatorii de tara sa rupa sufletul romanesc de Hristos, dar s-a ridicat noua viteaz aparator cu suflet de Arhanghel, care viata pentru legea stramoseasca si-a pus zicand: "Cel ce lupta, chiar singur, pentru Dumnezeu si neamul sau, nu va fi invins niciodata"; iar acum, biruitor, cu ingerii in ceruri, lui Dumnezeu neincetat ii canta: Aliluia!
    Icosul al 3-lea:
    Tiranul cel ucigas, si nelegiuita evreica nesuferind a vedea sufletele voastre curate arzand de dragoste pentru credinta si neam, diavoleasca porunca au dat sa fiti noaptea dusi in padure si sugrumati, apoi ciuruiti de gloante, aruncati intr-o groapa, arsi cu vitriol si acoperiti cu lespezi grele de piatra, dar nici mormantul, nici moartea nu v-au tinut, ci la Viata cea adevarata v-ati mutat, pentru care auziti de la noi unele ca acestea:
    Bucurati-va, lacrimi pe obrazul tarii varsate.
    Bucurati-va, suflete greu incercate.
    Bucurati-va, ca ati stiut ca la moarte plecati.
    Bucurati-va, ca senini v-ati despartit de ceilalti.
    Bucurati-va, ca-n intunecata padure v-au dus.
    Bucurati-va, ca picioarele in lanturi v-au pus.
    Bucurati-va, ca franghii dupa gat v-au intins.
    Bucurati-va, ca miseleste pe toti v-au ucis.
    Bucurati-va, caci Catapeteasma Neamului s-a despicat.
    Bucurati-va, ca voievozii din morminte s-au sculat.
    Bucurati-va, ca Horea sfartecat a zvacnit.
    Bucurati-va, ca Tudor cel vandut s-a ingrozit.
    Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
    Condacul al 4-lea:
    Inspaimantatu-s-au slugile satanei de darzenia si credinta voastra, Sfintilor, si socotind sa va piarda, cu manie s-au pornit asupra voastra in temnitele de la Ramnicu Sarat, Miercurea Ciuc, Brasov si Vaslui, si in infricosatoarea "noapte a razbunarii" cu moarte de martiri v-ati incununat, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
    Icosul al 4-lea:
    Uneltirile celor fara de lege nicicum nu v-au ingrozit, vitejilor Marturisitori, ci intelegand ca veti fi ucisi, in curtea lagarului toti ati ingenuncheat si in tacerea noptii rugaciunea "Tatal nostru" cu umilinta ati rostit, apoi gloantele au pornit potop asupra voastra, in vreme ce un preot intemnitat savarsea in taina cea din urma slujba pentru voi si pentru cei ce aveau sa mai moara, pentru care noi va laudam zicand:
    Bucurati-va, ca la moarte cu Hristos ati plecat.
    Bucurati-va, ca neamului jertfa curata v-ati dat.
    Bucurati-va, ca s-au minunat calaii de a voastra purtare.
    Bucurati-va, ca s-au cucerit de credinta voastra cea tare.
    Bucurati-va, ca gloantele nemilos v-au secerat,
    Bucurati-va, ca durere in urma ati lasat.
    Bucurati-va, ca trupurile vi le-au pus la rascruci.
    Bucurati-va, ca v-au lasat fara groapa si cruci.
    Bucurati-va, cei ce si dupa moarte ati fost umiliti.
    Bucurati-va, cei ce "tradatori de tara" ati fost numiti.
    Bucurati-va, fii ai unui neam rastignit.
    Bucurati-va, ca sufletul prin dureri v-ati sfintit.
    Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
    Condacul al 5-lea:
    Satana insusi s-a pogorat ca sa va piarda, Sfintilor Marturisitori, in grozava temnita de la Pitesti, iar calaul cel indracit tocmit sa va zdrobeasca sufletele striga: "Daca Hristos ar fi trecut prin mainile mele, nu mai ajungea nici El pe cruce si n-ar mai fi inviat. Eu sunt adevarata evanghelie! Eu o scriu acum pe starvurile voastre!"; iar voi, Sfintilor, neavand nadejde de izbavire decat de la Dumnezeu, Acestuia cu lacrimi ii strigati: Aliluia!
    Icosul al 5-lea:
    Ingerii cei din ceruri si-au ascuns fata neputand suferi nebunia uratorilor de Dumnezeu, ca in Vinerea Patimilor, spre batjocura, un tanar pe perete au rastignit si cu loviri salbatice l-au ucis, iar zidurile temnitei se cutremurau de urletele celor schingiuiti si gropile inghiteau flamande gramezi de carne zdrobita si sange, dar in adancul iadului Dumnezeu putere si tarie v-a dat, pentru care va laudam zicand:
    Bucurati-va, martiri care mult ati patimit.
    Bucurati-va ca fiare cu chip de om v-au lovit.
    Bucurati-va, ca peste cap cu pari ascutiti v-au batut.
    Bucurati-va, ca degetele cu clesti vi le-au frant.
    Bucurati-va, ca in picioare cu ura ati fost calcati.
    Bucurati-va, ca-n genunchi, cu mainile legate mancati.
    Bucurati-va ca sare spre mancare ati primit.
    Bucurati-va, ca de apa zile-ntregi v-au lipsit.
    Bucurati-va, ca dureri peste fire ati rabdat.
    Bucurati-va, ca Marilor Mucenici v-ati asemanat.
    Bucurati-va, caci cu trupul cumplit ati patimit.
    Bucurati-va, ca tarina sufletului mai bogat a rodit.
    Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
    Condacul al 6-lea:
    Au socotit ucigasii cei naimiti din temnita Aiudului sa piarda si pomenirea voastra, Sfintilor, si mult-chinuitele voastre trupuri in rapa de la "Dealul Robilor" au aruncat, nestiind ei puterea lui Dumnezeu cea aratata in vedenia prorocului Iezechiel care zice: "Mana Domnului a fost peste mine si m-a luat in Duhul si m-a pus in mijlocul unei vai pline de oase si mi-a zis: "Fiul omului, vor putea oare oasele acestea sa invieze?". Eu am raspuns: "Doamne, Dumnezeule, Tu stii lucrul acesta!". El mi-a zis: "Prooroceste despre oasele acestea si spune-le: Oase uscate, ascultati cuvantul Domnului! Iata, voi face sa intre in voi duh si veti invia!". Si a intrat duhul in ele si au inviat si au statut in picioare. Si era ca o oaste mare, foarte mare la numar",care slavea neincetat pe Dumnezeu, cantandu-i: Aliluia!
    Icosul al 6-lea:
    Salas de rugaciune temnita Aiudului v-a fost, ca acolo neincetat in post si priveghere ati petrecut, trezvia mintii si smerenia inimii ati dobandit si Dumnezeiestile Scripturi ati invatat, iar noaptea ingenunchind cu lacrimi va rugati pentru mortii vostri si pentru cei ce va prigoneau, pentru care noi va laudam zicand:
    Bucurati-va, Sfinti purtatori de cununa.
    Bucurati-va, ca ati ales nevointa cea buna.
    Bucurati-va, ca lupta indoita ati dus.
    Bucurati-va, ca patimile din voi le-ati supus.
    Bucurati-va, ca si pe calai i-ati infruntat.
    Bucurati-va, ca aceia sa va piarda au cugetat.
    Bucurati-va, ca loviri si scuipari ati primit.
    Bucurati-va, ca madularele in batai v-au zdrobit.
    Bucurati-va, ca in celule inghetate ati stat.
    Bucurati-va, ca apa rece pe podea v-au turnat.
    Bucurati-va, ca toate cu rabdare ati suferit.
    Bucurati-va, ca putere de sus v-a intarit.
    Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
    Condacul al 7-lea:
    Cuvintele Mantuitorului: "frate pe frate la moarte va da" au voit sa le implineasca in temnita de la Gherla, ca indracitii calai cu ura va porneau unii impotriva altora, si chemand pe un tata l-au silit sa-si calce in picioare copilul, iar acela cazand in genunchi a strigat: "Ucideti-ma pe mine, numai nu-mi schingiuiti baiatul!, iar voi, intelegand nebunia satanei, v-ati rugat zicand: "Doamne, da-ne putere sa rabdam sau ia-ne viata si lui Dumnezeu ati strigat: Aliluia!
    Icosul al 7-lea:
    Mintea omeneasca nu poate pricepe cruzimea chinurilor pe care le-ati rabdat, Sfintilor, caci rastigniti pe podea, cu franghii ude ati fost batuti, degetele cu clesti v-au zdrobit si cu scanduri peste fata v-au lovit incat infatisare de oameni nu mai aveati, dar voi, urmand lui Hristos, Cel Rastignit, toate ati suferit si pe calai ati iertat, pentru care va laudam zicand:
    Bucurati-va, trupuri in chinuri zdrobite.
    Bucurati-va, suflete in foc lamurite.
    Bucurati-va, ca satana a cerut sa va cearna.
    Bucurati-va, caci credinta avut-ati drept arma.
    Bucurati-va, ca pana in sfarsit ati rabdat.
    Bucurati-va, ca Hristos putere v-a dat.
    Bucurati-va, ca mult patimind v-ati sfarsit.
    Bucurati-va, caci cu chip luminat ati murit.
    Bucurati-va, ca v-au nins flori de nea pe mormant.
    Bucurati-va, ca ingeri v-au plans nevazut.
    Bucurati-va, ca munti de durere-ati suit.
    Bucurati-va, ca Domnul la El v-a primit.
    Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
    Condacul al 8-lea:
    Iudeii cei robiti in Egipt nici in parte n-au rabdat suferintele voastre, Sfintilor Marturisitori, ca nu pietre si caramizi v-ati trudit a framanta, ci cu brate istovite munti de pamant din loc ati mutat, si ati croit albie de lacrimi si sange pe care toate apele Dunarii n-o vor putea spala, caci glasul suferintei voastre neincetat se-nalta la cer, strigand lui Dumnezeu: Aliluia!
    Icosul al 8-lea:
    Glas au dat apele si adancurile cumplitului Canal s-au cutremurat, ca nu sunt graiuri care sa nu se auda si dureri care sa nu rodeasca; iar noi, Sfintilor, glasul patimirii voastre din strafunduri auzindu-l, graim catre voi unele ca acestea:
    Bucurati-va, suflete tari ca muntii batrani.
    Bucurati-va, pomi viscoliti de furtuni.
    Bucurati-va, ca-n arsita si ger ati trudit.
    Bucurati-va, ca pamantul cu sange-ati sfintit.
    Bucurati-va, ca goi si flamanzi ati rabdat.
    Bucurati-va, caci cu lacrimi in stanca ati sapat.
    Bucurati-va, ca-n sudori drum prin piatra ati croit.
    Bucurati-va, ca drept plata lovituri ati primit.
    Bucurati-va, ca sub valuri ati fost risipiti.
    Bucurati-va, ca sub mal si nisip odihniti.
    Bucurati-va, ca trupul istovit v-au zdrobit.
    Bucurati-va, ca sufletul mai vartos a rodit.
    Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
    Condacul al 9-lea:
    Lumina a rasarit in temnita suferinzilor de la Targu Ocna, caci ca un soare a stralucit intr-insa, senin la suflet si chip, sfantul temnitelor romanesti, mangaierea suferinzilor si lauda nevoitorilor, cel ce in trezvie si rugaciunea inimii petrecand, darul Duhului Sfant a agonisit si sfarsitul mai dinainte cunoscandu-si, cu bucurie s-a mutat la Domnul, cantand: Aliluia!
    Icosul al 9-lea:
    "Iubiti pe cei ce va prigonesc" a poruncit Hristos, iar voi Sfintilor cuvantul Lui intocmai l-ati implinit, ca la Targu Ocna in noaptea Nasterii Domnului un preot muribund a cerut sa fie dus la cel care cumplit il chinuise, si mangaindu-l cu blandete i-a spus: "Te iert din toata inima si cred ca Hristos, Care-i mai bun decat noi, te va ierta si El". Iar acela, caindu-se, cu lacrimi s-a marturisit, si in aceeasi noapte amandoi la Domnul cu pace au plecat, iar noi minunandu-ne de puterea dragostei va laudam zicand:
    Bucurati-va, urmatori ai poruncilor dumnezeiesti.
    Bucurati-va, ravnitori ai maririi ceresti.
    Bucurati-va, ca Rugaciunea lui Iisus ati primit.
    Bucurati-va, ca darul Duhului Sfant v-a umbrit,
    Bucurati-va, ca Evanghelia v-a fost indreptar,
    Bucurati-va, c-ati aflat luminare si har.
    Bucurati-va, ca soare intre voi a stralucit.
    Bucurati-va, ca "sfantul inchisorilor" l-ati numit.
    Bucurati-va, ca a odraslit din durere si chin.
    Bucurati-va, ca sufletul i-a fost alb ca un crin.
    Bucurati-va, ca in mormant nestiut l-au zvarlit.
    Bucurati-va, ca cerul in giulgiu de nea l-a invelit.
    Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
    Condacul al 10-lea:
    Voit-au vrajmasii lui Hristos nu doar sa va zdrobeasca trupurile si sufletele, ci si credinta cea adevarata sa o batjocoreasca, pentru aceea la Sfintele Sarbatori ale Ortodoxiei va sileau a savarsi blasfemii pe care mintea omeneasca nu le poate inchipui, iar voi Sfintilor umilinta si chi­nurile rabdand, cereati ajutorul lui Dumnezeu, intarindu-va si strigand: Aliluia!
    Icosul al 10-lea:
    Bucuria Invierii a stralucit in intunecata mina de la Baia Sprie, cand in maruntaiele pamantului preotii intemnitati cu cutremur au strigat: "Veniti de luati lumina!" si sfredelele in chip de clopot au inceput a rasuna, lampasele s-au aprins, iar osanditii ingenuncheati cu lacrimi au cantat "Hristos a inviat!", de care lucruri minunandu-ne va laudam strigand:
    Bucurati-va, cei ce de vii ati fost ingropati.
    Bucurati-va, ca de Hristos n-ati voit sa va lepadati.
    Bucurati-va, ca-n batjocura carne in Vinerea Mare v-au dat.
    Bucurati-va, ca foamea rabdand, n-ati mancat
    Bucurati-va, ca Invierea in adancuri ati praznuit
    Bucurati-va, ca prin post si marturisire v-ati curatit.
    Bucurati-va, ca o cruce din barne ati inaltat
    Bucurati-va, ca sfredele in chip de clopote au sunat.
    Bucurati-va, ca odajdii de pret n-ati avut
    Bucurati-va, ca epitrahil din stergar alb ati facut
    Bucurati-va, caci cu ingerii impreuna ati slujit
    Bucurati-va, ca sub pamant pe Hristos ati marturisit.
    Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
    Condacul al 11-lea:
    Cumplita prigoana cea cu manie pornita asupra voastra n-a crutat nici firea femeiasca cea slaba, si intocmai mucenitelor de demult, multime de femei cu indrazneala au marturisit dragostea lor pentru Hristos si neam, si chinurile au rabdat cu bucurie, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
    Icosul al 11-lea:
    Ingrozitu-s-au credinciosii vazand adus spre ardere un trup de femeie schingiuit, iar calaii cei cu inima de piatra, nicicum luand seama ca acela viata mai avea intr-insul, cu grabire l-au aruncat in cuptor si vaiete surde din flacari au rasunat, iar noi cutremurandu-ne de unele ca acestea cu frica graim:
    Bucurati-va, trupuri firave cu suflet calit.
    Bucurati-va, ca pe Hristos cu indrazneala ati marturisit.
    Bucurati-va, ca mucenitelor din vechime v-ati asemanat.
    Bucurati-va, ca multe feluri de chinuri ati rabdat.
    Bucurati-va, ca batjocuri si loviri ati primit.
    Bucurati-va, ca spanzurandu-va cumplit v-au strujit.
    Bucurati-va, ca spre impuscare pieptul vostru l-au dat.
    Bucurati-va, ca mainile soldatilor pe arme au tremurat.
    Bucurati-va, ca trupurile v-au batut pana la sange.
    Bucurati-va, ca de suflete nu s-au putut atinge.
    Bucurati-va, cu Sfintii acestui neam prigonit.
    Bucurati-va, toti care in credinta ati murit.
    Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
    Condacul al 12-lea:
    Harul cel dumnezeiesc v-a umbrit in chip minunat, Sfintilor, si-n temnitele de la Pitesti, Aiud, Gherla, Sighet, Baia Sprie, Targu Ocna si Canal asemenea mucenicilor din vechime patimiri de multe feluri ati rabdat, iar voi bine stiind ca lucrare de sus era aceasta, mai vartos pe Hristos L-ati chemat, cantand: Aliluia!
    Icosul al 12-lea:
    De nimic ati socotit viata aceasta pamanteasca si sufletul v-ati pus pentru dreapta-credinta si neamul stramosesc, iar acum la limanul cel fara de durere si intristare va veseliti, cu toti dreptii laudand pe Dumnezeu si auzind de la noi unele ca acestea:
    Bucurati-va, aripi in zbor secerate.
    Bucurati-va, chipuri de har luminate.
    Bucurati-va, vieti care-n lanturi v-ati frant.
    Bucurati-va, ca lumea pe voi v-a urat.
    Bucurati-va, raze in bezna aprinse.
    Bucurati-va, brate la ceruri intinse.
    Bucurati-va, sfinti fara cruce si nume.
    Bucurati-va, tample cu albe cunune.
    Bucurati-va, rauri cu ape curate.
    Bucurati-va, ramuri de rod incarcate.
    Bucurati-va, soli care bine-ati vestit.
    Bucurati-va, stanci cu tarii de granit.
    Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
    Condacul al 13-lea:
    O, Sfintilor Marturisitori, cei ce in temnita chinuri de multe feluri ati rabdat si pentru invierea neamului romanesc (crestinesc) moarte muceniceasca cu vitejie ati primit, indraznire avand catre Hristos Dumnezeu, faceti rugaciune ca sa ne izbavim de toata inselaciunea diavoleasca si credinta ortodoxa cu barbatie sa marturisim, ca mantuindu-ne, pururea sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
    (acest condac se zice de trei ori).
    Apoi iarasi se zice Icosul cel dintai: De la icoana si de la altar... si Condacul intai: Pe Marturisitorii cei alesi... Apoi se citeste aceasta:
    RUGACIUNE catre Sfintii Romani din inchisori
    O, Sfintilor Marturisitori, care in temnite si prigoane, prin multele voastre patimiri ati stavilit intaratarea vrajmasului cea cu manie pornita asupra Bisericii lui Hristos, voua celor ce ati suferit foame, ger, schingiuiri, umilinta si chinuri de tot felul intru apararea legii celei stramosesti, va aducem multumirile noastre. Ca cei ce bine v-ati savarsit pentru invierea neamului romanesc, iar acum cu ingerii si cu arhanghelii va veseliti in lumina cea neinserata a Imparatiei ceresti, va rugam sa nu incetati sa mijlociti la Preaputernicul Dumnezeu ca sa ne dea iertare de pacate si sa ne pazeasca pe noi si Sfanta Biserica Sa de navalirea altor neamuri asupra noastra, de necredinta si de razboiul cel dintre noi.
    Povatuiti-ne pururea pe calea mantuirii, a rabdarii si a dragostei, ca neclintiti si uniti sa ramanem pana la sfarsitul vietii intru credinta cea adevarata.
    Asa, Sfintilor Marturisitori, care in stramtorarile si necazurile din viata voastra pamanteasca ati cerut ajutorul Puterilor ceresti, rugamu-va pe voi noi nevrednicii, ca sa primiti in acest ceas rugaciunile noastre si sa ne acoperiti de smintelile veacului acestuia si de rautatile celor potrivnici, ca si noi pe calea cea stramta si cu chinuri neinfricati sa marturisim Evanghelia lui Hristos, spre slava lui Dumnezeu si mantuirea neamului romanesc, Amin.

  8. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    OFF TOPIC IMPORTANT

    https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/05/13/dupa-11-septembrie-2001-lumea-intreaga-s-a-schimbat-s-a-nascut-razboiul-impotriva-terorismului-international/

  9. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Inainte oamenii traiau mult mai greu, conditiile de viata erau mult mai grele si cu toate aceste faceau multi copii, acum avem de toate si ne facem toate mofturile care oricum nu ne sunt de nici un folos si daca apare un copil in viata unui om si asta cat mai tarziu posibil. Cred ca noi ne complicam viata, oamenii din trecut traiau simplu in armonie cu natura si se multumeau doar cu strictul necesar, dar noi azi vrem sa ne aranjam casa dupa ultimul racnet, sa ne imbracam dupa ultima tendinta in moda si in aceste conditii un copil cu chiu cu vai isi face loc in viata noastra.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*