[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=oPdYjqQ9yxM]

Identitatea religiosa a unei natiuni, este, fara doar si poate, indisolubil legata de identitatea sa etnica si lingvistica. In ce masura aceste trei dimensiuni se intrepatrund si se interrelationeaza, harazesc si orienteaza drumul in istorie al unui neam? Aceasta intrebare este adresata neamul nostru romanesc.

A. D. Xenopol punea la temelia existentei si dainuirii neamului, unitatea lingvistica. In aceasta unitatea ne-am identificat, ne-am regasit si ne-am tras fortele de-a lungul veacurilor. Contextul istoric actual in care traim reprezinta insa semnul ca aceasta unitate nu mai este suficienta, ca avem nevoie de un salt de calitate, de o altfel de unitate pentru a putea dainui ca popor.

Crestinismul, cu precadere Ortodoxia, este adanc inradacinat in structura genetica a neamului romanesc si constituie un alt fundament al existentei romanesti. Formal, a fi roman inseamna a fi ortodox, dar la nivel de fond ce insemna a fi roman? Problema formelor fara fond este veche de mai bine de un secol, iar in zilele noastre a atins o intensitate care frizeaza absurdul si pare a fi irezolvabila. Ortodoxia inmagazineaza energii si valori transfiguratoare care insusite si marturisite, ar putea recrea si remodela chipul natiunii romane.

Daca o etnie se identifica cu o anumita religie, atunci respectiva etnie ar trebui sa fie expresie tangibila a esentei religiei, atunci ar trebui ca planul uman si cel religios sa se integreze si sa se contopeasca intr-o singura fiintare si identitate. Religia traita izolat, pe un plan separat de cel social-politic, si pe un plan exclusiv individual este extrem de sterila si usor de biruit. O natiune religioasa este destabilizata prin destabilizarea si coruperea religiei. Amenintarile care erodeaza sufletul religios al unei natiuni, sunt semnele unui „razboi religios nevazut”. Acest razboi este Total in veacul acesta.

In ce masura identitatea etnica romaneasca este atat de puternica, incat sa constituie o forta umana si social-politica capabila sa transforme existenta si destinul romanesc?

Romanii care ne conduc si ne distrug neamul, sunt in marea majoritate ortodocsi. Ortodoxia lor este evident dihotomica, inconciliabila, este o forma diabolica de amagire a neamului. Dar oare ortodoxia majoritatii romanilor nu este identica cu a lor, o forma fara fond? Putinii marturisitori ai ortodoxiei au nevoie sprijinul majoritatii pentru ca biruinta lor sa fie trainica si durabila. Marii voievozi romani au biruit deoarece au avut sprijinul multimii care au impartasit acelasi crez si aceeasi speranta.

Asadar, unitatea lingvistica, are nevoie de sprijinul unitatii crestin-ortodoxe, care este de fapt primul si cel mai important pilastru al neamului romanesc. Rolul si importanta acestei unitati consta in acela ca forta crestin-ortodoxa poate deveni o forta social-politica extrem de puternica si eficienta. Doar prin descatusarea acestei forte vom schimba fata Romaniei. Doar prin sustinerea constiintei lingvistice, printr-o constientizare a natiunii ca un intreg organic si unitar ortodox, putem spera intr-o Romanie noua.

Razboiul religios subtil in care natiunea este angrenata, parsiv si irevocabil, de catre puteri mai mult sau mai putin oculte, poate fi combatut doar prin forta credintei. Situatia actuala a Romaniei este consecinta acestui razboi nevazut. Este necesar, chiar imperios, sa constientizam ca suntem chemati la un altfel, dar mult mai important decat in trecut, de Razboi Sfant. Razboiul Sfant al natiunii a ajuns poate in faza terminala.

Haosul si destabilizarea care domnesc in zilele noastre sunt semnul si semnalul ca este timpul unei mari treziri si reactii nationale. Incotro doreste neamul romanesc sa se indrepte?

sursa: Paul Bacosca

Nota: Razboiul Sfant si reactia nationala trebuie intelese ca o razvratire impotriva pacatului si o revenire in matca Ortodoxiei si la valorilor nationale care au pastrat-o, adica Razboiul nevazut de care vorbesc Sfintii Parinti. Asa cum ne sfatuieste Parintele Justin, un crestin – ce nu poate fi decat ortodox – nu poate participa la revolte, revolutii. Poate daca mai era un Stefan si poporul din vremea sa, ar fi meritat sa ne luam de gat cu ticalosii ce ne conduc. Spre acolo trebuie sa tintim –  sa ajungem ca poporul binecredincios in vremea lui Stefan cel Mare si atunci ne va trimite Domnul si Capitanul de care avem nevoie.

Cititi si: Constantin Brancoveanu – ultimul domnitor ortodox al romanilor