Valeriu alaturi de Ion Ianolide au elaborat niste principii de traire crestina, urmand a fi dezvoltate in libertate. Planul este acesta [pentru viata in lume, nu in manastire]:

1. Trairea in lume, fara a fi din lume.
2. Respectarea primelor doua voturi monahale: ascultarea si saracia de bunavoie.
3. Inlocuirea celui de al treilea vot, al fecioriei, cu votul „servirii” sau „slujirii” lui Hristos. Trairea in lume face deosebit de dificila, uneori imposibila, pastrarea puritatii trupesti si sufletesti.

Scopurile principale ale acestui ordin:

a. Activitatea de apostolat, de raspandire intensa a invataturii crestine.
b. Ridicarea membrilor ordinului si a celor ce se afla in sfera sa de influenta, la o traire crestina adevarata, in continut, nu in forma.
c. Conferirea unei expresii crestine tuturor activitatilor publice, obstesti, sociale, culturale, juridice, medicale, economice etc., prin membrii ordinului care fac parte din aceste corpuri profesionale.
d. Exercitarea unei actiuni binefacatoare, pentru marirea independentei Bisericii Ortodoxe fata de Stat si restituirea tuturor bunurilor bisericesti confiscate de comunism.
e. Reconsiderarea imaginii obisnuite a „tipului de crestin”, in care el e socotit numai un om bland, milostiv, iertator, tolerant, supus, naiv, usor de pacalit de oricine. Aceasta imagine trebuie completata cu calitatile de indrazneala intru Hristos, intelepciune, darzenie in apararea credintei si participarea la evenimentele istorice actuale, (la Fior Strejnicu, Crestinismul Miscarii Legionare, p.50-51)

Alte invataturi:

  • Rugati-va lui Dumnezeu si credeti nelimitat. Eu sunt multumit sufleteste si impacat cu mine insumi. Nu va mint. E realitatea sufletului meu, care si-a gasit pacea in intelepciunea si ajutorul Atotputernicului Dumnezeu. Cred ca numai in adevarul evanghelic isi poate gasi omul linistea de suflet. Dragile mele surori, va rog paziti-va de pacat, traindu-va viata in curatenie! Numai asa veti birui in viata. (Aiud, 3 iulie 1942)

Va doresc din suflet tot binele si fericirea! Fiti cuminti si pastrati-va cat mai curate, caci curatenia sufleteasca e cea mai scumpa comoara. Apropiati-va cat mai mult inimile de Dumnezeu, de cuvantul Mantuitorului nostru Iisus Hristos, caci de la El si numai de la El, ne vine tuturor mantuirea. (Aiud, 1 sept. 1942)

  • Singur Dumnezeu ma intelege pe deplin si pe El, spre marea mea multumire sufleteasca, il simt vesnic langa mine, ocrotindu-ma si luminandu-mi Calea. Cat sunt de fericit cand simt vibrand spiritul crestin, voi poate niciodata nu veti putea intelege.

Mi-apare foarte frumos in minte un fragment din „Iisus, fiul lui Sirah”: “Daca si-ar retrage Dumnezeu suflarea, intr-o clipa ne-ar preface pe toti in pulbere”. Cat adevar si cat de putini sunt cei ce-l inteleg. Nu mai vorbesc de numarul extrem de redus al celor care il traiesc! In viata aceasta credinta e totul. De aceea, omul fara credinta e mort. (Aiud, 14 octombrie 1942)

  • Eu sunt sanatos si cu puteri sufletesti neobisnuit de mari. Dupa cum iti spuneam si-n alte randuri, faptul ca am ajuns a intelege si a trai chiar spiritul crestin, m-a facut sa ma simt multumit, ca trezit dintr-un mormant. La aceasta a contribuit in cea mai mare masura singuratatea vietii pe care-o duc, ca si infranarea fireasca de la tot ce constituie lumesc, aproape.

Mi-nchipui uneori, ca intr-o viata obisnuita, normala, n-as fi putut ajunge niciodata la o asemenea revolutie spirituala. (Aiud, 1 noiembrie 1942)

  • Fi-ti cuminti si pastrati-va curatenia sufletelor, caci sufletul e scanteia divina ce s-a salasluit in noi. De aceea, nu avem dreptul sa-l pangarim. De veti trai in curatenie sufleteasca, va veni ziua cand veti auzi in voi, glasul constiintei, al adevarului, indemnandu-va sa savarsiti numai fapte bune si iubite de Dumnezeu! Atunci veti trai suprema fericire. Altfel, viata va va apare ca un calvar fara sens.

Lupta-te cu tine, infrunta cu seninatate toate greutatile vietii prezente si nu te plange de suferinta; cu atat mai mult, cu cat azi aproape nu exista familie care sa nu fi incercat cele mai crunte dureri. (Aiud, 10 decembrie 1942)

  • Viata mea e trista oarecum, dar asta singur mi-am ales-o. Sufleteste sunt multumit, deoarece Dumnezeu e langa mine, intotdeauna. Uneori lacrimez singur de dor. (Aiud, 10 martie 1943)

Viata asta e atat de scurta! si noi trecem prin ea intocmai ca niste fulgi. Noi ne vom regasi cu totii in caminul mult iubit, cu un dar nepretuit: Iubirea in Duhul lui Hristos. Toate se petrec cu rost. Roaga-te mama bunului nostru Mantuitor. El ne va ferici, implinindu-ne sensul vietii. (Aiud, 12 mai 1943)

Tot Valeriu a scris un indreptar de spovedanie foarte cuprinzator si deosebit de patrunzator, folosit de unii crestini si astazi.

Cititi mai multe din Calea spre fericire:

[scribd id=8627743 key=key-prfvvjy0f9t61s67lku mode=list]