Dragi prieteni,

Ma mai tineti minte? Sunt Vlad, cel cu „Temele…”. Va scriu aceste randuri gandindu-ma ca unora dintre voi v-a placut cartea si ati sugerat si prietenilor vostri sa o citeasca.

Vreau sa multumesc tuturor celor care m-au „impins de la spate” sa scriu cartea si celor care m-au incurajat sa continui. In primul rand, multumesc Fundatiei Justin Parvu si Manastirii Petru Voda ca au „riscat” cu mine si au editat cartea. Tot in primul rand, ii multumesc mamei mele, care a fost pentru mine ca un toiag solid pe care sa ma sprijin si care m-a sprijinit.

Simt nevoia acum sa va spun ca publicarea acestei carti a avut un mare impact asupra mea, pentru ca multi dintre voi mi-ati scris, iar acest fapt m-a impresionat foarte mult. La inceput am fost emotionat (asa cum sunt si acum). Aproape ca nu imi venea sa cred ca exista o carte cu numele meu la autor. In acea perioada mama mi-a repetat cu fiecare prilej ca nu trebuie sa ma mandresc. Sper ca am ascultat-o (eu am incercat) si, probabil, am reusit. Desi stiu ca nimic bun nu facem de la noi, ci totul este de la Dumnezeu, totusi, mandria vine uneori fara sa ne dam seama.

Aceasta carte mi-a adus multe mesaje si, poate, prieteni. Primul moment de nedumerire si bucurie in acelasi timp a fost cand am gasit mesajul lui Victor din Deva, un baiat de varsta mea, care mi-a scris pe masura ce a citit cartea si mi-a impartasit sentimentele pe care le-a simtit la aproape fiecare povestire (Salut, Victor! Ce mai faci?). Apoi mi-a scris doamna Anda din Cluj, mama lui Paul. Uimirea mea a fost si mai mare. Acum imi scria un adult. Nu imi venea sa cred. Oare si oamenii mari m-au luat in serios? Doamna Anda mi-a povestit foarte frumos cum a primit Paul cartea la biserica, pe prima pagina avand scrise cuvintele: „Citeste si da mai departe! Doamne, ajuta!” (Sarut mana, doamna Anda!) Apoi mi-a scris Miruna din Germania. Am primit multe mesaje de la ea, cu tot ce a crezut ca mi-ar fi mie de folos. (Multumesc, Miruna!) Apoi a inceput sa imi scrie Lucian, din Borca – Neamt, care a primit cartea de la domnul profesor de matematica. M-am bucurat mult de mesajele lui, mai ales ca Lucian este foarte talentat si serios in tot ce face. (Ce mai faci, Lucian? Am ramas in urma cu mesajele, dar voi recupera.) Mi-a scris apoi Ilinca, vecina de cartier cu mine, care mi-a dat doua idei pentru noi povestiri si care m-a invitat la ea la biserica. Am considerat ca a fost o invitatie foarte frumoasa, chiar daca nu am apucat sa ii dau curs. (Cum merg experimentele de fizica, Ilinca?) De curand mi-a scris Adrian, care desi e clasa a 8-a, mi-a spus ca i-a placut cartea si asteapta sa mai scriu. (Salut, Adrian!) Si mai multi sunt cei care mi-au scris pe messenger. Din pacate aceste mesaje nu s-au pastrat. Dar vreau sa-i salut pe: Teodora din Petru Voda, Carla, Irina, Mihaela, Antonie. Cea mai recenta surpriza mi-a facut-o Ioan, fostul meu coleg de clasa, mutat la alta scoala, si care m-a sunat sa imi spuna cat a fost de “frapat” cand a vazut cartea (Sa traiesti, Ioane!) Daca am uitat pe cineva, sa nu se supere nimeni pe mine. Toate mesajele m-au bucurat la fel de mult atunci cand le-am primit si va multumesc tuturor. Nu i-am uitat nici pe cei care mi-au vorbit direct despre carte, in special la biserica. Daca va amintiti de mine cateodata, rugati-va si pentru mine!

Toate acestea m-au ajutat sa inteleg ce inseamna legatura dintre crestini. Acesta este cel mai minunat dar pe care l-am primit eu si pentru care va multumesc tuturor. Cu ajutorul lui Dumnezeu s-au vandut 4500 de exemplare. Desi nu pot sa compar cu Harry Potter, totusi m-am bucurat foarte mult, pentru ca eu am vrut ca aceasta carte sa fie de folos copiilor ingrijiti la manastirea de maici de la Petru Voda. Sigur ca mi-as dori ca si cartile noastre, ale crestinilor, sa se vanda la fel de mult. Cred ca numai de noi depinde. De aceea le multumesc tuturor celor care au recomandat cartea, in special prietenului nostru Stelian, om de baza la strana bisericii noastre, care a avut o tehnica de promovare foarte eficienta (Multumesc fumos, domnul Stelian!) si domnului Ciprian Voicila, care, fara sa ma cunoasca, a postat cartea pe blogul dumnealui si a scris o recenzie foarte frumoasa.

Acum, ca v-am facut cunoscute toate sentimentele mele (si de bucurie pentru bucuria altora, si de veselie ca mi-am facut noi prieteni, si de uimire ca atatia oameni s-au oprit sa ma ia in seama), va doresc tuturor multa sanatate si, chiar daca nu ne vom intalni niciodata aici, sa ne gasim cu totii in Rai cand va veni timpul fiecaruia!

Cu drag si prietenie,
Vlad

sursa: Atitudini

Cartea poate fi comandata de aici.