(ideologiile şi practicile Noilor Mişcări Religioase sunt şarlatanii demonice şi teroare fatală)

snipshot_e41288psudnl

Astăzi ca nici odată, din cauza vidului duhovnicesc şi a lipsei educaţiei morale, omul a devenit foarte vulnerabil în faţa avalanşei forţelor devastatoarea ale răului, care iau noi şi noi forme. Îşi desfăşoară nestingherit activitatea (susţinute de către organizaţii străine şi chiar din interiorul ţării), diverse mişcări oculte, ezoterice, „terapeutice” şi chiar satanice. Mass media abundă de informaţii despre „vrăciuitori”, extrasenşi, astrologi (horoscoape), ghicitori, care îmbie oamenii despiritualizaţi şi confuzi să muşte din nada „miracolului” ocultismului modern. Omul de azi nu vede pericolul acestora, crezând că sunt un hobbi inofensiv sau că îşi vor rezolva uşor şi eficient, cu o „pastilă miraculoasă”, problemele spirituale, crizele morale şi de identitate. Dar realitatea arată că aceste practici păgâne au drept consecinţă pustiirea sufletului, suferinţe morale şi fizice, pierderea sensului vieţii, chiar îndrăcire şi osândă veşnică.

Nu doreşte omul de azi să înţeleagă că Biserica are toate cele necesare penrtu satisfacerea necesităţilor duhovniceşti şi sufleteşti ale omului şi pentru desăvârşirea lui moral-duhovnicească. Chiar uneori aceştia se comportă „ca duşmani ai crucii lui Hristos” (Flp.3,18) şi ai Bisericii Lui. „Căci va veni o vreme – ne spune Sf.Ap. Pavel – când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme” (II Tim.4,3-4), ascultând de „duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor” (I Tim.4,1)

Practica şi Ideologia religiosă sau pseudo-religioasă a acestor noi mişcări religioase (NMR) sincretiste este terorismul spiritual contemporan, care ucide anual milioane de oameni. Omul este liber să-şi piardă sufletul, adică mântuirea (posibilitatea înveşnicirii fericite alături de Dumnezeu), prin modul de vieţuire contrar legilor fireşti ale naturii umane şi ale poruncilor dumnezeieşti, adică prin păcate, vicii şi perversiuni personale şi sociale. Şi toate acestea au ca substrat ideologii filosofice sau religioase, născocite de mintea umană virusată de microbii necredinţei şi ai păcatului, „necesare” pentru amorţirea conştiinţei, căci conştiinţa (pusă de Dumnezeu în om) condamnă nemilos orice abatere şi aberaţie umană…

Îmi aduc aminte de un coleg de facultate (la USM, fac.de fizică), care învăţa foarte bine, dar care era pătruns de un vid spiritual pronunţat, ca rezulat al ateizării forţate a părinţilor lui încă de regimul dictatorial comunist din trecut. Acesta, la un moment dat, probabil în disperare de cauză sau poate şi din dorinţă de slavă deşartă, a rezolvat „nodul gordian” al necredinţei lui în felul următor: a „elaborat” un sistem filozofic propriu, în care încerca să dezlege problema apariţiei Universului şi a omului (evident, fără Dumnezeu), după care a întrebat satisfăcut: „Ei, cum vă pare teoria mea?!”…

Dacă acest coleg ingenios (dar văduvit de bucuria de a fi creştin adevărat) ar mai fi avut şi putere mare de convingere, cine ştie, poate ar fi ajuns acum vreun guru sau lider „harismatic” a vreunei NMR sau sectă modernă.

Alt coleg, la fel de capabil ca şi primul, n-a mai aşteptat să-şi elaboreze propria concepţie religioasă, ci din prima a înghiţit nada sectelor de factură orientală, căzând în plasa krişnaiţilor…

asmonDar câţi oameni capabili, chiar cu studii superioare, se molipsesc de mitul supraomului lui Nietziche (omul pus în locul lui Dumnezeu – sic!), de lumea virtuală şi agresivă a calculatorului (unde totul şi toţi sunt de prisos în afară de mine) sau de conştiinţa acumulării (sociologia sec.XXI), etc., care sunt „pseudo-religii” fatale pentru om. Majoritatea, însă, pur şi simplu rămân pe mai departe indifirenţi din punct de vedere religios – „reci” şi „căldicei”, cum spune Hristos în cartea Apocalipsei (3,12?), care vor fi vărsaţi din Împărăţie. Din când în când mai cade câte unul în plasa NMR, în dependenţă de turnura vieţii fiecăruia: necaz, decepţie, deznădejde sau chiar se „vinde” pentru 30 de arginţi diverselor concepţii şi pseudo-religii la comanda şefului de la serviciu, aşa cum s-a întâmplat la şcoala-orfelinat „Orfeu” din Chişinău, ameţiţi de ideologia societăţii antropozofice, etc.

Omul a pierdut controlul asupra sa; milioane de oameni au început să caute limanul sau liniştirea (din cauza sentimentelor de nelinişte şi frică). Dar în loc să vină la Hristos, care a spus: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” (Mt.11,28), unii se încred în psihanaliză, alţii în şamanism, alţii merg în sectă, alţii în ufologie (credinţa în extratereştri), alţii în spiritism, vrăjitorie sau satanism, alţii se sinucid…

Ultimul grad de depravare umană ar fi ca fiecare om să-şi aibă noua sa mişcare religioasă (NMR, „SRL-ul religios” propriu) sau secta totalitară proprie. Fiecare s-ar strădui să-şi convertească vecinul, „asigurându-l” că numai la el este unica posibilitate de salvare… Aşa grozăvie este posibilă, dacă ne gândim că fiecare om este ispitit de către un diavol vilean şi dezbinător/sectar (deviza diavolului: „dezbină şi domină”). Acest frig egocentric este expresia Iadului cel mai de jos, adică înstrăinarea (individualizarea) totală a omului –  ruperea legăturii totale între oameni şi a omului de Dumnezeu.

Opusul acestei stări catastrofale este comuniunea tuturor în Biserica întemeiată de Hristos-Dumnezeu (pe care porţile iadului, adică sectele şi NMR, nu o vor birui; vezi Matei 16,18); legătura iubirii agapice a tuturor cu Dumnezeu şi a oamenilor între ei prin intermediul harului divin. „Este un Domn, o credinţă, un botez” (Ef.4,5), o unică şansă de salvare înainte de Judecata de Apoi, anunţată demult în Sfintele Evanghelii. Umanitatea va pieri nu în rezultatul unei catastrofe universale, ci catastrofa universală va fi provocată de fărădelegile umanităţii.

Omul a vrut să stăpânească pământul şi chiar întregul univers, să ajungă în vârful piramidei creaţiei. A urcat cât a putut; soarta omenirii ni s-a dat în mâinile noastre. Dar de ce ne ascundem, de ce uităm că această poziţie are două direcţii: sau în sus, spre cer, sau în jos, în prăpastie…

sursa : Curierul ortodox