† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Cititi si: 92 de ani sub ocrotirea celui mai bogat in ani mucenic, Sfantul Haralambie. Intru multi ani, Parinte! Sa ajungeţi macar la varsta Sf. Haralambie! Minunea savarsita de Sfantul Haralambie cu Parintele Justin

Nu exista pe Pamant o misiune mai puternica decat preotia – cuvant adresat unor tineri seminaristi, dupa sfanta liturghie de asta noapte.

Din copilaria Parintelui:

Eu am trait in Poiana asta, dormeam si ma sculam numai cu Muntele Ceahlau. Dimineata, seara dormeam cu Ceahlaul, dimineata ma sculam cu Ceahlaul. Nici Ion Creanga n-a dus o copilarie asa teribila cum am dus-o eu. Biata mama dimineata cand ma scula cu greu. „Hai, mai, ca, uite, striga bobocii. Iesi cu viteii…” Eu nimic. Numai cand auzeam ca-i smantana gata, ma sculam si eu. Mancam ce era mai bun, ceaunele cu lapte erau mari si cu smantana groasa deasupra si-ti imaginai ca nu-mi era usor s-o gatesc degraba.

Saraca mama, nu exista ceva sa nu aduca ea copilasului ei cel mai mic. Si-mi amintesc ca, pana sa ma duc la seminar la Cernica, dormeam cu mama. Si „moarte de om” a fost pentru mine cand m-au condamnat regulile scolii sa nu vin un an acasa in vacante. Mi-era greu sa vin de la mama si de la munte in viesparul acela de calduri, tantarimea, sa stai tu cu plasa de sarma la geam, sa nu poti dormi. Mama cand o auzit de Bucuresti: „Pti, unde sa te duci? Unde-o fi Bucurestiul?” Cand am venit eu de la Bucuresti: „Mama, stii unde-i Bucurestiul? Unde se apropie cerul de pamant, vezi acolo? E mai incolo! Vezi matale muntele Hangu? Ei, mai incolo”.

Sa te imbraci in haine calugaresti, sa-ti pui bagajul pentru un an intreg, cu plapuma, paturi… S-o iei prin Piatra Neamt, la gara, sa iei bilete, sa te informezi unde-i Bucurestiul, biletul cat costa. Coborai in Bucuresti dupa o noapte de calatorie, atunci trenurile mergeau rapid, nu jucarie, cum merg trenurile acum. Scria acolo sa nu te pleci. Stateam cuminte si, cand pe la Buhusi, iaca, apare un copchilas mai mititel ca mine, cu un par galben auriu, vopsit ca cucoanele de azi, tot asa mergea la Cernica. „Unde mergi, frate?” „La Cernica”. „Hai, mergem amandoi”. Si mi-am revenit cand am vazut ca de acum inainte mai am pe cineva. Cand ajungem noi la Bucuresti acolo, mai, erau lustragiii astia si pescuiau ca esti din provincie. O, ghete, pune mana, da-te incoace! Daca nu stiai sa te pui oleaca in gura cu el te costa cat drumul de la Piatra Neamt la Bucuresti. Te ducea cu masina la scara. Unde mergeti, parintele? Hai urcati.

Cand cobor din masina, in fata portii… un ierarh, foarte aspru. Inalt, cu camilafca, rasa, metanii frumos aranjate. Nu stiam noi cine este. Ne ducem la dansul si plecam genunchii. „De unde veniti?” „De la Manastirea Durau”. „Pai, numai de la Durau puteati veni cu masina”. De la inceput ne-a luat tare. „Sunteti pentru admitere cumva?” „Pai, da”. Ne-a dus la dormitor si a doua zi am si fost la examinare. Ne-a dat regula patrulaterului. Ce sa umbli, ce sa copii? N-aveai cum… Si tot timpul, doi ani de zile ne-a tinut minte. Acela era directorul, Chesarie Paunescu, viitorul episcop de mai tarziu al Constantei.

Toate-s legate de amintirile cu mama. Mama, saraca, cand veneam acasa… sa nu ma mai duc la manastire, sa stau aici. Murise preotul din sat, ramasese parohia fara preot. Ma rugau si satenii sa stau in sat. Iar eu ma impotriveam: „Dar de ce sa stau in sat, mai? Eu am alt rost”. „Las’ ca avem noi pe aici fete bune” „Ha, ha, bata-va sa va bata”.

extras din noua aparitie editoriala:
Ne vorbeste Parintele Justin, editata de Fundatia Justin Parvu, Petru Voda.
Pentru detalii si comenzi, vizitati site-ul Atitudini.com.

Cititi si:

• Parintele Justin Parvu: Traim intr-un veac al minciunii si al inselarii
• Parintele Justin: Sa ne asteptam la surprize de rezistenta duhovniceasca in 2011
• INTERVIU cu Parintele Justin. Sfantul Maslu sa fie remediul pentru crestinul-ortodox si sa nu accepte cardul de sanatate cu cip
• Parintele Justin: Daca noi primim acum cipul, ceilalti de dupa noi vor primi linistiti pecetea
• Parintele Justin Parvu despre unitatea Ortodoxiei si harul preotilor
• Atentionarea Parintelui Justin fata de recunoasterea monofizitilor drept ortodocsi
• Praznicul Sfantului Martir Iustin Filosoful. LA MULTI ANI, Parintelui Justin Parvu!
• Parintele Justin Parvu: Dezmostenirea Ortodoxiei. Mesajul Parintelui de Sfintele Pasti

si multe altele.

Sfantul Vasile cel Mare este bratul care lucreaza. Sf. Grigorie Teologul este capul care cugeta. Sf. Ioan Gura de Aur este gura care marturiseste.

Cateva extrase din predica:

Aceasta evanghelie (a lui Zaheu) este foarte importanta pentru viata noastra de zi cu zi, este extrem de actuala. Pentru ca vom vedea ca se adreseaza noua si societatii noastre si daca s-ar aplica comportamentul sau atitudinea lui Zaheu, atunci desigur nu va exista niciun fel de criza, nici morala, nici spiritual, nici economica… Iata solutia iesirii din criza. In primul rand toti cei care au furat, politrucii care au devalizat tara si au dus-o in haos si in ruina… Iata solutia hristica: sa dea inapoi jumate din ce-au furat, la saraci si daca au nedreptatit cu ceva pe ceilalti sa dea impatrit. Daca s-ar aplica aceasta decizie dumnezeiasca si mantuitoare a lui Zaheu nu am mai avea nevoie nici de Banca Mondiala, nici de FMI sau de alte organisme internationale, care nu fac altceva decat sa ne saraceasca si mai mult, in acelasi timp sa ne fure viitorul copiilor si sa ne faca viata un chin… Daca cei care conduc ar cugeta la aceasta evanghelie, am toata convingerea ca noi nu mai avem nevoie de niciun imprumut de nicaieri. Va imaginati cat s-a furat in 20 de ani? Ceva incredibil. Si daca de cand s-a furat s-ar da jumatate la saraci, imaginati-va ca in Romania nu ar exista o problema sociala, dar nici financiara si desigur nici economica. Solutia este Hristos. Partea de sfintenie si de redresare este Hristos. Din pacate, aceasta varianta hristica nu este luata in seama. Din pacate, aceasta este pentru ceilalti, nu pentru cei care isi aduna averi peste averi prin nedreptati si alte lucruri care fac viata din ce in ce mai grea… Sfintii Parinti spun ca omul care mereu se ingrijeste de averile materiale devine din ce in ce mai mic…  Insa totusi Dumnezeu pune la indemana natura. Omul poate sa foloseasca natura in sensul de a-L cunoaste pe Hristos. Noi L-am cunoscut pe Hristos prin Biserica. Ar trebui sa ne ingrijim de Biserica, as cum Zaheu s-a ingrijit de acel dud, intrucat prin Biserica lui Hristos ne-am botezat, am primit taina mirungerii, a euharistiei si celelalte sfinte taine… continuare »

Aminteam in articolul Parintele mitropolit Bartolomeu Anania a trecut la cele vesnice. Moment special de la intalnirea cu Parintele Gh. Calciu; locul unde vroia sa fie inmormantat

Manastirea de metanie a Inaltului este la Nicula-Gherla… Cand eram profesor la seminarul din Bucuresti, adeseori ma duceam vara la manastirea Nicula-Gherla, unde era staret parintele Cleopa Nanu, cu care ne cunosteam din inchisoare… Aici, la aceasta manastire si-a ales IPS Bartolomeu locul de odihna vesnica si de temporara odihna, in cazul ca va trebuie sa se retraga din scaun.

extras din cartea Parintele Gheorghe Calciu. Marturisitorul prigonit

In articolul Testamentul Mitropolitului Bartolomeu Anania putem citi urmatoarele:

Unele dintre cele mai fierbinti dorinte ale sale au fost: sa fie inmormantat intr-o groapa de pamant reavan, sa nu-i fie acordata nici o distinctie, iar cei ce raman pe pamant sa aiba grija ca munca sa de ocrotire, indrumare si sprijinire a tinerilor care s-au indreptat spre credinta sa fie dusa mai departe.

Dar si:

IPS Bartolomeu Anania va fi inmormantat joi, in Cripta Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca, alaturi de ctitorul acesteia, Nicolae Ivan, decedat in 1936, si arhiepiscopul Teofil, plecat la cele vesnice in 1992.

Asadar, nu i se respecta dorinta IPS Bartolomeu de a fi inmormantat in pamantul de la manastirea Nicula?

Va amintim ca slujba de inmormantare a Inalt Preasfintitului Parinte Mitropolit Bartolomeu va avea loc joi, 3 februarie 2011, la ora 12:00, in Catedrala mitropolitana din Cluj si va fi oficiata de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, inconjurat de un sobor de ierarhi, preoti si diaconi.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca cu dreptii Sai!

“Cu regret si durere in suflet, dar cu nadejdea in mila si mangaierea care vin de la Dumnezeu, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului anunta ca in ziua de 31 ianuarie 2011, la orele 19.25, Parintele nostru, Arhiepiscopul si Mitropolitul Bartolomeu ANANIA, si-a inceput calatoria spre Imparatia Cerurilor”, se spune intr-un comunicat de catre Consiliu Eparhial.

Decesul a survenit la Sectia de Terapie Intensiva a Clinicii Chirurgie I din Cluj-Napoca, precizeaza sursa citata.

“Inconjurat de medici, prieteni, ucenici si colaboratori apropiati, trupul Inaltpreasfintitului Bartolomeu a cedat multiplelor afectiuni care i-au marcat ultima perioada de viata. Trupul celui care a fost timp de 18 ani Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului va fi depus in Catedrala Mitropolitana din Cluj-Napoca, unde toti cei care doresc ii vor putea aduce un ultim omagiu”, se mai arata in comunicat.

Ziua inmormantarii, in cripta ierarhilor din altarul Catedralei Mitropolitane (n.n. cititi mai jos unde vroia sa fie inmormantat IPS Bartolomeu), va fi anuntata ulterior.

“In toate aceste zile de doliu, ierarhii, clerul si credinciosii Bisericii noastre vor inalta rugaciuni pentru iertarea pacatelor si dumnezeiasca fericire a sufletului nobil al Parintelui nostru Arhiepiscopul si Mitropolitul Bartolomeu si pentru vesnica sa odihna in Imparatia lui Dumnezeu, alaturi de alesii sai. “Dumnezeu sa il odihneasca in pace si pe toti cei indurerati sa ii aline cu mangaierea Duhului Sfant!”, arata comunicatul.

sursa: mediafax

Parintele Gheorghe Calciu de vorba cu IPS Bartolomeu

Cei trei care au trecut la Domnul

Lasam de o parte orasele mari si strabateam satele romanesti cu suferintele lor istorice, cu bataliile pentru dreptate si cu lacrimile iobagiei, pana am ajuns la Cluj. Aveam acolo de vizitat un prieten si un ierarh, pastrand in aceasta relatare ordinea cronologica: Pe Radu Volcinschi si pe IPS. Bartolomeu al Clujului si al Feleacului.

Pe Volcinschi l-am gasit neschimbat: agitat, planuind mereu schimbari sociale si politice, complotand de dragul complotului si sperand fara a obosi vreodata ca Dumnezeu isi va intoarce iarasi fata catre tara si poporul romanesc si ca va pune un sfarsit nefericirii generale a neamului nostru. Prietenii, mai ales cei tineri, il numesc «Unchiuletul» pentru grija lui fata de tineri si pentru statura lui marunta si mancata cu necrutare de toate grijile nationale. Aici ne-am spalat de necuratenia fizica a drumului, am mancat gospodareste si ne-am asternut la vorba indelungata si potolita despre viata de inchisoare, amintirile noastre de cate ori ne intalnim intre noi si cu noi, cei de altadata, astazi macinati de batranete si de neimpliniri si tot cautand solutii pentru durerile de azi ale neamului si pentru mantuirea noastra si a tarii. Unchiuletul ne aranjase primirea la IPS Bartolomeu. Mai fusesem la el cu doi ani inainte, tocmai cand urma sa-i apara BIBLIA, o traducere noua si in conditii tehnice si editoriale atat de frumoase, incat, de la Biblia lui Serban si pana la el, nu cred sa mai fi fost vreun eveniment cultural atat de important. Atunci ne daduse explicatiile zamislirii in gand si apoi in fapta a acestei vitejii a duhului prin care o noua talmacire in romaneste a Sfintei Scripturi fusese realizata. Am explicat in alta parte cu ce munca uriasa, si intelectuala, dar si cu osteneala fizica, cu ce rugaciuni si invocari ale Sfantului Duh fusese realizata noua traducere. Acum l-am gasit pe IPS mai destins, mai interiorizat dupa terminarea traducerii si a punerii ei pe piata credinciosilor. Inalt Preasfintitul era in plina activitate. continuare »

Pe site-ul Fenomenul PITESTI la https://www.fenomenulpitesti.ro/despre-noi putem citi:

De asemenea, site-ul promovează filmul documentar „Demascarea”, în regia lui Nicolae Mărgineanu, realizat în 2010 cu sprijinul Konrad Adenauer Stiftung, Fundaţia Arsenie Boca şi IICCMER. Detalii despre film, echipa care l-a realizat, trailer-ul, dar şi filmări care se regăsesc exclusiv pe acest site, le găsiţi aici. Punctul de pornire al site-ul îl reprezintă volumul „Piteşti. Cronica unei sinucideri asistate”, semnat de Alin Mureşan.

Konrad aia sunt de fapt integratori in noua ordine:

https://www.kas.de/rumaenien/ro/news/

Cu toate spurcaciunile:

Van Rompuy încurajează Europa

Adicatelea pot lesne rataci. Intra cineva dupa Ortodoxie si jertfa si dau de UE ca urmare a „partenerilor”. Cred ca ar trebui sa se delimiteze cumva de parteneri. Macar sa ii ascunda undeva si fara link-uri spre site-urile lor ratacite…

Din pacate, pe site-ul Fenomenul PITESTI, in stanga la parteneri, gasim si: https://www.rockliber.ro/

NU NE PUTEM FACE FRATE CU NECURATUL PANA TRECEM PUNTEA… VA ROG CU DURERE SA LUATI MACAR CUNOSTINTA CA CEI CARE DAU BANI LA UN MOMENT DAT S-AR PUTEA SA SI DICTEZE. IAR ACESTE JERTFE NU TREBUIE TERFELITE TOCMAI DE CEI CARE I-AU PRIGONIT PE CEI DIN FILM… continuare »

Cu durere, parintele Savatie Bastovoi ne arata in aceasta editie un exemplu de cum este sa fii roman, sa locuiesti in Basarabia si sa slujesti doar lui Hristos! Sa luam exemplu si muta sa fie gura celor ce clevetesc!

PS: Asteptam cu nerabdare replica mitrop. Petru de Balti, in caz ca a acceptat invitatia, dar mai mult pentru a arata ca mitrop. Basarabiei este preocupata de canonizarea Marturisitorului Valeriu Gafencu.

Vedeti si:

• Parintele Justin despre canonizarea mucenicului Valeriu Gafencu: Sfintii nu au hotare! Ca-l canonizeaza rusul sau sarbul pentru mine e bun… Ca el nu e rus, e ROMAN!
• De ce Basarabia are 2 mitropolii ortodoxe fara comuniune intre ele? Cum politrucii de ieri si de azi intretin dezbinarea intre fratii de acelasi sange si de aceeasi credinta

Pentru toti cei ce nu pot gandi decat matematic, in aritmetica calendaristica biblica iudaica, civila si mondialista cum afirma D-l Bumbescu pe RIC: “Nu exista d.p.d.v. logic, matematic, cum vreti, alta posibilitate sa fie reunite cele 2 sisteme!” si nu pot gandi si teologic, dupa logica si matematica teologica a Sf. Parinti, care au alcatuit Calendarul si cartile de cult ale Bisericii:

Exista o teologie liturgica extraordinara prin care se transpune in forma doxologica viata si anii lui Iisus Hristos, dar si viata Bisericii inceputa dupa Pogorarea Sf. Duh-Rusalii.

De exemplu, dupa pogorarea Sf. Duh sunt pana la Invierea Domnului 33 de saptamani, care incep citirile din Apostol si Evanghelie cu ziua liturgica de luni, respectiv cei 33 de ani ai lui Iisus Hristos, numite duminica a n-a dupa Rusalii si sunt 10 duminici speciale inclusiv cele ale Postului Mare.

Daca duminica liturgica s-ar suprapune cu saptamana liturgica, care incepe de luni, atunci Hristos ar fi murit la varsta de 43 de ani (respectiv perioada saptamanilor intre Pogorarea Sf. Duh si Inviere, iar daca am desfiinta duminica liturgica ar insemna ca Hristos a murit la 52 de ani, cate saptamani liturgice sunt.

Deci calendarul ortodox, exceptand modificarea neinspirat facuta de Patriarhie, recapituleaza in mod istoric si cultic-doxologic, intreaga viata a lui Iisus (33 de ani) si viata Bisericii in Duhul Sfant. De aceea calendarul se raporteaza la Pasti si la Pogorarea Sf. Duh.

Daca se raporteaza doar la prima zi a saptamanii, cum este mentionat in Biblie, deci doar la Invierea lui Iisus Hristos, atunci se respinge Pogorarea Sf. Duh cu intreaga viata liturgica si harica a Bisericii. Deci este un calendar doar biblic, exact cum il au sectarii si in special adventistii.

Asadar, calendarul patriarhiei renunta prin acea separare a sambetei de duminica, la viata litrugica stabilita de Sfintii Parinti. continuare »

– Despre Romania, in ce directie vedeti ca ne indreptam?

– Din punct de vedere crestin, avem o deschidere spre marea aceasta Rusie, in ceea ce priveste viata crestina, dar nu vorbesc despre Uniunea Sovietica, vorbesc despre Rusia lui Dostoievski, a lui Tolstoi, a lui Gogol, a lui Serafim de Sarov, Staretilor de la Optina, sau ai Kievului. Cat priveste viata asta a noastra spirituala, din cele doua rele mari care exista – Apusul si Rasaritul – alegem Rasaritul. Dar din punct de vedere geografic si politic, ei cu panslavismul lor urmaresc sa ne supuna. La noi s-a intamplat altceva pentru ca cruciadele, pana la urma, au devenit un pericol pentru lume si pentru ei la un moment dat. Au format Imperiul latin, au format tot despotismul acesta care a iesit din sfera si gandirea crestinatatii. Dar din punct de vedere duhovniceste, cu traitorii pe care ii avem noi in Romania, cu miile de martiri, noi prin aceste valori ramanem independenti, indiferent care ar fi situatia noastra. Poate nicio Europa nu va rezista fara o Romanie. O Romanie totdeauna va avea un cuvant de spus in istorie si o Europa nu se poate integra fara o Romanie. Ca suntem un popor ales, e pericol mare sa spui asa, asa mai spun si jidovii, ca toate blestematiile din lume sunt determinate de poporul ales.

– Despre mass-media ce parere aveti?

– Mass-media, saraca, este condamnata la moarte. Ce era la romani altadata circul si painea, asa este si la noi acum. Ii dai circ si paine, ii dai televizor si minciuni politice, l-ai dus cum vrei. Mai pui la pensie cinci lei… si tot asa. continuare »

Inradacinat cu toata fiinta sa in pamantul bun al Evangheliei lui Hristos, Sfantul Maxim Marturisitorul (praznuit astazi, 21 ianuarie), acest „calugar contemplativ si vizionar teologic”, unul dintre cei mai mari Parinti ai Bisericii Rasaritene, unul dintre cei mai remarcabili ganditori crestini ai tuturor timpurilor, deschide un larg orizont de intelegere si patrundere a sensului vietii, in care Iubirea – agapica, duhovniceasca – detine locul primordial. Insasi calatoria lui prin vremelnicie reprezinta cea mai frumoasa si mai vie cuvantare despre aceasta regina a virtutilor, care „dupa calitatea ei este asemanare cu Dumnezeu pe cat cu putinta muritorilor; dupa lucrarea ei, betie a sufletului; dupa efectul ei, izvor al credintei, abis al indelungii rabdari, ocean al smereniei” (Sfantul Ioan Scararul).

Iubirea dumnezeiasca a Sfantului Maxim a coplesit cu entuziasmul ei judecata lumeasca si simtirea fireasca a trupului. Ea l-a transpus in alt plan al realitatii, in care mintea nu mai sufera nici o intrerupere in intelegerea celor ceresti, iar durerile si moartea sunt dorite si socotite adevarate bucurii. Astfel, in zguduirea credintei si amenintarea ei din toate partile, Sfantul Maxim devine sufletul miscarii care porneste din Africa pentru pastrarea nepatata a invataturii ortodoxe despre doua lucrari si doua vointe distincte in Hristos. Ca un mare aparator si traitor al iubirii, a inteles ca lui ii revine misiunea de a arata cu claritate cum ca in Hristos-Iubirea se descopera sensul si scopul creatiei: unirea marginitului cu nemarginitul, a firii umane cu cea divina intr-o depasire minunata si tainica ce nu transforma firea umana in fire divina, nici firea divina in fire umana, ci care reinnoieste firea umana, conferindu-i un mod dumnezeiesc de a fi. Aceasta depasire care duce firea umana la desavarsire poarta, pentru Sfantul Maxim, numele de IUBIRE, si nu orice iubire, ci iubirea care se smereste, singura in stare sa mentina pe crestini pe „calea imparateasca” si sa aduca cu sine adevarata pace a Bisericilor.

„Prefer mai degraba sa mor decat sa am constiinta tulburata ca am alunecat in vreun fel oarecare in ce priveste credinta”, declara cu tarie Sfantul Maxim, nevrand in nici un chip sa accepte solutia diplomatica a autoritatilor care urmareau prin formule de compromis si prin taceri echivoce salvarea unitatii Imperiului cu pretul ereziei. Imobilizat, impins, lovit cu pumnii si picioarele, acoperit de scuipari din crestet pana in varful unghiilor, ocarat si blestemat – dupa cum ne dovedesc actele martirice – el le opune solutia eshatologica si ascetica a marturisirii si martiriului. Indemnat sa rosteasca cu gura impotriva a ceea ce crede cu inima, Sfantul Maxim sustine ca orice om se sfinteste prin marturisirea exacta a credintei, pe fata si fara nici o reticenta, deoarece

Asadar, nu-i suficienta nici credinta launtrica, nici dragostea nemarturisita in afara, oricat de sincera si de fierbinte ar fi. Si pentru ca n-a voit nicidecum sa renunte la opozitia impotriva invataturii monotelite – o singura vointa in Hristos – i se taie limba si mana dreapta, „ca sa nu mai poata comunica adevarul nici cu graiul, nici in scris”. Insa nimeni si nimic nu il poate opri sa preaslaveasca Iubirea, nici chiar taierea limbii de catre uratorii de Dumnezeu, caci cu limba faptelor sale graieste mult mai multe decat cu cuvantul. continuare »

Sunt multi cei care, fara sa fi citit macar Sfanta Scriptura, repeta papagaliceste diferite acuzatii impotriva ei, neavand insisi nici cea mai mica cunoastere a ceea ce spun; suficient e sa para „progresisti”, un cuvant accentuat de cei care promoveaza teoriile perimate materialiste ale Revolutiei Franceze.

Aceste persoane, asadar, repeta argumentele din secolele trecute, ignorand faptul ca stiinta a dat explicatii finale si incontestabile in favoarea Sfintei Scripturi. Pentru acesti „progresisti”, ai culturii secolului al 18-lea si al 19-lea, incepem cu acest capitol o serie de probleme cu raspunsuri la argumentele lor vechi.

*****

Date juridico-istorice

Exista diferite metode de evaluare stiintifica a datelor. De exemplu, intr-un experiment de chimie, noi folosim metoda „stiintelor naturale”. Insa nu putem utiliza aceeasi metoda intr-un alt domeniu, cum ar fi cel al istoriei!

Aici este nevoie de o metodologie stiintifica diferita. Este METODA JURIDICO-ISTORICA.

Se numeste „istorica”, pentru ca se ocupa cu fapte din istorie. Au avut loc in trecut. Si „juridica”, deoarece, ca o instanta, emite decizii pe baza unor dovezi testate si constatate a fi fiabile si corecte.

Deci, in conformitate cu aceasta metoda, un punct de vedere este corect daca:

1. Se sprijina pe baza unor dovezi autentice.

2. Nu provoaca contradictii in documentele justificative istorice.

Dovezile pentru un fapt istoric documentat sunt de trei feluri:

A. Marturii orale

B. Marturii scrise

C. Dovezi reale continuare »

Volumul de fata se doreste a fi o lauda adusa neamului romanesc si Bisericii dreptmaritoare, care ne-au daruit pe acesti mari patimitori si poeziile ce ne stau inainte. S-a nascut din dorinta de a pune la indemana cat mai multora comoara aceasta de marturisire si simtire romaneasca si crestina.

Ce a insemnat poezia in inchisoare o marturisesc cei ce au trecut prin acele locuri. A fost, alaturi de rugaciune, hrana sufleteasca, scara catre cer, intarire si izvor de traire in mijlocul unui regim inuman. Valoarea ei nu este in primul rand literara, ci aceea de marturisire a suferintelor si conditiilor de detentie, si mai ales a modului cum s-au reflectat acestea asupra sufletelor, asupra starii interioare a celor intemnitati. Toata aceasta imensa suferinta ce au indurat-o a determinat o profunda interiorizare, o puternica legatura cu Dumnezeu. Detinutii s-au imputinat trupeste, dar s-au imbogatit sufleteste. De aceea poezia este plina de simtiri curate si ganduri inalte. Dragostea de Dumnezeu si neam sunt simtamintele cele mai puternice pe care le-au purtat in suflete acesti alesi ai neamului si, bineinteles, tot ele sunt firul rosu ce strabate poeziile lor.

Intr-un loc in care moartea era mai prezenta decat viata, in care trecutul cu amintirile lui era prea departe si rascolitor, viitorul ca si inexistent, iar prezentul aspru si dureros, singurul sprijin pe care-l aveau detinutii era Cel de Sus. Hristos Dumnezeu si Maica Domnului le-au fost mangaiere, nadejde si intarire. Poezia scrisa in inchisori este mai ales rugaciune, putand fi pusa, in majoritatea cazurilor, intre rugaciunile folosite in cultul Bisericii.

Poezia a fost ea insasi prigonita. Pentru un singur cuvant scris pedeapsa era foarte aspra. Se scria doar in minte, in memorie, hartia si creionul fiind cu desavarsire interzise. Radu Gyr a fost condamnat la moarte pentru scrierea unei poezii. Comunistii au incercat, prin regimul diavolesc pe care l-au impus, sa abrutizeze fiinta umana, sa faca un „om nou”, un neom.

Cine poate crede ca pentru un petec de hartie de marimea unei foite de tigara erai maltratat si tinut zile intregi, dezbracat in celula neagra, fara pat si fara ratia de mancare? Pentru recitarea unor poezii in inchisori s-au dat condamnari intre 10 si 25 de ani, pentru difuzarea lor s-a dat munca silnica pe viata, iar pentru trecerea lor in lumea libera s-au inventat comploturi unde s-au dat sentinte de condamnare la moarte. (Zahu Pana)

Poezia s-a nascut in aceste conditii si a fost printre cele mai puternice arme de rezistenta ale detinutilor. Caci lupta s-a dat in primul rand pe plan spiritual, cei inchisi fiind cu totul dezarmati din punct de vedere fizic. Au biruit doar cei ce au reusit sa-si pastreze pana la capat demnitatea si curatia sufleteasca, si aceasta doar cu ajutorul Domnului.

Condamnatul politic isi duce zilele cu o mancare neinchipuit de lipsita de vlaga hranitoare, in interdictia miscarii libere in afara locului (celulei) de detentie (…), neavand dreptul la lectura, iar conversatia, chiar daca se incumeta sa se avante in ea, trebuie purtata soptita si cu risc, isi va intoarce mintea asupra ei insesi, alungand de la sine evocarea bucuriilor libertatii, ca prea starnitoare de durere, si aprofundand conditia umila, extrem de umila, a omului permanent amenintat si fara nicio putere de a-si schimba soarta. Nu mai are decat inaltarea mintii in rugaciune, catre singurul aparator care i-a ramas, catre singura lui si ultima nadejde, catre Dumnezeu. (Mihai Radulescu) continuare »

Hotarare de Guvern pentru aprobarea normelor metodologice de aplicarea prevederilor referitoare la cardul national de asigurari sociale de sanatate din titlul IX Cardul european si cardul national de asigurari sociale de sanatate din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare.
Contact: Calin Alexandru
0213072566
Afisat de la 11-01-2011 pana la 10-02-2011 HG norme card 11 ian 2011
Observatiile si propunerile privind proiectul de act normativ pot fi transmise pe adresa: [email protected].
Termenul limita pana la care se pot face propuneri este cea de a 10-a zi de la data introducerii pe site a textului proiectului de act normativ (21 ianuarie)

Model de mesaj catre Ministerul Sanatatii

Stimate Doamne si Domni,

Referitor la: Hotararea de Guvern pentru aprobarea normelor metodologice de aplicarea prevederilor referitoare la cardul national de asigurari sociale de sanatate din titlul IX Cardul european si cardul national de asigurari sociale de sanatate din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare.

Sursa anuntului: https://www.ms.ro/?pag=23&id=8678

Va amintim promisiunea facuta de a oferi alternativa celor care nu doresc sa primeasca cardul de sanatate cu cip (in conformitate cu intrebarile si raspunsurile) consemnata in documentul intitulat „Minuta 18.11.2010_8678_6520.doc”, urmare a dezbaterii publice avand ca tema proiectul de Ordonanta de Urgenta a Guvernului pentru modificarea si completarea Legii nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii din 18 noiembrie 2010. continuare »

O figura harismatica, care si-a lasat o adanca si luminoasa pecete pe istoria Bisericii, este impusa cu o deosebita actualitate de catre calendarul sarbatorilor acestei luni. Este Sfantul Marcu Evghenicul, antiunionistul. In zilele noastre, in care miscarea ecumenica l-a nelinistit pana si pe cel mai simplu om si se prezinta de-acum nu numai in haina bisericeasca, ci si intr-una surprinzator de sociala, nimic nu este mai interesant, dar si mai credibil decat sa ascultam mesajul celui care a fost odata protagonist in aceste evenimente si caruia dupa veacuri i s-a dat dreptate.

Mesajul urmator ne-a fost trimis de la o manastire din Athos, al carui nume nu il divulgam pentru a nu pune in pericol obstea acelei manastiri:

PS Serafim de Pireu a fost amenintat cu moartea. Cineva l-a sfatuit sa se ascunda. Dar Prea Sfintia Sa nu a vrut sa se ascunda, ci a raspuns:

Traditia Ortodoxa ne arata ca un ierarh corect sfarseste sau exilat, sau omorat!

• Sionistii au luat foc in urma acuzelor aduse de IPS Serafim de Pireu, pe baza Protocoalelor inteleptilor Sionului
• Mitropolitul Serafim al Pireului: ”Grecoteii NOII EPOCI marginalizează Facultăţile de Teologie”
• Cazul mitropolitului Serafim de Pireu. Acuzele de anti-sionism nu sunt tot una cu acuzele de anti-semitism
• Un ierarh marturisitor al zilelor noastre, Mitr. Serafim al Pireului: ”SUNT ANTISIONIST, DAR NU ANTISEMIT!

Au fost si alti marturisitori care confirma spusele Mitropolitului Serafim de Pireu

• Sinodul Bisericii Ortodoxe din Grecia: “Tara noastra se afla sub ocupatie straina”. Acest comunicat confirma in mare parte declaratiile Mitropolitului Serafim de Pireu
• SOLIDARITATEA IERARHILOR FAŢĂ DE MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU
• STAREŢUL PAISIE AGHIORITUL «PLEDEAZĂ» ÎN FAVOAREA MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU

Sub titlul: Rugaciune si cooperare practica pentru unitatea crestina, suntem anuntati de catre Patriarhie ca si anul acesta va avea loc Saptamana de rugaciune impreuna cu ereticii: papistasi, luterani, anglicani, calvini si greco-catolici. Toti acestia sunt considerati crestini. Dar a fi crestin inseamna a avea drept cap al Bisericii pe Hristos, de a cinsti pe mama Sa, Sfanta Fecioara Maria si nu in ultimul rand de a marturisi Simbolul Credintei, asa cum a fost stabilit de Sfintii Parinti. In plus avem sfintele Canoane ortodoxe care interzic intrarea ereticilor in biserica ortodoxa si intrarea ortodocsilor in lacasurile lor de cult, ce se mai numesc si sinagogi ale satanei. Ereticii trebuie primiti in Biserica, doar dupa ce s-au lepadat de erezia lor si au acceptat Unicul Botez valid, in numele adevaratei Sfinte Treimi, Botezul ortodox. Dupa cum ne zice si Sf. Apostol Pavel:

Este un trup si un Duh, precum si chemati ati fost la o singura nadejde a chemarii voastre; Este un Domn, o credinta, un botez (Efeseni 4:5)

Pai de unde putem noi zice ca si acesti eretici au credinta, sau ca sunt in acelasi Duh, cel crestin si ca fac parte din acelasi trup? Ori noi, ori unul din ei? Deci ar insemna sa ne lepadam de credinta noastra ca sa-i putem considera si pe eretici crestini si ca ei au botez si alte sfinte taine. Trebuie sa marturisim ce au marturisit Parintii Bisericii si sa nu avem partasie in niciun fel cu cei ce blasfemiaza numele Domnului, dusmani ai lui Dumnezeu numindu-se.

Referitor la tema din acest an se observa clar tendinta de a se ajunge la acelasi potir, al impartasirii impreuna, dupa cum pe parcursul anilor s-a ajuns sa fie recunoscut si botezul, si preotia ereticilor. Finalul, daca noi il vom accepta, va fi disparitia Ortodoxiei din tara noastra si implicit a noastra ca neam. Sa nu fie!

Cinste acelor ierarhi care nu vor face in bisericile pe care le pastoresc, aceste apostate rugaciuni; iar celor ce vor tine aceste rugaciuni, anatema Sfintilor Parinti se va abate asupra lor. Asemeni si credinciosilor care vor participa sau nu la aceste faradelegi.

Sa marturisim impreuna cu Sfantul Marcu Evgenicul: „Credinţa noastra este dreapta marturisire a Sfintilor Parinti ai nostri. Cu ea, noi nadajduim sa ne înfatisam inaintea Domnului si sa primim iertarea pacatelor; iar fara de ea, nu stiu ce fel de cuviosenie ne-ar putea izbavi de chinul cel vesnic. In materie de credinta nu exista concesie. Chestiunile credintei nu admit iconomia”.

UPDATE: Un cititor ne-a transmis ideea de stabili o ora de citire a Psaltirii pentru izbavirea oamenilor de erezie, rataciri, secte si ecumenism si intoarcerea lor la dreapta credinta. Consideram ca e de ajuns ca fiecare sa citeasca cand poate, numai sa ceara Sfintilor, Maicii Domnului si Domnului Hristos izbavirea de ecumenism, erezia ereziilor.

Cateva precizari si sublinieri la cap.2.2. din articolul despre calendar. Sa ne rugam pentru luminarea si mantuirea celor ce ne indruma duhovniceste spre mantuire si conduc destinul Bisericii lui Hristos.

• Cele opt Glasuri sunt cantate si ele succesiv, un Glas pe saptamana. In saptamana luminata insa, se canta cate un Glas pe zi, de la Glasul 1 la Glasul 8 tocmai pentru a arata continuitatea Duminicii dupa sambata, ca a opta zi si nu numai ca prima zi a saptamanii. De aceea serbarea Invierii Domnului incepe cu Duminica si se incheie dupa 8 saptamani tot cu Duminica, cand Ortodoxia cinsteste intemeierea Bisericii lui Iisus Hristos in mod vizibil si haric pe pamant prin pogorarea Sf. Duh.
• Deci Dumnica este alfa si omega, inceputul si sfarsitul unei saptamane liturgice din saptamana luminata, dar si inceputul si sfarsitul unei perioade speciale de cinstire a Invierii Domnului, in decurs de 8 saptamani, dupa modelul lui Iisus Hristos, care recapituleaza si insumeaza intreaga creatie prin Jertfa si Invierea Sa. Dupa acest moment saptamana liturgica incepe cu ziua de luni si culmineaza cu ziua de duminica, asa cum se vede in orice Evanghelie si asa cum a fost barata duminica prin cele doua linii rosii pana in anul 2010. Daca se merge cu logica biroul de presa ar trebui schimbata si citirea Evangheliei dupa Rusalii, nu numai mutata linia rosie in calendarul cu pricina!
• Prima zi liturgica incepe cu Duminica Invierii, Glasul 1, ce-i drept, dar numai pana la Pogorarea Sf. Duh, pentru a arata ca invierea Domnului include rascumpararea chiar din ziua creatiei, dar se sfarseste tot cu Duminica pe Glasul 8, respectiv Pogorarea Sf. Duh.
• Faptul ca intemeierea Bisericii, adica Pogorarea Sf. Duh se petrece in duminica a 8 a dupa Pasti, iar saptamana liturgica incepe imediat cu luni, si nu cu duminica, iar prima duminica dupa Rusalii incepe cu Gasul 8 (vedem bivalenta lui 1 si 8, reprezentata de ziua Duminicii) este mai mult decat evident ca, Sf. Parinti au statornicit prin randuelile liturgice si doxologice, ca Dumnica este a opta zi, raportata la evenimentul invierii Domnului si este si prima zi a saptamanii, raportata la evenimentul creatiei din nimic a lumii, insa premizele mantuirii ne sunt date de invierea Domnului, fara sa excluda si ziua creatiei, motiv pentru care multi Sfinti Parinti o socotesc si ca prima zi a saptamanii. Din aceasta perspectiva s-a si creat, de Sf. Parinti timpul liturgic hristic, regasit in forma doxologica in slujbele si randuielile bisericiesti. Deci prin Invierea Domnului si prin pogorarea Sf. Duh raportarea la calendarul iudaic, se face doar din ratiuni istorice si ca reper cronologic. Insa timpul liturgic hristic reprezentat concret in randuiala slujelor actuale, in care prima zi din saptamana liturgica, dupa Rusalii este lunea si nu duminica, insumeaza simultan si ziua sambetei (a saptea); ziua Invierii (a opta), care reprezinta totodata si ziua intaia a saptamanii. „Pardoxul” calendarului liturgic exprima in mod cultic taina veacului viitor si nu reprezinta nicidecum o contradictie, o scapare sau o lipsa teologica. Din punct de vedere logic pare a fi o antinomie, insa din punctde vedere teologic este o simfonie. In clipa in care ne raportam doar la calendarul iudaic, renuntam la o intreaga traditie liturgica si aducem in Biserica Ortodoxa logica istorica si nu ramanem la logica litugica a Sf. Parinti. Sf. Irineu de Lyon, elev al Sf. Iustin Martirul (+155), scrie: “Noi toţi pazim Duminica ca fiind ziua de odihna, bucurandu-ne de lucrurile lui Dumnezeu” (Apologia I, cap. 67, trad. cit., p. 71).
• Prin Jertfa si Invierea Domnului culminand haric prin pogorarea Sf. Duh se intemeiaza Biserica lui Hristos in lume, iar duminica devine punctul culminant si Zi de odihna. Deci, conform acestor realitati istorice si randuieli doxologice, statornicita in mod practic in viata liturgica a Bisericii, prima zi a saptamanii este luni si nu mai este Duminica (transformata hristic in prima si a opta), intrucat Duminica include simfonic si ziua de odihna vechitestamentara. De aceea Dumnica incepe, din punct de vedere liturgic, sambata cu vecernia mica. Acest lucru este evidentiat concret si in randuiala citirii Evangheliei dupa Rusalii, cand saptamana liturgica incepe cu luni.
• In acest context pot concluziona ca, pentru noi crestinii Dumnica este ziua Domnului ca punct culminant al rascumpararii lumii si la ea trebuie sa ne raportam. Iisus Hristos trebuie sa fie punctul de referinta al unui calendar liturgic ortodox si nu calendarul iudaic, care ramane valabil doar pentru evreii care inca il mai asteapta pe Mesia.
• Mergand dupa (i)logica recenta a biroului de presa, care se raporteaza doar la calendaul iudaic, nu si la timpul liturgic al Sf. Parinti, s-ar poate deduce logic, ca de acum serbam Sabatul ca fiind ziua de odihna si ultima a saptamanii, deoarece noul calendar incepe saptamana liturgica cu duminica, recunoscuta de iudei doar ca prima zi a saptamanii?
• Hotararea sinodala privind inceperea saptamanii cu duminica trebuie considerata geniala, intrucat BOR-ul mileniului trei a descoperit ceva, ce nu pricepusera nici Sfintii Parinti, care au dorit sa uneasca liturgic ziua de odihna a sabatului, data de Dumnezeu Tatal, cu ziua Fiului-Duminica, a carui apoteoza prin Inviere se produce in noaptea de sambata spre duminica.

Referitor la admin. si Ingrid de pe site-ul razboi intru cuvant:

Daca aceasta este concluzia la care ati ajuns, inseamna ca nu ati inteles absolut nimic din ce am scris. Tot ceea ce ati argumentat Dv. este corect din punct de vedere al perioadei Octoihului, adica saptamana liturgica incepe cu vecernia mica de sambata, continua cu utrenia de duminica, cu Sf. Liturgie-duminica, etc. continuare »

Mihai Eminescu – 161 de ani de la nastere

Aducem un prinos de recunostiinta marelui poet national, care si-a iubit indeosebi credinta stramoseasca, dar si tara sa frumoasa. Iata ce spunea marele roman despre Biserica neamului in lupta cu apostaziile straine de aceste taramuri, dar straine si de Dumnezeu:

Biserica ortodoxa a Rasaritului a luat la romani o forma deosebita de aceea a altor Biserici; ea nu e numai o comunitate religioasa, ci totodata nationala. Bizantul a avut veleitati de papism, Biserica ruseasca are veleitati periculoase de cezaro-papism, de intindere a legii prin mijlocul sabiei pentru augmentarea puterii statului; la romani ea a fost din capul locului o comunitate religioasa care imblanzea prin iubire inegalitatile sociale si care facea pentru oameni o datorie din ceea ce, in lumea moderna e un drept. Liniamentele organizarii democratice a Bisericii romane se arata ab antiquo inca. Stand cu alte Biserici in legaturi formale, nu de subordinatie, ea a inlocuit la romani, in timpii cei rai, organizatia politica si economica. Astfel intampinam in orasele mari biserici cari apartineau fiecare la cate o breasla, iar in Ardeal vedem ca ea a devenit totul pentru romani: ea organizeaza si intretine invatamantul primar, cel secundar clasic, ba chiar si cel real al poporului. Preotul de acolo n-a invatat numai canoanele, ci si disciplinele economiei de camp; el e invatator si sfatuitor in interesele morale si materiale, ba chiar in cele juridice, ale poporenilor sai. continuare »

Orosul Sfintei Biserici a lui Hristos, care intareste Sfantul Botez dat de la Dumnezeu, dar leapada botezurile ereticilor care se fac in alt chip[1]

Dintre multele mijloace prin care ne invrednicim de mantuire si care se succed si se leaga  unul de altul ca o scara (fiindca toate privesc catre acelasi tel) cel dintai este Botezul, cel predat de Dumnezeu sfintitilor apostoli, de vreme ce fara el celelalte sunt nelucratoare.

De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu (In. 3: 5);

Botezul ortodox

caci trebuia neaparat ca, de vreme ce cea dintai nastere il aduce pe om in viata aceasta muritoare, sa fie gasita o alta nastere si un chip [de nastere] mai tainic care sa nu-si aiba inceputul in stricaciune, nici sa se sfarseasca in stricaciune, prin care sa ne fie cu putinta a urma lui Iisus Hristos, Intemeietorul mantuirii noastre. Ca apa botezului cea din colimvitra are rolul de pantece, si nastere primeste cel nascut, cum zice Gura de Aur[2]; iar Duhul Care se pogoara in apa are rolul lui Dumnezeu, Care plasmuieste fatul; si dupa cum Acela, dupa punerea in mormant, a treia zi a revenit la viata, tot asa, cei ce cred, fiind cufundati in apa, in loc de pamant, prin cele trei cufundari inchipuiesc in sine harul invierii cel de a treia zi, apa fiind sfintita prin pogorarea Preasfantului Duh, asa incat trupul sa fie luminat prin apa vazuta, iar sufletul sa ia sfintire prin Duhul cel nevazut. Caci dupa cum apa dintr-o oala se impartaseste de caldura focului, asa si apa din colimvitra, prin lucrarea Duhului, se preface in putere dumnezeiasca, curatind si invrednicind de infiere pe cei astfel botezati, dar pe cei initiati [botezati] in alt chip aratandu-i necurati si intunecati in loc de curati si infiati.

Asadar, pentru ca deja mai inainte cu trei ani s-a ridicat problema daca sunt primite botezurile ereticilor care vin la noi [la ortodoxie], savarsite in afara predaniei sfintilor Apostoli si dumnezeiestilor Parinti si in afara obiceiului si randuielii Bisericii sobornicesti si apostolesti, noi, prin dumnezeiasca mila fiind crescuti in Biserica Ortodoxa si urmand canoanelor sfintitilor Apostoli si dumnezeiestilor Parinti, si cunoscand ca Biserica noastra sfanta, soborniceasca si apostoleasca este singura si unica [Biserica], si [la fel] Tainele Ei, prin urmare si dumnezeiescul Botez, primim tainele ereticilor, cate sunt savarsite nu precum Duhul Sfant a randuit sfintitilor Apostoli si precum Biserica lui Hristos face pana astazi, ci fiind gaselnite [inventii] ale oamenilor stricati, [le primim deci] ca intrutotul neobisnuite si le stim straine de intreaga predanie apostolica, si de aceea le lepadam prin hotarare obsteasca. Si pe cei dintre ei care vin la noi ii primim ca nesfintiti si nebotezati, urmand Domnului nostru Iisus Hristos, Care a poruncit ucenicilor Lui „sa boteze in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh” (Mt. 28: 19), si sfintitilor si dumnezeiestilor Apostoli, care randuiesc a-i boteza pe cei ce vin [la credinta] prin trei afundari si ridicari, si la fiecare afundare a chema un nume din Sfanta Treime[3], si sfintitului si intocmai cu apostolii Dionisie, care zice: continuare »

Problema existentei a doua mitropolii ortodoxe in Basarabia nu ar fi atat de grava daca intre slujitorii lor ar exista comuniune, asa cum exista intre patriarhiile de care apartin. Dar cine are interesul sa intretina aceste conflicte, daca nu indracitii de politicieni si agenti KGB, CIA, SIS, MOSAD care tot una sunt, infiltrati pana si in sfintele altare. Poate unii, din rautate si invidie, nu au inteles strategia parintelui Savatie Bastovoi de a aduce la lumina planurile “kgb-istilor”, “serghianistilor” si de a-i determina sa recunoasca, spre rusinarea sinodului BOR, sfintenia marturisitorului Valeriu Gafencu, fie asta doar prin vorbe.  In alta ordine de idei, “serghianismul” nu mai exista decat in mintea exaltatilor stilisti schismatici, care nu recunosc Harul in Bisericile oficiale, ce au comuniune cu Biserica ex-serghianista. Despre acestia scrie si Sf. Ioan Maximovici si Parintele Serafim Rose ca unii ce nu se afla pe calea cea dreapta a mantuirii, ci prin radicalitatea lor feroce s-au rupt singuri de la Biserica Mama. Mai presus de a fi romani, noi suntem crestini ortodocsi. Natiunile au importanta lor, dar daca, Doamne fereste, natia romana isi va pierde credinta cea dreapta, atunci e de preferat sa avem partasie mai degraba cu rusii, sau orice alt neam cu adevarat ortodox. Noi nu imapartim Biserica in bisericute, ci Biserica lui Hristos este una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca; nu este o institutie pamanteasca, ci una dumnezeiasca. Prin trairea noastra ortodoxa curatim sangele neamului intreg, si nu prin monitorizarea spionilor kgb-isti. Inteleg, sunt situatii cand e nevoei sa ridici palma sau condeiul. Dar este oare viata Sfantului Valeriu Gafencu pricina de o asa dezbinare si gazetareala? Oare suntem noi in masura sa hotaram de care biserica trebuie sa fie canonizat?  Noi avem datoria sa ne rugam pentru canonizarea lui de catre Biserica Ortodoxa, fie ca e romana, fie ca e rusa, fie ca e greaca…, desi cu totii ne-am dori ca Biserica Romana sa aiba aceasta cinste, ce i se cuvine. De altfel politrucii au intrat nu doar in altarele rusesti, ci si in cele romanesti, cu sortulet cu tot.

Pe de alta parte consider ca doar naivii pot crede ca Biserica Rusa ar dori canonizarea vreunui martir ce a facut parte din Miscarea Legionara. Cuvintele Vladicai Vladimir vor ramane doar pe youtube… In inregistrarea de mai jos vedeti cum un “subaltern” al sau afirma ca mitropolitul Petru a fost hirotonit de patriarhul Alexei al II-lea, mitrop. Daniel Ciubotea, deci si de Moscova si de Bucuresti. Deci cum ramane? KGB anti KGB? Stie CIA raspunsul…

UPDATE: PRIVITI MAI JOS CU CINE SE INFRATESC CEI CARE LAUDA NOUL MODEL DE CALENDAR

1. Consideratii generale

Referitor la comunicatul biroului de presa al Patriarhiei Romane din data de 4 ianuarie 2011 as dori sa fac cateva comentarii teologice:

Argumentarea ca in calendarul pe 2011 “duminica nu mai apare barata cu doua linii rosii, ci exista o continuitate intre duminica si luni, pentru a sublinia adevarul din Sfanta Evanghelie ca Domnul nostru Iisus Hristos a inviat in prima zi a saptamanii, care urmeaza dupa sambata…” mi se pare lipsita total de logica, dar si de suport teologic, intrucat conform Sf. Scripturi continuitatea  exista intre sambata si duminica  si nicidecum intre duminica si luni. (Matei 28, 1; Marcu 16, 2, 9; Luca 24, 1; Ioan 20, 1).

Preafericitul Daniel arata in multe pastorale[1] legatura indisolubila intre sambata si duminica, ca zi a implinirii si a invierii Domnului. Iata cateva exemple:

,,Legatura dintre Cruce si Inviere se constata atat in cantarile liturgice ale Bisericii Ortodoxe cat si in felul cum ea infatiseaza in iconografia ei Rastignirea si Invierea Domnului”[2];

,,Sfanta si Marea Sambata ca zi a legaturii dintre Moartea si Invierea Domnului are o profunda semnificatie pentru viata Bisericii. Ea a devenit prototipul tuturor sambetelor in care se afla pomenirea mortilor si arata ca toti cei dragi ai nostri adormiti intru Hristos sunt in asteptarea Invierii si ca in mijlocul suferintei si al durerii pricinuite de moartea lor, licareste totusi speranta biruintei vietii asupra mortii’’[3];

,,Duminica Invierii insa arata ca sambata nu este ultima zi a existentei si ca deci nu moartea este ultimul cuvant asupra adevarului omului ci viata vesnica’’[4].

Cu toate ca „nu se schimba nimic in calendarul crestin – ortodox pe anul 2011, ci doar se subliniaza adevarul ca duminica, ziua Domnului, adica ziua Invierii Lui din morti, este ziua de sarbatoare care ne daruieste lumina pentru toata saptamana, ca noi sa traim viata in lumina Invierii lui Hristos si sa ne pregatim pentru invierea noastra”, cum se precizeaza in comunicat, totusi acest lucru era mult mai bine evidentiat atunci cand duminica aparea barata cu doua linii rosii si nu separata de ziua de sambata. Iata doar cateva argumente teologice: continuare »