Sinodul tâlhăresc:

Mărturia mea cu Părintele Justin Pârvu despre părintele Arsenie Boca

Fac această mărturie, fără dorința de a influența pro sau contra evlavia cuiva față de părintele Arsenie Boca, ci doar să fie cunoscut și acest aspect din viața Părintelui Justin Pârvu.

Pe când eram implicat în activitatea editorială de la Mănăstirea Petru Vodă, am mers la Părintele Justin să iau binecuvântare pentru un “Buchet de acatiste al noilor sfinți români”. Precizez că în acea vreme (2012) aveam o evlavie obișnuită la părintele Arsenie Boca, promovând de fiecare dată împotrivirea sa față de ecumenism (text contestat că nu i-ar aparține), fiind impresionat și de mulțimea de oameni ce-l mărturiseau ca sfânt și făcător de minuni. Îmi ziceam că nu pot fi înșelați chiar toată acea mulțime de oameni. I-am spus Părintelui Justin ce vreau să editez și i-am citit numele sfinților la care vroiam să le public acatistele. Printre ei erau: Părintele Ilie Lăcătușu, Părintele Gheorghe Calciu, Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu, Părintele Ilarion Felea, Mucenicul Valeriu Gafencu (un nou acatist) și părintele Arsenie Boca. Credeam că va fi de acord cu toți, dar la auzirea numelui părintelui Arsenie Boca a spus categoric: – Arsenie Boca? Nu, măi! În față Atotputernicului Dumnezeu mărturisesc aceasta, și nu mică mi-a fost nedumerirea auzind cuvintele Părintelui. Nici nu am mai avut curajul să întreb de ce.

Pe Părintele Justin îl știm cu toții ca omul dragostei și cred că tot Domnul i-a descoperit când a zis că Dumnezeu l-a iertat pe părintele Arsenie pentru pictura de la Drăgănescu, în sensul că s-a mântuit, dar ce mi-a spus mie arată că nu-l considera un sfânt. Îmi doresc să fie sfânt, iar acele cărți să nu fi fost scrise de părintele Arsenie, ci de așa-zișii ucenici idolatri și înșelați care i-au stricat foarte mult numele, dar a fi canonizat împreună cu scrierile sale sau puse pe seama sa, care cuprind erezii și păgânisme, ar fi o mare hulă adusă Duhului Sfânt și ecumenismul ar avea un mare apostol în calendarul ortodox. Mai bine să fie mântuit și chiar sfânt neștiut de nimeni, decât să fie spre pierzarea a milioane de suflete. Știu că niciun un sfânt nu se supără dacă nu e cinstit, dar dacă e hulit atunci vom fi judecați de el, deci opriți hula, dar și idolatria față de părintele Arsenie Boca și urmați exemplul cumpătat al Părintelui Justin, cu adevărat Sfântul Moldovei, Ardealului și Țării Românești, care nu a avut în clipa morții nicio pată dpdv al Dreptei Credințe!

7 comments

  1. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Foarte bun material. Este si parerea mea despre subiectul mult discutat, acela al sfinteniei părintelui Arsenie Boca. Iertarea Domnului nu insemna sfințirea acelui suflet. Nu sunt de acord cu cei care-l infiereaza pe părinte si ii jignesc pe cei care-l consideră sfânt. Mila Domnului. Doamne ajuta.

  2. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    „Mântuirea e fapta milostivirii lui Dumnezeu, prin care ne scoate din păcat, dacă vrem şi ostenim şi noi. Dacă însă nu vrem, cu sila, nu ne mântuieşte nimeni. Aşa voieşte Dumnezeu, ca darul mântuirii Sale să fie totdeodată şi roadă cunoştinţei, a voinţei şi a dragostei noastre. Dar Dumnezeu e aşa de milostiv, că tot El ne ajută şi să vrem şi să lucrăm. Calea mântuirii, sau Cărarea’, începe când omul vine – de cele mai multe ori abia viu din gâlceava cu moartea – şi intră în Biserica văzută, cea adevărată, care e: „Una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică”. Mântuitorul nostru a întemeiat şi are numai o Biserică creştină, nu opt sute. Biserica aceasta, una, e sfântă pentru că Sfânt e întemeietorul şi, ca atare, rămâne mereu sfântă, ba chiar sfinţeşte pe păcătoşi. Celelalte „biserici” – casele de adunare ale sectelor – nu sunt sfinte, pentru că sunt întemeiate de oameni robiţi răzvrătirii şi, ca atare, nici nu sfinţesc pe nimeni. Biserica lui Hristos e sobornicească, adică stă pe temelia celor şapte soboare a toată lumea şi, prin furtunile istoriei, e cârmuită nevăzut de Mântuitorul însuşi, nu de vreun înlocuitor al Său, mai presus de soboare. Biserica, în care ne mântuim, e apostolească, adică îşi are slujitorii urmând, ca dar, prin punerea mâinilor, unii de la alţii în şir neîntrerupt, suind până la Apostoli şi prin ei până la Iisus Hristos. Toate celelalte „biserici” ivite după aceea, prin chiar aceasta sunt alăturea de cale, deci alăturea de mântuire.” („Cararea Imparatiei”, Arsenie Boca)

  3. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Nu sunt de acord cu ce ati inceput sa scrieti pe acest site in loc sa cinstiti sfinti v-ati apucat sa ai criticati. Usor este sa aduci tulburare si sa influentezi negativ un numar mare de crestini care au evlavie si la Parintele Arsenie si la parintele Justin.V-am apreciat foarte mult in special pe parintele Teodot dar sa ajung sa citesc asa ceva pe sit-ul vostru m-a dezamagit foarte tare.Poate ca parintele Justin a avut alceva in gand decat ce ai interpretat tu. Maica Domnului nu cred ca l-a dus pe Arsenie degeaba la Sfantul Serafim de Sarov ca mai apoi sa spui ca este eretic. Nu stiti voi ce lucrare este aceeasta mai bine incercati sa nu va osanditi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*