Toate ȘTIRILE

Sfantul sfintit Mucenic si Apostol Iacov, ruda Domnului, primul episcop al Bisericii asezat de insusi Domnul Hristos si cel ce a scris randuiala Sfintei Liturghii

Sfantul Iacov a fost fiul Sfantului Iosif, logodnicul Preacuratei Fecioare. Din tineretele sale, iubind viata aspra, niciodata n-a mancat bucate sau untdelemn, ci numai paine. De asemenea, nici vin sau vreo alta bautura alcoolica n-a gustat, decat numai apa. In baie n-a intrat si toata odihna trupeasca a lepadat-o, apoi pe trup avea intotdeauna o haina aspra de par si toate noptile le petrecea in rugaciuni, dormind foarte putin iar din pricina deselor plecari de genunchi se asprise pielea ca a camilelor. Apoi a pazit curatia fecioriei sale fara de prihana, pana la sfarsit. Pentru ca el se numea fratele Domnului, iata ce se scrie: “Ca Iosif, logodnicul fecioarei Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, avea patru feciori cu femeia lui cea dintai pe care o chema Salomeea, fiica lui Agheu, fratele lui Zaharia preotul, tatal lui Ioan Botezatorul. Acesti feciori erau: Iacov, Simion, Iuda si Iosi. Mai avea si trei fiice: Estir, Maria si Solomeea, care era femeia lui Zevedeu si mama apostolului Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu. Murind Salomeea, femeia lui cea dintai, Iosif traia cu multa intelepciune, crescandu-si copiii sai in frica Domnului si intru invatatura poruncilor Legii. Si lui Iosif, ca unui batran intelept, preotii i-au logodit pe Fecioara Maria, din care S-a nascut Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu-Tatal, mai presus de fire. Iosif tinea loc de tata Domnului nostru Iisus Hristos, cum era numit de multi care nu stiau taina intruparii Fiului lui Dumnezeu si care era socotit ca barbat al pururea Fecioarei Maria, Nascatoarea de Dumnezeu. Pentru aceasta iudeii, mirandu-se, ziceau: “Nu este Acesta feciorul lui Iosif, teslarul? Oare nu se numeste mama Lui Maria si fratii Lui Iacob, Simon, Iuda si Iosi? Si surorile lui nu sunt toate trei la noi?”. Deci, Mantuitorul nostru este socotit ca unchi al apostolului Ioan, Cuvantatorul de Dumnezeu, care era fiu al Salomeei, fiica lui Iosif, logodnicul. De aceea se numea Domnul fiul lui Iosif si frate dupa trup al fiilor acestuia, pentru ca impreuna cu ei a vietuit. Pentru aceea si Iacov s-a numit fratele Domnului dupa trup. Iar cand s-a intrupat Hristos Domnul si Preacurata Fecioara, Nascatoarea de Dumnezeu, a fugit cu dansul in Egipt, atunci si Iacob a fugit cu dansii, calatorind impreuna cu Maica Domnului si cu Sfantul Iosif, tatal lui.

Ajungand dumnezeiescul prunc Iisus Hristos la varsta desavarsita si invatand pe popoare Imparatia lui Dumnezeu, dovedind ca El este adevaratul Mesia, Sfantul Iacov a crezut in El si, ascultand dumnezeiestile Lui cuvinte, mai mult s-a aprins cu inima spre dragostea lui Dumnezeu, incepand a duce o viata mai aspra. Acum avea si dansul de la Domnul sau imprumutul dragostei, care a fost dovedita prin faptul ca dupa patima cea de bunavoie si invierea Domnului, S-a aratat intai lui Iacov, iubitul Sau frate, apoi celorlalti Apostoli. De acest lucru pomeneste Pavel, zicand: “Iar dupa aceea s-a aratat lui Iacob, apoi tuturor apostolilor”. De toti a fost numit Sfantul Iacov drept, caci toti vedeau viata lui cea buna si placuta lui Dumnezeu, fiind numarat in ceata celor saptezeci de apostoli. Apoi insusi Domnul nostru Iisus Hristos, asezandu-l episcop, l-a invatat sfintita lucrare. Acestui intai arhiereu si pastor i s-a incredintat biserica Ierusalimului cea din nou luminata. Acesta a alcatuit mai intai si a scris Liturghia, fiind povatuit de Sfantul Duh, Liturghie pe care, mai tarziu Sfantul Vasile cel Mare, apoi Sfantul Ioan Gura de Aur, pentru neputinta omeneasca au scurtat-o.

Sfantul Iacov, pascand turma lui Hristos in Ierusalim, pe multi evrei si elini i-a intors la Domnul prin invatatura sa si i-a povatuit la calea cea dreapta. Apoi a scris soborniceasca epistola catre cele douasprezece semintii ale lui Israel, pline de invatatura insuflata de Dumnezeu si foarte folositoare, cu care se lauda toata Biserica lui Hristos, indemnandu-se la credinta si la fapte. Iar pentru viata sa cea imbunatatita, Sfantul Iacob avea mare cinste de la toti, nu numai de la credinciosi, ci si de la necredinciosi, pentru ca arhiereii evrei, cei ce intrau in Sfanta Sfintelor numai o data intr-un an cand savarseau slujbe, pe Sfantul Iacov adeseori nu-l opreau sa intre acolo si sa se roage. Pentru ca vedeau viata lui cea curata si neprihanita, de aceea i-au mai dat un nume nou Obli sau Ofli, adica ingradire sau, intarire oamenilor, sau decat toti mai drept il numeau pe el.

Drept aceea, sfantul intra in Sfanta Sfintelor nu numai ziua, ci si noaptea si, cazand cu fata la pamant, aducea rugaciuni cu plangere lui Dumnezeu, pentru toata lumea. El era iubit de tot poporul pentru sfintenia sa, incat multi iudei dintre cei mai batrani au crezut invatatura lui si toti cu placere il ascultau si se adunau la dansul, unii ca sa asculte cuvintele lui, iar altii dorind sa se atinga de marginea hainelor lui. In acea vreme era arhiereu Anan. Vazand fariseii si carturarii ca tot poporul asculta invatatura lui Iacov si ca multi se intorc la Hristos, au inceput din invidie a se infuria impotriva sfantului si gandeau rau despre dansul, vrand ca sa-l ucida. Deci, s-au sfatuit sa-l roage ca sa intoarca poporul de la Hristos si daca n-ar vrea sa faca aceasta, atunci sa-l ucida.

Sosind praznicul Pastelui, cand poporul din toate cetatile si laturile s-au adunat in Ierusalim – iar Fest, care a izbavit pe Pavel din mainile iudeilor si l-a trimis la Roma, murise si inca nu venise de la Roma alt stapanitor in locul lui – atunci carturarii si fariseii au inconjurat pe Sfantul Iacov in biserica, zicandu-i: “Rugamu-ne tie, dreptule, ca in ziua aceasta de praznic, in care s-a adunat de pretutindeni multime de popor, sa faci o invatatura catre toti, intorcandu-i pe ei de la credinta in Iisus, prin care s-au inselat multi, numindu-L pe Dansul Fiul lui Dumnezeu si sa-i inveti pe ei sa nu se rataceasca, caci noi toti te cinstim pe tine si cu tot poporul te ascultam si marturisim pentru tine cum ca tu iubesti adevarul si nu cauti in fata; deci, sa sfatuiesti pe popor, ca sa nu se insele cu Iisus Cel rastignit. Rugamu-ne tie, ridica-te pe aripa cea inalta a bisericii, ca toti sa te poata vedea si auzi, caci precum vezi este multa lume, adunata din toate partile”.

Acestea zicandu-le, au suit pe Iacob pe aripa bisericii, iar ei au strigat catre dansul cu mare glas: “Prea dreptule barbat, noi toti suntem datori a te asculta, spune-ne noua adevarul, cum intelegi tu invatatura lui Iisus Cel rastignit, caci popoarele noastre ratacesc in urma Lui”. Iar sfantul cu glas mare a zis: “Ce ma intrebati pentru Fiul Omului, Care de voie a patimit, S-a rastignit, S-a ingropat si a treia zi S-a sculat din mormant? Iata, El acum sade in ceruri, de-a dreapta Puterii celei preainalte si iarasi va veni pe norii cerului, ca sa judece viii si mortii”. Aceste cuvinte auzindu-le popoarele, s-au bucurat foarte mult de marturia lui Iacov, care a spus-o pentru Iisus Hristos si au strigat intr-un glas: “Marire lui Dumnezeu! Osana Fiului lui David!”. Iar fariseii si carturarii au zis: “Rau am facut dandu-i voie lui Iacov sa graiasca pentru Iisus, caci iata, popoarele mai mult s-au tulburat”. Evreii, umplandu-se de rautate, l-au aruncat de pe aripa bisericii, pentru infricosarea poporului, ca sa se teama si sa nu creada cuvintele lui Iacob. Apoi au racnit foarte tare, zicand: “Oh! Oh! dreptul s-a inselat!”

Sfantul Iacob, cazand de la inaltime, s-a ranit greu, dar inca era viu, si, ridicandu-se in genunchi, si-a inaltat mainile sale si se ruga, zicand: “Doamne, iarta-le lor pacatul acesta, ca nu stiu ce fac”. Iar ei au aruncat cu pietre asupra lui si il ranira si mai mult. Apoi un preot din fiii lui Rahav a strigat: “Incetati, ticalosilor, ce faceti? Dreptul se roaga pentru voi, iar voi il ucideti pe el?” Atunci indata un om, alergand cu un lemn, s-a repezit la sfant si, lovindu-l cu toata puterea in cap, l-a zdrobit, incat i-au iesit creierii. Si intru aceasta muceniceasca patimire si-a dat duhul. Iar sfantul sau trup a fost ingropat acolo, aproape de biserica. Credinciosii l-au plans mult pe dansul, caci a fost episcop in Ierusalim treizeci de ani, iar la saizeci si sase de ani ai vietii sale a patimit pentru Hristos Domnul, Caruia, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, se cuvine cinste si slava, in vecii vecilor. Amin.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>