În cântarea serafimilor glasurile oamenilor din biserică se unesc cu ale îngerilor din ceruri. Cum îngerii înconjură Tronul Mielului şi umplu templul cerului prin cântarea lor, şi cum ucenicii au întâmpinat pe Împăratul Cerurilor şi Mântuitorul sufletelor, coborât pe pământ, la intrarea în Ierusalim, cu ramuri verzi şi cântări de bucurie, aşa primesc şi astăzi toţi creştinii, Biserica întreagă, pe Marele Arhiereu, Care nevăzut şi tainic coboară din cer în Ierusalimul Sfântului Altar, ca să aducă pentru noi, ca pe o nouă Golgotă, Jertfa de răscumpărare şi de împăcare…

Îndumnezeirea încununează nemurirea omului. Prin Sf. Împărtăşanie se împlineşte făgăduinţa de a ne învrednici să ne facem părtaşi ai firii dumnezeieşti, de care aminteşte Sf. Petru (2:1-4). Îndumnezeirea este cel din urmă şi cel mai mare har pe care îl poate primi omul. Sf. Cuminecătură e hrana nemuririi şi a vieţii divine, puterea sfântă care face din creştini o adunare de dumnezei în jurul lui Dumnezeu.

Preot Ilarion V. Felea

Cartea are 276 de pagini și costă 8 lei. Puteți face comenzi aici.

Luni
Mt. 24, 3-35: Domnul merge la patima cea de voie. Se cade sa-L insotim si noi. Aceasta este datoria oricui marturiseste ca prin puterea patimilor lui Hristos a devenit ceea ce e acum si care trage nadejde sa primeasca o mostenire atat de mare si de slavita, cum nimeni nu si-ar putea macar inchipui. Dar cum sa-L insotim? Prin gand, prin simtire. Mergi cu mintea in urma Domnului ce patimeste, si cu ajutorul cugetarii scoate, din orice, ganduri in stare sa iti strapunga inima si s-o faca sa simta patimirile suferite de Domnul! Pentru a face aceasta mai cu spor, trebuie sa devii tu insuti patimitor prin micsorarea simtitoare a hranei si a somnului si prin marirea ostenelii statului in picioare si ingenuncherilor. Plineste tot ce face Sfanta Biserica si vei fi un bun insotitor al Domnului pe drumul patimilor.

Marti
Mt. 24,36; 26,2: Acum, poporul, preotii si mai-marii iudeilor asculta pentru cea din urma oara cuvantul Domnului in templu, si acest cuvant a fost atotcuprinzator: a cuprins toate cele trecute, cele de fata si cele viitoare. Prin intrebarea privitoare la Ioan, Domnul a dat sa se inteleaga ca El este Mesia Cel adevarat; prin pilda celor doi fii, a aratat ca iudeii vor fi lepadati, iar in locul lor vor fi chemati paganii; prin pilda lucratorilor viei le-a spus ca pe cei lepadati ii asteapta pierzarea; prin pilda nuntii fiului de imparat a invatat ca si dintre cei ce vor veni la Dansul nu toti vor fi vrednici, ci se vor arata unii pe care pe buna dreptate ii va arunca in intunericul cel mai din afara; raspunzand la intrebarile privitoare la dajdia catre cezarul si la cea dintai porunca, precum si prin cuvantarea de osanda arata trasaturile proprii vietii mantuitoare; in fine, luand deoparte pe ucenici, le-a prevestit nenorocirile viitoare ale Ierusalimului si le descopera taina venirii Sale celei de-a doua. Ar fi fost de ajuns pentru cineva sa asculte toate acestea cu luare-aminte, pentru a se incredinta ca El este adevaratul Mantuitor al lumii – Hristosul si sa se supuna poruncilor si invataturii Lui. Pana in ziua de azi, citirea capitolelor din Evanghelie privitoare la tot ce s-a intamplat in ziua aceea este cel mai puternic mijloc de a invia credinta in Domnul si, desteptand in crestin constiinta a ceea ce trebuie sa fie si trebuie sa astepte el, de a-i infierbinta ravna, aratindu-l marturisitor al Domnului nu doar cu gura, ci si cu fapta.

Miercuri
Mt. 26, 6-16: Tacut-a Domnul miercuri si joi pana seara, pentru ca in seara aceasta sa reverse o cuvantare catre ucenici careia nu i se poate afla asemanare nu doar in toate scrierile omenesti, dar nici macar in Scripturile dumnezeiesti. Acum, dupa cum ne arata Biserica, auzim din gura Domnului doar porunca de a nu fi impiedicata ungerea Lui cu mir, caci aceasta ii slujea ca pregatire pentru moarte, inaintea ochilor Lui deja nu se mai afla altceva decat moartea – taina din urma a venirii Sale pe pamant pentru a noastra mantuire. Sa ne adancim si noi in contemplarea acestei morti de taina, pentru a scoate din ea buna nadejde de mantuire pentru sufletele noastre cele impovarate de pacate multe si care nu stiu cum sa-si afle tihna de mustrarile constiintei ce se desteapta si de simtirea ca dreapta este infricosata si nemitarnica judecata a lui Dumnezeu care pluteste deasupra noastra. continuare »

Botezul Domnului se mai numeste si Dumnezeiasca Aratare, intrucat cu acest prilej S-a aratat in chip vazut singurul Dumnezeu Adevarat, Cel in Treime inchinat: Dumnezeu – Tatal prin glasul din cer, Dumnezeu – Fiul – Cel Intrupat – prin botez, Dumnezeu – Duhul Sfant – prin pogorarea asupra Celui Botezat. Aici se arata si taina legaturilor dintre ipostasurile Sfintei Treimi: Dumnezeu – Duhul Sfant de la Tatal purcede si intru Fiul Se odihneste, dar nu purcede din El. Se mai arata aici si ca iconomia Intruparii pentru a noastra mantuire a fost savarsita de Dumnezeu – Fiul cu impreuna-lucrarea Duhului Sfant si a lui Dumnezeu – Tatal.

Se mai arata si faptul ca mantuirea fiecaruia nu se poate savarsi altfel decat in Domnul nostru Iisus Hristos, cu harul Sfantului Duh, prin bunavoirea Tatalui. Toate tainele crestinatatii stralucesc aici cu lumina lor dumnezeiasca si lumineaza mintile si inimile celor ce cu credinta savarsesc aceasta mare praznuire. Veniti sa ne inaltam cu mintea si sa ne afundam in contemplarea acestor taine ale mantuirii noastre, cantand:

„In Iordan botezandu-Te Tu, Doamne, inchinarea Treimii s-au aratat”, care chiverniseste in chip treimic mantuirea noastra si ne mantuieste in chip treimic.

Sfantul Ioan marturisea despre Hristos Iisus ca El este cu adevarat „Mielul lui Dumnezeu, Care ia asupra Sa pacatul lumii”, ca este Izbavitorul fagaduit, asteptat de toti. Au auzit aceasta cei din jurul lui si au crezut. De la ei, aceasta marturie s-a raspandit in popor si toti au inceput sa cugete ca Cel marturisit de Ioan nu este un oarecare. La aceasta facea trimitere Mantuitorul atunci cand, in ultimele zile pe care le-a petrecut in templu, a pus arhiereilor, carturarilor si batranilor intrebarea: de unde este botezul lui Ioan, din cer sau de la oameni (Mc. 11, 29)? Acestia au ocolit raspunsul, intrucat era cu neputinta ca ei sa nu fi vazut ca Ioan nu venise cu de la sine putere botezand cu apa. Dar cum era sa recunoasca asta, de vreme ce astfel s-ar fi vazut siliti sa recunoasca, totodata, si marturia data de el, ca inaintea lor se afla Cel Fagaduit, si ca atare ar fi trebuit sa se plece invataturii Acestuia?

Asa ceva ei insa nu voiau; si nu din oarecare pricini intemeiate, ci numai din prejudecata. Incapatanarea lor nu micsoreaza insa cu nimic puterea marturiei Sfantului Ioan. Ea are si acum aceeasi putere de incredintare ca atunci cand a iesit din gura lui. Si noi il auzim pe Ioan aratandu-ne pe adevaratul Izbavitor, si prin aceasta credinta noastra prinde aripi, ca una ce are in sprijinul sau o marturie vie.

(din „Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an”, Sfantul Teofan Zavoratul, Editura Sofia, Bucuresti, 1999)

LA MULTI ANI CELOR C EPOARTA NUMELE DE IOAN SI IOANA!

(stih 1) Si am vazut ridicandu-se din mare o fiara care avea zece coarne si sapte capete, si pe coarnele ei zece steme, si pe capetele ei nume de hula.

Prin „fiara” aceasta, unii inteleg o oarecare putere mai prejos decat Satana, dar mai mare peste ceilalti draci. Iar prin aceea ce va iesi din pamant dupa aceasta, il inteleg pe Antihrist. (Scolie: Iar Metodie, Ipolit si altii au talcuit ca fiara aceasta va fi Antihrist, acela ce va iesi din „marea” lumii, cea invalurita si tulburata.)

Iar prin cele „zece coarne” impodobite cu tot atatea steme si prin cele „sapte capete” se intelege unirea diavolului cu Antihristul si cu stapaniile pamantesti, [unire] impartita in vremurile de apoi in zece imparatii. Si in cele ce urmeaza imparatia lumii acesteia este inchipuita cu sapte curgeri de vremi^[1], si cu vreme de sapte zile masurata si cu sapte chipuri ale petrecerii. Dupa imparatia de sapte veacuri a Domnului in veacul acesta, va incepe sa lucreze Satana. Si „numele de hula” de pe capetele fiarei ii arata pe ajutoarele si ispravnicii sai, de vreme ce aceia n-au incetat a-L huli pe Hristos dintru inceput si pana la aratarea marelui si Crestinului Constantin, dupa care au fost hulitori impotriva lui Hristos Iulian [Apostatul] si Valens^[2]. (Scolie: Prin „capetele” lui Antihrist se inteleg toti tiranii cei hulitori de Hristos cati au fost pana la marele Constantin, si cei ce au fost dupa dansul si vor mai veni pana la Antihrist.)

[Pentru mai multe deslusiri, sa insemnam si ceea ce spune Sfintitul Averchie: „«Fiara» care iese din mare este socotita de aproape toti talcuitorii ca fiind Antihristul, iesind din «marea vietii», adica din mijlocul omenirii, cea tulburata precum marea. De aici, este limpede ca Antihristul nu va fi un duh sau demon, ci un urmas infricosat al firii omenesti; nu va fi un diavol intrupat, cum au crezut unii, ci un om. S-a mai socotit ca aceasta fiara inchipuie o stapanire impotriva lui Dumnezeu, precum a fost in vremea Crestinismului timpuriu imparatia romana, iar in vremurile de pe urma va fi imparatia a toata lumea a lui Antihrist.”]

(stih 2) Si fiara pe care am vazut-o era asemenea leopardului, picioarele ei erau ca ale ursului, iar gura ca a leilor. Si balaurul i-a dat fiarei puterea lui, si scaunul lui si stapanire mare.

„Si fiara (…) era asemenea leopardului (…)”/ Prin „leopard”, arata imparatia greceasca^[3]; prin „urs”, pe cea persana, iar prin „leu” pe cea a Babilonenilor.^[4] Pe acestea toate le va stapani Antihrist, ca acela ce va veni ca un imparat Roman, cand isi va vedea degetele picioarelor sale de lut, prin care se arata acea imparatie impartita in zece, slaba si lesne de stricat.

„Si balaurul i-a dat fiarei puterea sa (…)” Caci Satana, balaurul cel intelegator, ii va da lui Antihrist toata puterea sa intru semne si minuni mincinoase, spre pieirea celor neantariti.

[Nu e fara de folos sa citim si din talcuirea lui Averchie: „In persoana Antihristului, sunt adunate insusirile celor mai salbatice dintre fiare. El are si «sapte capete», precum diavolul, «balaurul cel mare», iar pe capetele lui sunt scrise «nume de hula», pentru a da pe fata spurcaciunea sa launtrica si dispretul fata de tot ce e sfant. Cele zece coarne ale lui sunt incoronate cu steme, ca dovada ca se va folosi de puterea sa impotriva lui Dumnezeu cu puterea unui imparat pamantesc. El va primi aceasta putere de la «balaurul», care ii va da lui tronul sau si cele trei imparatii (vezi Daniil 7:23-25^[5]).”]

(stih 3) Si unul din capetele fiarei era ca si junghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte a fost vindecata; si tot pamantul, minunat, se uita dupa fiara.

Prin capul „ca si junghiat de moarte”, numeste un voievod al lui Antihrist, care, fiind omorat, se va arata inviat prin farmece si prin naluciri amagitoare, precum a facut si Simon Magul, cel vadit de mai-marele Apostolilor, Petru. Sau, mai poate insemna si faptul ca imparatia Romanilor va rabda un fel de omorare prin impartirea ei in zece parti, iar apoi se va vindeca, adica se va strange din nou intr-o singura stapanire (cum a fost porunca lui Avgust Chesarul^[6]).

(stih 4) Si s-au inchinat balaurului, fiindca i-a dat fiarei stapanirea; apoi, s-au inchinat fiarei, zicand: „Cine este asemenea fiarei si cine poate sa se lupte cu ea?!

(Scolie: Cu minunile sale, Antihrist va ingrozi pamantul tot. S-au minunat si s-au inchinat. Aici, trebuie intelese minunile pe care le va face Antihrist prin amagirile diavolului, cel ce va lucra in el. Prin el, i se va da inchinaciune balaurului, caci si mortii va invia si va face semne ce se vor arata celor orbiti la minte.) continuare »

Aceasta analiza nu constituie un punct de vedere al Manastirii Petru Voda, ci modul personal de intelegere al acestui afis.

S-a vazut pe parcursul acestor zile, ca cine nu a citit cu idei preconcepute continutul afisului a vazut in acest afis o masura duhovniceasca, un raspuns la o problema reala: existenta persoanelor ce detin acte cu cip. Dar au fost destule persoane care au ramas cu nelamuriri si n-au inteles mesajul complet. Pentru aceasta, incercam sa facem o descriere a ceea ce au vrut sa transmita parintii-autori ai acestui afis, in urma discutiei cu ei si cu Parintele Justin.

Am semnat anul trecut ca nu vrem sa primim actele cu cip, deoarece ele constituie o acceptare in plus a directiei spre pecetluirea finala. Cand stii ca directia este gresita si tu accepti, este clar un compromis, un pact cu vrajmasul, deci un pacat. Ce face un pacat? Ne desparte de Dumnezeu, constituind o cadere, o lepadare. Cum obtinem iertare pentru pacatele noastre? Tot printr-o lepadare, dar de acele pacate si prin dezlegare de ele la sfanta spovedanie. Dar sa analizam ce zice afisul:

1. Sf. Manastire Petru Voda. ATENTIE! Fara acte cu cip!

Acest lucru arata ca este vorba de o masura in interiorul manastirii Petru Voda, privind actele cu cip.

2. Cei ce detin acte personale cu cip (biometrice): buletin, pasaport, permis auto, card bancar, carnet de sanatate, sau orice fel de acte/legitimatii de acest tip

Sunt enuntate actele vizate, dar ATENTIE!! Este specificat clar ca ele trebuie sa contina CIP, biometric sau nu! Nu scrie nicaieri de cod de bare sau banda magnetica! Si in plus trebuie sa fie numele nostru pe ele (acte personale). La sfarsitul propozitiei avem scris: de acest tip, ceea ce implica toate actele ce contin un cip, biometric sa nu.

3. nu pot fi acceptati la impreuna slujire clericii (indiferent de treapta ierarhica) care detin acte personale cu cip (biometrice)

Se pune intrebarea: cine ii controleaza pe acesti clerici daca poseda sau nu acte cu cip? Raspunsul: constiinta lor! Insa de acest avertisment se asigura ca au luat aminte. Mai exista cazul cand s-ar putea sa se stie sigur (de ex. ca urmare a propriei sale declaratii), ca un anume cleric poseda acte cu cip si isi exprima dorinta sa slujeasca. In aceasta situatie pot aparea doua variante pentru preotii care nu vor sa faca compromisuri: ori nu accepta ca acel cleric sa slujeasca ori nu slujesc ei alaturi de el, nefacandu-se astfel partasi la acceptarea caderii lui. Clericul constituie un model pentru un anumit numar de oameni si aceasta implica o responsabilitate mai mare. Se impune negresit o masura de diferentiere intre un cleric fara acte cu cip si cel ce le detine. Teologii, pe baza canoanelor si a scrierilor patristice, se pot pronunta in a spune daca harul acelui cleric este pierdut pentru totdeauna sau acel cleric mai poate sluji, fiind oprit o perioada (care poate varia pe baza pocaintei penitentului si a gravitatii pacatului savarsit – acceptarea constienta sau inconstienta a actului cu cip, acceptarea ca o necesitate reala sau ca un moft s.a.m.d.). Canoane explicite la aceasta situatie par sa nu fie, dar acest lucru poate constitui un motiv in plus pentru a se gasi o solutie  de catre cei responsabili. continuare »