de Apologeticum

Momentul despărțirii sufletului de trupul pământesc nu-și are sens mai profund și mai real decât în Ortodoxie, singura ce oferă prilej pentru mântuire și rugăciune, prin slujbele Bisericii, pentru milostivirea lui Dumnezeu față de acel suflet ce a pornit spre Ceruri.

În astfel de moment, un om sincer se regăsește pe sine, având gândul la propria moarte, sufletul său se simte acasă, chiar de-ar fi neortodox (fiind rece, iar nu căldicel). Acest moment de sinceritate poate da prilej Duhului Sfânt să-i înfierbânte inima pentru Hristos, pentru Dumnezeu.

Am asistat la slujba de înmormântare a regelui Mihai, o slujbă impresionantă tocmai prin rânduiala cântărilor curat ortodoxe (neafectate încă de influențe neortodoxe), neschimbate, specific bizantine, în duh autentic românesc, tropărește, cum îi plăcea și marelui duhovnic al românilor, Părintele Justin Pârvu.

În acele momente eram mândri în Hristos, de frumusețile Ortodoxiei, ce făceau să pălească orice coroană regească s..