Arhiepiscopul Justinian Chira a încetat din viață duminică, la ora 10.36. A fost stentat, suferise un infarct miocardic acut. Ierarhul ortodox a suferit, sâmbătă seara, un infarct miocardic și a fost internat la SJU Baia Mare.

Se ştie de la ucenicii apropiaţi că şi-a exprimat dezacordul faţă de hotărârile “sinodului” din Creta şi a dat binecuvântare pentru informarea poporului prin pliante, cărţi, conferinţe şi alte mijloace despre pericolul acceptării hotărârilor eretice din Creta. Moartea sa este suspectă, căci a survenit imediat după sinodul BOR, în urma căruia s-au aprobat hotărârile “sinodului” din Creta, iar cei care nu-l primesc au fost catalogaţi schismatici. În filmarea de mai jos, IPS Justinian Chira şi-a exprimat public, clar şi răspicat, poziţia anti-ecumenistă:

Portavocea soroșistă Hotnews divulgă șantajul asupra BOR făcut de guvernul Ciolos – Soroș. Știind prea înalta trădare cu care ne-a obișnuit patriarhul Daniel, nu prea mai sunt speranțe că acesta nu va pune toate tunurile pe vocile din Biserică care îndrăznesc să mai deranjeze sistemul și să-i strice lui planurile de “mântuire a neamului”, prin mall-ul ce-l construiește. Mai jos este articolul de pe hotnews, o mizerie despre o mizerie:

Guvernul Ciolos a luat decizia corecta in relatia cu Biserica Ortodoxa, chiar daca pare drastica. Nu a prevazut bani in bugetul 2016 pentru constructii de biserici si, in ciuda nemultumirii evidente a Patriarhului, si-a mentinut pozitia. Premierul Ciolos inregistreaza o premiera a ultimilor 25 de ani: rezistenta statului in fata populismului pseudo-religios. Patriarhul Daniel are doua optiuni. Sa continue lupta pentru bani in Parlament si la primari, sau sa inceapa reformarea Bisericii. De aceasta decizie vor depinde multe in Romania anilor viitori.

Ciolos a inteles ca in societate exista o preocupare majora fata de modul in care statul roman finanteaza Biserica Ortodoxa. Prea multe abuzuri ale unor inalti ierarhi (vezi cazul recent al automobilului de lux cumparat de Mitropolitul Ardealului, Laurentiu Streza), prea multe abuzuri ale unor preoti (vezi cearta cu enoriasii pentru o biserica ridicata pe spatiul verde in Piatra Neamt sau taxe percepute abuziv pentru inmormintari), prea mare presiune pentru propaganda religioasa in scoli.

Nu in ultimul rind, Biserica s-a pozitionat deseori prin reprezentanti ai sai ca o frina in calea schimbarilor din societate (scandalul cipurilor, scandalul orei de religie bagate cu forta in programa scolara, scandalul Halloween etc). Rezultatul a fost ca multi, tot mai multi romani au inceput sa perceapa Biserica Ortodoxa drept un adversar, o gaura neagra care inghite inutil banii publici care, altfel, ar putea merge spre spitale ori scoli. Protestele Colectiv au aratat ca multi tineri nu se mai regasesc in aceasta Biserica, asa cum arata ea acum. continuare »

“Poporul nu poate fi apărat numai prin rugăciuni şi pomeni, ci şi prin luptă, îndrăzneală şi putere”.

                          

INALTPREASFINTITE  MITROPOLIT  SERAFIM

Memoriu adresat Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane privind imposibilitatea continuarii dialogului teologic cu romano-catolicii in contextul accentuarii prozelitismului uniat si a denigrarii permanente la care Biserica noastra este supusa pana in prezent

Preafericite Parinte Patriarh,

Inalt Preasfintiti Parinti Mitropoliti si Arhiepiscopi,

Preasfintiti Parinti Episcopi,

Cu profunda durere si neliniste in suflet va scriem aceste randuri in numele mai multor asociatii ale laicatului ortodox din Romania, intr-o perioada in care Biserica Ortodoxa de pretutindeni se pregateste sa praznuiasca cu cinste slavita pomenire a Mucenicilor lui Hristos: Cuv. Visarion Sarai si Cuv. Sofronie de la Cioara, Oprea Miclaus, pr. Moise Macinic din Sibiel si pr. Ioan din Gales (21 octombrie), care si-au dat viata pentru a pastra cu sfintenie credinta strabuna in fata prozelitismului de tip sectar promovat de romano-catolicii secolului al XVIII-lea.

Ne adresam arhieriilor voastre in calitate de fii ai Bisericii care nu pot ramane insensibili la nelinistea intregii suflari ortodoxe cu privire la evolutia echivoca a dialogului teologic cu romano-catolicii (dupa cum reiese din pozitiile oficiale din ultimele saptamani ale unor personalitati bisericesti din Grecia, Serbia, Rusia, Sfantul Munte Athos, s.a.), dar si la denigrarile si calomniile interminabile pe care greco-catolicii le aduc Maicii noastre, Biserica Ortodoxa (cf. www.bru.ro/blaj/pozitia-bru-fata-de-intentia-bor-de-a-sustine-legiferarea-epurarii-culturale-si-religioase/ v. Anexa 3). Aceasta in contextul in care tot ei, in ultimii 20 de ani, au lasat 170 de comunitati ortodoxe fara locas de cult si sunt pe cale sa ne mai rapeasca inca 106 biserici.

Cui foloseste oare acest conflict fratricid pe care catolicismul l-a nascut in sanul poporului roman in urma cu 300 de ani si pe care il cultiva cu tenacitate si in zilele noastre? Cum se mai poate vorbi despre dragoste si dialog in conditiile in care ni se rapesc bisericile si suntem provocati permanent prin acuze ce sfideaza adevarul?

Avand in vedere acestea, cu tot respectul cuvenit, va rugam sa intrerupeti dialogul cu Biserica Romano-Catolica, dispunand, totodata, retragerea delegatiei romane de la intalnirea de dialog teologic cu romano-catolicii din Cipru, desfasurata chiar in aceste zile. Consideram ca prezenta noastra la aceasta intrunire este cu totul nepotrivita atat timp cat catolicismul nu numai ca nu desfiinteaza catastrofala uniatie – masura pe care in schimb i-o atribuie, ca intentionalitate, Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane – cf. www.greco-catolica.org/a479-Patriarhul-Daniel-ameninta-din-nou-Biserica-Greco-Catolica-cu-desfiintarea.aspx –, dar, impreuna, romano-catolici si greco-catolici, fac la noi in tara front comun impotriva Bisericii Ortodoxe, pe care o denigreaza cu orice ocazie (cf. https://www.greco-catolica.org/a483-Episcopii-catolici-din-Romania-condamna-in-corpore-incitarea-la-ura-interconfesionala-si-epurarea-culturala-si-religioasa-promovata-de-BOR.aspx, v. Anexa 4). Este limpede, asadar, ca nu dialogul sincer pentru revenirea la Ortodoxia credintei ii anima, ci interese cu totul pamantesti.

Retragerea BOR de la acest dialog nu este decat urmarea respectarii hotararii conferintei panortodoxe de la Rhodos cand toate Bisericile Ortodoxe intr-un glas au hotarat retragerea din dialogul cu Catolicii pana cand toti agentii si propagandistii uniatismului de la Vatican sa fie indepartati definitiv din tarile ortodoxe, si ca toate bisericile numite unite sa fie supuse si incorpo­rate Bisericii Romei, deoarece uniatismul si dialogul sunt absolut incompatibile. De altfel, o asemenea pozitie ar fi consecventa cu hotararile luate in intalnirea de dialog cu catolicii de la Freising (1990) si urmatoarele.

Preafericite Parinte Patriarh,

Poporul ortodox roman, pastrand duhul invataturii si al credintei crestine, niciodata nu a raspuns si nu va raspunde cu viclenie, batjocura si violenta la provocarile prozelitismului ereticilor si schismaticilor, ceea ce s-a dorit si se doreste, probabil, de catre acestia, pe de o parte pentru a ne face sa pierdem Harul Duhului Sfant, pe de alta parte pentru a-si justifica atitudinea eretica si agresiv prozelitista. Singura noastra arma a fost intotdeauna rugaciunea cu smerenie si marturisirea cu curaj a adevarului, intrerupand la momentul potrivit orice dialog intru cele ale credintei, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel: De omul eretic, dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te (Tit 3:10).

Urmand cu credinta calea pe care au pasit inaintasii nostri intru dreapta slavire a Preasfintei Treimi, singura modalitate in care noi putem sa raspundem atacurilor celor din afara Bisericii nu poate fi decat aceea de a intrerupe dialogul cu ei, pana cand Domnul va randui crearea unor conditii propice discutiilor purtate dupa Sfintele Canoane ale de Dumnezeu purtatorilor nostri Parinti, in scopul revenirii eterodocsilor la Ortodoxia credintei, prin luminarea Sfantului Duh. Numai astfel vor putea intelege aceia care se considera a fi madulare ale Bisericii lui Hristos ca viclenia, violenta si duhul de stapanire nu sunt nicidecum atitudini crestine.

Tinem sa precizam ca prin saracele noastre cuvinte adresate Sfintitilor Ierarhi ai Bisericii intelegem sa ne facem datoria fata de Biserica Ortodoxa, „mama spirituala a poporului roman”, cum o numea Eminescu. Nu am fost miscati in demersul nostru de nici o influenta cu conotatii politice sau de alta natura. Credem cu tarie ca trebuie sa pastram cu sfintenie Predania dreptei credinte transmisa prin veacuri cu pret de sange mucenicesc, pentru a o oferi cu dragoste, ca cel mai frumos dar, copiilor nostri, dar si fratilor despartiti de Maica Ortodoxie atunci cand, la vreme de Sus randuita, se vor intoarce acasa.

Va sarutam dreapta, cu tot respectul cuvenit.

La pomenirea Sfantului Prooroc Ioil, 19 octombrie 2009

Descarcati tot documentul

Precizare: Orice organizatie ortodoxa care doreste sa subscrie la acest document poate sa o faca, trimitind semnatura sa pe fax 021-331 70 26, sau, scanata, la adresa de e-mail: [email protected].

Rugam sa fie mentionat textul: „Subscriem Memoriului privind imposibilitatea continurii dialogului teologic cu romano-cotolicii…, adresat Sfintului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane pe 19 octombrie 2009.” dupa care sa se mentioneze numele organizatiei, functia si numele semnatarilor insotite de stampila.

“Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire” (II Petru 2, 1:2)

Asistăm zilele acestea la dezvăluiri tulburătoare din interiorul Bisericii Ortodoxe Române. Prin metode mai mult sau mai puţin ortodoxe este făcută publică realitatea unor fărădelegi ce dăinuie de prea mult timp în cadrul bisericii noastre. E bine sau nu să se ştie aceste lucruri ? E bine sau nu să fie spus adevărul ? Cine vrea acest lucru ? Care va fi rezultatul ? Trăim deja timpurile când urâciunea va pângări şi sfintele biserici ?

Încercăm să ne spunem punctul de vedere, asumându-ne răspunderea pentru cele spuse.

Pornim de la principiul că adevărul trebuie mereu spus, iar minciuna este urâciune în faţa Domnului. Dar ce ne facem când spunând adevărul, rezultatul nu este cel firesc, adică de luminare, de îndreptare, de bucurie, de găsire a liniştii interioare şi de împăcare cu Dumnezeu ? Poate fi acesta rezultatul unei mărturisiri ? Dacă vorbim de propria persoană, de păcatele proprii, înseamnă că nu am făcut tot ce trebuie; poate a lipsit rugăciunea, poate nu am spus tot, poate nu ne-am iertat cu fraţii noştri etc. Cert este că depinde în totalitate de noi să avem o mărturisire completă.

Ce ne facem când problema se extinde la un număr mai mare de persoane ? De ce rezultatul nu este cel aşteptat şi asistăm la tulburări, conflicte, judecări şi dezbinări ? Oare să fie alte principii care se aplică în acest caz ?

Totul se reduce la cât de pregătiţi sunt oamenii pentru a primi adevărul, dar mai ales la cât de mult iubesc Adevărul. Fiind vorba de o persoană oficială, păcatul săvârşit se răsfrânge asupra unui număr de oameni corespunzător ariei de influenţă a acelei oficialităţi. Cu atât mai mult este important să fie demascată o faptă ce afectează un grup de persoane, ce aduce atingere unei credinţe şi provoacă sminteală printre credincioşi, mai ales celor ce se află la începuturi în ale credinţei.

Mai mult decât atât, ceea ce se întâmplă în Biserica Ortodoxă Română de câteva decenii încoace, dar mai grav în ultimii ani arată că unii ierarhi şi preoţi din BOR nu sunt adevăraţi slujitori ai Bisericii lui Hristos. Diferitele pacturi cu monofiziţii, împărtăşirea la greco-catolici a mitropolitului Corneanu, săvârşirea slujbei de sfinţire a apei cu romano-catolicii a episopului Sofronie Drincec, participarea la diferite întâlniri ecumeniste a majorităţii ierarhilor, printre care cel mai activ pare a fi IPS Joantă, mitropolitul BOR al Germaniei, Europei centrale şi de nord şi intensele pregătiri pentru sinodul pan-ortodox din Cipru de anul acesta, sinod despre care Sfinţii Părinţi spun că va fi unul tâlhăresc. Apoi este de sancţionat statutul BOR de membru în Consiliul Mondial al Bisericilor, o adunătură în duh new-ageist, manevrată de masoni şi jidovi, precum şi lipsa unei atitudini de împotrivire faţă de noile documente electronic, cu cip.

Cu toate acestea şi multe altele, vine întrebarea : oare mai reprezintă astfel de slujitori Biserica ? Mai fac ei parte din Biserică ? Nu sunt ei lupi în piei de oaie, duşmani ai Bisericii ? Ş-atunci cum să fim acuzaţi că vrem răul Bisericii, când arătăm faptele lor împotriva Bisericii ? Şi oare nu Şi-a ridicat Dumnezeu mâna de deasupra lor, dacă au ajuns să cadă unul, câte unul şi să le fie dezvăluite fărădelegile ? Şi ei cad tocmai pentru că trădează adevărata Biserica a lui Hristos, care este Biserica Ortodoxă.

Parintele Arsenie Papacioc ne lamureste unde este Biserica : “Adevărul e unul. Şi dacă unul singur ţine adevărul, acolo e Biserica. Nu e numai o fracţiune din Biserică, e toată Biserica. Aveţi ocazia să fiţi acel unul (…) Acum sunt semne de sfârşit de veac şi dracul vrea să schimbe adevărul (…) Am trăit şi continuăm să trăim în vremuri apostolice. Adevărul rămâne acolo unde n-ai cedat. Dacă unul singur ţine adevărul, acolo e Biserica. Ortodoxia va supravieţui prin el.“

Linişte şi pace interioară vă dorim în mărturisirea Adevărului !

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

cititi si :

Apostazia si manipularea din BOR

Sacalii ies la atac… incepe dezinformarea prin mass media a slujitorilor antihristului

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Preafericite Părinte Patriarh,

Vă scriem această scrisoare având nădejdea că frământările şi problemele noastre îşi vor găsi ecou în sufletele păstorilor noştri. Problema introducerii în România a actelor biometrice – deocamdată paşapoarte şi carnete de conducere, dar în viitor şi a buletinelor – este o problemă foarte gravă.

Este nevoie de o cercetare a problemei micro-cip-urilor din triplă perspectivă – teologică, socială dar şi ştiinţifică. Au existat voci care au susţinut că problema aceasta nu este o problemă religioasă. Considerăm că, deşi actele biometrice nu sunt „pecetea fiarei” la care se face referire în cartea Apocalipsei, ele sunt o etapă premergătoare. Rezistenţa populaţiei la implantarea micro-cip-urilor ar fi mult mai susţinută dacă oamenii nu ar fi obişnuiţi mai întâi cu micro-cip-urile de pe actele biometrice. Precum se ştie, în America se fac eforturi pentru convingerea populaţiei să înlocuiască mulţimea de acte – certificate de naştere, cărţi de muncă, carnete de conducere, carnete de sănătate etc. – cu un singur act, care să conţină un microcip. Aceasta va fi treapta a doua a acestui proces de înrobire a oamenilor, proces căruia va fi la fel de greu să i se observe componenta spirituală.

Abia în a treia fază, când se va trece la implantarea microcipurilor respective în corpul uman – pe frunte sau pe mână –, se va vădi conotaţia religioasă a implantărilor. E adevărat că nu s-au împlinit toate semnele vremurilor, şi de aceea unii nu văd consecinţa duhovnicească a implantării micro-cip-urilor. Dar, în timp, lucrurile vor fi mult mai uşor de înţeles.

Aşteptăm de la Sfântul Sinod o reacţie fermă, aşa cum au avut în probleme similare Biserica Ortodoxă din Grecia şi din Serbia. Era de dorit ca o astfel de reacţie să fi avut loc cu câteva luni mai devreme, înainte ca primii creştini ortodocşi din ţara noastră să primească carnete de conducere sau paşapoarte biometrice fără să fie conştienţi de implicaţiile duhovniceşti ale problemei micro-cip-urilor. Dar, măcar acum, după ce problema aceasta a afectat în mod direct o parte din fiii Bisericii, e nevoie de o reacţie clară.

Nu vă trimitem această scrisoare ca şi cum am fi un grup izolat care caută sprijin. Mii de creştini şi-au arătat în aceste zile, în diferite forme, îngrijorarea faţă de ceea ce se întâmplă în ţara noastră şi în întreaga lume privitor la schimbarea actelor de identitate. De altfel, deciziile privitoare la această schimbare au fost urmate de alte decizii şi legi care calcă în picioare libertatea umană, deschizând drumul unei noi forme de dictatură. Este nevoie deci ca problema micro-cip-urilor să nu fie tratată separat, ci să fie analizată situaţia în ansamblu.

E foarte importantă desemnarea unei comisii – ierarhi, preoţi, teologi, sociologi, jurişti, specialişti IT, ziarişti – care să analizeze tema actelor biometrice şi să ofere o perspectivă ortodoxă. Apoi trebuie să se întocmească o strategie optimă de comunicare a datelor obţinute în diferitele medii sociale. Fără această strategie, este posibil ca rezultatele să fie receptate în mod deformat. Până în prezent, mass-media nu a tratat obiectiv acest subiect. Şi, dacă problema este într-adevăr gravă, e de înţeles de ce nici în viitor nu va avea o atitudine echidistantă. Oricum, Biserica luptă cu alte arme, nu foloseşte o strategie mulată după înţelepciunea acestei lumi. Cuvintele pline de putere rostite din faţa sfintelor altare au mai mult impact în sufletele credincioşilor decât curentele promovate de mass-media.

Avem nădejde în faptul că veţi analiza acest subiect cu multă atenţie şi că veţi lua decizii prin care veţi arăta purtarea de grijă faţă de poporul credincios.

Cu fiiască supunere,

Grupul Areopag
21 ianuarie 2009, pomenirea Sfântului Maxim Mărturisitorul