Tag Archives: Sfintii martiri brancoveni

Sfinții Mucenici Brâncoveni – 300 de ani de la primirea cununei mucenicești

CALEA CEA STRÂMTĂ A SFÂNTULUI CONSTANTIN BRÂNCOVEANU – DE LA PRINȚUL AURULUI LA MARTIR AL NEAMULUI ROMÂNESC

De la naștere și până la moarte, viața lui Constantin Brâncoveanu stă sub semnul excepției. Viitorul domn al Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, se naște în anul 1654  într-o nobilă familie de boieri, cu rădăcini istorice vechi, atât românești, cât și bizantine. După tată, Papa (Pavel) Brâncoveanu provenea din vechiul neam al Basarabilor, iar după mamă, din neamul strălucit al Cantacuzinilor, viță veche de împărați.Așa cum în Noul Testament, în Evanghelia după Matei, găsim de la început genealogia Domnului nostru Iisus Hristos pentru a se arăta originea sa împărătească din nemul lui David, tot la fel și în ctitoriile lui Brâncoveanu, atât în biserica de la Mănăstirea Hurezi, cât și în cea de la Bistrița, se pot vedea figuri devoievozi și de boieri zugrăviți în pronaos pentru a demonstra ascendența domnească a domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Constantin Brâncoveanu a fost chemat să conducă țara imediat după moartea neașteptată adomnitorului Șerban Cantacuzino (de numele căruia se leagă Biblia de la București, 1688), unchiul său din partea mamei, într-un moment în care ajunsese mare demnitar – vel logofăt – având o avere însemnată și deosebit de mulțumit de situația sa materială, socială și familială; de aceea probabil și-a permis să refuze inițial cererea boierilor de a conduce țara. La baza alegerii sale ca domn al Țării Românești au stat: vița nobilă a neamului său, calitățile umane pe care le dovedise în timpul domniei lui Șerban Cantacuzino, dorința majorității boierilor, acceptul unui mare demnitar turc aflat la București, și chiar dorința testamentară a fostului domnitor, care apreciind istețimea logofătului spusese încă din timpul vieții că ,,dacă ar fi să moară într-o vreme în care fiul său ar fi minor, l-ar dori urmaș pe Constantin”. continuare »

Sfintele Moaşte ale Sf. Mucenic Constantin Brâncoveanu au fost deshumate

Cercetarea arheologică a zonei mormântului lui Constantin Brâncoveanu din biserica Sfântul Gheorghe Nou confirmă descoperirile anterioare, din anii 1932 și 1985, osemintele fiind acelea ale domnitorului sfânt martir, a afirmat vineri dr. Gheorghe Mănucu-Adameșteanu, responsabil șantier arheologic, arheolog expert, într-o conferință de presă desfășurată la Muzeul Municipiului București – Palatul Șuțu.

“În sicriul lui Constantin Vodă Brâncoveanu s-au găsit un craniu și oseminte depuse în formă de cruce. Craniul aparține unei persoane de sex masculin, cu vârsta de cca 60 de ani, care prezintă urmele unei perforații de formă circulară pe osul parietal stâng, produsă de un obiect ascuțit. De asemenea, am putut observa pe partea posterioară a ramilor mandibulari urme ale unor leziuni produse de obiecte tăioase”, a spus Adameșteanu.

El a subliniat că “aceste observații sunt în concordanță cu datele istorice cunoscute despre uciderea domnitorului Constantin Brâncoveanu și cu observațiile realizate cu ocazia analizei antropologice efectuate în anul 1932”.

Afirmația dr. Mănucu-Adameșteanu a fost confirmată și de antropologul Mihai Constantinescu, de la Institutul de Antropologie ‘Francisc I. Rainer’ al Academiei Române.

Potrivit dr. Gheorghe Mănucu-Adameșteanu, au fost descoperite trei sicrie, depuse în cripte amenajate pe latura de sud a naosului lăcașului de cult. continuare »

Sfinţii Martiri Brâncoveni

Cuvânt de laudă şi rugăciune al Sf. Ştefan Brâncoveanu,
închinat Adormirii Fecioarei Maria

Dar astăzi, Maica Fecioară în chip adeverit se arată ca Aurora cea plină de har, după cum a văzut-o şi mai mult a preţuit-o Solomon, ca Auroră argintie care împodobeşte munţii, înveseleşte văzduhul şi norii şi luminează minunat întreaga lume
(Cântarea Cântărilor 6,10).
Arată-ne şi nouă faţa Ta cea plină de har, preafrumoasă Auroră, podoaba creştinătăţii, nădejdea celor deznădăjduiţi, bucuria şi ajutătoarea sufletelor; şi primeşte ruga preablândului nostru Domn, care de un cuget cu poporul lui Dumnezeu, cel cu nume creştinesc, cinsteşte măririle Tale, laudă sărbătoarea Ta şi prăznuieşte după cuviinţă preaslăvita Ta mutare la Ceruri.
Vino, preadorită Auroră şi cu lumina ta cea străvăzătoare împrăştie norii întunericului, luminează-ne mintea şi cugetarea! O, grăbeşte-te, înaintevestitoare a zilei şi, alungând somnul cel îngreuietor al păcatului, de cumva robii Tăi se află în turma cea tainică, trezeşte-i la faptele vieţii cele veşnice. Hărăzeşte-ne şi nouă acest dar, Preacurată, ca aceia câţi, urmând pilda preaevlaviosului şi iubitorului de Hristos Domnul nostru, au auzit aici laudele Tale şi au preamărit pomenirea slăvitei şi dumnezeieştii Tale mutări, niciodată să nu vadă înserarea acoperământului Tău celui atotputernic. Amin

din revista Atitudini, nr. 24

Sfintii Martiri Brancoveni – Sfanta familie a ultimilor conducatori romani, cu adevarat crestini

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=VC7XvcYXuM4]

Sfintii Brancoveni sunt Domnitorii Tarii Romanesti, ce si-au aratat Credinta Crestina in Credinciosia de Neam si Pamant Stramosesc, intr-un moment de “rascruce a vremurilor”, cand Rasaritul si Apusul se luptau pentru suprematie. Prin martirajul acestor Sfinti, se dovedeste ca si Tara Romaneasca are cu adevarat “Chipul cel crestin”, pe o “Temelie” de neclintit. Nu numai “poporul roman ” este Credincios, ci si “Stapanirea” sa. Iata o dovada de “Fiintialitate romaneasca”. continuare »