Condamnarea lui Voiculescu – știrea dezbătută zilele acestea la maxim în mass-media nu putea să nu fie exploatată după interese politice și de manipulatorii de serviciu, cunoscuți în mediul ortodox, ca rîcari. Pornim de la următoarea lor declarația:

Altfel, intrasigenta scelerata a unora nu e ceva nou in istoria noastra recenta. Discursul vituperant impotriva “politicianismului” si a coruptiei a fost marota legionarilor (dar si a lui Carol al II-lea) care, la fel ca “intransigentii” de astazi, erau dispusi sa bulverseze structurile sociale ale Romaniei si sa bage multi oameni in puscarie, cerand pedeapsa cu moartea.

Câtă perversitate și atac direct la Sfinții Închisorilor, dați de Mișcarea Legionară!!! Îi numește scelerați!!! Adică Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Justin Pârvu, Valeriu Gafencu, Părintele Gheorghe Calciu au fost extremiști și scelerați și sunt asemănați cu Băsescu. Cât de parșiv se folosesc de un scandal politic pentru a împușca doi iepuri: Băsescu și obsesia lor dimpreună cu sioniștii – Mișcarea Legionară. Oare, în plin post, un site, auto-intitulat ortodox, se poate preta la un atac atât de mizer la elita duhovnicească și naționalistă a României sec. XX? Cum poți asemăna atât de răutăcios dorința legionarilor pentru o Românie ortodoxă, de sine stătătoare, fără trădători și vânzători de țară, cu lupta exclusiv politică a regimului băsescian, plin de trădători de țară, ce jefuiesc tot ce-a mai rămas după jaful bolșevicilor lui Ilici Iliescu??? Acești nefârtați se folosesc de multe ori de știrile bombă pentru a le deturna într-un atac furibund la Mișcarea Legionară. Probabil i-ar ataca și pe voievozii Ștefan cel Mare și Sfânt, Mihai Viteazu sau Vlad Țepeș pentru că au fost prea duri cu hoții și tâlharii, cu boierii asupritori și vânzători de țară!!!

Și nu este prima dată, acest episod făcând parte dintr-un întreg serial de blasfemiere subversivă a Sfinților Închisorilor, pus la cale de administratorii site-ului cuvântul-ortodox – varianta tristului de amintire razbointrucuvant. Aceasta preocupare a lor de a distruge orice atitudine ortodoxă și naționalistă spune totul despre cine se află în spatele “pălăvrăgelii ortodoxe” – ce s-a reinventat în cuvantul-ortodox.ro. Să ne ferească Dumnezeu de așa cuvinte “ortodoxe”, ce propagă atacuri și idei greșite, cu scop politic, despre ce-a avut mai bun și mai frumos România în ultimile sute de ani. Atenție mare când îi citiți, dar mai bine nu-i mai citiți, căci: Manipularea este politica după care-și conduc activitatea online rîcarii de la “cuvântul ortodox”. Dumnezeu să vă certe, nefârtaților! Sfinții pe care-i batjocoriți vă vor judeca!

Spre luare aminte:
În cartea sa “Cărticica şefului de cuib”, autorul în persoana Căpitanului afirma că Mişcarea categoric nu este şovina, nu are nimic cu nimeni de bună credinţă ci are împotriva trădătorilor de neam şi de ţară, a vânzătorilor de ţară, care sunt adevăraţii duşmani ai ţării, credinţei şi implicit ai lui Dumnezeu. Tot el spune: “Legionarul trebuie sa fie un om de fapta. Prin fapta lui, prin munca lui, el va cladi din temelii Romania cea noua.” Sau: “Viața legionară este frumoasă. Dar nu e frumoasa prin bogăţie, prin viaţă de petreceri şi lux, ci e frumoasă prin mulţimea primejdiilor pe care le oferă legionarului, frumoasă prin nobila camaraderie care leaga pe toţi legionarii din ţară într-o sfânta frăţie de luptă; înălţător de frumoasă prin atitudinea în faţa suferintei sau: “Legionarul să vorbeasca puţin. Oratoria lui să fie oratoria faptei ” și nu în ultimul rând: ”Ajută-ți fratele cazut în nenorocire. Nu-l lăsa”.

Sfintii Constantin si Elena, “cei intocmai cu Apostolii”, sunt pomeniti in Biserica Ortodoxa pe 21 mai. Sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena este strans legata de taina si puterea Sfintei Cruci – semnul central al religiei crestine. Sfantului Constantin i s-a aratat pe cerul amiezii semnul Crucii spre biruinta (In hoc signo vinces – “Intru acest semn vei invinge”), in pragul infruntarii cu paganul Maxentiu, iar Sfinta Elena, mama sa, a descoperit la Ierusalim Crucea pe care Mantuitorul a fost rastignit.

Convertirea – Parerile istoricilor asupra lui Constantin cel Mare (306-337) sunt contradictorii. Biserica Ortodoxa il cinsteste ca Sfant, iar cea Romano-Catolica recunoaste ca e “mare”. In schimb, protestantii si unii cercetatori profani vad in el doar un insemnat om politic, condus de interese personale si de stat, care a servit Biserica pentru a si-o aservi. Insa majoritatea istoricilor, dintre cei mai obiectivi, apreciaza favorabil pe Constantin cel Mare ca om de convingere religioasa.

Convertirea lui la crestinism, nu poate fi totala dintru inceput, iar politica lui religioasa nu trebuie judecata numai dupa unele acte. Cat priveste realitatea si sinceritaea convertirii lui la crestinism, ea este evidenta, fiind marturisita de el insusi si de contemporanii lui.

Inainte de toamna anului 312,  religia lui era pagana : cultul sincretist al soarelui – Sol invictus, introdus de imparatul Aurelian, cu unele influente neoplatonice. Schimbarea suprinzatoare a lui Constantin s-a produs in ajunul luptei cu Maxentiu si este interesant ca el atribuie victoria obtinuta ajutorului lui Dumnezeu. Dupa istoricii crestini, Eusebiu de Cezareea si Lactantiu, Constantin a vazut pe cer ziua, in amiaza mare, o Cruce luminoasa, deasupra soarelui cu inscriptia: in hoc signo vinces. Noaptea, i s-a aratat, in timpul somnului, Iisus Hristos, cu semnul crucii, pe care-l vazuse ziua pe cer, cerindu-i sa-l puna pe steagurile soldatilor ca sa le serveasca drept semn protector in lupte. La ziua, confectiona un steag, dupa modelul aratat in vis, cu monograma crestina, steag numit labarum. Victoria a fost castigata, spune Lactantiu, cu ajutorul lui Dumnezeu, deoarece Constantin, ajungand in apropierea Romei, nu avea decat 20.000 de soldati, iar Maxentiu 150.000 de soldati. Constantin a povestit mai tarziu lui Eusebiu, cu juramant, ca semnele care i s-au aratat l-au incredintat de puterea lui Hristos si l-au facut sa treaca de partea crestinilor. continuare »