Cuvânt al Sfântului Justin Popovici la ultimul Paști pe acest pământ
(Paștile anului 1979, Mănăstirea Celie, Valievo)

Hristos a înviat! Adevărat a înviat!

Și ne aduce nouă toate veșnicele adevăruri: adevăruri despre om, despre Dumnezeu, despre viaţă, despre dragoste și dreptate, despre păcat și moarte, despre rai, despre iad, despre biruinţa asupra morţii, asupra păcatului și asupra iadului, despre timp și despre veșnicie, despre Mântuitorul și mântuire, în general despre orice, care era indispensabil existenţei omenești, pentru viaţa cea veșnică în lumea lui Dumnezeu, văzută și nevăzută.

Da, toate aceste adevăruri se unesc cu unica atotadevărată Înviere a Domnului Iisus Hristos, pentru că aceasta este biruinţa asupra păcatului, asupra morţii și asupra diavolului, dar în același timp și certitudinea fiinţei omenești prin Aceasta despre viaţa veșnică. De aceea și Învierea Dumnezeului-Om Hristos, în realitate cuprinde în fiinţa ei întreaga mântuire, după cum de asemenea și întreaga viaţă a fiecărui creștin. Acesta este motivul că Învierea este unica biruinţă împotriva morţii, a păcatului și a diavolului. Numai cu Aceasta s-au înfăptuit toate, s-au arătat toate și s-au dat toate. La Aceasta se referă toată Evanghelia: Înviere = Mântuire, Evanghelie a Învierii = Evanghelie a mântuirii. Pentru aceasta Domnul cel Înviat este unicul Mântuitor, dar și Mântuitorul este unicul Care a înviat. Acesta este și motivul pentru care de Dumnezeu insuflatul Apostol Pavel întreaga Evanghelie o îndreptează spre Înviere și întreaga iconomie dumnezeiesc-omenească a mântuirii la faptul Învierii (se subînţelege că Învierea presupune în mod natural Crucea și moartea). Acesta este faptul pe care Apostolul îl are ca Evanghelie și îl predă ca Evanghelie. continuare »

Fiecare sfant mucenic, fiecare sfant marturisitor al credintei lui Hristos reprezinta o intruchipare vie si o personificare nemuritoare a preasfintei Atot-Evanghelii a Bisericii Ortodoxe: „Trebuie sa ascultam pe Dumnezeu mai mult decat pe oameni”. Fiecare din ei s-a tinut de aceasta Atot-Evanghelie dumnezeieasca cu tot sufletul, cu toata inima, cu tot cugetul. De aceea au si fost ei supusi la chinuri, la rautati, de aceea au fost omorati de catre stapanitorii apostati din veac in veac.

Iata cativa dintre acesti nenumarati si nemuritori martori:

1) Sfantul mucenic Glicherie presbiterul (†303), asa i-a vorbit imparatului Maximian, care il ameninta sa dea foc bisericii din Nicomidia: „Nici darurile tale cele fagaduite nu le poftim, o! imparate, nici de ingrozirile tale nu ne temem, pentru ca toate cate sunt in lume, le avem ca pe un vis si chiar ne-am mahni, daca nu am suferi cele mai cumplite chinuri pentru Hristos, crezand ca-i pedeapsa lui Dumnezeu… Deci nu ne temem de prigoana ta, pentru ca avem arme de sus, de la imparatul a toate, cu care ne inarmam si ne ingradim, precum te inarmezi tu acum. Nadajduim ca stand impotriva, vom dobandi minunata biruinta, caci, batuti fiind, noi invingem, si cazand biruim” (28 decembrie).

2) Sfantul mucenic Iacov Persul (†421) si imparatul Izdigherd. Imparatul se adreseaza catre mucenic: „Afla ca esti vinovat de moarte, dar nu te voi ucide cu sabia, ca sa nu mori de moarte usoara, ci te voi preda la chinuri groaznice”. (Sfantului i s-au taiat degetele si toate membrele, unul cate unul – n. trad.). Sfantul Iacov i-a raspuns: „Fa ce poftesti, imparate, si cat mai curand, dar sa stii ca nu ma infricoseaza cuvintele tale, ce sunt aidoma vantului care sufla asupra unei stanci de piatra. Nu ma tem de moarte, stiind ca moartea cea vremelnica nu-i decat un vis, fiindca toti oamenii se vor ridica din mormintele lor la a Doua Venire infricosatoare a Stapanului meu Hristos”, adica vor invia (27 noiembrie). continuare »