Diavolul inselator al neamului omenesc foloseste nenumarate metode pentru a ne amagi, intre care doua de capetenie: cea dintii este de a ne face sa credem ca el si lucrarea lui sunt doar plasmuiri ale mintii noastre, neavind așadar ființa de sine (pentru aceasta, vezi tot materialismul ateu, care propovaduieste atit lipsa lui Dumnezeu cat si a potrivnicului Satana); pe de alta parte, tot el iși propovaduiește (prin slujitorii sai) ființa si lucrarea, dar in chip mincinos si strimb. Si vedem bine ca satanismul infloreste in formele cele mai nebunesti si mai dezgustatoare, smintindu-i desavarsit pe cei gata smintiti prin patimile lor peste fire si impotriva firii. Adevarata primejdie sta insa in incercarea celui rau si viclean de a-i sminti, de va fi cu putinta, pe cei alesi (Matei 24:24), adica pe Crestini, pe cei care au primit, prin botez, darul cunostintei adevarului. Si cum face aceasta vrajmasul nostru? Raspandind – prin toate mijlocele ce-i sunt la indemana: carti, presa scrisa (site-uri, n.n.), televiziune, filme – otrava mincinoaselor talcuiri ale Bibliei, si mai ales a cartii Apocalipsei. Aici este marea inselare, fiindca cea mai desavarsita minciuna este aceea care se sprijina pe adevar. Iar raul cel mai rau este ca noi, Ortodocsii, avem adevaratele talcuiri insuflate Sfintilor Parinti ai Bisericii de Insusi Dumnezeu-Duhul Sfant, dar nu ne folosim de ele, si astfel ne facem mai necredincisi decat paginii, care nu au primit aceste daruri minunate, si hulim pronia dumnezeiasca.

Fiindca, in marea Sa purtare de grija, Dumnezeul a toate si Ziditorul nostru nu ne-a lasat intru necunostinta, precum suntem plecati sa credem cei mai multi dintre noi. Astfel, prin alesii Sai purtatori de Duh Sfant, ne-a invatat intreaga istorie, de la ce a fost intru inceputuri si pana la ce va fi cand ne vom intoarce la El intru viata cea de veci. Si toate acestea au fost cuprinse intr-o singura carte – numita chiar Cartea („Biblia”), fara inceput si fara Sfarsit – adica in Sfanta Scriptura a Vechiului si Noului Testament.

Deci ce ne spune Biblia? – dupa o impartire a faptelor care ne este folositoare pentru acest cuvant. Intii de toate, ne aminteste ceea ce suntem din fire: niste fapturi cu totul si cu totul deosebite de celelalte, singurele aduse intru fiinta cu suflarea gurii lui Dumnezeu (Facerea 2:7) si „dupa chipul si asemanarea Lui” (Facerea 1:27). Ce inseamna aceasta? Ca Facatorul a toate ne-a zidit liberi si nemuritori, pentru a ajunge la o vreme, prin infiere, dumnezei dupa dar, dupa cum e scris: „Caci Eu am zis: Toti sunteti dumnezei si fii ai Celui prea inalt” (Psalm 81:6). Apoi, Cartea Facerii ne istoriseste caderea omului din firea sa, prin neascultare si mandrie, inrobirea de buna voie fata de Satana (cel cazut mai inainte din firea sa) si inceputul pribegiei omenirii intr-o lume a suferintei si mai ales a lipsei de nadejde ca se va putea rascumpara vreodata de sub stapanirea celui rau. Caci, intr-adevar, ce ar fi putut da omul pentru a-si dobandi inapoi liberarea de tirania mortii si a diavolului? Si atunci Dumnezeu, in nespusa Lui iubire de oameni, a hotarat sa i-a datoria omului fata de diavol asupra Sa si sa o plateasca omeneste. Dar cum? Intrupandu-Se El Insusi, prin Persoana Fiului, intru un om asemenea noua, dar fara de pacat, deci intru un nou Adam. Si, pentru ca oamenii sa poata primi acest infricosator pogoramant, a vestit dinainte, timp de multe veacuri, nepovestita intrupare a Hristosului („Unsului”) Sau, prin Prooroci. Cuvintele acestora, insuflate de catre Sfantul Duh si cuprinse in toate cartile proorocesti ale Vechiului Testament, s-au implinit odata cu negraita nastere din Fecioara a Dumnezeu-Cuvantului. Nasterea Mantuitorului, propovaduirea Sa, rascumpararea omenirii prin moartea si invierea Sa, toate acestea sunt cuprinse in Evanghelii. Mai departe, Faptele Apostolilor cuprind intoarcerea firii omenesti la Tatal, prin inaltarea lui Hristos Iisus la cer, si infiintarea, prin pogorirea Sfantului Duh, a Bisericii, adica a adunarii celor care se impartasesc de Hristos-Dumnezeu prin Sfintele Taine, si mai ales prin Sfanta Taina a Impartasirii cu trupul si singele Sau. De acum, prin Sfanta Taina a Botezului si apoi prin celelalte, orice om a capatat puterea de a-si cistiga mantuirea, adica de a iesi de sub robia Satanei si a se intoarce la ascultarea lui Dumnezeu, al carui fiu dupa dar ajunge prin impartasirea cu Fiul „cel intii nascut intre multi frati” (Romani 8:29).

Dar aceasta a insemnat totodata si inceputul razboiului dintre Satana si Biserica lui Hristos, caci diavolul nu-si poate primi infrangerea fara sa incerce „a-i pierde, de va fi cu putinta, si pe cei alesi” (Matei 24:24). Mai ales ca el stie prea bine ca si-a pierdut puterea pe care o avea inainte de rascumpararea omenirii prin Cruce, incat rastimpul domniei lui asupra acestei lumi a pacatului s-a scurtat iar vremea judecarii sale de catre Hristos, intru a doua Sa venire, se apropie cu fiecare zi ce trece. Si, pentru ca Biserica sa poata duce fara teama acest razboi, Purtatorul de grija a toate a dat Apostolilor o proorocie, in care mai inainte vesteste patimirile Bisericii, pana la biruinta ei desavarsita asupra „sarpelui celui de demult” (Apocalipsa 12:9), atunci cand Hristos-Dumnezeu Se va pogori in slava, ca Imparat si Judecator, va reinnoi lumea, il va dobori pe diavol impreuna cu toti ai lui intru focul cel nestins si ii va aduce langa Sine pe toti ai Sai intru viata cea fericita. Astfel, se va incheia istoria pricinuita de greseala Evei si a lui Adam, si va incepe o alta, pe care nu o putem decat banui. Iar proorocia aceasta, pusa in scris, se numeste Apocalipsa (adica „descoperirea”) Sfantului Ioan Teologul, ultima carte cuprinsa in canonul Noului Testament. Cuprizind asemenea infricosate vestiri ale viitorului, Apocalipsa este cea mai tainica scriere biblica. Este atit de tainica, incat nici nu se afla in canonul slujbelor bisericesti chiar daca Tipicul randuieste a fi citita la slujba Miezonopticii de sambata noaptea, alaturi de epistolele Noului Testament, intre Vecernie si Utrenie, incepand cu Duminica tuturor Sfintilor. continuare »