Pentru creștinii ortodocși, Săptămâna Patimilor este săptămâna de la sfârșitul Postului Paștilor, de la Sâmbăta lui Lazăr până la sărbătoarea Paștilor. Se mai numește și Săptămâna Mare.

 Istoric

Deși există puține surse care să indice modul în care era celebrată Săptămâna Patimilor în Biserica timpurie, se pare totuși că aceasta este o practică foarte veche. Deja în secolul al IV-lea celebrarea acesteia pare să fi fost deja o practică bine stabilită, structurată într-un mod asemănător celui din zilele noastre. Aetheria, aflată în pelerinaj la Ierusalim cândva la sfârșitul sec. al IV-lea d.Hr. descria astfel cele petrecute după slujba din Sâmbăta lui Lazăr: “…a început săptămâna Paștilor, pe care ei o numeau Săptămâna Mare”, amintind de procesiunile de pomenire a Intrării Domnului în Ierusalim în prima zi a săptămânii (duminică). În timpul acestei săptămâni, se face pomenirea Patimilor și Răstignirii Mântuitorului.

Săptămâna Patimilor

După Sâmbăta lui Lazăr (în care se face pomenirea învierii lui Lazăr de către Hristos și făgăduința învierii tuturor), se intră în ultima săptămână a Postului Paștilor (Postul Mare), Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, timp în care în slujbele bisericești se face pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pământ, înainte de Răstignirea și Învierea Lui. În timpul acestei săptămâni, slujbele Utreniei se săvârșesc în seara zilei dinainte (sub formă de Denie), conform obiceiului vechi care spune că ziua începe la apusul soarelui și se sfârșește la apusul soarelui din ziua următoare. continuare »

Luni
Mt. 24, 3-35: Domnul merge la patima cea de voie. Se cade sa-L insotim si noi. Aceasta este datoria oricui marturiseste ca prin puterea patimilor lui Hristos a devenit ceea ce e acum si care trage nadejde sa primeasca o mostenire atat de mare si de slavita, cum nimeni nu si-ar putea macar inchipui. Dar cum sa-L insotim? Prin gand, prin simtire. Mergi cu mintea in urma Domnului ce patimeste, si cu ajutorul cugetarii scoate, din orice, ganduri in stare sa iti strapunga inima si s-o faca sa simta patimirile suferite de Domnul! Pentru a face aceasta mai cu spor, trebuie sa devii tu insuti patimitor prin micsorarea simtitoare a hranei si a somnului si prin marirea ostenelii statului in picioare si ingenuncherilor. Plineste tot ce face Sfanta Biserica si vei fi un bun insotitor al Domnului pe drumul patimilor.

Marti
Mt. 24,36; 26,2: Acum, poporul, preotii si mai-marii iudeilor asculta pentru cea din urma oara cuvantul Domnului in templu, si acest cuvant a fost atotcuprinzator: a cuprins toate cele trecute, cele de fata si cele viitoare. Prin intrebarea privitoare la Ioan, Domnul a dat sa se inteleaga ca El este Mesia Cel adevarat; prin pilda celor doi fii, a aratat ca iudeii vor fi lepadati, iar in locul lor vor fi chemati paganii; prin pilda lucratorilor viei le-a spus ca pe cei lepadati ii asteapta pierzarea; prin pilda nuntii fiului de imparat a invatat ca si dintre cei ce vor veni la Dansul nu toti vor fi vrednici, ci se vor arata unii pe care pe buna dreptate ii va arunca in intunericul cel mai din afara; raspunzand la intrebarile privitoare la dajdia catre cezarul si la cea dintai porunca, precum si prin cuvantarea de osanda arata trasaturile proprii vietii mantuitoare; in fine, luand deoparte pe ucenici, le-a prevestit nenorocirile viitoare ale Ierusalimului si le descopera taina venirii Sale celei de-a doua. Ar fi fost de ajuns pentru cineva sa asculte toate acestea cu luare-aminte, pentru a se incredinta ca El este adevaratul Mantuitor al lumii – Hristosul si sa se supuna poruncilor si invataturii Lui. Pana in ziua de azi, citirea capitolelor din Evanghelie privitoare la tot ce s-a intamplat in ziua aceea este cel mai puternic mijloc de a invia credinta in Domnul si, desteptand in crestin constiinta a ceea ce trebuie sa fie si trebuie sa astepte el, de a-i infierbinta ravna, aratindu-l marturisitor al Domnului nu doar cu gura, ci si cu fapta.

Miercuri
Mt. 26, 6-16: Tacut-a Domnul miercuri si joi pana seara, pentru ca in seara aceasta sa reverse o cuvantare catre ucenici careia nu i se poate afla asemanare nu doar in toate scrierile omenesti, dar nici macar in Scripturile dumnezeiesti. Acum, dupa cum ne arata Biserica, auzim din gura Domnului doar porunca de a nu fi impiedicata ungerea Lui cu mir, caci aceasta ii slujea ca pregatire pentru moarte, inaintea ochilor Lui deja nu se mai afla altceva decat moartea – taina din urma a venirii Sale pe pamant pentru a noastra mantuire. Sa ne adancim si noi in contemplarea acestei morti de taina, pentru a scoate din ea buna nadejde de mantuire pentru sufletele noastre cele impovarate de pacate multe si care nu stiu cum sa-si afle tihna de mustrarile constiintei ce se desteapta si de simtirea ca dreapta este infricosata si nemitarnica judecata a lui Dumnezeu care pluteste deasupra noastra. continuare »