România de pe cele două părţi ale Carpaţilor reprezintă două entităţi deplin diferite. Transilvania şi Banatul sunt marcate de Europa Centrală; Valahia, Moldova şi ţinuturile de la gurile Dunării sunt mai degrabă oriental-asiatice. Încă din secolul al X lea cultura ţărănească şi orăşenească a Imperiului a ajuns până la arcul carpatic. De cealaltă parte a Carpaţilor nu s-a putut clădi ceva asemănător, de aici începe un spaţiu colonial care nu este capabil să trăiască într-un mod propriu şi este influenţat de formele exterioare. Valahia şi Moldova au fost dependente de imperiile german, turc şi rus şi din păcate la dorinţa acestor puteri au devenit state „independente”.

„Naţiunea română” nu este nici în ziua de azi nimic altceva decât o legendă a istoriografiei. Până în secolul al XIX lea nu a existat de fapt decât o viaţă vegetativă a micului popor de ţărani şi păstori valahi care număra cu puţin peste un milion de oameni care niciodată nu au avut o clasă conducătoare proprie ci nişte profitori patriarhali care se schimbau adesea. Înmulţirea de zece ori a acestei populaţii în secolele XIX şi XX s-a reuţit prin apariţia sistemului industrial european care a transformat stepele în terenuri agricole. Această mare şansă economică s-a transformat, ca la toţi primitivii, într-o creştere a populaţiei. De aici a rezultat un număr mai mare şi o clasă de mari proprietari lacomi care nu aveau nici o legătură cu pământul şi cu masele muncitoare; fără să existe un popor şi cu atât mai puţin o naţiune. Puţinul care are legătură cu voinţa poporului vine din Transilvania. În cercurile românilor emigraţi aici ca forţă de muncă, în urma contactului strâns cu cultura mărcilor de graniţă ale Imperiului a apărut dorinţa de a da o viaţă mai bună neamului propriu. Însă până în ziua de azi s-a rămas la stadiul de dorinţă. continuare »

Sunteti pregatiti pentru „Statele Unite ale Europei”? Integrarea Europei este pe cale de a trece la un alt nivel. De vreme ce se adanceste criza datoriilor europene se accentueaza și strigatele, peste tot in UE, pentru integrarea economica deplina in Europa. Miercuri, presedintele francez Nicolas Sarkozy si cancelarul german Angela Merkel au trimis o scrisoare catre presedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, in care au declarat ca doresc un nou „guvern economic” pentru formarea Europei. Conform scrisorii, Sarkozy si Merkel doresc ca liderii tarilor din zona europeana sa „aleaga” un presedinte pentru noul „guvern economic”. Ideea ar fi ca presedintele sa organizeze reuniuni la nivel inalt de doua ori pe an, pentru a aborda problemele legate de datorii cu care se confrunta Europa in acest moment. Dar multi critici pro UE deja urla ca Sarkozy si Merkel nu au mers suficient de departe. O multime de „experti” din Europa proclama ca fara o integrare economica completa si fara crearea de „cautiuni/obligatiuni euro”, Europa este condamnata. Jennifer McKeown, economist la Capital Economics, a pus problema in acest fel atunci cand a fost intrebata ce s-ar intampla daca „obligatiunile euro”nu sunt create suficient de curand: „Rezultatul probabil este ca zona euro inceteaza sa mai existe”.

Cam acesta este modul in care au loc schimbari uriase in lumea noastra de astazi. In primul rand este creata o problema uriasa, de aici rezulta o reactie negativa si, mai apoi, ne este prezentata solutia. Chiar acum, in Europa, problema este criza datoriilor suverane. Ni se spune ca singura cale prin care zona euro poate supravietui este ca toate tarile sa fie de acord cu o integrare economica mult mai profunda. continuare »