Sinodul tâlhăresc:

Tag Archives: Părintele Justin Pârvu

Părintele Justin, Roșia Montană și… omul lui Băsescu

Se întâmpla în luna septembrie a anului 2011, când Părintele Justin în vârstă de 92 de ani, trăgea semnalul de alarmă că la Roșia Montană, masoneria și securiștii, ce slujeau intereselor străine României, pregăteau un mare jaf, iar noi ne alegeam cu o mare poluare.

Între timp, de partea cealaltă, chiar la Roșia Montană, Băsescu făcea lobby pentru evreii de la Gold Corporation pentru ca exploatarea să aibă loc. Cine credeți că asigura mediatizarea acestei trădări? Securi… pardon, ziaristul “onlain” Victor Roncea.

Doar că pentru acest joc dublu, Părintele Justin i-a dat ce merita. Imediat după întâlnirea cu Băse, agentul V. Roncea a avut tupeul să revină la mănăstire, probabil cu gândul de a-l face pe Părinte să se răzgândească în privința Roșiei Montana. Decum l-a zărit i-a și zis: “Măi, dar eu credeam că ești de încredere, dar ești un mare trădător. Pleacă, să nu te mai văd…”. Și dus a fost, fără replică!

Acum iese la iveală că de fapt maleficul Băsescu primea bani de la jidani pentru acel lobby. I-a strecurat ceva și bietului ziarist?

Sinaxarul Sfinţilor din Închisori: Sfințitul Mărturisitor Justin Pârvu, Sfântul de la Petru Vodă

5 ani de la trecerea la Domnul!

Image result for Justin Pârvu

În fața unui uriaș

În lungul şir de ani de osândă, în situaţii şi locuri diferite, mai mulţi preoţi care m-au cunoscut mi-au propus ca după eliberarea din închisoare să urmez Teologia sau să mă călugăresc. Fiecăruia i-am răspuns cam în aceiaşi termeni: misiunea este prea mare şi această obligaţie pe care mi-aş lua în faţa societăţii şi în faţa lui Dumnezeu m-ar strivi. Îmi dau seamacă nu pot să-mi iau această răspundere. Dacă aş deveni ostaşul lui Dumnezeu, ar trebui să merg numai pe căile indicate de Iisus Hristos şi păcătosul de mine mă tem să nu calc pe alături. Atunci, totul din mine s-ar dărâma şi m-aş considera un om învins. În vara anului trecut, la Mânăstirea Petru Vodă, după ce mi-am spus necazurile mele şi păcatele, părintele protosinghel Iustin Pârvu mi-a zis:

– Grigore, uite ce-ţi propun eu, vino aici la mânăstire şi te fac călugăr. Vom fi împreună şi la bine şi la greu şi te voi ajuta în orice situaţie să urmezi Cuvântul Domnului. Lumea ţi se va deschide şi cerul pe care cu atâta dragoste îl priveşti îţi va fi mereu deschis.

M-am întors cu ani în urmă şi mi-am amintit de propunerea acelor preoţi din închisoare, care îmi cereau acelaşi lucru. continuare »

Părintele Justin Pârvu: Bucurați-vă ca azi Hristos S-a născut spre mântuirea sufletelor noastre!

Atitudini | Părintele Justin Pârvu: Hristos S-a născut! Adevarat S-a născut!

Sărut mâna, Părinte! Iată că a mai binevoit bunul Dumnezeu să ne apropiem de un nou Crăciun cu pace. Voiam să vă întreb care este diferența între sărbătoarea Naşterii Domnului, aşa cum se prăznuia pe vremea sfinției voastre şi modul în care este azi sărbătorită. Nouă ni se pare că timpul parcă sa îngustat şi trece foarte repede de parcă nu mai avem vreme să ne bucurăm de o sărbătoare. Acum ajungem Crăciunul şi parcă mai ieri începusem Postul. Aşa era şi pe vremea sfinției voastre? Aşa o resimțiți şi acum?

Sigur că este o diferență. Era cu totul altfel bucuria unei astfel de sărbători trăite la nivel general. Pentru că aceste sărbători se desfăşurau în toată simplitatea lor, în adevăratul lor rost şi făgaş. Era într-adevăr o bucurie înnăscută în creştinul nostru ortodox. Plecau băieții să împodobească steaua, se luau câte doi-trei şi umblau din casă-n casă până pe la Bobotează. Fiecare casă, aşa cum primeai icoana părintelui care venea cu Ajunul, tot aşa de solemn erau primiți şi copiii, mai mici sau mai mari, care veneau cu uratul să vestească Naşterea Domnului. Pentru creştin era o mare binecuvântare să le intre pragul colindători şi o simțeam cu toții ca pe o mare uşurare sufletească. Masa săracă, bogată cum era, dar se simțea cum fiecare om forma o peşteră a Naşterii. Acum, de pildă, frumusețile acestea de la televiziune, de la radiouri, de la toate aceste mijloace de comunicare sunt foarte bune şi folositoare în acelaşi timp, dar îi ia omului tocmai ce este mai important: curiozitatea de a trăi. continuare »

16 IUNIE: Prăznuirea Sfântului Mărturisitor JUSTIN Pârvu. “Rezistenţa noastră stă în dreapta credinţă. Dușmanii au pus mâna pe Biserică, acum o stăpânesc”

– Părinte Justin1., am venit la Sfinţia Voastră cu o durere în suflet, provocată de textele tot mai dese care anunţă dispariţia poporului român, dar şi de situaţiile cumplite de criză prin care neamul nostru trece în aceşti ani. Credeţi că suntem pe cale de pieire, de dispariţie din istorie?

– Să ştiţi că şi eu mi-am pus întrebarea aceasta de la o vreme încoace. Poate că datorită sărăciei, datorită crizelor… dar la noi criza aceasta a fost şi este permanentă. Suntem o insulă latină, înconjuraţi peste tot de slavi şi, unde mai pui, suntem şi ortodocşi pe lângă faptul că suntem români. Multora nu place deloc rezistenţa noastră în mijlocul Europei. Pe noi ne duşmănesc toţi, şi Răsăritul, şi Apusul. Ne aflăm între ciocan şi nicovală. Aşa a fost tot trecutul nostru, toată istoria. Rezistenţa noastră a stat în dreapta credinţă, în adevărul ortodox pe care l-am apărat. Poporul nostru este una cu Biserica, una – cu satul, una cu credința lui. În acestea constă tăria lui. Dacă nu era așa erm de mult desfiinţaţi.

– Părinte dar în istorie am dăinuit în faţa păgânilor, în fața ereticilor. Se ardeau satele, se otrăveau apele și românii se retrăgeau în munţi, mereu, mereu. Şi totuşi, generaţiile de strămoşi au fost în stare să păstreze ţara, neamul, satul, limba română, credinţa şi ni le-au dat nouă, Acum, noi ce facem cu ele?

– E greu de înţeles fenomenul acesta, pentru că la noi, acum, lipsesc factorii de formare a caracterelor oamenilor şi de formare a demnităţii persoanei. Despre acestea nu se mai vorbeşte nici în şcoală, nici în societate. Ei bine, tânărul nostru când intră în întunericul lumii europene nu mai ştie nici cine este, nici pe cine reprezintă. Dacă-i necăjit, de ce nu rămâne în ţară? Ar trebui să muncească aici, să stea legat de pământul străbunilor. Aşa au fost moşii şi strămoşii noştri, cu inima înrădăcinată în glia lor. Oricâte greutăţi au venit peste ei, au fost în stare să ne dea pământul moştenire şi ţara cu toate ale ei. Păi, în 1944, ce urgie a venit peste noi, dar ţăranul român, necăjit, a stat aici, nu s-a dus nicăieri. Am fost atunci la Iaşi, cu Valeriu Moglan, un ţăran cu origine sănătoasă, am primit-o pe Cuvioasa Parascheva, că fusese evacuată în Muntenia şi acum era adusă înapoi. El, când a văzut-o, s-a rugat aşa:

„Cuvioasă Parascheva, mulţumim că ne cercetezi. Am stat în Moldova noastră dragă şi am aşteptat să te întorci în mijlocul nostru, că tu eşti temeiul rezistenţei noastre şi apărătoarea credinţei noastre ortodoxe”.

continuare »

Idee de cadou: Calendare cu Părintele Justin Pârvu

Varianta de perete
Coperta-Calendar-2016-Pr.-Justin-Parvupng_Page1-742x1024

 

 

Calendarul-contine-imagini-cu-Părintele-Justinpng_Page1-742x1024

Calendar realizat de maicile de la m-rea Paltin Petru Vodă
Calendarul contine imagini cu Părintele Justin, cât și icoane vechi cu sfinți și praznice împărătești
calendarul este format 29*40 cm color+sepia
preț: 10 Ron (transportul nu este inclus)

Varianta de birou

calendar-mic-1024x653 calendar-mic-noi-zile-1024x771

Calendar realizat de maicile de la m-rea Paltin Petru Vodă
calendarul este format 210*160 mm
13 file pe carton mat 200 gr 4+4 culori
suport carton gc de 350 gr

Comenzi se pot face completând formularul de aici sau la adresa de email: [email protected]

Schimonahul Gurie de la Mănăstirea Sf. Sava (Palestina): Părintele Justin nu şi-a adăpostit conştiinţa la umbra răcoroasă a ascultării înşelătoare. Iar când timpul a cerut-o, a ieşit în arşiţa mărturisirii

schimonah Gurie„El m-a dus în casa de ospăţ şi sus, drept steag, era iubirea”(Cântarea Cântărilor, 2:4).

Mi s-a spus să scriu ceva despre părintele Justin, lucru foarte complicat pentru că nu ştii din care latură să-l priveşti ca să poţi pătrunde şi cuprinde ceva cu mintea şi să storci ceva din lucrurile văzute de noi, căci cele nevăzute şi neştiute rămân scrise doar în cartea vieţii şi se vor citi în auzul tuturor în ziua cea înfricoşătoare a Judecăţii celei mari.

Dacă e să-l priveşti ca monah-nevoitor, îţi stârneşte uimirea pentru că eu, deşi tânăr ca vârstă şi în plină sănătate trupească, nu puteam să mă ţin de programul lui zilnic. Dragostea lui pentru asceză îl arunca în noi lupte duhovniceşti duse dincolo de limitele fiinţei umane. Cu duhul era atât de osârduitor încât trupul abia mai făcea faţă la cerinţele mari ale duhului.

Ca om iubitor şi pătruns de iubirea divină, nu stă în puterea iscusinţei mele să transmit ce am văzut la el. Iar jertfa lui, la tot şi la toate din dorul său pentru Hristos, închide gura oricărui cititor.

Aş vrea să mă opresc puţin asupra lucrării sale de mărturisitor, după cum a fost numit în icoană. Şi de ce anume la acest aspect? Pentru că întreaga sa viaţă a fost pătrunsă de duhul mărturisirii. Deşi era iubitor de linişte şi rugăciune, el nu a sacrificat adevărul pentru a-şi păstra liniştea cea mult dorită şi căutată. Fiind înzestrat cu o minte ageră şi pătruns de duhul înţelepciunii, şi-a dat seama că este timpul mărturisirii. continuare »

Părintele Justin împlinește azi 96 de ani de viață închinată lui Hristos și lângă Hristos. VIDEO de la ultima aniversare pământească. Evocarea monahului Teodot

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=nORahJo0KYg]

Ultima aniversare pământească

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=RNucVNfO0MU]

Minunea din aceste zile de la mormântul Părintelui Justin

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=WyPWuQrU2SY]

Monahul Teodot despre Părintele stareț Justin Pârvu: Demnitatea a învățat-o mai ales din Mișcarea Legionară – vârful demnității neamului românesc

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=MocGpSdc_U0]

Părintele Justin, acum este ieșit din trup și a intrat în inimile oamenilor, pentru că Împărăția Cerurilor este în inimi și ca un mare mucenic întărește Biserica, este acum în temelia Bisericii, care este formată din noi credincioșii: capul Bisericii este Hristos, trupul suntem noi, iar sufletul Bisericii este Duhul Sfânt. De aceea duhovnicii sunt  oamenii Duhului Sfânt – încheieturile Trupului, adică cei care dau drumul la Har să meargă, ei trebuind să fie smeriți și curați ca să circule prin ei la popor, Duhul Sfânt. Primul lucru pe care-l cere Duhul Sfânt ca să poată să lucreze harul Lui, este încrederea unii în alții, dragostea, sinceritatea, deschiderea, smerenia unii față de alții, ca să poată să fie autentică Biserica adevărată.
Părintele Justin cu vreo șase ani înainte ne-a spus nouă, la sărbătoarea Înălțării Domnului: Când voi trece eu la Domnul să nu vă descumpăniți, ci să stați aici ca Apostolii la Ierusalim, așteptând Pogorârea Sfântului Duh. Și s-a împlinit proorocia, sfinția sa a trecut la Domnul duminică, a Sfinților Părinți de la Sinodul I ecumenic, următoarea duminică fiind Pogorârea Sfântului Duh. Apoi, alt lucru minunat este că a fost înmormântat în dreptul icoanei cu Pogorârea Sfântului duh, dinafara bisericii, fără să se știe despre asta de către mitropolit care vroia inițial să fie îngropat lângă icoana cu Maica Domnului. Dar Părintele Justin însuși a rânduit să fie acolo îngropat. continuare »

VIDEO. Părintele Justin: Niciun candidat nu este aproape de poporul român și de Biserică! Puneți ștampila pe toți!

[youtube=https://youtu.be/fZ971qfcGgE]

A pune ștampila pe capul unui politician, înseamnă a-și pune soarta întregului popor român și a întregului șir de fii, nepoți și strănepoți în mâinile lui. Să mergi cu frică și cutremur, să știi ce faci! Pentru că a alege însemnă ca îți dai girul pentru acest bărbat cu tot ce face el, cu toate crimele lui, cu toate urgiile lui, cu toate fericirile lui, cu toate închisorile care le face, cu toate anchetele, cu toate bisericile care le face… Până ce nu vom alege un om al lui Dumnezeu care să aibă inspirația Duhului Sfânt, nu ieșim din noroiul în care suntem! Fără Dumnezeu, nimic!

Târgu Neamț – Alt oraș care îl declară cetățean de onoare pe Părintele Justin Pârvu

Parintele Justin - Targu Neamt

Joi, 28 august, Părintele Justin Pârvu a primit post mortem titlul de cetățean de onoare al orașului Târgu Neamț, în semn de recunoaștere și apreciere a activității sale.

Consilierii locali au aprobat, în unanimitate, proiectul de hotărâre privind acordarea titlului de “Cetățean de Onoare” Arhimandritului Justin Pârvu. Inițiativa a aparținut lui Valeriu Bârsan, consilier local PSD și a fost susținută de primarul Daniel Harpa:

Părintele Justin Pârvu nu mai are nevoie de nicio prezentare, a fost o personalitate marcantă care a influențat credincioșii din zonă, din întreaga țară și din străinătate. A fost părintele sufletelor noastre, duhovnicul neamului românesc. Este o bucurie și o onoare pentru noi să îl avem pe Părintele Justin Pârvu cetățean de onoare al orașului Târgu Neamț. Cu siguranță, sunt de acord târg nemțenii și nu numai”.

Părintele Arhimandrit Justin Pârvu (n. 10 februarie 1919, în satul Poiana Largului, județul Neamț, d. 16 iunie 2013) a fost o personalitate marcantă a Bisericii Ortodoxe Române, un model de sacrificiu în folosul semenilor și al societății.

Tot joi, 28 august, Consiliul Local al orașului Târgu Neamț a hotărât acordarea titlului de “Cetățean de Onoare”, post mortem, unui alt duhovnic al neamului românesc, Părintele Arhimandrit Ilie Cleopa.

Acordarea titlului de cetățean de onoare post-mortem celor două personalități, părintele Justin Pârvu și părintele Ilie Cleopa, este un gest simbolic, cu însemnătate pentru comunitatea locală. Cele două nume, părintele Justin Pârvu și părintele Ilie Cleopa, rezonează cu credință în inimile multor târg nemțeni, care i-au iubit și îndrăgit pe bunii duhovnici pe parcursul vieții lor pămânești.

Andreea Trăsnea | ziarpiatraneamt

Părintele Justin Pârvu: „Noi nu ne-am sprijinit niciodată nici pe puterile Americii, nici pe puterile Rusiei şi în nicio putere din lumea aceasta decât numai în acoperământul Maicii Dom­nului”

   Parintele Justin_azil Paltin În cazul în care va izbucni un nou război mondial, credeţi că România va fi afectată?

Sigur că şi noi vom fi implicaţi, pentru că statele aces­tea mari îşi protejează întotdeauna teritoriul şi nu deschid un câmp de luptă pe terenul lor. Îl deschid pe la români, pe la bulgari şi alte state mai puţin însemnate în ochii lor. Ei intervin doar când au un interes anume. Să nu credem că ne vrea cineva binele, să ne ocrotească pe noi vreun stat. Păi, cât de greu s-a făcut unitatea aceasta a noastră, a românilor, că ne-au sfâşiat şi ungurii şi ruşii? Ei nu au niciun interes ca noi să fim independenţi şi puternici…

Dragii mei, eu nu spun că acum sau mai târziu începe sau nu războiul, pentru că, de altfel, creştinul trebuie să fie mereu pregătit pentru sfârşitul său. Dar atunci când Dum­nezeu arată semne clare prin care ne anunţă cumva să ne pregătească, iar noi nu le luăm în seamă, înseamnă că am ajuns la o nebunie a patimilor în care nu mai distingem ce e bine de ce e rău. Orbirea patimilor în care e cuprinsă această generaţie este aşa de mare încât nici dacă văd bombarda­mente sub nasul lor, nici atunci nu pot lua aminte la ei înşişi, ca să se pocăiască. Pentru că Domnul a închis ochii lor casă nu vadă şi urechile lor ca să nu audă. Aceasta datorită obişnuinţei lor în patimi. Îmi aduc aminte şi pe vremea mea, în timpul celui de al doilea război mondial, noi I7P28AZeram în linia întâi şi luptam faţă-n faţă cu inamicul înfruntând moartea, iar în spatele nostru la un kilometru se petrecea şi se chefuia într-o nebunie; ţăranul murea cu sticla de țuică sub pat. Era parcă o nebunie, ofiţeri împreună cu fermieri, armata, ostaşii, toţi o ţineau într-o chefuială şi puţini se gândeau la sufletele lor, cum să se pocăiască măcar în al 11-lea ceas. Acum gân­desc la fel: preferă să mai chefuiască şi să se mai distrează încă o dată decât să cugete la moarte.Aşa, după cuvântul Scripturii, fiecare în ce patimă e prins de aceea e stăpânit. Şi chiar de vom vedea foc peste noi, tot nu vom avea puterea de a ne pocăi. Fiecare în ce a rămas, aceea cugetă: unul la sticla cu băutură, altul la friptura de pe plită, altul la coroana lui, iar alţii nici măcar nu au capacitatea să se mai gândească, la o aşa împietrire sufletească ajungând.Fiecare este stăpânit de patimile lui, iar cel care nu s-a luptat cu ele din timp, acela nu va găsi ajutor dumnezeiesc în vreme de prigoană.

De aceea, Dumnezeu ne dă semne ca să venim în noi înşine şi să ne pocăim. Să mergem la duhovnici să ne spoved­im, să fim împărtăşiţi cu trupul şi sângele lui Hristos care să ne dea puterea de a căuta viaţa cea veşnică. Continuarea pe site-ul ATITUDINI.

Citiți și: Părintele Justin Pârvu: „Nu cred că unirea Basarabiei cu România e posibilă prin UE”

Părintele Justin Pârvu: Scopul UE este desființarea neamului românesc

Din păcate, tot mai multe biserici de parohie, mănăstiri, episcopii și alte lăcașe de cult ortodoxe au arborate steagul Uniunii Europene (Evreopene). Dacă ne-au ocupat ca țară, pentru că asta înseamnă arborarea de toate instituțiile românești a steagului UE, se pare că ușor-ușor vor să ne prade și biserica națională. De aceea tot mai puține voci se aud din biserică, când țara e în primejdie. S-a dus Părintele Justin, dar duhul său a rămas printre cei ce i se roagă ca unui mare sfânt, printre cei ce-l citesc și ascultă! Să nu lăsăm mama neamului românesc – biserica – să cadă pradă întru-totul masoneriei și păgânilor de la Bruxelles și de pretutindeni. Să luăm aminte la ce ne spune Părintele:
[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=ViwTYSb_6-Q]