Tag Archives: paganism

Hristos si Zalmoxis in contextul teologiei contemporane. Oculta ezoterica dacista si inselarea demonica a “patriotilor” care vor sa rastoarne crestinismul motivand intoarcerea la religia pagana geto-dacica

 Adin+Lucian+Roman Ezoterismul dacist vazut prin prisma unui teolog laic. 

 Problema dacista a starnit controverse in randul unor istorici, dar si in randul teologilor zilelor noastre. 

Pentru a veni cu lamuriri despre acest subiect, stam de vorba cu Adin Lucian Roman, absolvent al Facultatii de Teologie Ortodoxa din Arad, licentiat in “Istoria si filosofia religiilor” – anul 2006, iar masterul in “Dreptul canonic ortodox” – anul 2008.

Va rog sa ne spuneti daca tracii si dacii erau aceiasi sau daca se deosebesc?

– Tracii au fost un neam din antichitate impartit in mai multe triburi. In nordul Dunarii au existat doar doua triburi tracice care aveau aceiasi cultura. Acestea erau getii si dacii. Am mai putea aminti si de carpi. Nu trebuie confundati getii si dacii totalmente cu lumea tracica. In afara de imparatul roman Galerius, care era dac dupa mama, si de tatal lui Constantin cel Mare, Constantius I Chlorus, nu exista nici o dovada istorica cum ca alti imparati romani erau de origine dacica. Tatal lui Constantin cel Mare era dac romanizat.

Cei care sustin curentul dacist spun ca Roma a avut mai multi imparati de origine daca. Cred ca e vorba de vreo 85 de astfel de cazuri.

– Dupa cum am spus mai inainte, istoricul crestin Lactantiu, afirma despre imparatul Galerius ca dupa mama era dac din localitatea antica Romula, de asemenea tatal lui Constantin cel Mare, Constantius I Chlorus. Restul erau de alta nationalitate cum ar fi Filip Arabul, Leon al III-lea Isaurul, Leon al IV-lea Kazarul si altii care erau din rasarit sau din apus, dar nu erau daci.

In filmul documentar “Dacii – Adevaruri tulburatoare”, realizat de ezoteristul Daniel Roxin, in episodul al doilea, afirma ca exista un testament al imparatului Traian adresat lui Licinius Chietus dupa lupta cu partii in anul 117 in care spune ca numele Traian vine de la toponimul Trahianus. Mircea Chelaru, cel care a facut aceasta afirmatie spune ca detine acest testament si ca din continutul acestuia reiese ca Traian este din Tracia. continuare »

Reinvierea Babilonului si paganismul contemporan: Ecumenismul (Miscarea Ecumenica)

Se crede indeobste, chiar de catre ortodocsi, ca papismul este „o forma” a Crestinismului (de parca Adevarul ar putea fi de mai multe feluri, de parca ar putea fi mai multi „hristosi” adevarati!). Aceasta se datoreaza puterii (politico-financiare) si propagandei papistasilor, dar mai ales faptului ca papismul e cea mai la indemana credinta mincinoasa, care se potriveste intrutotul duhului lumesc al omului cazut, dornic de pogoramintele „indulgentelor”, „dispenselor” si „Purgatoriului”. Dar – daca cercetam de Dumnezeu insuflata Sfanta Scriptura a Vechiului si a Noului Testament, de Dumnezeu insuflatele invataturi ale Sfintilor Parinti ai Bisericii, de Dumnezeu insuflatele Sfinte Canoane – vedem nenumaratele nepotriviri invederate dintre erezia romana si adevaratul Crestinism al Bisericii lui Hristos, aceea Ortodoxa. Aceste deosebiri dezvaluie papismul ca fiind nimic altceva (printre altele) decat vechiul paganism imbracat in haina crestina, precum s-a aratat.

Asa putem intelege de ce Vaticanul este capitala pan-ecumenismului, de ce Marele Preot de la Roma propovaduieste „valorile spirituale” ale tuturor paganilor si infratirea cu acestia. Sa ne amintim de intalnirea de la la Assisi din anul 1986, pusa la cale de papa insusi. La acea adunare de rugaciune, intaii statatori ai 160 de „religii” s-au intalnit pentru a se ruga „Domnului” pentru pacea lumii. Intre ei, au fost inchinatori la foc, la sarpe, buddhisti, musulmani, spiritisti, hinduisti si animisti. Papa Ioan Paul II a grait: „Toti ne rugam acum «Domnului» («to the God»)!” – desi fiecare crede, ai zice, intr-un alt „God” si negresit nu intru Hristos-Dumnezeu. De fapt, toti se inchina aceluiasi domn stapanitor al lumii acesteia cazute, si anume diavolului cel mare Satana, care li se arata insa in felurite chipuri.[1]

Dar atotputernicia papala s-a vazut cand Ioan Paul al II-lea a primit acea multime de „lideri religiosi din toata lumea” la Vatican: toti l-au salutat ca pe pe intai-statatorul lor (un ierarh roman a dat chiar sa-i pupe inelul, desi protocolul zicea sa-si stranga mainile, acesta fiind semnul masonic al „solidaritatii”). Intalnirea s-a terminat cu un mare spectacol de sunet si lumina, nimic altceva decat o „liturghie” in cinstea omenirii cazute si a Antihristului asteptat de ea, consfintind unirea tuturor impotriva Dumnezeu-Omului. (Despre papa ca inainte-mergator al Antihristului am aratat intr-un articol anterior.)

Nu este locul aici sa zicem mai multe despre infratirea papilor cu marii vrajitori ai lumii. De pilda, Ioan Paul al II-lea s-a intalnit cu toti: i-a binecuvantat si a fost binecuvantat la randul sau de aceia (de la cei Africani si pana la preotesele lui Shiva). Unul dintre prietenii sai apropiati era Dalai Lama, „zeu” el insusi si intai-statator al buddhistilor din toata lumea. Iar buddhiismul este un vrajmas marturisit al Crestinismului, jurat sa vada nimicirea acestuia si pieirea lui de pe fata pamantului.

In poza alaturata, il vedem pe papa dand mana cu un sef Voodoo, Voodoo fiind o forma de samanism (vrajitorie) africana, care se intemeiaza pe dansuri dracesti care pot dura zile in sir. In vremea dansului, sunt chemate duhurile necurate pentru a cere demonizarea credinciosilor. In Haiti, aceasta credinta draceasca este unita cu „crestinismul” roman. Se zice ca Haiti este o tara 85% papista si 11% Voodoo![2] Dar pentru papa cel pagan, asta nu e nimic! In vremea vizitei sale in Africa, pe cand nebune tinere fete dansau in fata lui ca sa-l aduca in starea de „transa”, papa le-a spus urmasilor lui Voodoo ca nu-si vor trada inaintasii daca vor trece la papism! Chiar asa si e, caci papismul este el insusi la fel de idolatru! Africanii aceia si-ar trada „credinta stramoseasca” doar daca s-ar crestina!

Pentru a nu mai lungi cuvantul, destul este a zice ca, in numele „pacii” potrivnice lui Hristos[3], papa (de pilda Ioan Paul al II-lea) face orice: o saruta in chip ritual pe zeita-glie, saruta Coranul musulman, se roaga la Zidul Plangerii si asa mai departe. Papalitatea incurajeaza toate practicile New Age-ului, ocultismului si credintelor „mistice”. Astfel, „Catholic World” (publicatia oficiala a Vaticanului), cuprinde numeroase articole care propovaduiesc miscarea New Age. Mii de preoti si calugarite practica Yoga si alte forme de misticism buddhist. In intreaga lume, scolile catolice ingaduie si folosesc metode oculte si New Age-iste (din publicatia Femeia calare pe Fiara).

Putem spune asadar ca ecumenismul este reanvierea Babilonului, si anume a aceluia „duhovnicesc”, asa cum Europa Unita, Statele Unite ale Americii, Uniunea Statelor Americane (viitoarea federatie alcatuita din S. U. A., Mexic si Canada), care preinchipuie Statele Unite ale Lumii, insemneaza Babilonul politic, economic si social. Povatuirea papistasa a acestei miscari antihristice este vadita. Graind in fata Consiliului Mondial al Bisericilor, papa Ioan Paul al II-lea a zis: „De la inceputul lucrarii mele ca episcop al Romei, am insistat asupra faptului ca angajarea Bisericii Catolice in miscarea ecumenica este ireversibila” („The Fresno Bee”, 13 iunie, 1984).


[1] Nu pot uita bucuria „comuniunii” „Crestinilor” romani si ortodocsi cu toti cei zisi mai inainte si mai ales cu doi Indieni Americani (purtand pene si tot soiul de amulete), care chiar au fumat „calumetul pacii”, in aplauzele celor de fata.

[2] Cat de salbatici sunt sarmanii Haitieni s-a vazut in urma cutremurului de anul trecut.

[3] Caci spune Mantuitorul:

„Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant! N-am venit sa aduc pace, ci sabie! Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa, pe nora de soacra sa. Si dusmanii omului vor fi casnicii lui” (Matei 10:34-36). Stih pe marginea caruia Sfintitul Teofilact adauga:

„Nu intotdeauna este buna unirea, uneori si despartirea este buna. Iar «sabie» este cuvantul credintei, care ne taie pe noi [si] de la iubirea de prieteni si de rude, daca acestia ne impiedica de la buna cinstire de Dumnezeu. Nu ne indeamna sa ne despartim de acestia fara pricina, ci numai atunci cand nu se unesc cu noi in credinta si, mai vartos, atunci cand ne impiedica de la credinta.”

de Florin Stuparu

Memoriu privitor la fenomenul Halloween

UN MEMORIU AL PĂRINŢILOR ÎNGRIJORAŢI 

În urma unui extemporal dat elevilor de clasa a IV-a într-o şcoală americană, la întrebarea: “Cum aţi vrea să serbaţi Halloween-ul?”, 80% au răspuns: “Aş vrea să omor pe cineva…”. Acesta este impactul sărbătorii. Ar putea zice cineva: “Noi n-am ajuns până aici…”, dar, dacă nu ne responsabilizăm, vom ajunge…

FUNDAŢIA “SFINŢII MARTIRI BRÂNCOVENI”

Constanţa, str. Mihăileanu nr. 21, cod poştal 900699,

tel. 0341 416.729, fax: 0241- 66.53.54
https://www.curteabrancoveneasca.ro/
e-mail: [email protected]
Cod fiscal 15832577, Cont RO 06 OTPV 1200 0004 3576 RO 01
CONSTANŢA

Memoriu privitor la fenomenul Halloween,
adresat tuturor cadrelor didactice,
dar în special directorilor de instituţii şcolare

Cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, şi sub egida Fundaţiei “Sfinţii Martiri Brâncoveni”, la iniţiativa unui grup de părinţi, înaintăm prezentul memoriu tuturor cadrelor didactice interesate de buna desfăşurare a procesului de învăţământ şi de corecta îndeplinire a rosturilor pedagogic-edu-caţionale ale acestuia în şcolile româneşti.
Dorim să atenţionăm asupra unui eveniment care captează atenţia şi canalizează preocupările multora dintre români, începând de la copii, până la părinţi şi bunici, în perioada aceasta a anului. Este vorba de “sărbătoarea” occidentală a Halloween-ului, care, sub masca diver-tismentului, este o veritabilă invocare a demonicului.
Este evident că noi, românii, ne-am aliniat curentului general impus de cultura şi civilizaţia occidentală, importând forţat şi artificial, exclusiv comercial, această “sărbătoare”, încât ni se par astăzi din ce în ce mai fireşti defilările de oameni deghizaţi cât mai hidos care împânzesc străzile şi umplu localurile, atârnarea în vitrinele maga-zinelor, în parcuri, ba chiar în case, a simbolurilor mai mult sau mai puţin demonice, în timp ce televiziunea, ziarele şi internetul abundă de reclame specifice evenimentului.
Dar ceea ce a reprezentat motivul major de îngrijorare care a dus la hotărârea luării atitudinii de protest prin prezentul memoriu a fost constatarea că efectele acestui tip de manifestări se resimt în primul rând în şcolile şi grădiniţele unde învaţă copiii noştri.
Încă de anul trecut am aflat de organizarea în cadrul majorităţii şcolilor din mediul urban, şi nu numai, la iniţiativa profesorilor de limba engleză, a unor adevărate “festivaluri” Halloween, uneori numai în cadrul orelor de limba engleză, alteori ca o manifestaţie generală extraşcolară ce îi antrenează atât pe copii, cât şi pe profesori. Copiii sunt încurajaţi să participe la Carnavalul cu măşti şi la jocurile distractive specifice momentului, sub pretextul cultivării creativităţii şi al oferirii unor frumoase clipe de divertisment, culminând cu premii.
Prin urmare, am socotit de cuviinţă, prin prezentul memoriu şi prin documentaţia aferentă pe care v-o punem la dispoziţie (pe care o puteţi găsi şi pe Internet la adresa https://www.hamangia.ro/ ori www.hamangia.ro/hal.html), să vă informăm despre istoricul şi sen-surile vechi şi noi ale “sărbătorii”.
Totodată, vă aducem la cunoştinţă îngrijorarea pe care o avem, ca părinţi, în privinţa conotaţiilor negative de ordin psihic, emoţional, educaţional şi comportamental pe care le-ar aduce asupra copiilor antrenarea lor în participarea activă la manifestările specifice Hallo-ween-ului.
Este un paradox cum, în cadrul sistemului de învăţământ, ne plângem din ce în ce mai des de creşterea gradului de agresivitate al copiilor, cât şi de amplificarea lipsei lor de receptivitate la cunoştinţele pe care profesorii încearcă să li le împărtăşească în cadrul orelor de curs, şi drept urmare se ţin simpozioane şi se organizează concursuri pe tema “non-violenţei”, iar în paralel stimulăm indirect tocmai această agresivitate, prin direcţionarea greşită a creativităţii copiilor, cu urmări greu de anticipat şi poate chiar iremediabile în viitor.
Halloween-ul promovează, sub masca divertismentului, cultul morţii, personificarea morţii şi a forţelor răului, aceasta fiind în contradicţie totală cu natura şi menirea instituţiilor de în-văţământ, putând tulbura mintea şi afecta sănătatea spirituală şi morală a elevilor prin efectele cumulative dezastruoase ale acestei “sărbători”, ce marchează profund psihicul copiilor, care nu au mecanisme psihice pentru a se apăra de această deversare a de-monicului, a urâtului, a odiosului, a magiei în viaţa lor emoţională şi ajung ulterior să le accepte ca fireşti, în mod necondiţionat.
Copilul încă nu face bine distincţia între real şi imaginar, încât degeaba scriu producătorii de costume tip “Superman” pe etichete: “Cu acest costum nu se poate zbura”, că tot se găseşte câte un “năzdrăvan” care, influenţat şi extaziat de prestanţa eroului din film, încearcă să-l imite, sfârşind tragic într-o cădere în gol.
Care este pragul psihologic la care un copil deghizat în “vampir” şi care strigă în glumă: “Vreau sânge!… Mi-e sete de sânge!…” să şi intre în pielea personajului şi doar aşa, “în joacă”, să vrea să vadă cum e când chiar curge sânge?
Dacă ar fi şi numai un singur caz în zece ani, la toate şcolile din România, când dintr-o glumă nevinovată şi dintr-un inocent carnaval să se sfârşească tragic, şi tot ar fi un semnal de alarmă. Statisticile efectuate însă în ţările unde “sărbătorirea” Halloween-ului este în vogă de mulţi ani arată că procentul de accidente e mult mai mare şi că nu sunt doar cazuri izolate situaţiile când de la o joacă se poate ajunge la o mare dramă. În U.S.A., ţara unde această “sărbătoare” pervertită a atins apogeul maleficului, creşterea violenţelor în timpul Halloween-ului este o evidenţă, acest moment al anului remarcându-se prin numărul cel mai mare de acţiuni violente, fapte penale, “glume” proaste care duc la accidente grave, distrugeri, numărul cel mai mare de beţivi, consum crescut de droguri la persoane din ce în ce mai tinere, inclusiv la copii.
Îşi poate asuma vreun profesor responsabilitatea pentru urmările ce ar putea apărea în urma acestui nevinovat joc “de-a urâtul”? Poate corpul profesoral să rămână indiferent la imaginea pe care şcoala unde predă o are în exterior? Panoul şcolii reflectă imaginea şcolii, este ca şi o emblemă a şcolii. Orice eveniment extraşcolar (cenacluri, cursuri opţionale, concursuri, serbări, festivităţi) se imortalizează prin fotografii care, împreună cu documentaţia scrisă aferentă, se afişează la panou, iar şcolile şi profesorii primesc calificative pentru strădania de a întreprinde astfel de manifestări extraşcolare care să stimuleze creativitatea copiilor.
Anul trecut, făcând o incursiune prin mai multe şcoli dobrogene (situaţia fiind asemănătoare la nivel naţional), la panourile principale “tronau” fotografiile jalnice ale travestirii copiilor noştri în monştri, piraţi, vampiri, strigoi, schelete, cât şi premiatele compuneri în limba engleză cu teme macabre. Aceasta să fie creativitatea pe care să o dorim cultivată la copii: capete tăiate, trupuri spânzurate, case bântuite ?! Şi panourile au păstrat aceste mărturii aproape două luni, până când au fost înlocuite cu imagini şi texte specifice Crăciunului.
Nu e suficient că observăm abrutizarea sensibilităţii, a delicateţii, a purităţii sufleteşti specifice copilăriei prin suprasaturarea cu subiecte de violenţă şi erotism pe care mass-media, internetul, jocurile pe calculator şi industria cinematografică o aduc asupra copiilor?
De cele mai multe ori din lipsă de timp, sau chiar din ignoranţă, părinţii nu se preocupă să îşi ferească copii de o asemenea sistematică otrăvire şi măcar aveam nădejde ca în cadrul sistemului educaţional de învăţământ să li se dea copiilor repere bune. Îi trimitem la şcoală cu nădejdea ca măcar şcoala să facă oameni din ei, iar şcoala… îi învaţă să fie… vampiri, vârcolaci, demoni, monştri… aşa… “în joacă”, pentru “cultivarea creativităţii”!
Vă aduceţi aminte de scandalul iscat la nivel naţional pe tema păstrării sau nu a însemnelor religioase în instituţiile şcolare? Instanţa judecătorească a dat în final drepturi depline părinţilor să hotărască dacă e folositor sau nu pentru copii lor să aibă în sălile de clasă icoane. Şi părinţii au hotărât: icoanele au rămas…
Cât timp încă, în România, mai pot părinţii să decidă asupra copiilor, îndrăznim şi noi să profităm de acest drept şi în cazul de faţă, cerând insistent RENUNŢAREA LA ORICE MANIFESTARE DE TIP HALLOWEEN în şcoli şi grădiniţe.
Există multe alte metode de a stimula creativitatea copiilor noştri decât copierea, imitarea fără discernământ a unor practici şi obiceiuri legate de sărbători ale altor popoare, datini cărora nici acele popoare însele nu le mai înţeleg semnificaţia. Una este ca în cadrul orei de limba engleză să se prezinte ca notă informativă existenţa unei sărbători specifice culturii şi civilizaţiei americane, arătând originile ei şi sensurile vechi şi actuale, iar alta e să ne maimuţărim – părinţi, copii şi profesori împreună – de dragul imitaţiei şi al alinierii la direcţia generală. Nu tot ce este pe scară largă acceptat într-o epocă dată este şi neapărat bun. Nu tot ce se socoteşte folositor educării copiilor noştri după baremele moderne ale gândirii occidentale este, obiectiv vorbind, într-adevăr folositor. De ce în ceea ce priveşte crezul personal şi cultivarea simţământului religios la copii sunt din ce în ce mai multe voci ale psihologilor moderni care insistă spre a nu-i îndoctrina de mici, ci a-i lăsa ca singuri, la maturitate, să hotărască asupra opţiunii religioase, iar în ce priveşte îndobitocirea lor prin aceste surogate de sărbători pseudo-religioase tip Valentine’s Day şi Halloweennu li se prezintă adevărul despre originile lor şi despre semnificaţiile obiceiurilor legate de acestea? Căci atunci, sigur, măcar o parte dintre ei ar opta să nu meargă cu valul, ci ar sta contra curentului, cu toate riscurile care ar decurge de aici.
Suntem de acord să se prezinte în cadrul orei de limba engleză, dacă într-adevăr aceasta prevede programa, doar în mod informativ şi nimic mai multdespre existenţa acestei “sărbători” specifice astăzi culturii şi civilizaţiei americane, deşi chiar Noul Continent a împru-mutat-o, prin filieră irlandeză, de la vechii celţi.
Ce-ar fi ca la ora de istorie, când se studiază civilizaţia aztecă, profesorul să organizeze şi imitaţii, aşa, “în joacă”, ale ritualurilor cu sacrificii umane, spre exemplu?
Iertaţi nota ironică şi oarecum agresivă a limbajului acestui Memoriu, care se datorează conştientizării gravităţii situaţiei în contextul indiferenţei generale. Este specific nouă, românilor, să nu ne asumăm responsabilitatea luării unor atitudini critice faţă de curentul general, aşteptând ca problema să se rezolve de la sine, sau ca alţii să ia iniţiativa.
Este oarecum firesc ca după 50 de ani de urmare a directivelor venite din “Răsărit” să ne întoarcem acum cu totul cu faţa spre “Apus”. Şi totuşi corect ar fi să ne preocupe cultivarea propriului discernământ şi al specificului nostru ca neam, nu să copiem diferite “forme fără fond”. De nu vom fi cu luare aminte, copiii noştri îşi vor forma treptat gustul pentru macabru, ocult, sadism şi violenţă, în acest sens fiind ajutaţi de desenele animate cu monştri, jocurile agresive pe calculator, filmele horrorşi cărţile pentru copii, deja clasice, din seria Harry Potter etc.
În urma unui extemporal dat elevilor de clasa a IV-a într-o şcoală americană, la întrebarea: “Cum aţi vrea să serbaţi Halloween-ul?”, 80% dintre ei au răspuns: “Aş vrea să omor pe cineva…”. Acesta este impactul sărbătorii. Ar putea zice cineva: “Noi n-am ajuns până aici…”, dar, dacă nu ne responsabilizăm, vom ajunge.
În Rusia, încă din 2003, orice eveniment legat de “sărbătoarea” Halloweenîn instituţiile de învăţământ a fost interzis. Aleksandr Gavrilov, reprezentantul Ministerului Educaţiei şi Învăţământului, a declarat că această hotărâre este motivată de faptul că această “sărbătoare” perversă “promovează cultul morţii, personificarea morţii şi a demonicului, fiind în contradicţie cu natura instituţiilor de învăţământ, tulburând mintea şi afectând sănătatea spirituală şi morală a elevilor”, concluziile sale fiind împărtăşite de o serie de psihologi şi psihiatri consultaţi pe această temă.
În nădejdea că toate cele spuse vor avea răsunet pozitiv în conştiinţa cât mai multor români, dar în primul rând al conducătorilor instituţiilor de învăţământ şi al profesorilor de limba şi literatura engleză, vă mulţumim pentru înţelegere şi pentru frumoasa şi corecta îndrumare moral-civică pe care vă veţi strădui să o cultivaţi copiilor noştri în continuare.
P. S.Conştienţi de faptul că mulţi români împărtăşesc părerea noastră privitoare la multiplele efecte negative pe care le pot avea asupra tinerei generaţii participarea la manifestările şi festivalurile de tip Halloweenşi din dorinţa de a strânge rândurile, de a fi uniţi în “lupta” (dacă putem zice aşa) contra tendinţei de generalizare a fenomenului imitaţional în care se încadrează şi Halloween-ul, chemăm pe toţi cei într-un duh cu cele scrise să se alăture nouă prin adeziune şi să răspândească într-un cerc cât mai larg materialele oferite (mai ales către cadrele didactice), spre a trezi conştiinţele şi a stopa, dacă este cu putinţă, acest fenomen nociv societăţii noastre.
19 octombrie 2008
– Preot Mihai Deliorga, împreună cu toţi credincioşii Parohiei “Sf. Arhangheli” din loc. Poarta Albă, jud. Constanţa
– Fundaţia “Sf. Martiri Brâncoveni” – Şcoala Brâncovenească din Constanţa
– Cu binecuvântarea Î. P. S. Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului

descărcaţi filmul Halloween – INVAZIA PĂGÂNĂ  aici.