Postarea recenta a filmului Ostrov a starnit ca si la vremea aparitiei lui, aceleasi controverse. Se pare ca unii nu s-au straduit sa inteleaga particularitatea acestui film, anume ca nu este doar un film! Ei fac parte din categorie acelor chimvale rasunatoare, care din invidie fata de cel ce creaza spre Slava lui Dumnezeu, arunca cu vorbe dispretuitoare si mai grav, se si folosesc de cuvintele Sfintilor. Nu au nici macar un minim de respect fata de covertirile ce le-a produs acest film, desprins ca din pateric. Acestia, smintindu-se de acest film, sa se gandeasca ca ar fi fost in stare sa se sminteasca si de Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos.
Ostrovul iese din categoria filmelor prin mesajul evanghelic ce-l transmite, iar din acest motiv nu poate fi judecat de cuvintele Sfintilor referitoare la teatru si filme.
Oare si colindele sunt cantece ce sunt condamnate de canoane?
Sa fim atenti cu acrivia aceasta extremista, din care lipseste dragostea pentru Adevar, ce poate fi exprimat si prin aceasta forma, a ecranizarii.
Dar sa aflam parerea a doi slujitori ai Domnului, un preot si o monahie, care vin din lumea artei si cunosc puterea convertirii.

„Nepătrunse sunt căile Domnului”
…spune cu dreptate o veche zicală înţeleaptă, şi dacă sunt nepătrunse sunt şi neaşteptate, paradoxale, uimitoare. Şi despre ce căi este vorba? De căile pe care au de mers oamenii către mântuire, pocăinţă şi în final Împărăţia cerurilor cea făgăduită. Şi căile acestea de unde vin? De la Cel ce a zis: „Eu sunt Calea…” şi „nimeni nu poate să vină la Tatăl” – să intre în Împărăţie – pe vreo altă cale.
Printre aceste nebănuite şi neaşteptate căi ale zilelor noastre iată că se poate număra şi cea a unui film artistic, în cazul de faţă filmul rusesc „Ostrov”. După socotinţa deja a multora, la care ne alăturăm bucuros, acesta pare a fi cel mai bun film al tuturor timpurilor de până acum.[…] Pentru cei ce apreciem acest film la superlativ, acestea toate trec undeva în planul secund, iar ceea ce primează este mesajul creştin, ba chiar am putea spune – păstrând desigur proporţiile – filocalic. Şi atunci nu este deloc întâmplător că avem o producţie rusească, pe care o putem alătura pieselor lui Cehov, romanelor lui Dostoievski, sau filmelor lui Tarkovski.[…] continuare »

“Mi se pare că scopul artei este de a pregăti spiritul uman să perceapă binele.”

Un pelerinaj la cinematograf… Cam aşa ar putea fi rezumată vizionarea Ostrovului, în spaţiile în care filmul rulează pe marile ecrane. Pentru ceilalţi, e un fel de pelerinaj în faţa monitorului sau a micului ecran. De ce? Pentru că filmul ne oferă nu doar secvenţe din viaţa unui imaginar nebun pentru Hristos contemporan cu noi, ci ne oferă pur şi simplu fragmente de linişte… La limită, se poate spune că nu avem de-a face cu un film, ci cu un antifilm. Pentru că dacă, de exemplu, filmele pe teme sociale, şi chiar şi unele religioase, reuşesc să împrăştie minţile spectatorilor, Ostrovul e un film rugăciune. continuare »

Un film despre ce se intampla cand incurci Imparatia lui Dumnezeu cu puterea seculara. Pavel Lunghin este regizorul filmului “Ostrov“, un fidel urmas al scolii de film a lui Tarkovski.

Anul 1565.   Intuneric. Este timpul domniei lui Ivan cel Groaznic. O Rusie sfasiata de foamete si de război.
Peste tot semne de trădare…  Si iar, trădare. Servitorii credinciosi si garzile umpland tara de sange. In fiecare om descopereau un  dusman. Legea pentru ei – Tarul.

[vimeo https://vimeo.com/8492641 width=640 height=480]

Singurul care s-a ridicat impotriva nelegiuirilor – Mitropolitul Filip, prieten din copilarie, loial, al lui Ivan cel Groaznic. Vocea lui s-a facut auzita si… s-a sacrificat pe el insusi. Un film care reda povestea unuia dintre cele mai dramatice episoade ale domniei Primului Tar Rus, Ivan al IV-lea. Doi ani din viata teribilului tar si relatia cu Mitropolitul Moscovei Filip (Colicevim).

Arsenie Boca

Valeriu Gafencu

Un film bine făcut, ar putea populariza mult mai mult mărturia dată de eroii aceştia, care nu s-au lepădat pentru nimic de Hristos. Avem oameni şi credincioşi şi capabili de aşa ceva : regizorul Dan Puric ar pune în scenă scenariul deosebit alcătuit de părintele Savatie Baştovoi. Ar fi foarte frumos; ar ieşi un film ortodox şi un mod de-ai pomeni pe martirii anticomunişti. Apoi de actori tineri, buni şi dornici de afirmare nu ducem lipsă.

Despre Holocaust s-au făcut o avalanşă de filme, şi artistice şi documentare. Lumea întreagă trebuie să ia cunoştiinţă că s-a murit şi pentru Hristos, mai ales pentru Hristos în temniţele comuniste din România.

Sandu Tudor

părinţii Gh. Calciu şi Iustin Pârvu

Acest lucru va încuraja pe binecredincioşi şi îi va întări în vremurile de prigoană ce deja au început să apară.

Până la urmă, acest film se vrea să fie unul religios, cu adevărat ortodox, cum nu s-au prea făcut în istorie. Avem puţine de acest gen, printre care şi excepţionalul film OSTROV, desprins parcă din Pateric.

Să dea Bunul Dumnezeu, gândul cel bun şi inspiraţie oamenilor care au darul de a transpune pe micul ecran şi acte bineplăcute lui Dumnezeu.

Toţi cei care sunt de acord cu un astfel de film sunt rugaţi să-şi exprime dorinţa mai jos.