Sinodul tâlhăresc:

Tag Archives: Muntele Athos

Monahii din Muntele ATHOS: Scrisoare deschisă ÎMPOTRIVA sinodului pan-ecumenist din iunie 2016

calugari-muntele-athos

SCRISOARE DESCHISĂ A PĂRINȚILOR SFÎNTULUI MUNTE
CĂTRE PATRIARHIA ECUMENICĂ,
CĂTRE CELELALTE BISERICI ORTODOXE AUTOCEFALE,
CĂTRE SFÎNTA CHINOTITĂ A SFÎNTULUI MUNTE,
CĂTRE TOȚI CREDINCIOȘII BISERICII CEI PURTĂTORI AI NUMELUI LUI HRISTOS

«Supărările dau năvală… de la prieteni necredincioșii;
ale Bisericii umblă fără păstor.
Cele bune pier, cele rele se dau pe față.
Plutim în noapte, făclie nicăieri.
Hristos cade spre somn; ce avem a pătimi?…»
(Sfîntul Grigorie Teologul, din Epistola 80)

Cunoaștem foarte bine din istoria bisericească faptul că întrunirea unui sinod are în vedere întîi de toate legiuirea și întărirea dogmelor Bisericii și delimitarea acesteia de erezie. Adică, Biserica socotește ca o datorie a ei sine qua non combaterea oricărei erezii și dreapta-învățare a cuvîntului adevărului. Marele dascăl și Părinte al Bisericii, Sfîntul Nicodim Aghioritul, punctează limpede că trebuie «ca toate dogmele și canoanele formulate de sinoade să fie ortodoxe, bine-cinstitoare și în conglăsuire cu dumnezeieștile Scripturi și cu Sinoadele Ecumenice de mai înainte», și că «acestea sînt hotarele veșnice pe care le-au pus părinții noștri și legile care există în veac… pe care prin Sfîntul Duh le-au legiuit Sinoade Ecumenice și locale» (Pidalionul, ed. Rigopoulos, Tessalonic, 1991, p. 16) Contribuind, așadar, și noi, ca monahi athoniți și ca mădulare vii ale Bisericii, la lucrarea de trezire duhovnicească și de întărire a felului ortodox de a cugeta al poporului credincios, dorim să înfățișăm înaintea tuturor mărturia noastră.

Așa zisul «Sfînt și Mare Sinod», care, cum se știe, urmează să se țină în Iunie ce vine în Creta (19-6-2016, după calendarul vechi 6-6-2016), constituie o etapă a programului ecumenismului inter-creștin și inter-religios sau al mondializării religioase a Noii Ordini Mondiale, care, după cum este cunoscut, urmărește să supună întreaga omenire prin trei proiecte pregătite sistematic: a) printr-un guvern mondial, b) printr-o economie mondială și c) printr-o religie mondială. Procesul realizării unei religii mondiale a fost inaugurat întîi în lumea protestantă prin așa-numita «Mișcare ecumenică», iar în lumea ortodoxă prin cuvîntul de întronizare al Patriarhului Meletie Metaxakis al Constantinopolei (1923) și intens promovat de Patriarhul Atenagora Spyros al Constantinopolei (1948-1972). În loc să condamne sectele existente care acționează zi de zi pentru înșelarea credincioșilor, așa zisul «Sfînt și Mare Sinod» urmărește întîi de toate să recunoască panerezia ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religiii – cum îl numește Sfîntul Iustin Popovici – după cum au făcut catolicii la Conciliul II Vatican (1962-1965). Faptul că așa zisul «Sfînt și Mare Sinod» urmărește să recunoască ecumenismul sincretist inter-creștin și inter-religii este dovedit prin următoarele: continuare »

Dezmințire a Sfintei Chinotite: Papa Francisc nu a fost invitat în Sfântul Munte Athos

synaxis athosSfânta Chinotită a Sfântului Munte Athos
Karyés, 11/24 August 2013
Nr. Prot. F.2/32/2410

Înștiințare

Sfânta Chinotită a Sfântului Munte Athos face cunoscut faptul că zvonul lansat de o parte a presei bisericești despre o așa-zisă trimitere a unei invitații către papa Romei pentru ca acesta să viziteze Sfântul Munte este complet neîntemeiat și mincinos. Ne exprimăm surprinderea față de difuzarea unor astfel de știri fără cea mai mică verificare a lor, și mai ales de către presa bisericească.

Conștiința dogmatică, păstrată dintotdeauna neschimbată, a Sfântului Munte, acest chivot de tradiții ortodoxe și palestră de lupte duhovnicești, nu ar îngădui o astfel de acțiune din partea celor responsabili cu chestiunile legate de acest Sfânt Loc al nostru.

Adresându-ne către tot omul bine intenționat, îl rugăm părintește și frățește să nu dea crezare unei astfel de “știri” rău intenționate, ci atitudinii responsabile a Sfintei Chinotite a Sfântului Munte Athos.

Întruniți în Sinaxă comună, toți reprezentanții și Întâi Stătătorii celor douăzeci de Sfinte Mănăstiri ale Sfântului Munte Athos

anakoinosi-in| Graiul ortodox

Legea “avatonului” interzice intrarea femeilor in Sfantul Munte Athos! Cine are interes sa incalce aceasta lege?

Avatonul este legea care interzice femeilor a intra in Sfantul Munte Athos. “Avaton” inseamna “neumblat”, prin acest cuvant facandu-se referire la interdictia femeilor de “a umbla” pe pamantul Sfantului Munte Athos. Avatonul este actul care a permis locului sa ramana pana astazi unul sihastresc si monahal, singurul de acest gen din intreaga lume. Avatonul este un fel de granita naturala a Sfantului Munte.

Calugarii athoniti au ales locul, salbatic si neumblat, si tot ei au zidit manastirile si bisericile de pe stanci. Calugarii au sfintit locul, cu rugaciunile si sangele lor, si tot calugarii au hotarat, intr-un glas, ca “avaton-ul” sa ramana valid, indiferent de legile si poftele lumii pagane.

O randuiala asemanatoare mai pastreaza si alte manastiri ortodoxe din lume. Dintre acestea, le amintim aici pe urmatoarele: Manastirea Frasinei, Romania; Manastirea Sfantul Visarion – Dosikou, Grecia; Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit, Israel.

Sfantul Munte este ales, zidit si pastrat de calugari cu pretul vietii

Muntele Athos a fost declarat loc sfant al calugarilor in urma decretului imparatului bizantin Vasile I Macedoneanul, emis in secolul al IX-lea. De-a lungul anilor, nenumarati calugari si-au jertfit viata spre a pazi Sfantul Munte, impotriva piratilor si a paganilor, care au cautat sa pangareasca si sa distruga locul.

Muntele Athos a inceput sa fie un loc de retragere pentru calugari inca din timpul ultimelor persecutii romane impotriva crestinilor, iar in anul 726 cand a fost dat primul edict impotriva icoanelor si pana in anul 843, un insemnat numar de calugari de pe intreg teritoriul bizantin a venit la Muntele Athos. Ei au dus aici acte, documente, moaste, obiecte de arta, numeroase icoane. Din aceasta perioada au inceput sa se zideascasi primele “lavre” athonite. continuare »

Sfantul Atanasie Athonitul – Minunea izvorului creat de Maica Domnului

Sfantul Atanasie Athonitul s-a nascut in Trapezunt, din parinti crestini. Ramas orfan la o varsta frageda, a fost crescut de un ofiter. Pe cand era copil, isi conducea prietenii in padure sau in apropierea unei pesteri si juca rolul de egumen. Acest lucru a fost o prorocie, caci mai tarziu avea sa ajunga staret.

Dupa ce si-a desavarsit educatia, a intrat in monahism. La rugamintea lui Nichifor Focas (963-969), Sfantul Atanasie va ridica o biserica inchinta Sfintei Fecioare Maria. Cand participa la masa cu fratii din manastire, isi impartea partea lui in asa fel incat, fara ca cineva sa isi dea seama, el nu manca mai nimic in afara anafurei impartite dupa Sfanta Liturghie.

Plin de dumnezeiescul har, Athanasie s-a invrednicit de venirea la el a Nascatoarei de Dumnezeu. Aceasta a scos in chip minunat apa dintr-o stanca, si i-a fagaduit ca ea va fi intotdeauna Stareta Lavrei. Pe locul cu pricina se afla astazi Izvorul Sfantului Atanasie, avand zidita o micuta biserica, un foisor cu minunata vedere spre mare si o chilie.

In vremea Sfantului Atanasie Athonitul in manastirea Marea Lavra traiau mai bine de doua mii de calugari. Fiind mare saracie, o parte dintre calugari au inceput a parasi manastirea. Printre ultimii calugari ramasi in Lavra se numara si Atanasie. Peste inca ceva vreme, pleca si el spre Careia, ingrijorat din pricina lipsurilor banesti si alimentare. continuare »

Parintele Dionisie Ignat de la Colciu – 7 ani de la trecerea la cele vesnice

Astazi, 11 mai, se implinesc 7 ani de la trecerea la Domnul a Parintelui Dionisie Ignat de la Chilia Colciu din Sfantul Munte Athos. La Chilia Sfantul Gheorghe din Colciu s-a oficiat o slujba de parastas pentru Parintele Dionisie.

 Parintele Dionisie Ignat a trecut la cele vesnice in 11 mai 2004, dupa 77 de ani de nevointa in Sfantul Munte Athos si 58 de ani ca duhovnic si mangaietor de suflete.
Vesnica lui pomenire si Dumnezeu sa-l odihneasca intru Imparatia Sa!

 Din apoftegmele parintelui Dionisie Ignat

Despre mandrie: Mandria e cea mai primejdioasa patima. Toate patimile, toate pacatele se iarta foarte lesne, si te imbratiseaza Dumnezeu si te duce in Imparatia Cerului. Insa la Imparatia Cerului sub nici un motiv nu poti inainta cu inaltarea mintii, cu mandria. Ispititorul, satana cel mare, e foarte destept, si stie lucrul asta. De aceea seamana in omenire inaltarea mintii si tulburarea, adica mandria, ca sa nu poata inainta omul la Imparatia Cerurilor. Caci Sfintele Scripturi asa spun, ca, din bunatatea Lui, Dumnezeu vrea ca acolo unde a fost imparatia satanei cea atata de infricosata si mare, care a cazut din cauza mandriei, acolo sa completeze locurile acelea cu sufletele bunilor crestini si ale calugarilor care s-au aflat la Dumnezeu. Dar acolo nu poti ajunge daca ai inaltarea mintii, sub nici un motiv! Doar cu smerita cugetare poti ajunge acolo! De aceea, ispititorul instaleaza in sufletul copilului, de mic, inaltarea mintii, mandria, lucru care zicem ca nu-i nimic, si de fapt acela-i cel mai daunator, cel mai primejdios pentru mantuirea sufletelor noastre.

Despre televizor: Televizorul e un izvor nesecat al rautatilor, al tuturor rautatilor. continuare »

Parintele Petroniu Tanase s-a mutat la Domnul

Cu cateva momente in urma am aflat ca Parintele Petroniu Tanase, fostul egumen al Schitului romanesc Prodromul din Muntele Athos a adormit intru Domnul marti, 22 februarie, in jurul orei 16.00 fiind in varsta de 96 de ani.

Dumnezeu sa-l odihneasca cu dreptii!
Vesnica sa-i fie pomenirea!

Scurt istoric

Parintele Petroniu Tanase s-a nascut in 1914 in comuna Farcasa, in judetul Neamt. S-a calugarit de tanar, la Manastirea Neamt, iar mai tarziu a intrat la Antim din Bucuresti. A urmat cursurile Facultatii de Teologie, dar a facut si studii in matematica si filosofie. Dorul dupa o viata imbunatatita l-a indreptat spre Muntele Athos, la schitul unde a vietuit din 1978 incoace, dar acolo, parintele Petroniu a avut si rolul de a revigora administrativ si spiritual obstea ocrotita de Sfantul Ioan Botezatorul.

Cuvinte de legamant lasate de avva Petroniu

“Este gresit sa se creada ca Biserica e inapoiata, retrograda, ca s-au schimbat vremurile si ca trebuie si ea sa se modernizeze. Biserica este traditionalista tocmai pentru ca are niste valori de aparat. Nu e vorba de inchistare, ci de consecventa in sfintele randuieli. Romanii nu au venit la Muntele Athos si nu au facut donatii ca sa aiba o manastire. Au facut-o pentru desavarsirea lor sufleteasca. Am avut, candva, multi calugari la manastiri precum Marea Lavra, Karakalu si Dionisiu. Sunt si acum multi calugari romani, raspanditi in Sfantul Munte. Sunt lucruri foarte interesante si frumoase in ortodoxia noastra romaneasca. Fiecare tara isi are amprenta si specificul ei crestin ortodox. Nu putea sa se intample altfel cu poporul roman. Sunt lucruri ce tin de evlavia credinciosilor nostri simpli.

Propuneri ale unei Comisii a Sfintei Comunitati a Sfantului Munte Athos cu privire la dialogul dintre ortodocsi si monofiziti

Cea de-a treia Declaratie Comuna din cadrul dialogului Comisiei Mixte dintre Biserica Ortodoxa si Bisericile ,,Ortodoxe” Orientale (monofizite), care a avut loc la Chambesy, Elvetia, intre 1-6 noiembrie 1993, a pricinuit ingrijorare si teama. Comisia Mixta propune ridicarea anatemelor ,,de catre intaistatatorii tuturor Bisericilor de ambele parti, prin semnarea unei declaratii ecleziastice cu scopul ca fiecare Biserica sa o recunoasca pe cealalta ca deplin ortodoxa” si ca ,,ridicarea anatemelor sa aiba drept consecinte: a) restabilirea deplinei comuniuni intre cele doua parti si ca b) nici o condamnare din trecut, sinodala sau personala, sa nu mai fie in vigoare”.

Daca intelegem in mod corect cele de mai sus, unirea este iminenta. O unire pe care patriarhul Antiohiei a realizat-o deja in parte.

Fara indoiala, noi ar trebui sa sarbatorim unirea iminenta, daca aceasta unire ar fi potrivita si cu adevarat acceptabila dintr-un punct de vedere ortodox, adica intru adevar. Dar de vreme ce, precum intentionam sa aratam, in opinia noastra si a altor teologi, conditiile nu sunt indeplinite, ne temem ca o unire pripita va duce, in primul rand, la o unire falsa si necinstita si, in al doilea rand, la o schisma in sanul Sfintei Biserici Ortodoxe.

Rezervele noastre sunt urmatoarele:

1. Este demn de remarcat faptul ca in toate cele trei declaratii oficiale, ortodocsii au abandonat ecleziologia ortodoxa, potrivit careia Biserica Ortodoxa constituie singura Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica. Monofizitii sunt recunoscuti drept ,,ortodocsi orientali” si ambele Biserici sunt doua familii de acelasi rang ale aceleiasi Biserici. Cu alte cuvinte, aceasta este o forma a teoriei ramurilor Bisericii.

In mod caracteristic, profesorul G. Mantzaridis noteaza: ,,Constiinta Bisericii Ortodoxe este aceea ca ea constituie continuitatea neintrerupta a uneia Biserici nedespartite. Aceasta constiinta se bazeaza pe unitatea de-a lungul veacurilor cu Biserica Apostoleasca. Unitatea Bisericii, ca trasatura esentiala a naturii ei, nu poate fi supusa negocierii. Nu exista mai multe Biserici deoarece nu exista mai multi Hristosi sau mai multe trupuri ale lui Hristos. Aceasta pozitie nu este nici retrograda, nici conservatoare, ci de la sine inteleasa si traditionala. Este pozitia pe care Biserica a avut-o dintru inceput si a fost intotdeauna reflectata in traditia bisericeasca. Din acest motiv, chiar modul in care este revendicata restabilirea comuniunii depline dintre monofiziti si Biserica Ortodoxa creeaza temeri serioase pentru discernamantul identitatii ortodoxe insesi. In lumina noului acord dogmatic, nu este cu putinta ca sinoadele care au fost condamnate de Sinoadele Ecumenice sa fie socotite ortodoxe in invatatura lor, pentru ca o invatatura nu este limitata doar la formularea dogmei, ci exprima de asemenea unitatea si identitatea Bisericii. Nu este cu putinta nici ca persoane care sunt anatematisite in Sinodiconul Ortodoxiei sa fie considerate Parinti ai altei Biserici Ortodoxe care trebuie, in cele din urma, sa fie acceptata ca identica cu Biserica care a alcatuit Sinodiconul. Intotdeauna si mai cu seama in vremuri decisive precum cele de astazi, atentia fata de identitatea si constiinta de veacuri a Ortodoxiei este imperativa” (G. Mantzaridis, Ortodoxia si unitatea europeana, Thessaloniki, 1994, pag. 157-158).

2. Noi, ortodocsii, renuntam la continuitatea si identitatea noastra istorica cu Biserica Sinoadelor Ecumenice (al IV-lea, al V-lea si al VI-lea) daca acceptam ca monofizitii au fost intotdeauna ortodocsi si ca parintii lor (Dioscor si Sever) au fost de asemenea ortodocsi. Indirect, noi acceptam ca Sinoadele Ecumenice de mai sus au fost in eroare si noi continuare »