Despre un text neîntemeiat canonic, apărut în „Tipicul Bisericesc zilnic – 2012”, şi 2013

Cine vrea să compromită Mitropolia Moldovei și Bucovinei? Cine vrea să facă sminteală în rândul binecredincioșilor? Căci de sminteală este vorba atunci când se trece un text eretic sub egida unei mitropolii ortodoxe. Textul este intitulat „ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ ÎN DATE”, are caracter ecumenist și apare în Tipicul Bisericesc zilnic – 2012.
După datele referitoare la Nașterea, Botezul, Propovăduirea, Răstignirea, Învierea și Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos și la propovăduirea Sfinților Apostoli, textul îl prezintă pe ereticul Origen, care „a lăsat o operă de aproape două mii de titluri”, fără a se menționa în acel loc faptul că a fost eretic.
Apoi este menționată nașterea la Mecca a lui Mahomed în 570 și refugiul său la Medina în 622, însă nu se menționează nimic despre Sfântul Ierarh Marcu Evghenicul, mare luptător împotriva ereziilor papale.
Din text aflăm că în anul 809, la sinodul de la Aachen, a avut loc „fundamentarea biblică, patristică și teologică a adaosului Filioque și introducerea lui în Crez”. Cum se poate fundamenta biblic și patristic o erezie? Nu este vorba nicidecum de fundamentare biblică și patristică, ci de înșelătorie papistășească.
Textul mai arată că în anul 867 a avut loc „schisma dintre Papa Nicolae I al Romei și patriarhul Fotie al Constantinopolului. Enciclica lui Fotie către patriarhii orientali, în care combate practicile și învățăturile latine”. În primul rând, se folosește exprimarea „Fotie” și nu „Sfântul Ierarh Fotie”, fapt care poate induce ideea că era un ierarh oarecare, nu un Sfânt Ierarh. Această idee falsă facilitează înțelegerea greșită a schismei „dintre Papa Nicolae I al Romei și patriarhul Fotie”. Se induce ideea unei simetrii de tipul: schismă între A și B egal schismă între B și A, relativizându-se adevărul. Trebuie să se știe că Sfântul Ierarh Fotie a condamnat ereziile papale, nu doar niște „practici și învățături latine” oarecare. continuare »

La Resedinta mitropolitana din Iasi s-a intrunit ieri, 2 martie 2011, Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei (MMB).

La intrunire s-au abordat urmatorele:

1. problema apararii si marturisirii credintei ortodoxe in contextul presiunii la care sunt supusi crestinii din parohii din partea diferitelor grupari religioase eterodoxe. Pornind de la hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane (BOR) pe aceasta tema, ierarhii Sinodului mitropolitan au decis ca aceste masuri sa fie implementate in MMB in conformitate cu cerintele specifice zonei.
2. problema indepartarii rubricii cu prenumele parintilor din actele de identitate, inaintandu-se catre Sfantul Sinod al BOR un demers in vederea unei interventii la autoritatile statului pentru reglementarea acestei situatii.
3. s-a aprobat, de asemenea, transformarea Manastirii „Sfanta Treime“ Tanacu, judetul Vaslui, in Schitul „Sfanta Treime“ Tanacu, ca asezare monahala de calugari, care va functiona in subordinea Manastirii Bujoreni din judetul Vaslui. continuare »

(Trebuie mentionat ca articolul este ciuntit dupa modelul politic corect, pentru ca nu face nicio referinta la activitatea legionara a tanarului Valeriu, evitandu-se folosirea cuvantului “legionar”, cuvant ce a fost pe buzele Sf. Valeriu in marturisirea din timpul procesului sau. Dar sa vedem partea plina a paharului si sa nadajduim ca Sfantul Valeriu ne va da mai mult curaj la toti! Sau ar mai putea fi ipoteza urmatoare: Tocmai pentru faptul ca acest cuvant legionar are o conotatie distorsionata in mintea multora – datorita comunistilor, MMB a inlocuit termenul cu nationalist-crestin, ceea ce este foarte adevarat. Si de aici ar trebui cu totii sa afle ca a fi legionar insemna a fi iubitor de credinta, neam si tara).

Astazi se implinesc 59 de ani de la trecerea la cele vesnice a lui Valeriu Gafencu, unul dintre tinerii care au murit in inchisorile Regimului Comunist, pe care Nicolae Steinhardt l-a numit „Sfantul inchisorilor“.

Valeriu Gafencu s-a nascut la 24 ianuarie 1921 in localitatea Singerei, judetul Balti (Basarabia). In toamna anului 1941, cand a fost arestat si condamnat la 25 de ani de munca silnica, Valeriu Gafencu avea 20 de ani. Era student in anul al II-lea la Facultatea de Drept si Filosofie din Iasi. Reputatul profesor de Drept Civil, Constantin Angelescu, l-a aparat la proces pe Gafencu, declarand: „Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere didactice“. Pledoarie inutila, fiindca dictatura nu a vazut cu ochi buni activismul nationalist-crestin al tanarului Gafencu. Tanarul Valeriu Gafencu a ajuns la Targu Ocna in decembrie 1949, dupa ce a trecut prin puscariile de la inchisoarea Aiud (intemnitat de regimul dictatorial al lui Antonescu, intre 1941-1944) si de la Pitesti. Din cauza torturilor si a regimului bestial din temnitele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-inchisoare Targu Ocna intr-o stare atat de grava incat supravietuirea sa timp de doi ani, pana la 18 februarie 1952, ar putea fi considerata drept o minune. Pretul rezistentei sale morale a fost unul care i-a rapit definitiv sanatatea. TBC-ul pulmonar, osos si ganglionar, reumatismul, lipsa hranei i-au ruinat trupul. Chipul sau era, insa, straniu, scaldat intr-o lumina nepamanteana, despre care depun marturie multi dintre cei care au avut privilegiul de a-i fi in preajma in ultima parte a vietii sale. Sufletul si mintea sa nu se desparteau defel de rugaciune.

Cititi restul articolului pe site-ul MMB.

Vedeti si: Mitropolia Chisinaului si a intregii Moldove vrea canonizarea marturisitorului Valeriu Gafencu