Tag Archives: Manastirea Sf. Pavel

Explicatia cenzurii: “Din lipsa timpului nu s-a mai citit toata omilia”. Iar adevarul este ca erau niste cardinali papistasi in primele randuri care nu trebuiau suparati

[vimeo https://vimeo.com/15916692]

Sfantul Maxim raspunde:

Dar de Dumnezeu purtatorii nostri Parinti n-au primit aceasta, ci mai degraba au preferat sa fie prigoniti si sa moara decat sa treaca sub tacere expresia care infatiseaza Dumnezeirea cea una si mai presus de fiinta a Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh.

Si care credincios va accepta „iconomia“ care reduce la tacere expresiile pe care Insusi Dumnezeul a toate a randuit in Iconomia Lui sa fie rostite de Apostoli, Proroci si Dascalii Bisericii?

Sa observam, domnule mare, la ce rau conduce acest punct pe care l-am atins. Pentru ca, daca Dumnezeu a asezat in Biserica in primul rand apostoli, in al doilea rand proroci, iar in al treilea rand invatatori spre desavarsirea sfintilor (Ef, IV, 11), spunand in Evanghelie Apostolilor si prin ei si celor de dupa ei: „Ceea ce va spun, spun tuturor“ (Mc, XIII, 37), si iarasi: „Cel ce va primeste pe voi pe Mine Ma primeste si cel ce va dispretuieste pe voi, pe Mine Ma dispretuieste“ (Mt, X, 40; Lc, X, 16), este limpede si evident ca acela care nu primeste pe apostoli, pe proroci si pe invatatori, ci nesocoteste expresiile si glasurile lor, acela dispretuieste pe Insusi Hristos.

Asadar, cel ce respinge pe sfinti impreuna cu ereticii cei spurcati si necurati – primiti pe cel ce graieste adevarul! – acela condamna in chip vadit impreuna cu diavolul si pe Dumnezeu.

Asadar, daca discutand inovatiile facute pe vremurile noastre gasim ca ele ajung de fapt la acest rau suprem, vedeti ca nu cumva sub pretextul „pacii“ sa ne aflam bolnavi de „apostazie“ propovaduind-o pe cea despre care dumnezeiescul Apostol a spus (2Tes, II, 3) ca va fi inainte – mergatoare a venirii lui antihrist.

Acestea vi le-am spus fara teama si retinere, stapanii mei, ca sa va feriti atat pe voi insiva, cat si pe noi. Vreti ca, avand toate acestea scrise in cartea inimii, sa vin sa ma cuminec in Bisericile care propovaduiesc aceste lucruri si sa intru in comuniune cu cei care respingand, chipurile, pe diavolul, resping de fapt pe Dumnezeu? Sa ma fereasca Dumnezeu Care pentru mine S-a facut om afara de pacat! (Evr, IV, 15)

Si punand metanie, a zis:

– Daca vreti sa faceti ceva robului vostru, faceti, dar eu nu voi intra nicicand in comuniune cu cei ce primesc unele ca acestea.

Sf. Maxim: Tacerea asupra acestor cuvinte este suprimarea acestor cuvinte. Caci zice Duhul Sfant prin Prorocul: „Nu sunt graiuri, nici cuvinte al caror glas sa nu se auda“ (Ps, XVIII, 3). Asadar, cuvantul care nu este rostit, nici nu mai exista.

TROILOS: Crede în inima ta cum vrei, nimeni nu te împiedica.

Sf. Maxim: Dar Dumnezeu n-a limitat la inima intreaga mantuire, atunci cand a spus: „Cel care Ma va marturisi înaintea oamenilor si Eu îl voi marturisi înaintea Tatalui Meu cel din ceruri“ (Mt, X, 32). Iar dumnezeiescul Apostol învata spunand: „Cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mantuire“ (Rm, X, 10).

Asadar, daca Dumnezeu si prorocii si apostolii lui Dumnezeu poruncesc ca taina cea mare, înfricosatoare si mantuitoare a toata lumea sa fie marturisita cu glasurile sfintilor, nu trebuie în nici un chip sa fie redus la tacere glasul care propovaduieste aceasta taina, ca sa nu se micsoreze mantuirea celor ce tac.