Tag Archives: IPS Ierotheos Vlachos

Mitropolitul Ierotheos Vlachos: O erezie incoltita in Biserica Ortodoxa. Despre atacul ecumenistilor asupra isihasmului si promovarea desei impartasanii, fara pregatirea premergatoare prin spovedanie

Cuvantul αἵρεση provine de la verbul αἱρέομαιοῦμαι si semnifica alegerea si preferarea unui anumit aspect dintr-o invatatura, aspect care este absolutizat in defavoarea intregului, a adevarului integral.

Din perspectiva Ortodoxiei, erezia este abaterea de la invatatura consacrata a Bisericii, asa cum a fost ea exprimata de Apostoli si de Parintii Bisericii, mai ales in Sinoadele Locale si Ecumenice. Spre exemplu, invatatura despre unirea celor doua firi in Hristos s-a exprimat la Sinodul IV Ecumenic, potrivit careia firea dumnezeiasca si firea omeneasca s-au unit „neamestecat, neschimbat, nedespartit si neimpartit” in ipostasul Cuvantului.

Cand se accentueaza firea dumnezeiasca in defavoarea firii omenesti, se cade in erezia monofizitismului. Cand se accentueaza firea umana in defavoarea celei dumnezeiesti si mai ales in defavoarea unitatii celor doua firi, se cade in erezia nestorianismului.

Cele de mai sus arata ca trebuie sa primim dogmele Bisericii, exprimate in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie, adica in textele Profetilor, ale Apostolilor si ale Parintii, dogme pe care ultimii le-au exprimat in Sinoade Locale si Ecumenice. Altfel se altereaza adevarul revelat al credintei, iar aceasta alterare se realizeaza prin rationamente si ganduri pioase referitoare la adevarurile dogmatice ale Bisericii. continuare »

IPS Ieroteos Vlahos – Cuvant la Inaltarea Domnului: cununa sarbatorilor Imparatesti

La patruzeci de zile dupa invierea Sa, Hristos S-a inaltat la c ceruri, de unde venise, asa cum El insusi Ie-a spus candva ucenicilor Sai: Va sminteste aceasta? Daca veti vedea pe Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai inainte? (loan 6, 61-62). Desigur, acest lucru nu inseamna ca, incepand din ceasul intruparii, Hristos nu a mai existat ca Dumnezeu in ceruri, ci inseamna ca avea sa urce acolo mai tarziu, cu trup omenesc. De altfel, coborarea Sa din ceruri se intelege ca bunavoire dumnezeiasca, nu ca mutare din loc.
In intervalul dintre inviere si inaltare, Hristos S-a aratat ucenicilor Sai de mai multe ori. El Ie-a dezvaluit acestora tainele imparatiei lui Dumnezeu, dupa cuvantul Sfantului Evanghelist Luca: …carora S-a si infatisat pe Sine viu dupa patima Sa prin multe semne doveditoare, aratandu-li-Se timp de patruzeci de zile si vorbind cele despre imparatia lui Dumnezeu (Fapte 1,3).
Sarbatoarea imparateasca a inaltarii are o mare importanta pentru viata crestina si duhovniceasca, pentru ca este legata de indumnezeirea omului. In continuare, prin prezentarea celor mai importante aspectele hristologice ale acestui praznic imparatesc, vom incerca sa-i intelegem insemnatatea.

Pentru inceput, este necesar sa vedem ce anume spune Sfanta Scriptura despre inaltarea Domnului. Acest mare eveniment imparatesc este proorocit in Vechiul Testament si este infatisat in Noul Testament. Nu vom expune aici toate fragmentele care contin referiri la aceasta sarbatoare, ci numai pe cele mai graitoare, cu atat mai mult cu cat, in analiza care urmeaza, vom prezenta si alte texte care se refera la inaltarea lui Hristos.
In Vechiul Testament, exista profetii despre sfanta inaltare, asa cum exista pentru toate celelalte evenimente imparatesti. Profetul lezechiel a avut o vedenie care se refera cu certitudine la inaltarea lui Hristos: Atunci slava Domnului s-a dus de la prag si s-a asezat pe heruvimi. Iar heruvimii, intinzand aripile, s-au ridicat de la pamant inaintea ochilor mei si s-au dus insotiti de roti si s-au oprit la poarta cea dinspre rasarit a templului Domnului, si slava Dumnezeului lui Israel era asupra for (lezechiel 10,18-19).
O profetie si mai reprezentativa care se refera la inaltarea lui Hristos este cuprinsa in Psalmii lui David. intr-unui din acesti psalmi este scris: Suitu-S-a Dumnezeu intru strigare, Domnul in glas de trambita (Ps. 46, 5); iar intr-un alt psalm, se spune: Si a plecat cerurile si S-a coborat si negura era sub picioarele Lui. Si S-a suit pe heruvimi si a zburat; zburat-a pe aripile vantului (Ps. 17,11-12). continuare »

Interviu cu IPS Ierotheos Vlachos: Criza duhovniceasca si economica in care ne aflam se datoreaza apostaziei noastre de la traditie si lipsei vietii ascetice (post si rugaciune)

Inalt Preasfintitul Parinte Ierotheos Vlachos
Mitropolit de Nafpaktos si Sfantul Vlasie

«Inalt Preasfintite, perioada curenta este caracterizata ca fiind una din cele mai grele din ultimii ani, atat din punct de vedere al traiului, cat si din punct de vedere al valorilor morale. Criza economica, saracie, reduceri (de salarii)… ducand mii de familii la disperare. Multi spun ca statul grec se prabuseste. Asadar, ce ne-ar mai putea salva? »

Nu stiu daca este cea mai grea perioada din ultimii ani, pentru ca noi cei cu varste mai inaintate am trecut si prin alte greutati. Cand eram in scoala generala si liceu, situatia economica a familiei mele era cumplita. Am studiat la Facultatea de Teologie lucrand in acelasi timp, pentru ca nu primeam nici un ajutor banesc de acasa. Parintii mei erau foarte buni crestini, ne iubeau, dar nu aveau posibilitati materiale pentru a ma intretine in scoala. Am trecut, insa, peste toate aceste greutati si dau slava lui Dumnezeu. De asemenea, batrani si tineri am trecut prin razboaie, suferinte, foamete, conflicte interne, dictaturi etc.

In orice caz, poporul nostru are multa rezistenta duhovniceasca, are credinta in Dumnezeu, rabdare, stie sa se roage, sa se increada in Biserica si sa mearga la Biserica, sa nadajduiasca in dragostea lui Dumnezeu. In sfarsit, tot ceea ce se intampla in ultimii ani este o lepadare de Dumnezeu, de Biserica si traditii, o viata secularizata, raportata la bunastare si senzualism. Ne-am invatat sa traim in belsug, de aceea ne pare rau acum, ca am pierdut unele placeri materiale. Dar, in cele din urma, se pare ca, toata aceasta bunastare economica era fictiva, era o «basica», care s-a spart, era o viata bogata sustinuta pe imprumuturi. Intreaga aceasta atitudine a fost eronata.

Desigur, astazi sufera multi, pentru ca traiesc la limita saraciei. Ati descris-o bine in prezentarea dumneavoastra. Micsorarea salariilor constituie o mare problema, deoarece familistii nu isi pot ajuta copii sa duca o viata decenta si sa studieze. Insa, cea mai mare problema o constituie somajul oamenilor tineri. Este ingrozitor sa fii tanar, sa ai chef de munca, sa ai diplome, sa fii talentat si sa nu ai unde sa lucrezi!

In aceasta perioada dificila ne va ajuta credinta in Dumnezeu, rabdarea, stapanirea de sine si, desigur, ne poate ajuta Biserica cu toata forta de care dispune.

De ceva vreme, se aude ca Biserica nu s-a ridicat la inaltimea vremurilor ca sa dea o mana de ajutor celor defavorizati, al caror numar creste fulgerator din cauza crizei de astazi. Avand in vedere ca saracul nu are nevoie numai de mancare…Care este parerea dumneavoastra?

– Acesta afirmatie nu e corecta, chiar daca este sustinuta de cativa. Biserica prin structura ei organizatorica, functioneaza ca o comunitate terapeutica, interesata de sanatatea duhovniceasca si sufleteasca a oamenilor, dar si de nevoile lor financiare. Este cea mai mare institutie filantropico – sociala a tarii noastre. Din diferite carti, dar si din diversele date, pe care Sfantul Sinod le detine, se pare ca Biserica dispune de aproximativ 750 de Institutii, care ofera ajutor oamenilor, anul trecut cheltuindu-se suma vizibila si inregistrata de o suta de milioane de euro pentru lucrari de asistenta sociala si filantropie. Actiunea trebuie sa fie dezvolta in zilele noastre, pentru a-i ajuta mai mult pe oameni. continuare »