[youtube=https://youtu.be/GiGZsO2nBO0] Mii de pelerini au strabatut toata tara sau au venit din strainatate ca sa-l conduca pe ultimul drum pe parintele Iustin Parvu.
In ziua in care parintele s-a inaltat la cer, curtea manastirii pe care duhovnicul a ridicat-o mai intai in vis a fost cuprinsa de o revolutie tacuta. O revolutie discreta a pelerinului credincios care a gasit alinare, mai bine de doua decenii in mica chilie a parintelui. Batrani dornici de vesnicie, tineri care cauta linistea, familii cu copii, monahi ce traiesc in pustie au venit toti, ca intr-o taina, sa-si ia ramas bun. Iar glasurile lor s-au impletit in rugaciune pentru parintele Iustin Parvu.
Parintele i-a invatat pe toti ca “nimic nu poate redresa mai mult lumea decat suferinta”. Si cum prin ea, poti fi mai aproape de Dumnezeu. Le-a tamaduit sufletele ani buni. Pentru toti, parintele Iustin Parvu a fost duhovnicul iubirii si al daruirii.
Inainte ca trupul duhovnicului sa fie acoperit cu pamant au fost eliberati mai multi porumbei albi.
Cuvintele de folos ale marelui preot vor ramane pe veci, in inimile celor care l-au cunoscut.