Ce frumos sună “Mândru că sunt ortodox!” și cât de bine plăcut este acest lucru lui Dumnezeu! Este singura laudă permisă omului și în totală conformitate cu Sf. Scriptură. Dar spusă cu interes electoral, pentru a păcăli poporul, se transformă în hulă, în blasfemie și trebuie sancționată de Biserică. Asistăm deja la circul electoral, ce amestecă cu micii și manelele, până și credința ortodoxă. Într-adevăr, România trebuie să aibă un președinte ortodox și român, dar unul nu doar cu numele și doar când vine vorba de “smuls” voturi de la oameni. Un președinte ortodox respinge legile anti-creștine, nu închide spitale, asigură un învățământ moral și după adevărul istoric etc., lăsând faptele să vorbească despre ortodoxia lui. Așa ceva nu am mai avut de la voievozi încoace și slabe șanse să mai avem în viitor.

Peste toate acestea, mai grav este că în sensul de mai sus nu avem nici din partea Bisericii Instituționale Române o atitudine categorică, ci doar la nivel declarativ, iar prin spate interesele se satisfac reciproc. Și interese doar la nivel lumesc, căci conducerea din Deal nu are curajul să deranjeze și să sancționeze politicul când se iau decizii contrare Evangheliei, blasfemiatoare și altele din tacâmul de pe filiera UE-SUA-Jidanistan. Nu, patriarhul Ciobotea negociază la sânge sponsorizarea cu orice preț a obsedantei Catedrale a Mânuirii Banului, la fel cum Ceaușescu și-a dorit Casa Poporului, și asigură pe pontaci și politruci că poporul va vota conform indicațiilor.

Iată, singura cauză pentru toate nenorocirile din România: pactizarea bisericii cu politicul – cu compromisul, din care rezultă nemândria de a fi ortodocși. Așa că fiți atenți pe cine votați, că primiți și binecuvântari.

Progresismul e fenomen universal. Niciodată omenirea nu a fost atât de unanim angajată într-o concepţie ca în era tehnologică. Mintea oamenilor este materializată. Căci mintea oamenilor s-a concentrat, s-a educat şi a suprasolicitat toate energiile spre a realiza maxima dezvoltare tehnică, nelimitată şi absolută.
Viţelul de aur, zeul străvechi, se arată azi ca o uzină atotputernică în spiritul omenirii. Lumea se închină maşinii. Este o pseudoreligie a dogmelor materiale, a sensului material şi a finalităţii neantice. Căci materia e neant şi spiritul oamenilor s-a neantizat prin zeificarea materiei. Materia a devenit scop şi nu mijloc al spiritului. Omenirea nu mai are transcendenţă, şi consecinţa este dezechilibrul psihic, descompunerea morală, tirania politică, distrugerea naturii, alienarea şi, în cele din urmă, războiul atomic.
Civilizaţia modernă şi-a dezvoltat treptat propriul ei sfârşit, căci este cea mai dezechilibrată lume ce a existat cândva. Forţa ei este colosală şi sfârşitul ei este dezastruos.
Pe căile progresului paşnic, lumea va pieri prin senzualism, anarhie, tiranie, ură, poluarea naturii, epuizarea resurselor naturii, conflicte, degradarea şi alienarea oamenilor. Statul care va avea monopolul armelor sofisticate, al ingineriei genetice şi al tehnicii de determinare a conştiinţelor, va fi atotputernic şi va nimici omenirea.
Nimeni nu garantează libertatea oamenilor în această civilizaţie, nimeni nu poate guverna forţele tehnologice în această civilizaţie. De aceea omenirea trăieşte pe culmile disperării.

extras din cartea Intoarcerea la Hristos, de Ioan Ianolide

Moartea, nasterea si cresterea in Hristos

Tinand adevarul in dragoste, sa crestem in toate intru El, care este capul, Hristos
(Efes. 4:15)

Din parabolele despre vita si mladite si despre Maslin si ramuri am invatat ca noi crestinii traim in legatura de viata morala cu Hristos ca mladitele cu vita si ca ramurile cu maslinul. Am mai inteles ca, crestinul e chemat sa fie un alt Hristos, un mic Hristos, un om care se aseamana cu Hristos la minte si la vointa, in gandire si in viata, in iubire si in sfintenie, in bunatate  si peste tot in virtute. Aceasta este si asa este viata in Hristos, viata cu Hristos, viata prin Hristos, viata crestina, chipul unei vietuiri dumnezeiesti.

Iisus Hristos ne-a invatat si ne-a aratat cum se traieste in trup omenesc o viata dumnezeiasca. Viata in Hristos este chipul vietuirii dumnezeiesti. Pentru crestin, viata dumnezeiasca incepe in Sf. botez. Viata omeneasca isi are inceputul prin nastere [1], urmata de patimi si moarte. Viata dumnezeiasca isi are inceputul in nasterea de Sus, adica in moartea pacatului, urmata de nasterea si cresterea in Hristos. Crestinismul este religia prin care se infaptuieste creatia din nou a lumii, nasterea din nou a omului, renasterea, adica moartea, altoirea, nasterea, cresterea si desavarsirea cu Hristos, in Hristos.

Dupa invatatura crestina, Botezul este moartea si invierea cu Hristos, adica moartea si ingroparea trupului pacatului din firea omului, urmata de invierea la viata cea noua, la viata cea dumnezeiasca.

«Au nu stiti – scrie Sf. Pavel – ca toti cati in Hristos ne-am botezat, in moartea lui ne-am botezat? Ne-am ingropat impreuna cu El, in moarte, prin botez, ca precum Hristos s-a sculat din morti, prin marirea Tatalui, asa si noi intru innoirea vietii sa umblam. Caci daca ne-am facut cu El o singura tulpina, partasi vom fi si invierii lui, bine stiind ca omul nostru cel vechi s-a rastignit impreuna cu El, ca sa se nimiceasca trupul pacatului, sa nu mai fim robii pacatului. Pentru ca cine a murit, este slobod de pacat. Iar daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom si vietui impreuna cu el, stiind ca Hristos, dupa ce a inviat, nu mai moare, ca moartea nu-L mai stapaneste, caci moartea indurata de El a fost moartea pacatului, odata pentru totdeauna; iar viata pe care o traieste El, o traieste lui Dumnezeu. Asa si voi, socotiti-va ca sunteti morti pacatului si vii lui Dumnezeu in Iisus Hristos, Domnul nostru» (Rom. 6:3-11).

Un fapt se pare ciudat, dar e adevarat: viata crestina se naste din moarte. Viata in Hristos se naste in Sf. Botez, prin moartea trupului pacatului. Pacatul este in om ca in al doilea trup, ca o umbra a trupului insa nu dinafara, ci dinauntru. Acest trup, adica fiinta pacatului, prin botez se ingroapa, se nimiceste, se stinge, moare ca umbra in fata soarelui, pentru a se inlocui cu un trup nou, de lumina, cu trupul sfinteniei, cu viata cea noua, cu omul cel nou, cu sfintenia harului, cu Hristos. Asta insemneaza moartea si invierea cu Hristos, despre care vorbeste Sf. Pavel: moartea pacatului si nasterea din nou (renasterea) fara de pacat; rastignirea si moartea firii stricacioase, pentru viata in Hristos. continuare »

De doua mii de ani impotriva lui Iisus Hristos s-au ridicat iudeii, cultele pagane raspandite in cele mai diverse locuri, forme si manifestari, fata razboinica a islamului, ideologiile si revolutiile, ereziile din sanul Bisericii, state si oameni importanti. La carul prigonitorilor s-a inhamat acum si martoaga Realitatea TV (daca subiectul nu ar fi fost atat de serios m-ar fi umflat rasul).
Razboiul a fost continuu. Daca Iisus ar fi fost un mit, demult ar fi fost spulberat. Daca Hristos ar fi fost un simplu om, ar fi ramas doar o poveste. Insa, de prigonitori s-a ales intotdeauna praful, si asta nu este un mit ci o realitate. Evreii au pribegit aproape 2000 de ani si statul creat d-abia in 1948 nici acum nu are pace.
Cultele pagane au supravietuit doar in forme degenerate si in locuri izolate. Islamul, dupa sute de razboaie, a reusit sa creeze state sarace, cu mari probleme sociale, focare permanente de razboi si mai nou de terorism.
Toate curentele anticrestine de la iluminism la umanism nu au supravietuit mai mult de doua generatii, fiind nevoite mereu sa se reorienteze.
Ideologiile, precum comunismul, de pilda, au sfarsit lamentabil. Ereziile au fost cele mai dureroase si chiar daca au dus la razboaie fraticide nu au reusit sa creeze biserici viabile si binecuvantate.
Insa popoarele crestine, atata timp cat si-au pastrat credinta, au fost si au ramas cele mai stabile si bogate. Cultura si civilizatia Europei crestine a creat state noi pe inca doua continente. Cele mai mari descoperiri stiintifice au fost facute de buni crestini, uneori chiar in manastiri.
Trecand de la realitati sociale si politice la oameni, trebuie sa remarcam ca cei mai puternici oameni au fost si au ramas crestinii. Si aici nu ma refer la personalitati politice, culturale, oameni de stiinta ci, pur si simplu, la oameni.
Crestinii adevarati, cei care isi practica si manifesta credinta, inving intotdeauna, uneori chiar si prin moarte, daca este sa ne gandim la sfinti si mucenici. Nu degeaba de la bun inceput s-a urmarit spargerea credintei lor sau eliminarea fizica prin prigoane sau razboaie.
Privind retrospectiv la istoria Bisericii intelegem ca celor doua tabere adverse le erau adresate cuvintele ,,Cine ridica sabia, de sabie va pieri,, si ,,Indrazniti, Eu am invins lumea,,.
Ultimele cuvinte de pe patul de moarte ale imparatului Iulian Apostatul, un alt nebun care s-a ridicat impotriva lui Hristos, au fost ,, M-ai invins, Nazarinene!,, . Rostite de un imparat care avea un Imperiu la picioare si o multime de preoti pagani.
Pentru ca noi facem mereu greseala de a-l vedea pe Hristos doar rastignit pe cruce. Uitam ca Hristos este Cel Inviat. Este Cel care a omorat moartea. Si asta nu este o idee.
Asa ca, inspirata de Nicolae Steinhardt care prelua cuvintele unei alte mari personalitati, trebuie sa spun ca ,,Daca Iisus Hristos nu e Adevarul, atunci prefer sa raman cu Hristos, decat cu adevarul,,.
Acum, vii cu vii si mortii cu mortii lor. Ateii, materialistii, liber-cugetatorii si toti care se trag din maimuta si care si-au facut din stiinta o religie se pot uita la Realitatea lor.
Datoria mea este sa nu particip sau sa asist la ponegrirea Mantuitorului. Asa ca, fara Realitatea Tv ! Pentru totdeauna !

un articol semnat de d-na arheolog Emilia Corbu

Cititi si: Cum si-a propus Realitatea TV sa jigneasca crestinii in postul Pastelui. Iata de ce trebuie aruncati la cos Vintu si sclavii sai. BOICOTATI TOTAL TRUSTUL REALITATEA-CATAVENCU

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=sAd7GtfDsJo]

preot Mihai-Andrei Aldea (parohia Cuviosul Daniil Sihastrul, Bucureşti)

la emisiunea “Flori de pateric” (TV Eveniment, Sibiu) din 16.11.2008