Readucem in atentie un lucru ce urmeaza sa se intample, fiind si prorocit ca semn ce precede A Doua Venire a Mantuitorului. Doar ca, elitele intunecate ale acestei lumi nu-l asteapta pe Hristos, ci pe antihrist, ce va veni inainte de Hristos si va fi incoronat in noul templu din Ierusalim. Conflictele recente din tarile arabe au ca obiectiv slabirea opozitiei islamice din zona pentru a fi mai usor de demolat moscheea lui Omar, ce este amplasata pe locul unde trebuie construit templul. Totul este pregatit pana la cele mai mici detalii, iar planul existent acum – macheta – exclude clar din acea zona moscheea existenta la ora actuala. Deci, cumva aceasta moschee trebuie sa dispara. Doar ca va le va sari in cap lumea musulmana si tocmai din acest motiv musulmanii trebuie redusi la tacere.

Noi, ca ortodocsi, nu putem decat sa ne rugam si sa avem acea pocainta incat sa induplecam pe bunul Dumnezeu sa mai amane sfarsitul, timp in care sa ne plangem pacatele, nadajduind in mantuire. Caci iata ce s-a intamplat ultima data cand iudeii au incercat sa reconstruiasca templul:

Odata cu caderea Ierusalimului sub Tit, templul lui Solomon a fost distrus pana la ultima piatra. S-a implinit cuvantul Domnului ce l-a spus: „Amin, zic voua, ca nu va ramane aici piatra peste piatra care sa nu se risipeasca”(Marcu 13, 2).

Dar evreii, care n-au crezut niciodata in Hristos si in cuvantul Sau vesnic și neclintit, au voit sa reconstruiasca templul lui Solomon si sa scoata drept mincinos cuvantul Lui cel profetic.

In 363 d.Hr., in vremea lui Iulian Paravatul, au gasit prilejul sa faca recon­struc­tia templului. Imparatul luptator impotriva Crestinismului, Iulian i-a sustinut si ajutat material sa-si reconstruiasca templul[1].

Atunci episcopul Ierusalimului Chiril[2], sub a carui privire se intamplau toate acestea, spune inaintea tuturor proorocia lui Daniil si a lui Hristos Insusi cu privire la cele ce se intamplau. Mustra aceasta incercare luptatoare de Dumnezeu, cat si truda zadarnica a lor. El ii dojenea pe fata ca un vrednic Parinte apostolic. Iudeii insa s-au incapatanat sa-l reconstruiasca. continuare »

Sfintii Parintii nu purtau de loc convorbiri (tratative) cu ereticii, nu se uitau la amabilitati si politeturi; ei doar marturiseau adevarul. Biserica Ortodoxa a Sinoadelor Ecumenice nu a deschis un dialog cu „Bisericile ereticilor. Nu s-a declarat pe sine membru organic al unei societati care urmarea s-o uneasca cu eunomienii, anomeii, arienii, apolinarienii sau cu sabelienii. Dimpotriva, primul canon al celui de-al doilea Sinod ecumenic nu cheama la o unire, in cadrul vreunei organizatii, cu ereticii, ci ii anatemizeaza.

Nu exista, asadar, dialog cu ereticii care continua sa ramana in inselare. Sfinții Parintii nu au vorbit cu ereticii de la egal la egal. Nu au intretinut dialoguri,in termeni de egalitate, dupa cum vor astazi unionistii. Respingeau afirmatiilor lor, iar atunci cand aceia ramaneau neclintiti in inselarea lor, Parintii purtatori de Dumnezeu intrerupeau comuniunea cu ei, ii cateriseau si ii anatemizau. Ii indepartau de la Trupul Sfant al Bisericii ca pe unii ce apartineau „sinagogii satanei”.

Arhim. Haralambie Vasilopoulos (autorul cartii)

Comenzi se pot face si la adresa [email protected] sau prin formularul de aici.

Iata o descriere a cartii aparuta in “Ortodoxia si ecumenismul”:

Ecumenismul este supus unei critici dure de catre numerosi greci ortodocsi, inainte de toate de arhimandritul Haralambie Vasilopoulos (+1982) – presedintele „Uniunii Ortodoxe Elene” si revista oficiala a acesteia, „Orthodoxos Thypos”, deseori citat de noi pana acum. Sa ne oprim putin asupra interesantei sale carti, „Ecumenismul fara masca”, aparuta in Atena la a doua editie in anul 1972.
In chiar prefata cartii, la intrebarea „Ce reprezinta ecumenismul de astazi”, autorul raspunde: „Reprezinta o miscare ce-si propune unirea confesiunilor occidentale eretice mai intai cu Ortodoxia, ca mai apoi, la etapa urmatoare, a tuturor religiilor intr-o monstruoasa pan-religie.
In sfarsit, la ultima etapa a obscurului sau plan, ecumenismul isi pune drept scop sa inlocuiasca slujirea Dumnezeului Unic prin slujirea satanei!”
In capitolul intai este aratata istoria ecumenismului antihristic (catolic si protestant), dirijat in taina de sionism si masonerie. Sunt descrise etapele miscarii ecumenice, incepand cu organizatiile laice de tineret ale masonilor (Y.M.C.A., Y.W.C.A., boy-scouts s.a.) si terminand cu comisiile ecumenice pregatitoare: „Viata si activitate” si „Credinta si organizare”, care au dat nastere in 1948 la Consiliul Mondial al Bisericilor. In capitolele II si III sunt dezvaluite obiectivele si planurile ecumenismului privind dezmembrarea statelor crestine si distrugerea Bisericii.
In capitolul IV, „Ecumenismul se autodemasca”, se analizeaza activitatea celor patru adunari generale ale C.E.B., iar intre analizele Adunarilor II si IV este plasat un interesant compartiment, „Ce afirma ieri si ce face azi Biserica Rusa”, in care este descrisa evolutia relatiilor Patriarhiei moscovite cu ecumenismul – de la condamnarea acestuia in anul 1948 si intrarea in C.M.B. in anul 1961. continuare »