Relatiile dintre catolici si ortodocsi s-au adancit la nivel uman, prietenos si spiritual – si acesta este succesul principal al recentei reuniuni a Comisiei mixte teologice. Aceasta este opinia noului sef al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitatii “Crestinilor”, cardinalul de Kurt Koch.

Intr-un interviu telefonic exclusiv pentru Blagovest-info, cardinalul Koch, numit in post la 1 iulie acest an, a publicat avizul sau referitor la discutiile ce au avut loc la Viena, intre 20 si 27 septembrie, in cadrul Comisiei Internationale Mixte pentru Dialog Teologic intre romano-catolici si ortodocsi.

Textele pregatite pana in prezent vor fi considerate hartii de lucru, si in curand vor proceda la reflectii teologice mai profunde asupra rolului episcopului Romei in primul mileniu din istoria Bisericii.

Potrivit cardinalului elvetian, activitatea ambelor delegatii, la reuniunea de la Viena, ar trebui sa fie cu siguranta evaluata ca fiind “buna”.

“Dupa o saptamana de negocieri, ne-am adancit relatia noastra la nivel uman, prietenos si spiritual”, a spus Koch.

“La insistenta partii ortodoxe, noi am decis sa nu publicam niciun document final – a continuat seful Consiliului Pontifical.

Textele pregatite pana in prezent vor fi considerate hartii de lucru si in perioada urmatoare vor avea loc reflectii teologice mai profunde asupra rolului episcopului Romei in istoria Bisericii din primul mileniu”.

sursa: 3rm.info

rugaciune in comun, contrar canoanelor ortodoxe

Mai jos aveti concluziile Comisiei de dialog dintre ortodocsi si papistasi, ce a avut loc la Viena intre 20-27 septembrie 2010:

• nu sunt nori de neincredere intre cele doua Biserici (nn. vedeti cum din start, papismul este considerat biserica, si cei ce zic asta se leapada de Crez, care ne spune ca exista doar Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica);
  
• aceasta tema [a primatului] este dificila, dar necesara (nn. pentru Ortodoxie nu a fost necesar 2000 de ani, de ce ar fi de-acum inainte? Este clar ca doar pe papistasi ii avantajeaza primatul papei);
• dialogul de baza este despre modul cum aceste biserici au trait in primul mileniu si cum putem noi sa gasim astazi o noua cale comuna (nn. se renunta total la  cum au trait si ce au invatat Sfintii Ortodoxiei din mileniul al II-lea si nu numai, care au combatut asiduu papismul; prin aceasta, ierarhia ortodoxa se leapada de Sfinti precum: Fotie cel Mare – cel care a rupt primul legaturile cu papistasii, Grigore Palama, Marcu Evghenicul, Paisie de la Neamt, Ignatie Briancianinov, Ioan Maximovici, Ioan de Kronstadt, Serafim Rose, Nicolae Velimirovici, Justin Popovici s.a.);

• Roma a avut un rol special, unul primordial. Noi inca trebuie sa vorbim despre ceea ce a insemnat si a implicat acest lucru; (nn. Roma nu mai este ortodoxa, ca sa vorbim de insemnatatea ei; acum este centrul ereziei papiste si al lojilor masonice ce-si au sediul pe strazile Vaticanului);
  
• la Ravenna a avut loc marea recunoastere a faptului ca trebuie sa fi existat un protos la nivel universal; (nn. la Ravenna a fost tradata Ortodoxia, caci erezia primatului este straina Sfintei Traditii);
• in primul mileniu a existat o recunoastere a rolului deosebit pe care episcopul Romei l-a avut in cadrul Bisericii.(nn. insa atunci episcopul Romei era ortodox; unii chiar sunt cinstiti ca Sfinti, fiind mari aparatori ai Dreptei Credinte);
• ideile de baza de la Ravenna sunt acceptate de catre toate bisericile ortodoxe; (nn. FALS! Biserica rusa si cea bulgara nu au participat la Ravenna)
  
• principiul de baza al ecumenismului consta in schimbul de daruri (nn. papistasii nu au daruri, caci ei nu au nici biserica)
• punctul forte al Bisericii Ortodoxe este sinodalitate, dar doctrina primatului *(suprematiei) nu este asa de puternica…. sa ne imbogatim reciproc (nn. ideea de primat anuleaza sinodalitatea, caci primatul va implica si infailibilitatea papala);
  
• pentru Biserica Catolica, desigur, unirea fara episcopul Romei *(primatul papal) este de neimaginat (nn. de neimaginat pentru ortodocsi este unirea sub conducerea antihristului de papa);
  
• problema episcopului Romei nu este doar o chestiune de organizare, ci si una teologica (nn. este doar o chestiune de stapanire, de dictatura papistasa asupra ortodocsilor, fara implicatii teologice, caci papismul nu are nicio legatura cu Dumnezeirea);
  
• unirea inseamna ca ne vedem reciproc, pe deplin, drept biserici surori. Cred ca si insusi papa gandeste in aceasta directie. (nn. papa cu siguranta viseaza la fel, insa Hristos nu are doua trupuri, ci doar Unul – Biserica Ortodoxa);
• exista anumite lucruri fundamentale care trebuiesc clarificate in materie de credinta. Restul poate fi lasat diversitatii (nn. in materie de credinta, Ortodoxia este desavarsita, deplina si intreaga, iar diversitatea este crezul babilonian al religiei new-age);
• exista obiceiuri, ritualuri liturgice si alte practici care pot fi aranjate in mod liber de fiecare biserica in parte (nn. obiceiurile si ritualurile ortodoxe constituie Sfanta Traditie si Predania Sfintilor Parinti, comori nepretuite ale Ortodoxiei, ce nu pot fi aranjate, negociate ca pe ceva lumesc);
  
• modelul unirii… va fi rezultatul unei anumite… as spune – n-as numi-o reforma, ca este prea dur – ci adaptare din ambele parti (nn. insa chiar reforma se urmareste, prin adaptarea dogmelor ortodoxe la cerintele papistasilor);
  
• autocefalia este o problema, mai ales atunci cand este asociata cu aspectele nationaliste (nn. se doreste centralizarea conducerii Bisericii, adica renuntarea la sinodalitate si pregatirea religiei unice a lui antihrist);
  
• facem progrese semnificative in privinta organizarii sinodului pan-ortodox (nn. acest sinod este proorocit ca fiind unul apostat, talharesc);
  
• cu bisericile ortodoxe impartasim aproape totul in materie de credinta (nn. inseamna ca ortodocsii impartasesc ereziile lor? Dimpotriva! Papismul este despartit de Ortodoxie de foarte multe erezii grave, antitrinitare si blasfemiatoare);
  
• avem cultura diferita din pricina divizarii pe care am experimentat-o in mileniul trecut (nn. adica Sfintii nostri apartin de domeniul culturii? Papistasii “s-au separat nu numai prin obiceiuri, ci si prin dogme straine de ortodocsi, iar cele straine de ortodocsi sunt intru totul eretice si trebuie catehizati dupa canoane si trebuie sa se faca deopotriva cu ortodocsii” – Sfantul Marcu Evghenicul);
• dialogul catolic-ortodox trebuie sa fie un dialog al iubirii (nn. iubirea nu poate fi decat in Hristos, iar papistasii l-au inlocuit pe Hristos cu papa; iubirea ortodocsilor pentru catolici consta in a le spune ca sunt in inselare si credinta lor este eretica, iar daca vor sa se mantuiasca, sa se intoarca la Ortodoxie!)
• va fi cu siguranta un comunicat, dar documentul inca poate astepta (nn. se intarzie intocmirea acestui document, special pentru a studia reactiile in urma conferintei de presa, si astfel sa introduca in documentul final doar ceea ce nu deranjeaza prea tare incat sa le blocheze planul apostat; insa este de ajuns ce au declarat pana acum, pentru a ne da seama ca papistasii nu vor unirea cu Adevarul);

continuare »

Mai jos sunt redate extrasele din ceea ce papistasul Kurt Koch, seful Consiliului Pontifical pentru Unitatea Crestinilor din cadrul Vaticanului si Mitropolitului Ioannis Zizioulas de Pergam au avut de spus la conferinta de presa sustinuta vineri, 24 septembrie, la Viena. papistasul Koch a vorbit in limba germana, iar Mitropolitul Ioannis in engleza.

Mitropolitul Ioannis Zizoulas de Pergam: “Nu sunt nori de neincredere intre cele doua Biserici. Predecesorii nostri si mai ales liderii bisericilor noastre atat din partea catolica, cat si din cea ortodoxa, au pregatit calea pentru o discutie frateasca si prieteneasca. Trebuie sa va asigur ca acest duh a predominat in discutiile noastre. Si, prin urmare, doresc sa va asigur ca daca continuam asa, Dumnezeu va gasi o modalitate de a depasi toate dificultatile care raman, si va duce cele doua biserici – cele mai vechi biserici, care impart acelasi trecut ecumenic, aceleasi traditii, acelasi inteles asupra bisericii – la deplina comuniune”.

Papistasul Kurt Koch a citat din comentariul Papei Ioan Paul al II-lea despre cele doua biserici ca fiind cei doi plamani ai Crestinatatii si a spus ca acestia trebuie sa practice sa respire impreuna. “Aceasta tema [a primatului] este dificila, dar necesara, deoarece am trait impreuna in diversitate, dar, in acelasi timp, si in unitate in primul mileniu crestin, insa al doilea mileniu crestin – in care am crescut separati – sta intre noi *(ne desparte)”. “Papa Benedict al XVI-lea a spus deja in prelegerea sa faimoasa de la Graz din 1976 ca nu ne putem astepta mai mult de la ortodocsi decat ceea ce a fost practicat in primul mileniu. Deci, dialogul de baza este despre modul cum aceste biserici au trait in primul mileniu si cum putem noi sa gasim astazi o noua cale (comuna). Acest dialog are nevoie de spatiu liber (‘Freiraum’) si de rabdare. Stiu ca anumiti oameni pot fi nerabdatori, dar rabdarea este expresia iubirii. Oamenii stiu din propria lor experienta ce inseamna atunci cand doi soti se despart – noi avem 1000 de ani de recuperat. Trebuie, si dorim, sa gasim cai noi, deoarece Iisus ne-a dat misiunea ca sa traim impreuna(nn. Hristos ne-a zis sa fim UNA in Biserica Sa, Biserica Ortodoxa).

La sectiunea dedicata intrebarilor, papistasul Koch a spus: “Cred ca exista cu siguranta o recunoastere a faptului ca in primele zile ale Bisericii a existat o practica sau o ordine a lucrurilor in care Roma a avut un rol special, unul primordial. Noi inca trebuie sa vorbim despre ceea ce a insemnat si a implicat acest lucru. La Ravenna a avut loc marea recunoastere a faptului ca trebuie sa fi existat un protos, primul, la toate nivelurile – la nivelul bisericii locale, la nivel de regiune si la nivel universal(nn. catolic) Acum ne aflam la nivelul universal si cautam mai indeaproape sa vedem cum arata acest protos la momentul respectiv. Aceasta este ceva nou”.

Mitropolitul Ioannis Zizoulas de Pergam: “Noi inca studiem primul mileniu si nu am ajuns inca la o concluzie. Dar principalul si cel mai important lucru pe care l-am descoprit in urma discutiilor este ca ceea ce am decis la Ravenna pare sa fie confirmat si de istoria primului mileniu”. “Cu alte cuvinte, in primul mileniu a existat o recunoastere a rolului deosebit pe care episcopul Romei l-a avut in cadrul Bisericii. A mai fost si faptul ca acesta nu a operat fara consultarea celorlalti episcopi in jurisdictia sa, precum si pe plan universal. Asadar, am descoperit acest lucru in istorie si este un aspect important”.

“Biserica Rusa a absentat de la Ravenna din motive care nu au avut nimic de-a face cu dialogul nostru. Aceasta nu a parasit Ravenna din cauza dialogului. Ceea ce am decis la Ravenna a fost deja pregatit de precedentele intalniri la care si Biserica Rusa a participat de asemenea. Prin urmare, in esenta nu exista nicio problema… Per ansamblu, ideile de baza de la Ravenna sunt acceptate de catre toate bisericile ortodoxe”. continuare »

Dupa cum v-am anuntat, in aceasta saptamana se intruneste plenul Comisiei Mixte Internationale pentru Dialogul Teologic dintre ortodocsi si catolici, care se desfasoara la Viena. Papa s-a referit la dialogul in desfasurare, subliniind printre altele:

Tema fazei actuale de studiu este rolul episcopului Romei in comuniunea Bisericii universale, cu referinta speciala la primul mileniu al istoriei crestine. Ascultarea de vointa Domnului Isus, si luarea in consideratie a marilor provocari care se prezinta astazi Crestinismului, ne obliga sa ne angajam in mod serios in cauza de restabilire a deplinei comuniuni intre Biserici. Va indemn pe toti sa va rugati pentru lucrarile Comisiei si pentru o continua dezvoltare si consolidare a pacii si concordiei intre cei botezati, pentru ca sa putem da lumii o marturie evanghelica din ce in ce mai autentica.

Declaratia papei arata graba cu care vrea sa se deplaseze spre falsa unire intre toti „crestinii botezati”. Insa nu intrevedem nicio intentie de pocainta sau de respingere a ereziei in declaratia papei. Dimpotriva, in mod superficial, papa incearca acum sa intemeieze „unirea Bisericilor” pe faptul ca toti suntem botezati! Dar „Botezul” catolicilor nu este acceptat de catre ortodocsi; ca nici o alta „Taina (sacrament)” de fapt.

La intalnire participa 20 de membri din partea „Bisericii” romano-catolice, iar cu exceptia Patriarhiei Bulgariei, sunt reprezentate toate Bisericile Ortodoxe: Patriarhia Ecumenica, Patriarhia Alexandriei, Patriarhia Antiohiei, Patriarhia Ierusalimului, Patriarhia Moscovei, Patriarhia Serbiei, Patriarhia Romaniei, Patriarhia Georgiei, Biserica Ciprului, Biserica Eladei, Biserica Poloniei, Biserica Albaniei si Biserica Cehiei si Slovaciei.

PRINCIPALA TEMA DE DISCUTIE

Rolul episcopului Romei in comuniunea
Bisericii din primul mileniu

Introducere

1. In textul de la Ravenna, „Consecinte eclesiologice si canonice ale naturii sacramentale a Bisericii. Comuniune eclesiala, sinodalitate si autoritate”, catolicii si ortodocsii au recunoscut legatura neintrerupta dintre sinodalitate si primat la toate nivelurile vietii Bisericii. „Primatul si sinodalitatea sunt interdependente reciproc. De aceea la toate nivelurile vietii Bisericii — local, regional si universal — primatul trebuie intotdeauna privit in contextul sinodalitatii, iar sinodalitatea in contextul primatului (Ravenna, § 43). De asemenea, sunt de acord ca „in vremea Bisericii nedespartite” aceasta ordine canonica (taxis) era recunoscuta de toti. Mai sunt de acord ca Roma, Biserica care „prezideaza in iubire”, potrivit expresiei Sfantului Ignatie al Antiohiei (Catre Romani, prolog), ocupa primul loc in aceasta taxis si, prin urmare, episcopul Romei era protos‑ul intre patriarhi” (Ravenna, § 40 si 41). Textul se refera la rolul activ si la privilegiile episcopului Romei ca „intaiul intre patriarhi”, „primul in Scaun peste episcopii mari?” (Ravenna, § 41, 42, 44) si conchide ca „rolul episcopului Romei in comuniunea tuturor Bisericilor” trebuie „sa fie studiat intr-o mai mare profunzime”. Care anume e functia specifica a episcopului „primului scaun” in ecleziologia de comuniune (koinonia)? (Ravenna, § 45).

2. Tema pasului urmator al dialogului este asadar „Rolul episcopului Romei in comuniunea Bisericii din primul mileniu”. Scopul este intelegerea mai profunda a rolului episcopului Romei pe durata acestei perioade, atunci cand Bisericile Apusului si Rasaritului se aflau in comuniune, in pofida unor abateri dintre ele si astfel sa raspundem la intrebarea de mai sus.

3. Textul prezent va evalua tema considerand urmatoarele patru puncte:

1. Biserica Romei. Primul Scaun. Prema cedus [ilizibil].

2. Episcopul Romei ca succesor al lui Petru.

3. Rolul episcopului Romei in vremuri de criza in comuniunea ecleziala.

4. Marea influenta a factorilor neteologici.

5. Biserica Romei. Primul Scaun. continuare »