Tag Archives: CEDO

CEDO respinge “căsătoriile” homosexuale

Vesti bune. Pe 16 iulie Curtea Europeana a Drepturilor Omului (“CEDO”) a refuzat sa recunoasca un drept la casatorii homosexuale in Conventia Europeana a Drepturilor Omului (“Conventie”). Cu sediul la Strasbourg, CEDO interpreteaza Conventia, ea fiind adoptata in 1949. Tarile care subscriu la Conventie formeaza Consiliul Europei. In prezent 47 de tari europene sunt membre in Consiliul Europei. Romania a aderat in 1993, ultima tara care a aderat fiind Montenegro in 2007.

Decizia din 16 iulie

Decizia CEDO e foarte importanta si relevanta, si deasemenea incurajatoare pentru cei care cred in, si promoveaza, casatoria si familia naturala alcatuita din barbat si femeie.

Cazul a inceput in Finlanda in iulie 2007 cind un barbat, casatorit cu o femeie din 1996, dar care se identifica ca femeie, a solicitat autoritatilor finlandeze sa-i acorde noi acte de identitate care sa-l identifice ca fiind femeie. Autoritatile i-au respins cererea. In 2009, insa, barbatul si-a schimbat sexul biologic in femeie. Din 2002 avea un copil din casatorie, dar legislatia finlandeza nu permitea, nici atunci si nici azi, casatorii intre persoane de acelasi sex. In timp, cazul a ajuns la CEDO. Pe 16 iulie Marea Camera a lui CEDO (asa numita “Grand Chamber”) a emis Decizia finala, de 17 la 3, respingind cazul.  A fost respins din mai multe motive.

In primul rind, legislatia finlandeza in vigoare institue casatoria naturala barbat-femeie. In al doilea rind, CEDO a reafirmat, asa cum deja a facut-o de mai multe ori, ca, in prezent, Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu poate fi interpretata ca impunind o obligatie asupra statelor membre sa permita casatorii intre persoane de acelasi sex. (Paragraful 71: “The Court reiterates its case-law according to which Article 8 of the Convention cannot be interpreted as imposing an obligation on Contracting States to grant same-sex couples access to marriage.”) Observind ca, la ora actuala, doar zece (10) tari din Consiliul Europei acorda homosexualilor dreptul la casatorie, CEDO deasemenea concluzioneaza ca “it cannot be said that there exists any European consensus on allowing same sex marriages”. (“Nu se poate spune ca exista vreun consens european privind permisibilitatea casatoriilor de acelasi sex”.) (Paragraful 74) continuare »

Decizie CEDO: Proprietarii de site-uri sunt răspunzători pentru comentariile cititorilor

blog-commentsŞapte judecători ai Uniunii Europene au stabilit că site-ul de ştiri din Estonia este responsabil din punct de vedere legal pentru comentariile ofensatoare pe care le lasă utilizatorii, informează pcworld.com.

În ianuarie 2006, Delfi a publicat un articol despre decizia unei companii de feriboturi de a schimba rutele, ceea ce a dus la întârzieri în deschiderea unor drumuri alternative mai ieftine către unele insule. Mai mulţi cititori au scris comentarii jignitoare şi ameninţătoare la adresa companiei şi a proprietarului ei. Drept urmare, proprietarul companiei a dat în judecată Delfi, în aprilie 2006, şi a primit 433 de dolari despăgubiri.

Reprezentanţii Delfi au argumentat că nu erau responsabili pentru comentarii şi că amenda primită reprezintă o încălcare a legilor Uniunii Europene care garantează libertatea de exprimare. Cu toate acestea, judecătorii au spus că articolul 10 din legea Uniunii Europene permite libertatea de exprimare, atât timp cât acest lucru nu prejudiciază reputaţia unei persoane.

Curtea Europeană a decis că hotărârea a fost proporţională cu natura articolului, având în vedere că Delfi trebuia să se aştepte la comentarii ofensatoare şi să îşi măsuri de protecţie suplimentare.

Mai mult decât atât, site-ul nu a luat măsuri pentru îndepărtarea comentariilor ofensatoare, bazându-se doar pe sistemul automat de filtrare a unor termeni vulgari.

Pe site se precizează că autorii comentariilor sunt responsabili pentru postările lor şi că mesajele ameninţătoare sau jignitoare nu sunt permise, dar foarte mute comentarii injurioase au trecut de acest filtru şi au fost publicate pe pagina online. Cu toate acestea, din moment ce cititorii pot să scrie comentarii fără să se înregistreze, identitatea autorilor este destul de greu de stabilit, astfel încât nu pot fi traşi la răspundere.

Decizia nu este definitivă, fiecare dintre părţi având posibilitatea, într-un interval de trei luni, să solicite judecarea cazului la Marea Cameră a Curţii. Dacă este făcută o astfel de solicitare, un complet de cinci judecători va decide dacă dosarul necesită încă o examinare şi va da o hotărâre finală. Dacă solicitarea este respinsă, decizia actuală a Camerei rămâne valabilă.

IPP: Trebuie sa se renunte la cartile electronice de identitate. CEDO interzice colectarea datelor biometrice

IPP solicita stoparea unei afaceri de 30 de milioane de euro cu un nou tip de card de identitate de care Romania NU ARE NEVOIE

Institutul pentru Politici Publice (IPP) solicita Ministerului Administratiei si Internelor (MAI) sa retraga proiectul de Ordonanta a Guvernului pentru modificarea si completarea Ordonantei de Urgenta nr. 97/2005 privind evidenta, domiciliul, resedinta si actele de identitate ale cetatenilor romani si pentru completarea Ordonantei de Urgenta nr.102/2005 privind libera circulatie pe teritoriul Romaniei a cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene si Spatiului Economic European, avand in vedere nefundamentarea acestuia, precum si costurile excesive si inoportune in acest moment pentru implementarea unei asemenea masuri, se arata intr-un comunicat de presa al IPP.

IPP a participat la dezbaterea publica organizata de MAI pe marginea proiectului de act normativ, prilej cu care reprezentantii Institutului au adresat o serie de intrebari reprezentantilor Ministerului.

“Consideram ca raspunsurile furnizate nu sunt de natura sa justifice prioritatea proiectului, extrem de costisitor pentru administratia romaneasca in actualul context marcat de criza, si cerem pe acest fond retragerea initiativei. Reiteram, totodata, intrebarile formulate si solicitam public Ministerului sa formuleze un raspuns. Exista o crestere semnificativa a furturilor de identitate prin falsificarea actualelor carduri de identitate care sa justifice aparitia unora noi cu elemente de securitate sporite? Avand in vedere ca in motivarea acestui act se face referire la Directiva privind libera circulatie si sedere a persoanelor pe teritoriul UE, solicitam MAI sa ne precizeze unde in cadrul acesteia exista o prevedere care obliga Romania sa adopte un alt model de carte de identitate. Avand in vedere ca MAI itereaza conditionarea accesului la spatiul Schengen de adoptarea acestor noi carduri, solicitam reprezentantilor Ministerului sa ne prezinte macar un document oficial care ne impune adoptarea noilor carduri drept conditie de acces. Solicitam MAI sa precizeze de ce a renuntat la procedura de a permite persoanelor care, din convingeri personale, refuza eliberarea unui act biometric sa poata solicita eliberarea unui act nebiometric, la fel ca la reglementarile privind pasapoartele.
Solicitam MAI sa precizeze care este raportul de cost intre un card de identitate fara date biometrice si unul cu date biometrice. In final, atragem atentia asupra faptului ca jurisprudenta CEDO interzice expres colectarea sistematica a datelor biometrice ale cetatenilor statelor semnatare”, se arata in comunicat.

Pana la clarificarea tuturor acestor aspecte, IPP solicita Premierului, Guvernului si Presedintelui Traian Basescu sa opreasca aceasta afacere cu iz similar scandalului Loganul de 70.000 de euro, precizeaza comunicatul.

sursa: IPP.ro

Hotararea CEDO din 2008 privind stocarea amprentelor digitale si mostrelor ADN

cedoProcesul in cauza :

În 2004 au fost introduse două plângeri la Curtea europeană împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, de către doi cetăţeni britanici, anume d-l S. şi d-l Michael Marper.

Aplicanţii s-au plâns de faptul că autorităţile continuaseră se le reţină amprentele digitale, mostre biologice-celulare şi profile ADN, după derularea procedurilor penale împotriva acestora, chiar dacă aceste proceduri au sfârşit prin achitare, respectiv încetare, astfel că ar fi fost încălcate prevederile articolelor 8 şi 14 din Convenţie.

Guvernul susţine :

Dreptul de conservare se referă la amprentele digitale şi mostrelor celulare prelevate de la o persoană în cadrul unei anchete penale şi nu depinde de vinovăţia sau nevinovăţia acesteia. In plus, prelevarea amprentele digitale şi mostrele celulare de la reclamanţi, s-a făcut în mod legal iar conservarea nu are nicio legătură cu faptul că iniţial aceştia au fost bănuiţi de comiterea unei infracţiuni, singurul motiv pentru care sunt stocate, este acela de a mări baza de date care să poată fi folosită pentru identificări viitoare.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului decide :

Acest argument se conciliază greu cu obligaţia prevăzută de art. 64 § 3 din Legea din 1984, de a distruge, la cerere, amprentele digitale şi mostrele celulare ale persoanelor care au acceptat de bunăvoie prelevarea, date care, sunt distruse, deşi au aceeaşi importanţă pentru creşterea bazei de date. (…)

In plus, Curtea apreciază că stocarea datelor persoanelor necondamnate este în mod special periculoasă în cazul minorilor, aşa cum este cazul primului reclamant, având în vedere situaţia specială a acestora şi importanţa care o prezintă dezvoltarea şi integrarea lor în societate(…)

In concluzie, Curtea apreciază că măsura stocării nediferenţiate a amprentelor digitale şi eşantioanelor celulare şi pofilelor ADN ale persoanelor bănuite de a fi comis infracţiuni dar care nu au fost condamnate, aşa cum s-a întâmplat în cazul reclamanţilor, nu păstrează un just echilibru între interesul public şi interesele private iar Statul a depăşit orice marjă de apreciere acceptabilă în materie. Faţă de argumentele expuse, Curtea constată că stocarea datelor se analizează ca o ingerinţă disproporţionată în dreptul reclamanţilor la respectarea vieţii private şi nu constituie o măsură necesară într-o societate democratică. (…).

În consecinţă a existat o încălcare a dreptului la viaţă privată, respectiv a articolului 8 al Convenţiei.

În ceea ce priveşte despăgubirile morale solicitate de reclamanţi, Curtea a apreciat că hotărârea sa reprezintă o satisfacţie echitabilă şi că revine statului să dispună măsuri pentru a asigura respectarea drepturilor aplicanţilor şi a celorlalte persoane aflate în situaţii asemănătoare.

sursa : judecatoarea Sonia Cososchi

DESCARCA DOCUMENT download_fisier