Tag Archives: bolsevism

Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei – Ierarh mărturisitor și doctor fără de arginți

Sfantul Luca al Crimeei este un sfant al veacului nostru, fiind mai intai medic al trupului (chirurg), iar mai apoi medic si al sufletelor (arhiepiscop). Intreaga lui viata se poate rezuma in cateva din cuvintele sale: “Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul.”

Numit adesea drept doctor “fara-de-arginti”, Sfantul Luca al Crimeei a fost un ierarh marturisitor ce a patimit mult pentru dragostea si credinta lui in Hristos in temnitele comuniste. Nascut intr-o familie princiara, sfantul a fost un bun chirurg si profesor universitar, iar in cele din urma, unul dintre marii predicatori ai secolului nostru. continuare »

13-15 IUNIE 1990. Trei zile de război civil după ideologia bolșevică a lui Iliescu

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=wEc2BGVJwaA]

Să nu uităm acele zile însângerate. Să nu uităm morţii căzuţi atunci pentru Libertate. Să fim conştienţi că România nu-şi va reveni din marasm până când nu se va face dreptate celor ce strigă şi azi din morminte, părinţilor nemângâiaţi şi celor umiliţi.

Autorităţile au declarat că în zilele de 13-15 iunie 1990 au fost ucise 6 persoane, dintre care 4 împuşcate, peste 1000 rănite şi alte sute arestate. Sursele neoficiale atestă însă peste 100 de morţi şi mii de răniţi. Sute de cetăţeni au fost deţinuţi ilegal, zile la rând, la Măgurele, într-o cazarmă a fostei Securităţi. În săptămânile următoare, în cimitirul Străuleşti 2 au fost înumate zeci de cadavre, dintre care multe neidentificate. Autorităţile statului român nu au infirmat niciodată aceste cifre şi nu le-au putut combate prin argumente. Ministerul de Interne, SRI, Ministerul Apărării Naţionale nu şi-au asumat niciodată răspunderea atrocităţilor din acele zile. Nici un oficial nu a fost găsit vinovat pentru morţii şi răniţii din 13-15 iunie 1990.
Ion Iliescu a fost preşedinte al României timp de 10 ani (1990-1996; 2000-2004). Prin obstrucţii şi tertipuri ale autorităţilor, atât el cât şi ceilalţi coordonatori ai represiunii din 13-15 iunie  1990, au rămas nepedepsiţi, anchetele penale nefiind încheiate nici în ziua de azi. AU TRECUT 24 DE ANI…

Glorie eternă tuturor luptătorilor anticomunişti.

– FEDERAŢIA ROMÂNĂ A FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI LUPTĂTORI ANTICOMUNIŞTI –

73 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă

Masacrul-de-la-Fantana-AlbaAstăzi se împlinesc 73 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă, una din cele mai mari tragedii din istoria poporului român.

La 1 aprilie 1941, Armata Roşie a împuşcat aproape 3.000 de români bucovineni, care încercau să se refugieze în România, după ce Bucureştiul a fost obligat să cedeze Uniunii Sovietice Basarabia și Nordul Bucovinei. Victimele au fost aruncate în gropi comune.

În memoria victimelor de atunci, 1 aprilie a fost decretată “Ziua Naţională în memoria românilor victime ale masacrelor, deportărilor, foametei şi altor forme de represiune organizate de regimul sovietic în Bucovina, Ţinutul Herţei şi Basarabia”. Acest tragic eveniment din istoria românilor va fi rememorat într-un documentar cu titlul “Prinşi în plasa istoriei”, realizat de Sorina Man şi care va fi difuzat, în această seară, la 21:30, la Radio România Actualităţi.

Despre masacrul de la Fântâna Albă s-a putut vorbi abia în anul 2000. Până atunci acest subiect a fost considerat tabu, iar orice referire la acest eveniment a fost interzisă de către autorităţile sovietice şi mai apoi, de cele ucrainene.

Tezaurul României: lucruri pe care Bruxelles-ul nu ar vrea să le aflaţi

Tezaurul României: lucruri pe care Bruxelles-ul nu ar vrea să le aflaţi Un secol de zvonuri peste o tăcere de aur: soarta Tezaurului României este, probabil, unul dintre cel mai bine păstrate secrete ale istoriei scolului trecut. Acel gen de secret al unei istorii în care curge mai mult sânge decât cerneală. Însă atât cât a spus cerneala în tratatele de pace din răgazul dintre războiae ar fi suficient pentru un cercetător atent ca să reconstituie traseul aurului, cu totul neaşteptat, pe care îl veţi regăsi în cronologia din ancheta pe care am iniţiat-o. Studiind problema datoriei istorice a Germaniei faţă de România de 18 miliarde de euro, am găsit în arhive o conexiune cu totul neaşteptată în alt dosar nerezolvat al istoriei: profesorul universitar şi diplomatul german Ernst Jäckh (1875-1959) scrie în Memoriile sale „Der goldene Pflug. Lebensernte eines Weltbürgers” (Stuttgart 1954, p. 382) că România a cedat aurul său Germaniei prin Tratatul de Pace de la Bucureşti din 7 mai 1918. Iată, răspunsul poate fi găsit nu exclusiv la Moscova, ci chiar în inima Europei, la Bruxelles. Dacă ne-am afla într-un roman de Agatha Christie, poate chiar în „Orient Express”, am exclude din start ipoteza că cele 93.400 kg aurîncărcate în vagoane într-un decor iarnă ar putea fi, în continuare, la Moscova. Voi demonstra, într-o serie de articole, care completează şi duc mai departe datele prezentate aici, povestea reală a traseului Tezaurului: Rusia – Germania – Franţa. O istorie pe care Bruxelles-ul nu ar dori ca românii să o cunoască.

Problema tezaurului a fost reşapată periodic, asemeni unei poveşti cu zâne, adică fără vreun final concret, de politicienii României. Pentru că sună bine. Pentru că 90% dintre români cred că problema tezaurului este importantă. Pentru că un secret nu este niciodată suficient de bine ascuns dacă asupra subiectului se aşterne o tăcere absolută. Pentru început, iată traseul cronologic al istoriei Tezaurului.

23 noiembrie 1916: Capitularea Bucureştilor, capitala României, în faţa trupelor de ocupaţie germană. În zilele următoare, Statul Major şi Comandatura germană au ocupat Hotel Bulevard, Capşa şi Athénée Palace.

12-14 decembrie 1916: Tezaurul este încărcat, la Iaşi, în vagoane, cu direcţia Moscova. Transportul viza exclusiv aurul României (o cantitate de 93.400 kg aur) deţinut sub formă de lingouri, monede diverse şi bijuterii. Porneşte către Moscova al doilea transport cu valorile Băncii Naţionale a României din care aur efectiv în valoare de doar 574.000 lei (echivalentul a circa 170 de kg aur). În total: 93.570 kg aur au luat drumul Moscovei, în cele două transporturi. Au dispărut exact 93.540 kg de aur. Reţineţi cifra: este cantitatea de aur pe care o vom regăsi, cu o precizie uluitoare, în păienjenişul armistiţiilor şi tratatelor de pace de după Primul Război Mondial: transportată de la Moscova la Berlin şi apoi în somaţia Antantei către Germania de a restitui „aurul României sau al Rusiei”. continuare »

ALERTĂ la Tiraspol: Milițienii au pătruns în forță în liceul românesc ,,Lucian Blaga”

militienii_patruns_forta_liceu_lucian_blaga

Chiar în aceste momente, milițieni și civili care au pătruns în forță în liceul românesc ,,Lucian Blaga” îi interoghează pe cei doi directori ai acestei instituții, Ion Iovcev și Raisa Pădurean, pe care îi amenință cu închisoarea.

Vom reveni cu detalii.

InfoPrut amintește că în urmă cu o săptămână terenul Liceului ,,Lucian Blaga” din Tiraspol a fost înconjurat cu sârmă ghimpată, instalată de către administrația școlii sportive cu care liceul ,,Lucian Blaga” împarte aceeași curte.

Sârmă ghimpată în jurul liceului românesc din Tiraspol

Terenul Liceului ,,Lucian Blaga” din Tiraspol a fost înconjurat cu sârmă ghimpată. Directorul adjunct al singurei instituții de învățământ cu predare în limba română din oraș, Raisa Pădurean, precizează pe o rețea de socializare că această acțiune ar fi consecința vizitei unei delegații a OSCE la liceu.

,,Este o provocare. Vor sa demonstreze Europei cine sunt stăpâni în Transnistria… Marea Rusie.”

– afirmă și directorul șef al instituției, Ion Iovcev.

Sârma ghimpată a fost instalată de către administrația școlii sportive cu care liceul ,,Lucian Blaga” împarte aceeași curte. Situația este dificilă din punct de vedere legal, deoarece terenul și clădirea liceului românesc au fost închiriate de Ministerul Educaţiei de la şcoala sportivă.

Decizie istorică și firească: Limba română este limba oficială în Basarabia


Limba de stat a Republicii Moldova este limba română. Este decizia Curţii Constituţionale care a precizat că limba română şi cea moldovenească sunt identice.

Victorie românească în Republica Moldova. Limba oficială a Republicii Moldova este “limba română, nu limba moldovenească în baza grafiei latine”, a stabilit Curtea Constituţională de la Chişinău, conferind statut de normă constituţională Declaraţiei de Independenţă a ţării, adoptată în august 1991, potrivit Mediafax.

Curtea Constituţională de la Chişinău a pronunţat, joi, hotărârea privind interpretarea Articolului 13 (aliniatul 1) din Constituţie în coraport cu Preambulul Constituţiei şi cu Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.
Cazul a fost analizat ca urmare a sesizărilor făcute în martie şi septembrie 2013 de parlamentarii Ana Guţu, Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Corina Fusu, Boris Vieru şi Gheorghe Brega. Autorii sesizării au cerut conferirea statutului de normă constituţională Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, adoptată pe 27 august 1991, confirmând astfel că limba oficială a Republicii Moldova este limba română, nu limba moldovenească în baza grafiei latine, precum este formulat în Articolul 13 din Constituţia Republicii Moldova.

Preşedinţia Republicii Moldova a argumentat că denumirea ştiinţifică a limbii de stat în Republica Moldova este un lucru cert, subliniind că “naţiunea română este organizată în două state româneşti – România şi Republica Moldova”. Potrivit Academiei de Ştiinţe a Moldovei, limba de stat (oficială) a Republicii Moldova este limba română, iar sintagma “limba moldovenească, funcţionând pe baza grafiei latine” din Articolul 13 alin. (1) al Constituţiei poate fi echivalată semantic cu limba română.

“Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a hotărât că, în sensul Preambulului Constituţiei, Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova face corp comun cu Constituţia, fiind textul constituţional primar şi imuabil al blocului de constituţionalitate. De asemenea, Curtea a statuat că, în cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei, textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează”, se arată în motivaţia prezentată pe site-ul instanţei constituţionale.

Adrian Cioroianu: Este o decizie istorică

“Este o decizie istorică. Orice om cu minimă educaţie ştie că limba care se vorbeşte dincolo de Prut este limba română”, a spus istoricul Adrian Cioroianu la REALITATEA TV.

Cât despre unirea cu România, Adrian Cioroianu a spus că prioritatea ar fi ca Republica Moldova să se apropie de Uniunea Europeană. “Prioritatea pentru Chişinău este să se apropie de instituţiile europene, de Uniunea Europeană. Va fi mult mai uşor să despărţim graniţele”, a spus Cioroianu la REALITATEA TV.

Analist politic: “E o decizie care nu vizează numai limba”

Dan Dungaciu, analist de politică externă, a declarat la REALITATEA TV că decizia este un pas important. “E o decizie care nu vizează numai limba. Asta înseamnă că tot este în Declaraţia de Independenţă prevalează. Limba este doar un aspect. În Declaraţia de Independenţă apare că Basarabia a fost ocupată de URSS. Un alt lucru, este că ziua ocupaţiei sovietice este zi de comemorare în Republica Moldova. Sunt foarte multe lucruri care apar în Declaraţie, având acum girul Curţii Constituţionale. Nu e vorba doar de limba, ci şi de alte aspecte care ţin de Republica Moldova. E o bătălie politică care nu va mai putea fi evitată”, a spus Dan Dungaciu la REALITATEA TV.

Ambasadorul Republicii Moldova: “Un adevăr ştiinţific a fost asumat”

Iurie Reniţă ambasador al Republicii Moldova în România a spus la REALITATEA TV că decizia îl bucură. “Sunt bucuros că limba română a intrat în normalitate la Chişinău. Un adevăr ştiinţific a fost asumat şi pronunţat cu dreptate”, a spus Reniţă la REALITATEA TV.

Baconschi: “Să-i ajutăm pe fraţii noştri de acolo să-şi dezvolte economia”

De asemenea, Teodor Baconschi, fost ministru de externe, a precizat că trebuie să continuăm acum să-i ajutăm pe “fraţii noştri de acolo să-şi dezvolte economia. Avem după şedinţa comună de la Iaşi o agendă bilaterală foarte complexă. E suficient actualul Guvern să continue ce s-a făcut”, a spus Baconschi la REALITATEA TV.

 LIMBA ROMÂNĂ, limba oficială în REPUBLICA MOLDOVA Potrivit CC, limba română şi cea moldovenească sunt identice, însă textul Declaraţiei de Independenţă, unde este menţionată limba română, prevalează în raport cu textului Constituţiei unde este menţionată limba moldovenească, scrie publika.md.

Declaraţia de Independenţă constituie fundamentul juridic şi politic al Constituţiei, astfel încât nici o prevedere a acesteia din urmă nu poate depăşi cadrul Declaraţiei de Independenţă. Astfel, Curtea a conchis că, în cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei, textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează”, se menţionează în decizie.

LIMBA ROMÂNĂ, limba oficială în REPUBLICA MOLDOVA: “Decizia este definitivă”

Decizia este definitivă, nu poatre fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial”, a subliniat Alexandru Tănase.

La originea cauzei se află sesizările depuse la 26 martie 2013 şi, respectiv, 17 septembrie 2013, completate ulterior, de deputaţii Ana Guţu, Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Corina Fusu, Boris Vieru şi Gheorghe Brega privind interpretarea dispoziţiilor 13 alin. (1) din Constituţie în coraport cu Preambul Constituţiei şi Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova, scrie timpul.md. 

Autorii sesizării au pretins, în special, ca prin interpretare să confere Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, adoptată la 27 august 1991, statut de normă constituţională, confirmând astfel că limba oficială a Republicii Moldova este limba română, şi nu „limba moldovenească în baza grafiei latine”, precum este formulat în articolul 13 din Constituţia Republicii Moldova.

| realitatea.net

Singurul Holocaust din istoria omenirii a fost făcut de rușii bolșevici, sub conducere sionistă. La Pitești mare majoritate a ofițerilor au fost evrei

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=iYvbj_y_FSY]

Înainte de a trece la Domnul, d-l Iulian Constantin a dezvăluit câtorva zeci de persoane că deține documente care atestă originea jidănească a majorității din conducerea reeducării de la Pitești. Toți au părăsit teritoriul României! Același lucru trebuie să facă și jidovii ce cotropesc această țară!

Cu puţin timp înainte de a fi răpus de o necruţătoare boală galopantă, în mai 2012, de pe patul spitalului Fundeni, preşedintele Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici, dr. Constantin Iulian, mi-a cerut să fac public studiul referitor la coordonatorii din umbră ai experimentului reeducării prin tortură din închisoarea Piteşti, lucrare pe care mi-o încredinţase cu puţin timp înainte.

În contextul în care IICCMER a declanşat demersurile pentru tragerea la răspundere penală a şefilor de lagăre şi închisori politice, iar mass-media acordă acestui subiect o atenţie nemaiîntâlnită după 1989, exemplară fiind în acest sens campania cotidianului Gândul, consider că este cel mai potrivit moment pentru a pune în circuitul public studiul preşedintelui FRFDPLA. Intelectual rasat, om de o vastă cultură şi cadru universitar, dl Constantin Iulian a fost preocupat întotdeauna de găsirea principalilor autori ai genocidului la care au fost supuse elitele poporului Român după instaurarea dictaturii comuniste. Adică şefii direcţiilor de Securitate, cei care ordonau subalternilor lor să comită torturile şi crimele respective, ei fiind şi principalii beneficiari ai atrocităţilor.

Dl Iulian era urmărit de faptul că, în efervescenţa de care opinia publică va fi cuprinsă când se vor descoperi crimele comunismului şi executanţi lor mărunţi (aşa cum se întâmplă acum cu Vişinescu şi Fecioru), se va trece cu vederea tocmai anchetarea principalilor vinovaţi, adică cei ce au dat ordinele criminale.

În cazul de faţă, dl Iulian avea nu doar calitatea de cercetător, dar şi aceea de fost deţinut politic, unul din numeroşii studenţi supuşi între 1949 şi 1951 celor mai abjecte metode de tortură fizică şi psihică în cadrul experimentului secret de la Piteşti, calificat de Alexandr Soljeniţîn drept „cea mai mare barbarie a lumii moderne”. El a investigat cine au fost conducătorii Direcţiei a V-a de Securitate, care în acei ani de groază era principala beneficiară şi coordonator al crimelor de la Piteşti.

Consider ca o îndatorire de onoare aceea de a da publicităţii acest studiu al şefului şi educatorului meu, care iată, în acest moment în care opinia publică românească descoperă criminalii ascunşi din sânul ei, ne este de mare ajutor în urmărirea până la capăt a tututor celor vinovaţi de crime împtriva umanităţii, mai ales că unii din cei menţionaţi aici au emigrat chiar în perioada comunismului şi e posibil să trăiască şi acum în străinătate.

Florin Dobrescu

Departamentul Cercetare-Documentare al Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti

______________________________________

Dreptul la Adevăr – D-l Iulian Constantin: Legionarii nu au fost antisemiţi, ci anticomunişti. Mărturia faptului că la Piteşti, torţionarii erau jidaniNOI REZULTATE ale CERCETĂRILOR în LEGĂTURĂ cu „EXPERIMENTUL PITEŞTI”

Rezultatul ultimelor cercetări efectuate de Constantin Iulian

 În ziua de 10 octombrie 1954 sunt scos din celula din Aiud, izolat într-o încăpere, de unde sunt transportat repede la gară şi introdus în vagonul-dubă. Am ajuns din nou la Jilava, celebrul Fort 13, care era şi acum închisoare de tranzit şi depozit al Securităţii. Sunt introdus într-o cameră plină până la refuz cu deţinuţi. Căutînd un loc unde să mă aşez, sunt recunoscut şi strigat de un vasluian LULU (NICOLAE) DAVID, un tânăr remarcat cu talent în pictură încă din timpul liceului (în prezent recunoscut ca mare pictor în Geneva). Era mai mare ca vârstă decât mine şi ştiam că activase în grupul FDC Vaslui, înainte de a intra eu în Mişcarea Legionară. Mă chemă lângă el şi îmi spune că el m-a propus ca martor al apărării în procesul lui care va avea loc peste o zi. Pe de-o parte m-am liniştit aflând pentru ce am ajuns la Jilava, dar pe de altă parte eram intrigat că am fost introdus în aceeaşi cameră cu cel ce mă propusese ca martor. Mi-am dat seama în zilele următoare că a fost o greşeală a administraţiei şi poate din acest motiv n-am mai fost dus la proces. Pe LULU DAVID l-au dus la termen şi a reuşit la întoarcere să-mi comunice cum au decurs dezbaterile, că nu au putut să-l dovedească cu activitate legionară după 23 August 1944 şi el spera să fie eliberat. Pe mine, după câteva zile, m-au scos din această cameră şi m-au mutat în alta, în care nu cunoşteam pe nimeni.

Aici am reuşit să stau cu patul lângă o persoană care, cu puţine zile în urmă, stătuse alături de ŢURCANU EUGEN, cel cu reeducarea de la Piteşti şi Gherla. Ce mi-a spus acesta? Că ŢURCANU era neliniştit, se frământa continuu, deoarece în anchetă fiind, securistul i-a făcut o propunere: dacă recunoaşte la proces că tot ce a făcut a fost din ordinul lui HORIA SIMA ca să compromită Partidul Comunist din România, se va simula execuţia lui, dacă nu va recunoaşte aceasta, glonţul va fi real. Întrebarea obsesivă a lui ŢURCANU era dacă glonţul va fi real sau orb, în cazul când el recunoaşte tot ce voia Securitatea. Cumplită frământare a unui om aflat în faţa condamnării la moarte.

Din informaţiile pe care le aveam până la acea dată ştiam că anchetarea atrocităţilor de la Piteşti şi Gherla începuse încă din vara anului 1951, cu unii din cei maltrataţi. La sfârşitul anului 1951 ŢURCANU şi unii din conducerea reeducării au fost ridicaţi din închisoarea Gherla şi duşi spre o destinaţie necunoscută pentru a fi şi ei anchetaţi. Deci, discuţia cu ŢURCANU , relatată mie de vecinul de pat din Jilava avusese loc către sfârşitul anchetei de la Securitate, dar înainte de proces. Aşadar, ŢURCANU până la acea dată nu subscrisese la varianta aberantă a Securităţii, cum că ar fi executat ordinul lui HORIA SIMA.

După anul 2000, când am avut acces în arhiva CNSAS am aflat că o parte din ancheta lui ŢURCANU a avut loc la Securitatea din Ploieşti. Iată ce declară ŢURCANU la data de 4 mai 1954 la această Securitate în interogatoriul luat de cpt. VINTILĂ ROMEO:

Întrebare: Ce te-a determinat pe dumneata ca să întrebuinţezi acele metode violente, pentru ai obliga pe deţinuţii din Penitenciarul Piteşti să ţi se subordoneze şi să-şi facă „demascarea” în faţa dumitale?

Răspuns: Am fost determinat la acest lucru, adică să-i subordonez pe deţinuţi în acţiunea ce o conduceam, apoi să-şi facă „demascările” în faţa mea, întrucât eu trebuia să scot de la ei informaţiile în legătură cu exteriorul, necunoscute organelor de stat, şi am folosit metodele de violenţă ele fiindu-mi indicate şi aprobate de dl DUMITRESCU ALEXANDRU, dl MARINA ION, … dl IOSIF NEMEŞ, dl lt. MIRCEA, dl slt. IAGĂRU, dl Inspector General RĂILEANU, întrucât deţinuţii nu voiau să demaşte ceea ce nu declaraseră în faţa organelor de anchetă.

Întrebare: Când şi de la cine ai primit dumneata ordine de a întrebuinţa metode de violenţă asupra deţinuţilor pentru a-i determina să-şi facă „demascarea”?

Răspuns: În luna noiembrie 1949, ziua de 21-22, am fost chemat de dl director DUMITRESCU, care mi-a cerut părerea cum am putea face să scoatem de la deţinuţi, informaţiile ce le deţin în legătură cu exteriorul şi care nu fuseseră declarate de ei.

I-am spus că nu-mi pot da seama şi că deţinuţii au destulă experienţă pentru a se feri de a vorbi despre cele ce nu declaraseră la anchetă.

Dl DUMITRESCU continua în faţa mea să se gândească şi, mai mult ca pentru sine, să spună „cum s-ar putea face”. Când l-am informat pe dl. DUMITRESCU că în camera 1, etaj I corecţie, între deţinuţi s-au format două grupuri – unul pentru reeducare şi altul împotrivă – şi că între ei există duşmănie şi că numai nu s-ar lua la bătaie, dl DUMITRESCU mi-a spus „că asta vreau – să se bată între ei”.

După ce dl DUMITRESCU mi-a spus acest lucru, ne-am înţeles, ca să organizez încăierarea între cele două grupuri peste vreo trei zile şi că dumnealui va veni atunci – ca şi cum nu ar şti nimic – iar grupul celor pentru reeducare să-i arate în faţa lui pe ceilalţi cu faptele săvârşite în penitenciar.

În luna ianuarie 1950 am mai primit de la dl DUMITRESCU ALEX. şi MARINA ION ordin „că nu-i interesează câţi ochi sar” şi peste o oră mi-a repetat acelaşi ordin, prin care eu am înţeles că am voie să bat deţinuţii, dacă e nevoie, că nu interesează câţi ochi sar – adică ce se va alege de ei.

Tot dl DUMITRESCU ALEX. mi-a mai ordonat ca să am grijă să nu se dea lovituri în organe, care ar cauza moartea, dar la fund şi la tălpi pot să-i bat până sare carnea bucăţi în tavan”. (Dosar P 6458 pag. 328-329)

Dacă ţinem seama că procesul a început în ziua de 25 octombrie 1954 şi că declaraţia din care am citat era datată 4 mai 1954, deci, cu aproximativ 6 luni înainte de proces, rezultă că varianta Securităţii nu era susţinută de ŢURCANU şi că autorii crimelor erau clar cadrele MAI din penitenciare şi Securitate, conform unor ordine superioare. Înclin să cred că în discuţiile dinaintea procesului anchetatorul i-a arătat lui ŢURCANU că va fi condamnat la moarte, dar că i se oferă ocazia de a nu fi executat, ci doar se va simula execuţia, dacă la proces va spune că a primit ordin pe linie legionară să maltrateze pe legionari pentru a compromite partidul.

Când am ajuns să am acces la arhivele Securităţii, am mai fost curios să văd ce a declarat ŢURCANU pe această temă la proces. Iată câteva pasaje mai interesante de la ultimul cuvânt (Dosar CNSAS P 1137 vol. 1 pag. 193 – fost dosar nr. 24/1954):

„ – Eu am mai multe completări de făcut, fiindcă lucrurile nu s-au prezentat exact. Activitatea a fost prezentată (?) din umbră, a existat la mai mare adâncime cei care au condus acţiunea.

Noi n-am fost în umbră ci în penumbră.

În umbră sunt cei care nu au apărut până acum, numai COBÂLAŞ vrea să rămână în umbră şi nu vrea să iasă la suprafaţă.

La Piteşti, toată activitatea arătată a fost dirijată de oameni care nu sunt cunoscuţi şi în afară de acele comitete de reeducare, a existat un şef şi 2-3 şefi legionari şi care nu băteau ci luau bătăi, instruiţi din ordin.

Cazul VOINEA, acesta s-a lăsat bătut de formă, pentru a demonstra altora să se supună. Astăzi se plânge că a fost atras în acţiune forţat. Dar nu este necesar să facă aceasta. El face parte din aceia care indica locul şi metodele cu care trebuie să fie bătut, fiindcă dacă îl băteau alţii care nu ştiau, i se dau bătăi de-a binelea.

Bătaia s-a dat pentru verificare.

Arăt că activitatea legionară întreagă sub toate aspectele făţişe şi din umbră, a fost condusă de O.. C.. cel care a organizat activitatea de reeducare în forma indicată şi de informare ce anume informaţii să scoată, este ceea ce trebuie să fie A.. C.. D.. şeful serviciului de informaţii pe ţară, iar al treilea D.. H.. un spion angajat în două servicii, însă în slujba serviciului legionar, om al lui HORIA SIMA.

Au fost şi ei maltrataţi şi eu am indicat ce bătaie să li se dea.

Cu rol important informativ este şi P.. A.. secretar al lui N.. P.. , şef legionar, fost în Germania, şeful şcolii de spionaj la Scărişoara, şi el a trecut prin demascare, chiar mie mi-a dat cele mai înalte indicaţii cum să-l bat, să nu dea altul care nu ar fi ştiut că l-ar fi lovit de-a binelea.

Altul a fost C.. N.. P.. , fost şeful unui grup de legionari, prizonieri, a desfăşurat activitatea legionară şi pe teritoriul Uniunii Sovietice, iar la Piteşti a fost membru conducător al maltratărilor din camera 2, subsol.

A trecut şi el prin demascare şi a simulat că este bolnav, a intrat la infirmerie şi de acolo dirija din umbră acţiunea.

I.. M.. I.. , M.. şi E.. P.. , care dirijau de asemeni acţiunea de maltratare de la camera 1 corecţie pentru scoaterea de informaţiuni, apoi la camera 4 spital, 2 subsol şi 3 temniţă grea Redau numele celor care au condus acţiunea şi anume A.. V.. , P.. I.. N..

Şi încă o serie şi sunt aici oameni care cunosc activitatea şi directivele date de ei.

Menţionez că din Piteşti, comandamentul legionar care a acţionat sub forma arătată, a avut legătură cu penit. Aiud. Adică deţinuţii din Aiud unde se găsesc închişi legionarii din comandamentul legionar pe ţară.

Acest comandament a avut rapoarte amănunţite asupra activităţii pe care a ordonat-o şi a fost executată şi în alte locuri de detenţie şi care a luat toate măsurile de nu fi descoperit rolul şi amestecul în această acţiune de aşa zisă reeducare şi demascare vrea să se lase scos la iveală.

El a ordonat lui B… să însceneze o bătaie înainte de proces, în toamna anului 1948, între elementele care aveau activitate mai puţină şi celelalte elemente vârfuri. Prin acesta să facă o diversiune şi să scoată din procesele ce urmau cel puţin jumătate din legionarii de la Suceava. Mai târziu B… a început să organizeze. C… a spus că această bătălie ar fi putut cuprinde şi pe muncitori şi am putea lua o bătaie de-a dreptul.

Se aştepta la o altă tactică după cum mi-a spus mie B…

De asemeni, comandamentul legionar ce se forma după arestarea primului comandament avea cunoştinţă în amănunţime de felul în care se activează în penitenciare de către legionari.

Scopul şi rezultatul practic al slujitorilor organizaţiei legionare, aşa cum a arătat domnul procuror, lucrul cel mai oribil este că pe lângă că organizaţia legionară îşi face de cap în penitenciare şi în colonii în scopul intereselor sale, urmărea ca toate crimele ce realizau aceste scopuri legionare, să fie trecute pe seama regimului pentru a compromite şi să dea apă la moară duşmanilor regimului.

Eu ştiu şi simt bine acest lucru şi spun aceasta cu atât mai mult întrucât eu nu am fost supus nici unei violenţe în anchetă”…

După cum se poate constata, la sfârşitul procesului, ŢURCANU a capitulat susţinând varianta Securităţii.

Totuşi, glonţul a fost real. Iată documentul din dosarul procesului pag. 243-244:

Proces Verbal

Noi cpt. de just. ALEXANDRU GH. Procuror Militar pe lângă Tribunalul Militar pentru Unităţile MAI, însoţit fiind de tov. PÂRVAN GHEORGHE de la Tribunalul Militar pentru Unităţile MAI, în executarea sentinţei nr. 3254 rămasă definitivă şi devenită executorie, ne-am transportat la penitenciarul Jilava în vederea executării pedepsei cu moartea a condamnaţilor:

1). ŢURCANU EUGEN, născut la 8 iunie 1925 în comuna Păltiniş, raionul Câmpu-Lung Moldova, regiunea Suceava, fiul lui Gheorghe şi Elena, fost student la Facultatea de Drept, cu domiciliu în comuna natală.

2). STOIAN ION, născut la 7 ianuarie 1929 în comuna Vasile Roaită, raionul Bacău, fiul lui Constantin şi Zenovia, fost elev de liceu cu ultimul domiciliu în comuna natală.

3). COBÂLAŞ NICOLAE născut la 3 decembrie 1917 în comuna Pelenia Bălţi URSS, fiul lui Petru şi Ana, fost avocat, cu ultimul domiciliu în Huşi str. Ştefan cel Mare nr. 9.

4). ŞERBĂNESCU CRISTIAN PAUL născut la 11 iunie 1923 în Bucureşti, fiul lui Ion şi Cornelia, cu ultimul domiciliu în Bucureşti str. Av. Dorian nr. 60, de profesie tipograf.

5). ROMANESCU GRIGORE născut la 13 mai 1928, în Iaşi, fiul lui Grigore şi Alice, fost student la Facultatea de Drept, cu ultimul domiciliu în Oradea str N. Jiga nr. 49.

6). POP CORNEL născut la 3 septembrie 1924 în comuna Gârbău, regiunea Cluj, fiul lui Constantin şi Otilia, student la Medicină Cluj, cu domiciliul în comuna Lopadea Veche raionul Aiud, regiunea Cluj.

7). POPOVICI CORNEL născut la 15 septembrie 1928 în Piatra Neamţ, regiunea Bacău, fiul lui Gheorghe şi Alexandrina, fost student la Pedagogie cu ultimul domiciliu în Bucureşti Călăraşi nr. 254.

8). ZBRANCA OCTAVIAN născut la 7 ianuarie 1927 în comuna Sadova, regiunea Suceava, fiul lui Nicolae şi Ioana, fost funcţionar cu ultimul domiciliu în comuna Iacobeni, raionul Vatra Dornei, regiunea Suceava.

9). VOIN IOAN născut la 23 noiembrie 1923 în comuna Ezeriş, raionul Reşiţa, regiunea Timişoara, fiul lui Lazăr şi Maria, fost student la Medicină, cu ultimul domiciliu în Cluj str. Ion Vidu nr. 2.

10). CERBU IOAN născut la 18 octombrie 1924 în comuna Partos, raionul Alba, fiul lui Gheorghe şi Floarea, fost student la Teologie, cu domiciliu în Sibiu, str. Mitropoliei 26-28.

11). POPESCU C. GHEORGHE născut la 13 august 1929 în Chişinău URSS fiul lui Constantin şi Ecaterina, fost student la Facultatea de Chimie, cu ultimul domiciliu în Timişoara Bd 30 decembrie nr. 36.

12). IONESCU P. CONSTANTIN născut la 7 iunie 1927 în comuna Truşeşti regiunea Suceava, fiul lui Petre şi Elena, fost elev de liceu, cu domiciliul în comuna natală.

13). JUBERIAN CONSTANTIN născut la 29 noiembrie 1926 în comuna Domaşna raionul Severin, fiul lui Atanasie şi Sofia, student la Facultatea de Drept din Cluj, cu ultimul domiciliu în comuna natală.

14). LIVINSCHI MIHAI născut la 26 iulie 1926 în comuna Bucium regiunea Iaşi, fiul lui Mihai şi Elena, student la Facultatea de Drept, cu domiciliul în Iaşi str Parhon nr. 165.

15). PĂVĂLOAIE D. VASILE născut la 14 august 1926 în comuna Dolhasca regiunea Suceava, fiul lui Dumitru şi Elena, subinginer silvic, cu ultimul domiciu în Cluj str. Horea nr. 56.

16). SOBOLEVSCHI MAXIMILIAN născut la 27 februarie 1923 în comuna Vama regiunea Suceava, fiul lui Wilhelm şi Eugenia, student la Medicină cu ultimul domiciliu în comuna natală.

Ne-am transportat în comuna Jilava … unde se află Penitenciarul Jilava şi unde condamnaţii de mai sus sunt deţinuţi şi unde a fost ales locul de execuţia pedepsei dată prin sentinţa nr. 3254 din 10 noiembrie 1954 a Tribunalului Militar pentru Unităţile MAI.

Astăzi 17 decembrie 1954 orele 23 sosit la penitenciarul Jilava unde am găsit prezenţi pe lt. col. SAVENCO ILARIE delegat din partea autorităţilor superioare locale, TOV KAHANE MOISE medicul penitenciarului, unde condamnaţii sunt deţinuţi, TOV. GHEORGHIU GH. directorul penitenciarului  Jilava.

La ora 23 fiind fixată execuţia, înainte de această oră fixată pentru execuţie, însoţit fiind de grefierul nostru tov. PÎRVAN GHEORGHE şi directorul penitenciarului tov. GHEORGHIU GHEORGHE am mers la celulele unde se află condamnaţii 1) ŢURCANU EUGEN, 2) STOIAN ION, 3) COBÎLAŞ NICOLAE, 4) ŞERBĂNESCU CRISTIAN PAUL, 5) ROMANESCU GRIGORE, 6) POP CORNEL, 7) POPOVICI CORNEL, 8) ZBRANCĂ OCTAVIAN, 9) VOIN IOAN, 10) CERBU ION, 11)  POPESCU C. GHEORGHE, 12) IONESCU P. CONSTANTIN, 13) JUBERIAN CONSTANTIN, 14) LIVINSCHI MIHAI, 15) PĂVĂLOAIE D. VASILE, 16) SOBOLEVSCHI MAXIMILIAN şi i-am încunoştinţat că a sosit timpul să expieze faptele săvârşite şi au fost întrebaţi dacă mai au ceva de mărturisit sau vreo dorinţă şi au declarat:

Că nu mai au nimic de spus.

La ora 23 după ce s-a primit raportul comandantului grupei de execuţie s-a dispus să se citească oamenilor din grupa de execuţie de către grefierul PÎRVAN GHEORGHE dispozitivul sentinţei de condamnare şi expunerea faptelor săvârşite de condamnaţi.

După aceasta s-a ordonat aducerea condamnaţilor care au fost aduşi sub escortă însoţiţi de escorta respectivă miliţieni care au însoţit pe condamnaţi până la stâlpii de execuţie însoţiţi fiind şi de directorul penitenciarului.

Condamnaţii au fost legaţi la ochi şi apoi de stâlpii de execuţie cu spatele către grupa de execuţie.

După îndeplinirea celor de mai sus am ordonat comandantului grupei executarea.

Comandantul grupei luând comanda a pregătit armele, ochirea şi focul.

Condamnaţii fiind executaţi, medicul penitenciarului Jilava a constatat moartea celor de mai sus.

După constatarea morţii de către medicul penitenciarului Jilava după o oră de la execuţie, cadavrele s-au dat în primirea directorului penitenciarului Jilava pentru cele legale.

Drept care am încheiat prezentul proces verbal în patru exemplare din care unul se va înainta administraţiei penitenciarului respectiv, un exemplar la Procuratură pentru Unităţile MAI şi două exemplare pentru dosarul cauzei.

Prezentul pv. verbal s-a întocmit în 5 (cinci) exemplare, din care al cincilea exemplar a fost dat tov. lt. col. SAVENCO ILARIE.

Astăzi 17 decembrie 1954

PROCUROR MILITAR

CĂPITAN DE JUSTIŢIE

ALEXANDRU GHEORGHE

GREFIER ŞEF

PÎRVAN GHEORGHE

 

MEDICUL PENITENCIARULUI JILAVA

s.s/Dr. CAHANE M.

DIRECTOR PENIT. JILAVA

ss GHEORGHIU GHEORGHE

DELEGAT AUTORITĂŢII AD-TIVE

ss I. SAVENCO

NOTĂ: Documentul este ştampilat cu ştampila „Procuratura Centrală-Procuratura Militară.

*

S-a spus despre ŢURCANU că era un om inteligent. Eu, care l-am cunoscut personal, nu pot să susţin acest lucru. Un om inteligent anticipează lanţul cauză-efect. Or, se pare că el n-a anticipat nimic. Cert este că dorea să se elibereze cât mai repede, dar a crezut nelimitat în ce i-au spus nişte ofiţeri MAI, care oricând puteau fi daţi afară dacă interesele Partidului Comunist o cereau, şi mai mult el a crezut că se va putea păstra secretul unui nr. întreg de crime, când despre ele ştiau sute de oameni. Toate acestea denotă lipsa lui de inteligenţă. Este clar că atunci când a văzut că lui i se dă mână liberă să bată pe alţii şi chiar să-i ucidă, putea presupune că şi alţii puteau fi puşi să-l bată şi să-l distrugă şi pe el. Deci, după intrarea în joc, frica l-a cuprins sigur şi pe el, dar şi pe cei din echipa lui. Teroarea, odată instaurată, se transmite şi la executanţi şi chiar la cei ce conduceau acţiunea. Aceştia oricând puteau intra şi ei, din diferite motive, în mijlocul torturilor. Istoria comunismului bolşevic este plină de astfel de exemple, pe care ŢURCANU sigur le ştia. Imprudenţa, orgoliul şi frica în cele din urmă l-au doborât pe acest om.

Câtă dreptate avea avocatul NICUŞOR PÂSLARU, care în 1949 la Suceava, a spus că reeducarea este nocivă şi dezonorantă. Câţi l-au ascultat şi mai ales câţi l-au înţeles atunci.

În lotul ŢURCANU au fost judecaţi, condamnaţi la moarte şi executaţi în ziua de 17 decembrie 1954 cei 16 menţionaţi în procesul verbal de execuţie prezentat.

Mai târziu, pe data de 22 iunie 1955, tot din acest lot, a fost executat şi al 17-lea;

17. PUŞCAŞU VASILE.

Următorii, deşi condamnaţi la moare, nu au fost executaţi, ci li s-au comutat pedepsele:

18). POPA ALEXANDRU (ŢANU); 19). VOINEA OCTAVIAN; 20). POPESCU ARISTOTEL; 21). PĂTRĂŞCANU NUTTI; 22). DUMITRESCU DAN.

Dintre cei condamnaţi la moarte şi executaţi în baza acestui proces, unii au trecut de partea reeducării numai după ce au fost supuşi la torturi cumplite. O parte din aceste torturi le-au fost administrate chiar în aceeaşi serie cu mine. Aceştia au fost: POP CORNEL, ROMANESCU GRIGORE şi POPESCU GHEORGHE.

Drama acestor oameni cred că nu va putea fi înţeleasă de mulţi în adevărata ei dimensiune.

Eu îi consider pe toţi din acest lot victime ale unui regim politic criminal. Unii au fost ademeniţi să intre în jocul reeducării sub promisiunea eliberării anticipate, alţii forţaţi prin tortură, dar după instaurarea terorii, cei suprasolicitaţi n-au mai avut şansa scăpării, ajungând nişte oameni cu raţiunea blocată, nişte roboţi, care sub imperiul groazei, erau capabili de orice, după cum li se ordona. Astfel, elaboratorii acestui diabolic experiment au avut satisfacţia verificării pe viu a posibilităţii de aducere a omului în postura de animal dresat, care să le deservească interesele, oricare ar fi ele.

Nu ne rămâne nouă, celor ce am supravieţuit, decât să ne rugăm lui Dumnezeu pentru toţi cei ce au trecut prin reeducările din închisorile comuniste din România. Numai Dumnezeu poate să-i judece pe aceşti oameni, solicitaţi dincolo de puterile lor fizice şi sufleteşti de împotrivire la răul ce s-a abătut peste ei.

*

Cercetând arhivele secrete ale Securităţii puse la dispoziţie de CNSAS, după Revoluţie, dar şi rezultatele unor cercetări orale efectuate în cadrul Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici – Luptători Anticomunişti, am reuşit să identific parte din autorii din umbră ai crimelor de la Piteşti. Am mers pe drumul demascărilor, smulse prin tortură, care scrise au ajuns la cei din umbră.

Iată rezultatul acestor cercetări.

ŢURCANU EUGEN, deţinutul politic instruit de autorii din umbră, înmâna „demascările”, smulse prin tortură de la victime, direct ofiţerului politic al închisorii Piteşti şi care se numea MARINA ION, pe numele lui adevărat IŢICOVICI. Acesta, tot direct, le înmâna lui SEPEANU TUDOR (evreu comunist), care în 1948 era directorul Securităţii Bucureşti, iar în 1950 a fost numit şef Serviciu Inspecţii în Direcţia Generală a Penitenciarelor (D.G.P.), cu misiunea specială de a activa personal, pe teren, în obţinerea de informaţii utile Securităţii de la deţinuţii politici.

Sepeanu Tudor era ajutat în „munca” sa de CSELLER (ZELLER) LUDOVIC, aflat în funcţia de Director în DGP.

Din mâinile acestora, „demascările” scrise ajungeau la două persoane, pe numele lor SENATER MOISE şi SOLOMON AVRAM, ambii din Direcţia Securităţii Bucureşti, foşti subalterni a lui SEPEANU în perioada 1948-1950.

De la Direcţia Securităţii Bucureşti, documentele secrete ajungeau la Direcţia a V-a a Securităţii Poporului, a cărei şef era atunci DULBERGER MIŞA (DULGHERU MIHAI) ajutat de LEPĂDĂTESCU MIRCEA şi DIACĂ SIMION-TUDOR. De aici ele erau repartizate anchetatorilor din Direcţia V-a a Securităţii, care prelucrau aceste „demascări” şi le transmiteau Regionalelor de Securitate din ţară. Aceste Regionale, la rândul lor, operau arestări şi anchete, finalizând astfel rezultatele acţiunii Piteşti.

Persoanele care făceau aceste prelucrări în cadrul Direcţiei V de Securitate, identificate până în prezent (2011) sunt următoarele:

ANDREESCU MATUŞEI (MATHUSEVICI NATHAN), STETCOVICI GRIGORE, ARITONOVICI SAMUEL, SERGIU RĂZVAN, CEASLAVSKI (?), NEIDMAN GINGOL, SIMON JACQUES, DAVIDOVICI LEON, FRANCO SANDU (FRANKA), LEOBEL BARBU, MARCOVICI TEDY, MAHLER WILLIAM, TELEMAQUES FLAMBOLY, SEGAL LUIZA, HOSSU ESTERA, GHERSOHN CLARA, HERBERT ESTERA (HABER), WINCLER VICTORIA, MATEESCU ELLE, FISCHER SIMION, ZIGLER SIMION, ROŞCA (?), TURCHISCHER MARCEL, BUTIKA FRANCISC, SZABO EUGEN, BREBAN IOSIF.

Şefii Regionalelor de Securitate din ţară, de la acea vreme, care ştiau despre experimentul Piteşti, şi-l exploatau, erau:

Direcţia regională Braşov: col. IOSIF KALBUSEK şi mr. ADALBERT IZSAK;

Direcţia regională Cluj: col MIHAI PATRICIU (WEISS) şi lt. col. GH. CRĂCIUN;

Direcţia regională Constanţa: cpt. NICOLAE DOICARU şi lt. NĂSTASE REPI;

Direcţia regională Craiova: mr. EUGEN VISITIG şi mr. ION VASILESCU;

Direcţia regională Galaţi: col. MAURICIU STRUL şi mr. GHEORGHE BARBU;

Direcţia regională Iaşi: lt. NICOLAE PANDELEA şi mr. AUREL LEIA;

Direcţia regională Oradea: lt. LUDOVIC CZELLER (care a fost apoi transferat la Direcţia Generală a Penitenciarelor) şi cpt. TOMA ELEKIS;

Direcţia regională Piteşti: col. MIHAI NEDELCU şi mr. ION MARIN;

Direcţia regională Ploieşti: lt. col. CONSTANTIN CÂMPEANU şi mr. RACOVSCHI MĂNESCU;

Direcţia regională Sibiu: lt. col. CRĂCIUN GH. (venit de la Cluj) şi cpt. LUCIAN MOLDOR;

Direcţia regională Suceava: lt. col. IOAN POPIC;

Direcţia regională Timişoara: lt. col. COLOMAN AMBRUŞ şi AUREL MOIŞ;

Acesta a fost drumul „demascărilor” scrise. Informaţiile însă despre aceste „demascări” şi în general despre „acţiunea Piteşti” erau trimise mai departe de la Direcţia V către Secretariatul General al Securităţii şi anume la următoarele persoane: EINHORN WILHELM, DONESCU DUMITRU, SCHMERLER EMANOIL, MATEESCU NICOLAE, JURICĂ ALEXANDRU.

Aceste persoane, la rândul lor informau asupra mersului acţiunii Direcţia Generală a Securităţii Poporului: BODNARENCO PANTELEI (PANTIUŞA), NICOLSCHI ALEXANDRU (GRUNBERG BORIS), MAZURU VLADIMIR.

Direcţia Generală a Securităţii Poporului, informa ierarhic Ministerul de Interne şi anume: TEOHARI GEORGESCU (TESCOVICI BURĂH) care era ministru, ŞANDOR DEMETER – şef Direcţia Cadre şi JIANU MARIN – secretar general (care acţiona de altfel şi pe teren).

De aici informaţiile erau transmise direct lui GHEORGHIU-DEJ şi prin el Comitetului Central.

În cadrul acestei acţiuni, Directorul închisorii Piteşti, DUMITRESCU ALEXANDRU, primii gardieni: CIOBANU şi MÂNDRUŢ, ca şi cetele de gardieni dintre care s-a remarcat celebrul GEORGESCU, nu erau decât complici la torturi. Ei erau utilizaţi ca unelte criminale în contactul direct cu deţinuţii.

Tot din documentele CNSAS, cele care se referă la simulacrul de proces, în care au fost formal judecate şi condamnate unele persoane din administraţia închisorii Piteşti, am aflat câteva informaţii utile pentru identificarea autorilor din umbră ai reeducărilor prin tortură.

Iată aceste informaţii:

  • Avocatul BACIU ION în apărarea lui SEPEANU TUDOR arată că acesta a sprijinit efectiv această actiune de tortură pentru smulgerea de informaţii de la deţinuţii politici în 1951, dar această acţiune a funcţionat înainte cu doi ani sub NEMEŞ Iosif şi „n-a făcut nimic din proprie iniţiativă ci din ordinul superiorilor săi, colonelul BIRTAŞ, colonelul BACIU, colonelul SĂILESCU care nu apar în proces”.
  • Avocatul SABIN pentru inculpatul MARINA Ion artată că acesta a fost trimis la Piteşti să ia legătura cu ŢURCANU de către NEMEŞ care avea legături dinainte cu ŢURCANU şi care nu apare în proces. “N-a putut să-şi dea seama că ordinul este injust, că a raportat mereu despre cele ce se petrec în penitenciarul Piteşti, ajungând să telefoneze şi la cabinetul ministrului. S-a ordonat o anchetă care nici până azi (16/04. 1957n. n.) nu se ştie ce s-a făcut cu ancheta făcută de colonelul BIRTAŞ, care venind la penitenciarul Piteşti a spus să se pună plasă la grilajul (?) dar nu s-a preocupat de cauzele pentru care s-au aruncat deţinuţii de la etaj, care au murit”
  • DUMITRESCU ALEXANDRU, fostul director al penitenciarului Piteşti din anii 1949-1951, când a primit inspecţia colonelului NEMEŞ IOSIF (spre sfârşitul lunii mai 1949), la întrebarea acestuia „cum se desfăşoară munca de informare declară: „până la venirea D-lui, timp în care m-am folosit de un deţinut venit de la penitenciarul Suceava cu numele de ŢURCANU EUGEN, care mi-a raportat pe la sfârşitul lunii aprilie 1949 că a lucrat cu dumnealui la penitenciarul Suceava. La auzul acestor cuvinte mi-a dat ordin să-l i-l aduc imediat jos. Am dat ordin şi a fost adus jos în biroul meu, unde se afla domnul inspector general NEMEŞ IOSIF, deţinutul legionar ŢURCANU Eugen şi eu am primit ordin de la domnul inspector general NEMEŞ IOSIF să-i las singuri. După ce au discutat împreună circa una jumătate oră, am fost chemat în birou de domnul inspector general NEMEŞ IOSIF şi mi-a dat ordin să-l trimit sus pe deţinutul legionar ŢURCANU EUGEN. După ce l-am trimis, am intrat în birou unde am fost întâmpinat de domnul inspector general NEMEŞ IOSIF cu următoarele cuvinte: „bine ai făcut, poţi să-l foloseşti mai departe că este băiat bun”. (Dosar nr. 494/1956 – Trib. Militar al Reg. II-a Militară. Documentul a fost publicat şi în volumul „Experimentul Piteşti – PERT ’08” de către Aristide IONESCU).

Din declaraţia lui DUMITRESCU Alexandru rezultă clar că NEMEŞ IOSIF l-a „prelucrat” pe ŢURCANU încă pe când acesta se afla în penitenciaruL Suceava…

Fiindcă după Revoluţia din 1989 în cadrul foştilor securişti a apărut o ruptură între cei ce au activat sub Ceauşescu şi cei din timpul lui Dej, am îcercat să valorific această ruptură. Cei de pe timpul lui Ceauşescu au început să-i denunţe pe cei din perioada Dej ca autori ai marilor crime, deci şi ai Piteştiului. De la aceşti denunţători am aflat date interesante în legătură cu originea etnică a autorilor din umbră ai fenomenului Piteşti.

Iată aceste informaţii:

  • Ministerul de Interne era condus atunci de TEOHARI GEORGESCU, evreu pe numele adevărat BURĂH TESCOVICI;
  • Directorul General al Securităţii Poporului: general locotenent GHEORGHE PINTILIE, pe numele adevărat BODNARENCO PANTELEI zis „PANTIUŞA”, evreu cu cetăţenie sovietică;
  • Subdirector, g-ral mr. ALEXANDRU NICOLSCHI, evreu, cu numele adevărat BORIS GRUNBERG;
  • Subdirector,  g-ral mr. VLADIMIR MAZURU, evreu polonez;
  • Director al Secretariatului: mr. WILHELM EINHORN, şi el evreu;

La Direcţia a V-a a Securităţii unde se prelucrau „demascările” de la Piteşti se aflau:

  • Director: col. MIHAI DULGHERU, numele adevărat fiind MIŞA DULBERGER, evreu comunist care a emigrat în Israel;
  • Şef de serviciu: cpt. MATUŞEI ANDRIESCU, numele adevărat fiind MATUSEVICI NATHAN – evreu, anchetator între 1946-1962;
  • Director adjunct: ARITONOVICI SAMUEL (semna ANTONIU SAMI) – evreu, anchetator între 1948-1952, a emigrat în Israel;
  • RĂZVAN SERGIU – evreu, anchetator între 1948-1952; a emigrat în Israel;
  • NEIDMAN GINGOL – evreu, emigrat în SUA;
  • SIMON JAQUES – evreu, emigrat în Israel;
  • RUSU MIRCEA, anchetator între 1948-1956; a emigrat în SUA;
  • DAVIDOVICI LEON (MUREŞAN) – anchetator între 1948-1956; a emigrat în SUA;
  • FRANCO SANDU – evreu, anchetator între 1948-1956, a emigrat în Israel;
  • LEON BARBU – evreu comunist, anchetator între 1948-1956;
  • MARCOVICI TEDY (MICLE) – evreu, anchetator între 1948-1956; a emigrat în Israel;
  • MAHLER WILLIAM – evreu, anchetator între 1952-1956; a emigrat în Israel.

Dintre femeile comuniste evreice, care au îndeplinit funcţia de anchetatoare, au fost identificate: TELEMAQUES FLAMBOLY, SEGAL LUIZA, HOSSU ESTERA, GERSOHN CLARA, HERBERT ESTERA, WINCLER VICTORIA, MATESCU ELLE (MATEESCU ELLE, figurează şi semnează şi ca secretară pe sentinţele de condamnări administrative, preşedinte al comisiei fiind NICOLSCHI). Toate aceste femei, după Piteşti, au emigrat.

Precizez că din unele documente care vizau persoanele încadrate în Direcţia V-a – Cercetări Penale, cunoscută şi sub indicativul UM 0638, în timpul „experimentului Piteşti”, pe cele 45 de posturi de ofiţeri figurau 31 evrei şi doar 8 români, restul fiind greci, sârbi şi alte naţionalităţi.

M-a intrigat în mod deosebit prezenţa pe care am constatat-o la începutul reeducării, pe parcursul ei, dar şi în finalul acţiunii de ştergere a urmelor, a unor evrei comunişti. Astfel, la Suceava, în 1948-1949, când s-a pregătit acţiunea de reeducare, nelipsit pe teren (în închisoare) a fost lt. col. IOAN POPIC, pe numele adevărat POPPIG IANOŞ-ADALBERT, evreu, Directorul Regionalei de Securitate Suceava.

La Piteşti, în timpul, torturilor pe teren s-a aflat lt. col. SEPEANU TUDOR-IANI, directorul Securităţii Bucureşti în 1949, emigrat mai târziu în Israel şi care era ajutat la vremea respectivă de alţi doi evrei, mr. MOISE SENATER şi cpt. AVRAM SOLOMON.

În sfârşit, la execuţia lotului Ţurcanu, pe teren a fost prezent şi a semnat Procesul – Verbal de execuţie, evreul comunist dr. MOISE CAHANE.

Mulţimea de evrei comunişti care apare în analiza făcută, evrei securişti la care au ajuns „demascările” scrise la Piteşti, „demascări” pe care aceştia le-au prelucrat, dispunând, după cum am mai arătat noi arestări şi noi anchete, mi-au întărit convingerea că în experimentul Piteşti a existat pe lângă aplicarea dispoziţiei NKVD NK/003/47 şi o răzbunare a acestor cadre din Securitate. Aceasta şi prin faptul că în reeducare s-a pus accent şi pe batjocorirea simbolurilor şi tainelor creştine, iar Mişcarea Legionară a fost atacată şi denigrată continuu.

Legătura cauzală ce se poate face în această direcţie este că Mişcarea Legionară, de la înfiinţarea ei, s-a declarat adversară a comunismului vehiculat în România prin mulţi evrei.

Trebuie să precizez că nu toţi evreii pot fi învinuiţi de aceste crime, ci numai acei care efectiv au acţionat în Securitate.

Sunt convins că aceste cercetări pentru scoaterea la lumină a criminalilor din umbră care au organizat şi exploatat experimentul Piteşti vor continua, pentru ca toţi vinovaţii să fie cunoscuţi şi condamnaţi de istorie.

| Buciumul

Dictatura Rosie a lui Basescu: Nu va faceti iluzia cresterii economice de 3,5%, daca nu deschideti exploatari de metale

Presedintele Traian Basescu i-a sfatuit, practic i-a amenintat, pe ministri sa-si ia gandul de o crestere economica de 3,5-4%, daca nu au in vedere redeschiderea exploatarilor de aur, argint si cupru, mineritul fiind o supapa pentru crearea de noi locuri de munca. Obligatia guvernului, a spus seful statului, este sa creeze locuri de munca, in conditiile in care deficitele nu pot fi rezolvate cata vreme 4,9 milioane de pensionari sunt sustinuti de 4,2 milioane de salariati.

“Locul unde ne putem replia rapid e mineritul de aur, argint si cupru. Redeschiderea exploatarilor nu necesita subventii. (…) Nu va faceti iluzia cresterii economice de 3,5-4% daca nu deschideti exploatari de metale. si va spun eu – pentru ca se simte si vedem cifrele – incetinirea ritmului de crestere economica exact pe pietele pe care Romania exporta. Va sugerez sa pregatiti un buget pentru anul 2012 care sa n-aiba nicio legatura cu alegerile, ci care sa aiba legatura cu realitatea. si asta inseamna un buget care sa ia in consideratie o crestere de 2 – 2,5%. Dar bazata pe investitii”, a spus Basescu. continuare »

Parintele Justin: Din punct de vedere crestin, avem o deschidere spre marea aceasta Rusie

– Despre Romania, in ce directie vedeti ca ne indreptam?

– Din punct de vedere crestin, avem o deschidere spre marea aceasta Rusie, in ceea ce priveste viata crestina, dar nu vorbesc despre Uniunea Sovietica, vorbesc despre Rusia lui Dostoievski, a lui Tolstoi, a lui Gogol, a lui Serafim de Sarov, Staretilor de la Optina, sau ai Kievului. Cat priveste viata asta a noastra spirituala, din cele doua rele mari care exista – Apusul si Rasaritul – alegem Rasaritul. Dar din punct de vedere geografic si politic, ei cu panslavismul lor urmaresc sa ne supuna. La noi s-a intamplat altceva pentru ca cruciadele, pana la urma, au devenit un pericol pentru lume si pentru ei la un moment dat. Au format Imperiul latin, au format tot despotismul acesta care a iesit din sfera si gandirea crestinatatii. Dar din punct de vedere duhovniceste, cu traitorii pe care ii avem noi in Romania, cu miile de martiri, noi prin aceste valori ramanem independenti, indiferent care ar fi situatia noastra. Poate nicio Europa nu va rezista fara o Romanie. O Romanie totdeauna va avea un cuvant de spus in istorie si o Europa nu se poate integra fara o Romanie. Ca suntem un popor ales, e pericol mare sa spui asa, asa mai spun si jidovii, ca toate blestematiile din lume sunt determinate de poporul ales.

– Despre mass-media ce parere aveti?

Mass-media, saraca, este condamnata la moarte. Ce era la romani altadata circul si painea, asa este si la noi acum. Ii dai circ si paine, ii dai televizor si minciuni politice, l-ai dus cum vrei. Mai pui la pensie cinci lei… si tot asa. continuare »

Mihai Eminescu: Inraurirea fireasca a Rusiei ne este stricacioasa


Rusia nu se multumeste de a fi luat o parte mare si frumoasa din vatra Moldovei, nu se multumeste de a fi calcat peste granita fireasca a pamantului romanesc, ci voieste sa-si ia si sufletele ce se afla pe acest pamant si sa mistuiasca o parte din poporul roman.

Rusia nu a luat aceasta parte din Moldova pentru ca sa-si asigure granitele, ci pentru ca sa inainteze cu ele, si nu voieste sa inainteze decat spre a putea stapani mai multe suflete.

Tocmai pusi fata in fata cu viata ruseasca romanii au inceput a fi cu atat mai vartos patrunsi de farmecul vietii lor proprii, de bogatia si superioritatea individualitatii lor nationale; tocmai fiind pusi in contact cu rusii, romanii erau mandri de romanitatea lor.

E nobil rasadul din care s-a prasit acest mic popor romanesc, si, desi planta nu e mare, rodul e frumos si imbelsugat; cele doua milioane de romani au adunat in curgerea veacurilor mai multe si mai frumoase comori decit nouazeci de milioane de rusi vor putea sa adune candva.

Nu! Inraurirea fireasca a Rusiei ne este stricacioasa, dar ea nu ne poate nimici. Pentru ca sa ne ia individualitatea, Rusia ar trebui sa ne dea alta in schimb, si, cel putin deocamdata, nu suntem copti pentru o asemenea degenerare.

De cate ori rusii se vor pune in atingere cu noi, vor trebui sa simta superioritatea individualitatii noastre, sa fie suparati de acest simtamant si sa ne urasca mai mult si tot mai mult.

Fara indoiala aceasta ura a fost intemeiata pe timpul cand intre Moldova si asa-numita Basarabia comunicatia era libera. Rusii s-au incredintat ca aceasta libertate este primejdioasa numai pentru dansii si pentru aceasta au inchis granitele ermeticeste si au curmat atingerea intre romanii de peste Prut si restul poporului roman.

De atunci si pana acum masurile silnice pentru starpirea romanismului se iau fara de curmare. Administratia, biserica si scoala sunt cu desavarsire rusesti, incat este oprit a canta in ziua de Pasti “Hristos a inviat” in romaneste.

Nimic in limba romaneasca nu se poate scrie; nimic ce e scris in limba romaneasca, nu poate sa treaca granita fara de a da loc la presupusuri si persecutiuni; ba oamenii de conditie se feresc de a vorbi in casa romaneste, pentru ca nu cumva o sluga sa-i denunte; intr-un cuvant, orice manifestatie de viata romaneasca e oprita, rau privita si chiar pedepsita.

Sute de ani, romanii au fost cel putin indirect stapaniti de turci: niciodata insa in curgerea veacurilor, turcii nu au pus in discutie limba si nationalitatea romana. Oriunde insa romanii au cazut sub stapanirea directa ori indirecta a slavilor, dezvoltarea lor fireasca s-a curmat prin mijloace silnice.

Un stat roman inconjurat de state slave poate sa fie pentru vrajmasii poporului roman o iluziune placuta; pentru romani insa el este o nenorocire, care ne prevesteste un nou sir de lupte, o nenorocire, pentru care nu ne mangaie decat constiinta trainiciei poporului roman si nadejdea de izbanda.

extrase din: Mihai Eminescu, Romania in lupta cu panslavismul,
Timpul, iunie 1878