Conform Constitutiei, aurul (si argintul) aflat in subsol apartine Statului, deci noua tuturor.

Proiectul Rosia Montana nu este favorabil Statului, din toate punctele de vedere, economic, cultural, al mediului. Iar in rapoartele sale anuale, inclusiv in raportul pe trimestrul 2 al anului 2011, Gabriel (Canada) recunoste ca nu are bani sa faca constructia minei, daca ar primi aprobarea pentru proiectul Rosia Montana; si atunci, de care “mare investitor strategic” vorbim ? Afacerea trebuie deci abandonata; sustinem acest lucru inca din 2002.

Criza mondiala actuala ne-a adus insa in atentie problema aurului in general:

– Aurul este o resursa cotata la bursa si uzanta este, intr-o economie de piata, ca atunci cand pretul aurului este mic, sa inchizi mina si sa o pui in conservare, iar atunci cand pretul aurului creste, sa o redeschizi.

– Statul a inchis in 2006 toate minele sale de aur ca fiind nerentabile si le-a dezafectat, pregatindu-se pentru cedarea afacerii catre canadieni, actiune premeditata de anumite persoane inca din 4 septembrie 1995, daca nu chiar mai devreme.

– Daca minele de aur ale Statului erau nerentabile poate in 2006, cand au fost inchise, acum, cand datorita crizei mondiale pretul aurului a crescut de la circa 300 USD/uncie in 2003 la circa 1.900 USD/uncie in august 2011 si se preconizeaza ca va ajunge la 2.300 USD/uncie in scurta vreme, Statul trebuia sa redeschida cel putin o mina a sa. Dar minele Statului raman inchise, ca sa provoace presiune, prin muncitorii lasati fara locuri de munca, pentru aprobarea proiectelor RMGC si Deva Gold. Ar trebui facut un calcul: cat pierde Statul roman acum, ca tine minele de aur inchise, in favoarea RMGC si Deva Gold ? si ar trebui imputata suma cuiva. continuare »