Minuni

Foto+ Video: Mărturia unei persoane care a văzut cum vine Sfânta Lumină

Cineva care a vazut cum vine Sfanta Lumina, la Mormantul Mantuitorului din Ierusalim, ne povesteste frumusetea si trairea duhovniceasca a momentului.

Marturie de la Coborarea Sfintei Lumini – foto si video
Explicatii introductive:
Saptamana Patimilor este una foarte sobra in Ierusalim pentru crestinii Ortodocsi. In Joia Mare, in curtea bisericii Sfantului Mormant, Patriarhului Ierusalimului savarseste ceremonia spalarii picioarelor pe un podium special amenajat, unde acesta spala picioarele celor 12 episcopi, in prezenta a sute de pelerini evlaviosi, amintind de smerenia Domnului nostru Iisus Hristos. Slujbele se continua seara cu cele 12 Denii, intrandu-se in Sfanta si Marea Vineri, in care se face procesiune pe Drumul Crucii, pe care l-a parcurs Domnul nostru Iisus Hristos spre rastignire, cu o cruce mare de lemn, in prezenta clerului si a numerosi pelerini. Drumul Crucii incepe de la Biserica Greaca-Ortodoxa de la Pretoriu, unde se afla Inchisoarea Mantuitorului
si se sfarseste la Golgota. Vineri seara are loc Prohodul Domnului cu cele 3 stari, savarsit pe Piatra Ungerii, locul unde Domnul Hristos a fost uns cu miresme si infasurat in giulgiu curat, fiind acoperita de un epitaf pe care se presara petale rosii de trandafir, care se dau de binecuvantare, la sfarsit, credinciosilor. Dupa savarsirea slujbei de Prohod, toti credinciosii sunt evacuati de catre autoritati, din Biserica Sfantului Mormant si nu li se mai permite accesul pana a doua zi. In Sambata Mare, primii care savarsesc slujba de Inviere dis de dimineata, sunt catolicii, dupa care Sfantul Mormant este verificat si pecetluit cu sigiliu de ceara. Pana la ora 12:00 toti asteapta cu nerabdare, cu manunchiurile de 33 de lumanari si incearca sa ajunga cat mai aproape de Sfantul Mormant. Intre orele 12:00 si 14:00 are loc Litia si se inconjoara de 3 ori Sfantul Mormant, pe rand, de catre comunitatile
crestin-ortodoxe la care participa si copti, armeni si arabi crestini.

Doctorul ce a vindecat un copil ce arăta ca arșii de la clubul Colectiv

rp_sf._nectarie.jpg

Când am văzut cum arată Casian la naştere, m‑am gândit: „Cine ştie cât o să stăm în spital!” Eu ni­ciodată nu mi‑am pus problema că el n‑o să mai tră­iască, deşi… medicii erau sceptici.

Dar ceilalţi din familie ce au spus?

Tatăl meu a venit într‑o zi la mine. Unul dintre ginecologi, care‑l cunoştea, i‑a zis că n‑are şanse copilul să mai trăiască. Am văzut după ce‑a stat de vorbă cu el cum s‑a schimbat la faţă tatăl meu. L‑am întrebat: „Tată, ce ţi‑a spus?” Bineînţe­les că pe loc taică‑meu nu mi‑a zis ce‑a vorbit cu medicul. Am aflat mult mai târziu. I‑am spus a­tunci: „Indiferent ce ţi‑a spus, nu‑l asculta! Dum­nezeu are putere mai mare!”

Până la urmă, asta a fost o mărturisire de credinţă.

După naştere, medicii l‑au dat pe prunc cu tot felul de creme, l‑au pus la incubator. Dar, cu toate astea, a făcut o infecţie. Cam la vreo şapte zile de la naştere a început să aibă febră. A făcut septicemie cu Kleb­siella[1], i‑au fost administrate din nou alte an­tibiotice pe vena ombilicală, dar tot nu‑i scădea febra. Nimeni nu ne zicea nimic. I‑am întrebat pe doctori: „Nu se face o comisie? Uite cum arată co­pilul ăsta! De ce nu sunt mai mulţi ochi, mai multe capete care să gân­dească?” Au zis că nu există aşa ceva.

Câteva zile, vreo cinci‑şase zile, a avut febră. Doctorii nu ne spu­neau nimic, că nu ştiau ce să ne spună. Şi rugă­ciunile mergeau, noi ne rugam toată lumea: bu­nici, părinţi… Toţi eram distruşi. Şi pă­rintele nostru du­hov­nic se ruga pentru el. Aveam o cruce de la Ierusalim şi am pus‑o dea­supra in­cu­batorului şi… nu ne‑a mai rămas decât să ne rugăm. Într‑o zi, cam la zece zile de la naştere, m‑au sunat de la terapie intensivă să mă duc să‑l alăptez. Nu mi‑a venit să cred! Că până atunci eu mă mulgeam, dădeam laptele la doamnele asistente şi i‑l administrau cu seringa. Şi nu‑mi venea să cred că pot să mă duc să‑l alăptez. Îi mulţumesc lui Dum­nezeu că am avut şi lapte, că sunt sigură că foarte mult l‑a ajutat laptele, e ca un medicament pentru copil. continuare »

VIDEO – Venirea Sfintei Lumini la Mormântul Mântuitorului de la Ierusalim 2015

A venit Sfânta Lumină!
HRISTOS A INVIAT!

[youtube=https://youtu.be/lJrUto-QwGg] Imaginile transmise de Trinitas s-au intrerupt la cateva secunde de la venirea Sf. Lumini. Următoarea înregistrare este fara acea intrerupere:
[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=5RLzLU-FrTs]

Este de remarcat că anul acesta Domnul şi Dumnezeul nostru ne-a trimis Sfânta Lumină în mai puţin de 5 minute de la intrarea în Sfântul Mormânt a patriarhului Teofil a Ierusalimului.

Imagini din-afara Bisericii Sfântului Mormânt
[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=LlS4YIncBWo]

Inregistrare de la Iași: Hramul Sfintei Parascheva

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=tW4URYwMx18]

Sfânta Cuvioasă Parascheva - icoana 2014Creştinii ortodocşi o prăznuiesc astăzi pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.

A murit foarte tânără, în jurul vârstei de 27 de ani, fără ca nimeni să ştie de sfinţenia ei. S-a întâmplat, însă după ani mulţi, ca aproape de ea să fie îngropat un marinar, iar în felul acesta, să-i fie descoperite sfintele moaşte neputrezite.

De atunci, moaştele Cuvioasei Parascheva au făcut un veritabil pelerinaj prin toţi Balcanii, oprindu-se, în cele din urmă, în Moldova, în anul 1641, când domnitorul Vasile Lupu le-a adus la Iaşi.

De atunci, Cuvioasa Parascheva se află în România şi a dat naştere uneia dintre cele mai importante pelerinaje din întreaga Europă.

Zeci de mii de credincioşi din toate colţurile ţării se află, în aceste zile, la Iaşi, pentru a se închina la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, al cărei hram este sărbătorit marți.

Rândul credincioşilor veniţi să se închine la Sfanta Cuvioasă Parascheva are lungimea de un kilometru. Zeci de mii de pelerini aşteaptă la acest rând.

Timpul de aşteptare a scăzut cu mult faţă de alţi ani, când nevoinţa dura şi câte 12 ore.

Zilele acestea au fost suficiente trei, patru ore de stat la rând.

În cele cinci zile de când a început pelerinajul la Cuvioasa Parascheva se preconizează o prezenţă de 150.000 de pelerini.

Special pentru sărbătoarea Sfintei Parascheva de anul acesta, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi au aduse şi moaştele Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu.

Sfintele Moaşte ale Sf. Mucenic Constantin Brâncoveanu au fost deshumate

Cercetarea arheologică a zonei mormântului lui Constantin Brâncoveanu din biserica Sfântul Gheorghe Nou confirmă descoperirile anterioare, din anii 1932 și 1985, osemintele fiind acelea ale domnitorului sfânt martir, a afirmat vineri dr. Gheorghe Mănucu-Adameșteanu, responsabil șantier arheologic, arheolog expert, într-o conferință de presă desfășurată la Muzeul Municipiului București – Palatul Șuțu.

“În sicriul lui Constantin Vodă Brâncoveanu s-au găsit un craniu și oseminte depuse în formă de cruce. Craniul aparține unei persoane de sex masculin, cu vârsta de cca 60 de ani, care prezintă urmele unei perforații de formă circulară pe osul parietal stâng, produsă de un obiect ascuțit. De asemenea, am putut observa pe partea posterioară a ramilor mandibulari urme ale unor leziuni produse de obiecte tăioase”, a spus Adameșteanu.

El a subliniat că “aceste observații sunt în concordanță cu datele istorice cunoscute despre uciderea domnitorului Constantin Brâncoveanu și cu observațiile realizate cu ocazia analizei antropologice efectuate în anul 1932”.

Afirmația dr. Mănucu-Adameșteanu a fost confirmată și de antropologul Mihai Constantinescu, de la Institutul de Antropologie ‘Francisc I. Rainer’ al Academiei Române.

Potrivit dr. Gheorghe Mănucu-Adameșteanu, au fost descoperite trei sicrie, depuse în cripte amenajate pe latura de sud a naosului lăcașului de cult. continuare »

“Re-înmormântarea” Pr. Gheorghe Calciu sau BOR îngropându-şi (sistematic) talanţii. FOTO exclusiv cu sfintele moaşte

UPDATE: VIDEO: mitr. cretan Teofan decide îngroparea sfintelor moaște întregi ale P. Gh. Calciu Dumitreasa și zice că va face la fel și în cazul Părintelui Justin Pârvu

parintele Calciu - sfinte moaste_8

Materialul de faţă aştepta de ceva vreme să fie scris şi publicat. Până la urmă, decizia a venit în ziua de Sf. Gheorghe, odată cu contemplarea, pe Facebook, a unei fotografii în care pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa apare alături de promoţia 1976 a Seminarului Teologic din Bucureşti (pentru cine nu ştie cine a fost pr. Calciu, vezi: ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Calciu-Dumitreasa). Peste doi ani, părintele avea să fie arestat pentru cele „Şapte cuvinte către tineri”, mărturisitoare de Hristos, într-o lume subjugată de către un regim tiranic, ateu.

Textul meu exprimă un punct de vedere asupra unei istorii pe care o găsesc (cel puţin) halucinantă. Oricine este liber să fie de acord, după cum oricine este liber să nu fie de acord cu observaţiile şi cu concluziile mele, pe care, însă, la rândul meu, sunt liberă să le exprim.

La sfârşitul anului trecut, trupul părintelui Gheorghe Calciu, descoperit cu aspect de sfinte moaşte (întregi), păstrat şi după citirea rugăciunilor arhiereşti de dezlegare (vezi observator.tv/social/razboi-pe-trupul-parintelui-gheorghe-calciu-114232.html ) a fost re-îngropat sub pretextul dorinţelor familiei şi mai ales sub cel al unui „testament” (datat 28 octombrie 2006, vezi Parintele Calciu. Scrisorile testament catre Parintele Justin Parvu) care ar fi aparţinut părintelui.

Curios este că:

„Testamentul” din 28.10 concurează un alt document (datat 12 noiembrie 2006, aşadar posterior celui din 28.10, vezi rostonline.org/rost/dec2006/pr-calciu.shtml), ambele conţinând (şi) dispoziţii privind îngroparea părintelui. O comparaţie între cele două texte poate, însă, lesne conduce la ideea că ele nu aparţin uneia şi aceleiaşi persoane.

Dacă analiza este ajutată şi de o alăturare a „testamentelor” cu alte texte aparţinând pr. Calciu (vezi, d. ex.: Parintele Gh. Calciu: Prefer sa mor aici fara niciun compromis pagină din care se ajunge şi la alte materiale, precum şi textele disponibile la parintelecalciu.wordpress.com/) „testamentul” din 28.10 devine din ce în ce mai suspect de a aparţine mai degrabă vreunui redactor de texte protocolar-fariseice de prin vreo cancelarie, sau altcuiva cu “abilităţi” similare, decât părintelui Gheorghe.

Cuvintele pr. Gheorghe Calciu se supun în mod constant unuia şi aceluiaşi stil, coerent, limpede, ferm, lipsit de orice falsetto curtenesc (după cum era şi omul). Testamentul din 12. 11 cadrează şi el cu acest stil. Cel din 28.10 nu, arătând mai degrabă a fabricaţie care, în încercarea de a imita stilul pr. Calciu, a eşuat izbitor într-un produs de „poetică de curte” adaptată nişei ecleziale (se poate presupune că autorul real al textului nu a avut cum să-şi iasă din propria piele).

Pentru cei care vor aduce observaţia că aceste comentarii ale mele pot fi (des)calificate ca pur subiective, adaug nişte detalii: continuare »

VIDEO – Venirea Sfintei Lumini, Ierusalim, 2014

HRISTOS A ÎNVIAT!


An de an, cu ocazia Paştelui ortodox, credincioşii se bucură de ceea ce ei numesc minunea Sfintei Lumini. Această mare minune se petrece an de an în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, în timpul slujbei de vecernie ce are loc în Sâmbăta Mare, ziua dinaintea Paştelui.

În cadrul ceremoniei, Patriarhul grec al Ierusalimului înconjoară Sfântul Mormânt alături de un sobor de ierarhi şi de preoţi. După procesiune, Patriarhul intră cu 33 de lumânări în Sfântul Mormânt, unde se crede că Lumina Sfântă coboară şi le aprinde. După acest eveniment, Patriarhul iese din mormânt şi împarte Lumina credincioşilor prezenţi în biserică.

Imnele Învierii

de Sfantul Efrem Sirul

1. Pentru noi a venit mielul din casa lui David. Pentru noi a venit din Avraam preot şi arhiereu. Pentru noi S-a făcut Miel, pentru noi S-a făcut Arhiereu. Trupul Său s-a făcut jertfă, iar Sângele Său stropire. Binecuvântată fie plinătatea Ta.

Refren: Binecuvântată fie Înălţarea Lui!

 

2. Pogorât-a fugind Păstorul tuturor căutând pe Adam, oaia cea pierdută. A luat-o pe umeri şi a urcat-o aducând-o Stăpânului turmei. Binecuvântată fie pogorârea Sa!

3. Stropit-a rouă şi ploaie făcătoare de viaţă peste Maria, pământul cel însetat. Şi ca un grăunte de grâu a căzut în iad, înălţându-se ca spic şi pâine nouă. Binecuvântat fie zborul Lui!

4. Cunoştinţa Sa a smuls rătăcirea de la omenirea căzută în pierzanie. Prie ea s-a tulburat şi clătinat cel rău. Peste neamuri şi-a revărsat toată înţelepciunea Sa. Binecuvântat fie izvorul ei!

5. Din înălţime S-a pogorât la noi Puterea dumnezeiască şi din sânul Maicii ne-a strălucit Nădejdea. Din mormânt a răsărit Viaţa şi pentru noi a şezut Împăratul de-a dreapta. Binecuvântată fie măreţia Lui!

6. Din înălţime s-a revărsat ca un râu, şi din Maria a ieşit ca o rădăcină. De pe lemnul crucii a căzut ca un rod şi ca o pârgă a urcat înapoi la cer. Binecuvântată fie voia Ta!

7. Cuvântul Tatălui a ieşit din sânul Său şi a îmbrăcat trup din alt sân. Dintr-un sân în alt sân a trecut şi a umplut sânurile feciorelnice. Binecuvântat Cel ce s-a sălăşluit întru noi!

Continuarea pe site-ul ATITUDINI.

Plâng icoanele Maicii Domnului cât şi ale Domnului Iisus Hristos în Ucraina şi Rusia

Zeci de icoane….plâng toate deodată în Bisericile Ortodoxe din Rusia şi Ucraina. Conform ştirilor transmise în multe Biserici din Rusia, cât şi din Ucraina, Sfintele Icoane ale Lui Hristos şi Maicii Domnului, dar şi ale altor Sfinţi au început să lacrimeze, după începutul crizei din Ucraina. Destui sunt cei ce vorbesc că este transmis un “mesaj din cer”, care ar aduce a semn rău, alţii se închină la icoane şi cer ajutorul şi mila lui Dumnezeu în criza şi haosul creat. Acest fenomen spontan a plângerii în masă a icoanelor nu s-a întmplat de foarte mult timp, întâmplându-se mai ales pe fondul unor catastrofe mari. De exemplu, cum s-a întmplat înainte de revoluția din 1917. Cazuri de plângere a icoanelor au fost observate de curând în Syktyvkar, Pechora, Rostov-pe-Don, Novokuznetsk, Odesa, Rivne, Kiev, Sankt Petersburg și în alte orașe.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=XytJgPkXb9Q]

traducere de pe strangeworlds.at.ua | ortodox.md

Părintele Ilie Cleopa: cele opt pricini de neputrezire a morților

moaste Sf. Ilie Lacatusu

Sunt opt pricini de neputrezire a mortilor:

I. Prima pricina este atunci când veti gasi mort în groapa si carnea a putrezit toata, dar oasele stau prinse între ele ca la copacel. Acela nu-i sub blestem. Acela-i om tare din fire, care nu putrezeste 40-50 de ani. De aceea este asa.

II. Când vei gasi mort în groapa neputred si este exact cum l-ai pus, acela n-a putrezit din cauza pamântului. Este pamânt unde nu putrezeste mortul, daca nu-l muti. Acolo pamântul are chimicale si nu da voie sa putrezeasca nimic.

Aceste neputreziri sunt firesti, dar sunt si putreziri mai presus de fire:

III. Când vei gasi mort în mormânt neputred si carnea pe el este muceda ca buretele si alba, acela este om care a fost blestemat de dumnezeiestile pravile. El a avut canon mare la spovedanie pentru pacate mari si nu l-a facut.

IV. Când vei gasi mort în groapa neputred si este negru si umflat ca toba si partile dinainte nu-s putrede, iar cele dinapoi sunt putrede, acela este blestemat de preot sau de arhiereu.

V. Când vei gasi mort în groapa neputred si n-au putrezit nici hainele pe el, nici sicriul, nimic, nimic, si-i creste barba, cum s-a întâmplat la cel de la Husi, si-i cresc unghiile, acesta a facut nedreptati si a furat. Acesta nu putrezeste pâna nu-l dezleaga un arhiereu. Iar daca îl dezleaga si arhiereul si tot nu se desface, atunci el este blestemat de saraci, fiindca a luat avere de la saraci. Si pâna nu dau neamurile lui înapoi atât cât a luat el, nu putrezeste si tot în iad se munceste si nici arhiereul nu-l poate dezlega.

VI. Când vei gasi mort în mormânt neputred si pielea pe el este ca floarea de bostan, galbena, si limba-i galbena si îi cresc unghiile si-i creste barba si parul, acesta este sub anatema, sub cea mai grea pedeapsa a Bisericii. Acesta, din doua pricini este asa: sau a hulit pe Dumnezeu si pe preoti si s-a lepadat de credinta, sau a trait în preacurvie de gradul I – tatal cu fiica sau baiatul cu mama sa, adica incest. Acestia cad sub anatema, cea mai grea pedeapsa a Bisericii.

VII. Când vei gasi mort în groapa caruia nu i-a putrezit mâna sau piciorul, acela a lovit pe tatal sau pe mama sa si a amarât foarte tare pe parintii sai si a fost blestemat de ei si (nicidecum) nu s-a spovedit la duhovnic de acest pacat si nu a luat dezlegare, când era în viata.

VIII. Iar când vei gasi om neputred si-i usor ca o pana si miroase frumos tare, si-i foarte vesel la fata si face minuni, acelea sunt sfinte moaste, cum a fost si cu Sfântul Ioan Hozevitul la Ierusalim, care l-au gasit dupa 20 de ani, nu numai neputred, dar a facut si minuni.

Iata care sunt semnele la trupurile afurisite:

  • sunt nedezlegate;
  • sunt deformate si urâte;
  • sunt greu mirositoare si prea puturoase;
  • sunt umflate ca toba;
  • provoaca spaima si cutremur privirii.

Iar la sfintele moaste sunt aceste semne:

  • sunt nestricacioase;
  • sunt binemirositoare;
  • sunt uscate si usoare;
  • sunt vesele la vedere;
  • nu provoaca frica, ci bucurie duhovniceasca;
  • izvorasc din ele felurite minuni.

Minune la Mănăstirea Petru Vodă: Părintele Gheorghe Calciu are sfinte moaște întregi

rp_parintele-calciu-sfinte-moaste_8.jpg

La 7 ani de la adormirea întru Domnul a Sfințitului Mărturisitor, Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, urmând tradiția ortodoxă și respectând dorința Sfântului Părinte Justin, a fost deschis mormântul părintelui Gheorghe Calciu. Cu câteva zile înainte de acest eveniment, unui călugăr din mănăstire i s-a arătat în mai multe rânduri părintele Calciu care îi cerea să fie dezgropat. Bucuria a fost nespusă când s-a văzut că trupul părintelui era întreg până la umeri, ca și cum ar fi fost îngropat cu o zi în urmă. Doar craniul și o parte din antebrațe erau oseminte, adică doar oase, în rest trupul era carne și oase de culoare albă. S-a așteptat să treacă puțin timp și să se vadă cum reacționează trupul în contactul cu aerul, căldura. Astfel, în decurs de 3 săptămâni, trupul părintelui s-a stafidit, luând culoarea maro-roșiatic, o culoare de sfinte moaște autentice. Este o evidentă dovadă a sfințeniei părintelui Gheorghe Calciu, mare mărturisitor și martir al neamului, care ar putea declanșa procedura de canonizare. Dar sa vedem ce v-a hotărâ mitr. Teofan în legătură cu îngroparea sau punerea la cinstire a osemintelor Părintelui Calciu.

30 nov.: Sfântul Apostol Andrei – creștinătorul neamului românesc

Sfantul_apostolul_AndreiUluitoarea ipoteza greceasca

Un interviu acordat de ziaristul grec George Alexandrou, autorul uneia  dintre cele mai vaste monografii dedicte Apostolului Andrei (pe care il praznuim pe 30 noiembrie), intitulata “El a ridicat crucea pe geata”, jurnalului ortodox de credinta si cultura “Drumul Emausului” din America, ne dezvaluie un fapt uluitor: Apostolul neamului nostru a folosit “cartierul general” din Scythia Minor timp de 20 de ani!

In urma cercetarilor sale, George Alexandrou a constatat ca, din  uriasul puzzle, reprezentat de teritoriul unde se presupune ca ar fi ajuns Andrei in cele patru calatorii misionare ale sale, lipseste o “secventa” de 20 de ani, cuprinsa intre intoarcerea lui la Marea Neagra din Valaamo (Finlanda) pana la plecarea spre Sinopae si de acolo spre Patras, in Achaia, unde avea sa fie martirizat. Aceasta lunga perioada de timp, conform celor constatate de Alexandrou, Apostolul Andrei ar fi petrecut-o in Dobrogea de astazi, unde isi avea ‘”cartierul general” in Pestera de care traditia i-a legat numele. De aici, ar fi intreprins calatorii evanghelizatoare in restul Daciei, pe Dunare, in sudul fluviului, pe malul Marii Negre, dincolo de Prut si chiar in teritorii mai indepartate. Dupa fiecare asemenea misiuni s-ar fi intors in pestera sa.

«Cartierul general» din Dobrogea, cel mai iubit, dupa Hristos
Alexandrou explica aceasta lunga ramanere a apostolului  in Scytia Minor prin faptul ca s-ar fi “simtit foarte apropiat de daci  deoarece erau monoteisti. Potrivit lui Flavius Josephus, preotii locului erau ca esenienii: virgini, strict vegetarieni, ca ascetii din desert. Societatea daca era foarte libera, femeile aveau aceeasi pozitie cu barbatii, spre deosebire de societatea greco-romana, dacii nu aveau sclavi. De fapt, erau unici in lume la acea vreme pentru ca nu aveau sclavi. Potrivit traditiilor romanesti si descoperirilor arheologice, dacii au devenit crestini datorita Sfantului Andrei insusi, in primul secol. Este firesc sa se fi simtit ca acasa in randul clerului dac si ca ei sa-l fi acceptat rapid si sa fie convertiti”, mai spune jurnalistul grec in interviul amintit. Alexandrou crede ca Apostolul Andrei a iubit acest loc din Scythia Minor mai mult decat orice, dupa Hristos. “Cred ca Dumnezeu i-a oferit asta ca o consolare deoarece a avut calatorii misionare foarte dificile. Avem descrieri ale unor locuri unde nu a fost bine-venit, de unde a fost obligat sa plece. Lucrurile au fost deseori foarte dificile, mai ales cand a fost la slavi, unde sacrificiul uman era inca practicat. Va puteti imagina: Era obosit sa treaca prin astfel de lucruri si cand a venit la daci… unde grecii si evreii erau acceptati in aceeasi masura si unde existau preoti sihastri asceti, se intelege cat de lesne s-a integrat. Putea sa predice, era fericit acolo. De fapt, dacii credeau ca religia pe care el a adus-o nu era numai mai buna decat a lor, ci si o continuare a vechii religii. Au privit religia nativa ca prevestitoare pentru crestinism. Douazeci de ani inseamna mult si se intelege de ce  romanii isi amintesc de el mai mult decat de alte traditii”, mai spune cercetatorul grec. continuare »

Moastele Sfintilor Inchisorilor au izvorat mir in bratele unui copil bolnav din Maramures

craniu-aiud-400x250Un craniu apartinand unui anonim care a murit pentru credinta in inchisoarea de la Aiud (Alba), in timpul regimului comunist, a izvorat mir in casa unei familii din apropiere de Baia Mare, la inceputul acestei saptamani.

Craniul a fost dus spre inchinare respectivei familii, in ziua de miercuri, iar intamplarea s-a petrecut cand copilul bolnav al maramuresenilor l-a luat in brate. Moastele au izvorat atat de mult mir incat copilul a avut doua pete de mir pe haine.

Marturia a fost facuta de scriitorul ortodox Danion Vasile, care timp de trei zile a vorbit in Baia Mare despre cei care (cunoscuti in popor ca “Sfintii Inchisorilor”) s-au jertfit pentru credinta si neam in timpul regimului comunist.

De altfel, nu este pentru prima data cand acest craniu izvoraste mir, o alta intamplare asemanatoare avand loc in octombrie, la Palatul Mogosaia.

Craniul a fost pus intr-un vesmant dupa ce a fost descoperit in gropile comune de la Aiud.

Vlad HERMAN | ziarMM

9 noiembrie: Sf. Ierarh Nectarie. Minunile Sfântului cu o tânără ce trăia iadul deznădejdii

sfantul-ierarh-nectarie„Eu am cunoscut iadul. Sfântul Nectarie m-a salvat!”

În fața raclei Sfântului Nectarie, mâinile se împreunează. Intensitatea rugăciunii ia un fel de strălucire secretă, i se cuibărește omului în suflet și-l încredințează că momentul întâlnirii cu Sfinții e departe de întunecimea veacului. Rugăciunea nu e niciodată mai vie, iar bucuria mărturisirii de minuni îmbracă formă de giuvaier și devine izvorâtoare de credință aprinsă. La vreme de necaz, cerem îndurare. În ajun de prăznuire, dăm laudă. 

Curtea Bisericii „Sfântul Nectarie” e în forfotă. Credincioșii, unul câte unul, vin să-i mulțumească și să-l sărbătorească pe Sfânt. „Niciodată nu am simțit că mă lasă la greu. L-am rugat și m-a ajutat”. Doamna Maria își pleacă pios capul și, asemeni celorlalți, înaintează spre raclă.

Aici am întâlnit-o pe tânăra blondă cu ochi mari. Poartă în palme o poză și din când în când ridică privirea spre cer. „Am avut probleme foarte mari. Eu am fost bolnavă timp de zece ani. Am fost la un pas de moarte”. Povestea Oanei Mihaela e o poveste spusă pe nerăsuflate, e povestea unui suflet care a cunoscut zbuciumul și războiul lăuntric. Acum își mărturisește credința. „De când l-am descoperit pe Sfântul Nectarie, la fiecare acatist, a schimbat câte ceva pentru mine. Face fluvii de minuni”. Se apropie cu nerăbdare și întoarce poza. E imaginea Sfântului. „Mă rog. Mă rog la el neîncetat”. Pare că spusele ei sunt rupte dintr-o carte despre minuni. Continuă fără oprire, cu o mulțumire de a spune, care-i străbate ființa și-i înfrigurează pe toți cei care trec pe lângă ea. „Eu am cunoscut iadul și nu exagerez. Poate că din exterior pare ciudat, dar până nu ajungi să simți pe pielea ta, nu crezi. Nici eu nu am crezut că o să ajung vreodată să spun asta”. Oana Mihaela are 28 de ani. „Am absolvit Facultatea de Informatică, dar până acum nu am reușit să-mi fac un rost”. continuare »

Minune: O icoană a Sfântului Arhanghel Mihail din Rodos a lăcrimat

icoana_arhanghel_mihailLocuitorii din Rodos vorbesc despre o minune, petrecută sâmbătă dimineața (26 octombrie 2013), atunci când au curs lacrimi din icoana Arhanghelului Mihail aflată în biserica cu același hram din vechiul cimitir Ialyssos, Grecia.
Locuitorii din Rodos vorbesc despre o minune, petrecută sâmbătă dimineața (26 octombrie 2013), atunci când au curs lacrimi din icoana Arhanghelului Mihail aflată în biserica cu același hram din vechiul cimitir Ialyssos, Grecia.
La ora 14, Mitropolitul Chiril al Rodosului a mers la locul unde se află icoana, urmând povestirile credincioșilor, pentru a vedea dacă a fost vorba despre o minune sau de un eveniment obișnuit.
Mitropolitul, după ce a verificat ceea ce păreau a fi lacrimi vărsate de Sfântul Arhanghel, a cerut ca icoana să fie mutată din locul unde fusese așezată.
A studiat cu grijă partea din spate a icoanei, precum și peretele pe care fusese pusă pentru a vedea dacă nu cumva umezeala afectase icoana.
După ce s-a lămurit că acest lucru era imposibil, Mitropolitul Rodosului a afirmat că aceasta a fost o minune, și a cerut ca icoana să fie dusă în biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Ialyssos pentru a fi așezată spre închinare, precum și pentru a se vedea dacă schimbarea mediului va opri fenomenul.
O vom duce la biserica cea mare pentru a vedea dacă minunea continuă, le-a spus Mitropolitul Chiril credincioșilor adunați în biserică.
Primele persoane care au văzut icoana plângând au fost femeile care au deschis biserica sâmbătă dimineața și care la rândul lor l-au anunțat pe preotul bisericii.
Părintele Apostolos ne mărturisește că icoana a fost pictată în 1896 și că recent a fost restaurată de către departamentul arheologic.
Icoana continuă să izvorască lacrimi, chiar și în noul său mediu, oprindu-se doar pentru scurt timp, și se spune că și cu o a doua icoană a Arhanghelului Mihail de la aceeași biserică se petrece același lucru.

traducere şi adaptare: Lucian Filip | johnsanidopoulos.com

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=_uo-bixCAiU]

MARE MINUNE: Un craniu de la Aiud a izvorât aprox. 1/2 litru de mir

22 Octombrie 2013: Craniul unui Nou Mucenic anonim din gropile comune de la Aiud a izvorât abundent mir în această dimineaţă la biserica Sfântul Gheorghe construită de Sfântul Constantin Brâncoveanu la Palatul Mogoşoaia

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=9G8gQ9v-04M]

Dupa cum se vede, a curs circa jumătate de litru de Sfânt Mir. Martorii susţin că dimineață brobonea cu putere, după ce mai înainte fusese uscat. Noi am ajuns după câteva ore, când doar transpirau cu Sfânt Mir. Minunea ne aduce aminte de Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir – pe care îl vom prăznui sâmbătă. Harul lui Dumnezeu lucrează și astăzi, ca și în vechime, în Biserică. Sfinții de astăzi nu sunt cu nimic mai prejos de cei din vechime. Totul este să ne hotărâm să le urmăm calea. Mare parte dintre sfinții închisorilor comuniste au fost mireni – asemenea Marilor Mucenici Dimitrie și Gheorghe.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, moaştele vor zăbovi la această biserică până Duminică.

Iată câteva poze şi o filmare (voi reveni cu noi filmări şi date relevante). Am fost la faţa locului şi depun mărturie. Craniul îl ştiu de ani de zile. Mirosea extraordinar şi a fost cinstit nu o dată la conferinţele dedicate noilor mucenici şi mărturisitori. Aseară fusese o conferinţă unde fusese venerat la Târgovişte. Din câte ştiu, aceste moaşte ajută mult împotriva patimilor grele. În filmare se aude la un moment dat cum se chinuie cineva din cauza demonului la apropierea de Sfintele Moaște. Desigur, cu aceste lucruri trebuie să fim discreți. Și totuși, nu pot să nu remarc faptul că în Duminica aceasta s-a citit tocmai pericopa evanghelică despre demonizatul izbăvit de Hristos.

Veniţi să ne veselim de Domnul şi să strigăm Lui cu glas de bucurie!
Marian Maricaru | Dogmatică Empirică