Anti-avort

Azi în Timișoara… Ginecologii refuză să mai facă avorturi pe perioada sărbătorilor

carduri de sanatate distribuite de mediciMedicii ginecologici din vestul țării refuză să scape femeile de sarcinile nedorite. Chiar dacă sunt obligați de lege să facă avorturi, specialiștii de la maternități au decis să pună în aplicare o lege nescrisă, prin care, spun ei, evită comiterea de păcate.

 În repetate rânduri, medicii ginecologi au fost acuzați de creștini că prin avorturi comit crime duble. Cu puțin timp înainte de Crăciun, medicii din Timişoara au decis să pună capăt intervențiilor de acest gen. Practic, timp de trei săptămâni, toate gravidele vor merge degeaba la spitale, pentru că medicii nu vor omorî feții, scrie exclusivtm.ro.

Chiar și conducerea spitalelor aprobă decizia angajaților. Situația s-a repetat și de Paște. La Lugoj, directorul medical al Spitalului “Teodor Andrei” Lugoj, doctorul Mircea Șerpe, susținea atunci că intervențiile ginecologilor se vor face doar în cazurile extrem de  deosebite. Practic, chiuretajele vor fi puse în aplicare doar în condițiile în care viața pacientei este pusă în pericol.

Pauza de la avorturi s-a repetat și cu ocazia Paștelui Ortodox, precum și în zilele cu cruce roșie în calendar.

 

| realitatea.net

Raportul proavort și pro-libertinaj „Estrela” a căzut în Parlamentul European!

manifestatie_impotriva_adoptarii_raportului_estrela_in_fata_sediului_pe_strasbourg_luni_09_decembrie_2013Am scăpat! Doamne ajută! Citiţi şi faceţi cruce! Dacă votul ar fi fost favorabil acestui proiect monstruos, s-ar fi ales praful de cumsecădenia tradiţiilor şi bunelor învăţături moştenite de neamul acesta ce a făcut din satul său leagănul veşniciei şi al înţelepciunii. Şi… s-ar fi răsucit în morminte învăţaţii ce ne-au pus temelie din vremuri de demult!
Iată, însă, ce propunea „Estrela” printre altele:
– învățământ obligatoriu despre sex, masturbare si contraceptie pentru copii începând cu școala primară
– degradarea părinţilor de la statutul de educatori primari ai copilului şi retrogradarea lor la “alte părţi interesate”
– obligativitatea medicilor de a efectua avorturi fără a mai putea apela la libertatea de conştiinţă.
Demn de menţionat, deşi fără nici o putere juridică fiind o recomandare, raportul „Estrela” ar fi fost utilizat de susţinătorii şi promotorii săi ca instrument politic de presiune asupra guvernelor şi parlamentelor naţionale.
Şi, totuşi… ia uitaţi cine sunt cei care au votat pentru Raportul „Estrela” din partea României:
PNL: Norica Nicolai, Ovidiu Silaghi, Renate Weber.
PSD: Victor Boştinaru, Corina Crețu, Minodora Cliveti, Viorica Dăncilă, Ioan Enciu, Ioan Mircea Pașcu, Dan Claudiu Tănăsescu şi Adrian Severin (independent).
P.S. Lasati-ne, domnilor europeni, in ciobania si dorul nostru, lasatin-ne familia, credinta si cartea la capatai. ce de-aia suntem azi vrednicul popor ce, iata, cum confirma cercetarile de ultima ora am nascut cea mai veche scriere din lume si-am mai nascut atatea sute de cetati, si Miorita, si sate ce nu mor de milenii…

| sibiunews

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=jcVZw8ILTM4]

Discurs plin de ură în Parlamentul UE al doamnei Estrela în urma respingerii controvesatului ei raport

Atunci când, imediat după votul în care controversatul ei raport a fost respins în sesiunea plenară a Parlamentului European din această marţi, europarlamentarei Edite Estrela i s-a permis să ia cuvântul, în speranţa că aceasta va accepta înfrângerea cu demnitate, cum o fac de obicei oamenii în astfel de situaţii, mulţumind acelora care au votat în favoarea proiectului ei şi sensibilizându-i pe aceia care n-au făcut-o. Ar fi putut să spună, de exemplu, că data viitoare când i se va cere să elaboreze un text pe tema sănătăţii sexuale şi reproductive va încerca să înainteze o formulare care să beneficieze de un sprijin larg.
În schimb, am fost martorii unei pierderi totale a auto-controlului – o scenă urâtă pentru care nu există precendent în toată istoria Parlamentului European.
Într-o scurt discurs îmbibat cu ură şi frustrare, doamna Estrela i-a acuzat de abuz pe toţi aceia care au îndrăznit să voteze împotriva proiectului său. La acel moment, îmi era chiar milă de ea – totuşi a fost momentul în care i-a căzut masca: acest gen de discurs plin de ură este specific acelora care nu au un argument rezonabil pentru a-şi apăra poziţia şi care, prin urmare, nu au altă soluţie decât să îi atace pe cei a căror poziţii nu le agreează din motive personale. Iată cuvintele ei:
„Deplâng faptul că din cauza câtorva voturi, ipocrizia şi obscurantismul au prevalat asupra drepturilor legale ale femeilor”. continuare »

Cum a ajuns România să aibă 22 milioane de avorturi!

Înainte de a citi articolul despre avort, vă punem la inimă cuvintele d-lui Marcel Bouroș care ne oferă soluția pentru renașterea României și pentru spălarea păcatelor neamului românesc din cauza acestei duble crime – avortul.

Am aflat şi eu în sfîrşit, citindu-l pe Pr. Gh. Calciu, de ce nu sîntem uniţi: „Crede şi iubeşte! Credinţa te face liber, iubirea uneşte.” Să mă iertaţi căci eu v-am iubit cel mai puţin.
Fericirea, bucuria, izbăvirea de necazuri şi dacă vreţi soluţia politică a salvării patriei noastre este la îndemîna şi posibilitatea fiecăruia dintre noi: să ne căsătorim la timp şi să facem copii atît cîţi ne dă Dumnezeu!
Închipuiţi-vă cum se uită Dumnezeu la o familie cu 10 copii, o familie în care volens nolens atât părinţii cât şi copiii nu mai sînt preocupaţi de himerele cu care sîntem intoxicaţi, ci sînt ancoraţi în realul vieţii.
Închipuiţi-vă viaţa unui astfel de cuib, închipuiţi-vă o Românie formată din milioane de cuiburi! Va putea fi ea învinsă de NATO sau Moscova?
Să fim noi înşine un astfel de exemplu, să-i sfătuim pe cei apropiaţi, să creăm în mentalul colectiv admiraţia pentru o astfel de familie, să condamnăm crima avortului, să facem fiecare dintre noi pe lîngă rugăciunile obişnuite acatistul Sfinţilor din închisori!

La Suceava, marşul pentru Viaţa, miercuri, ora 17:30

Din ’89 în România au fost ucişi 22 de milioane de copii prin avort. Suntem un popor pe jumătate în pământ!  Viitorul neamului este în mâinile noastre!

În Suceava sunt ucişi 4 copii în fiecare zi prin avort.
Vino cu noi la marş dacă îţi pasă!

MARŞUL PENTRU  VIAŢĂ

MIERCURI, 30 MAI 2012, ORA 17.30

Punct de întâlnire:  Biserica Sfânta Înviere

Traseu:  – DomPolski – Hotel Bucovina – Palatul de Justiţie – Stadionul Areni – Spitalul Judeţean – Calea Obcinilor – Bulevardul George Enescu –  Strada Mărăşeşti – Catedrală – Cinema Modern – Liceul Ştefan cel Mare – Piaţa Mare – Biserica Sfântul Dumitru: Acatistul Buneivestiri, Cruce de lumânări

Un eveniment organizat de:

A.S.C.O.R.  Suceava
BUCOVINA  PROFUNDĂ
FAMILIA ORTODOXĂ
Fundaţia  Sfinţii Martiri Brâncoveni  şi
Asociaţia Culturală Sfântul Mitropolit Dosoftei

Sub presiunea Fundatiei Rockefeller, Uruguay se pregateste sa legalizeze avortul

Presiunea organizatiilor „umanitare” in directia legalizarii avortului in lume continua. Senatul din Uruguay a adoptat in decembrie, cu 17 voturi pentru si 14 impotriva, o propunere de legalizare a avortului la cerere in primul trimestru de sarcina. Principalul agent de lobby pentru aceasta lege este Fundatia Rockefeller, impreuna cu alte ONG-uri internationale. Secretarul Conferintei Episcopilor Catolici, Gabriela López, a depus marturie in fata Comisiei de Sanatate Publica din Senat in acest sens (citata de LifeNews.com): „Din pacate, aceasta propunere nu este o initiativa a unor legiuitori locali, ci mai degraba una din strategiile promovate la nivel international de institutii care cauta sa manipuleze publicul si oficialii pentru a-i face sa aprobe un lucru in timp ce acestia sunt convinsi ca se intampla de fapt cu totul altceva.”

Principalul initiator al legii, senatoarea Monica Xavier, membra a coalitiei de guvernamant Frente Amplio (Frontul Larg, stanga) si un cunoscut suporter al avortului, a declarat in timpul celor 10 ore de dezbateri din plenul Senatului ca “Noi, parlamentarii, nu suntem cenzori morali (subl. ns.). Nu avem dreptul sa emitem o judecata morala spunand ca femeia care isi continua sarcina face bine, in timp ce cea care nu o continua, indiferent de motiv, greseste.” continuare »

Cum promoveaza marile organisme internationale avortul in lume, dupa programul masoneriei

ONU, organizatie cu doua fete

Fragment din volumul „A Way of Life”, publicat de Societatea pentru Protectia Copiilor Nenascuti, Londra, 2002. Traducere si adaptare: Asociatia Provita Media, www.provita.ro

[Nota red. CV: Analiza, scrisa acum aproape un deceniu, este pe alocuri depasita de evenimente (spre ex. politica Mexico City a fost abrogata de presedintele Obama, cunoscut ca devotat lobby-ului avortist, in a treia zi a mandatului sau) insa realitatea nu s-a schimbat, iar gravitatea problemei s-a accentuat.]

Natiunile Unite

Organizatia Natiunilor Unite a fost infiintata la 24 octombrie 1945, de catre 51 de tari, inclusiv Regatul Unit al Marii Britanii. In prezent exista 189 de tari membre, adica aproape toate tarile din lume.

In preambulul la Carta Natiunilor Unite, documentul care sta la baza acestei organizatii, care a fost semnat la 26 iunie 1945, statele membre s-au angajat sa urmareasca patru scopuri principale. Acestea erau: „salvarea generatiilor succesoare de flagelul razboiului; reafirmarea credintei in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea si valoarea persoanei umane; stabilirea conditiilor in care justitia si respectul fata de obligatiile ce decurg din tratate si alte surse de drept international pot fi pastrate si promovarea progresului social si a standardelor mai bune de viata in cadrul unor libertati mai mari.” [1] continuare »

Ce inseamna sa nu fii in UE: Avortul ramane ILEGAL in Liechtenstein

Locuitorii Lichtensteinului au urmat exemplul printului Alois de Liechtenstein, care se opune avortului, votand impotriva legalizarii acestei practici inumane, in urma unui referendum pe aceasta tema.

Aproximativ 60% din cetateni au mers la vot, dintre acestia 47,7% votand legalizarea avortului, iar 52,3% au respins aceasta initiativa.

in momentul de fata avortul este ilegal in Lichtenstein si se pedepseste cu un an de inchisoare. Initiatorii referendumului doreau legalizarea avortului pana la 12 saptamani.

Avortul este o practica inumana si un pacat in fata lui Dumnezeu. Din orice punc de vedere il privim, acesta ramane tot o crima. Uciderea copiilor nenascuti este impotriva dreptului la viata a oricarei finte umane si nici nu ar trebui supus unui referendum.

| Blog ND

Parintele Nicolae Tanase: Sa stiti ca toate imperiile au cazut cand au lovit maternitatea si au atacat familia!…

– Preacucernice Parinte Nicolae, cum credeti ca sunt receptate ideile Pro Vita in societatea noastra?

– In societatea romaneasca, Pro Vita, pana nu demult, a fost o noutate. Acum nu mai este o noutate, dar nu mai este o problema nici in discutii, nici in aparitii de presa etc. Pentru ca cineva a stiut sa creeze probleme… Creandu-se aceste probleme, omul nu mai are timp sa se gandeasca la viata, la consecintele nenasterii, la consecintele avortului si mai ales la consecintele asa-ziselor anti-conceptionale. Asa ca pro-vita nu este o noutate, dar nici ceva deja cultivat, ceva de care oamenii au deja idee. Uneori se confunda pro-vita romaneasca cu o atitudine continua a miscarii pro-vita internationale, care este agresiva, care blocheaza medicii, blocheaza clinicile, care se culca la pamant – treaba care este interesanta, dar nu este proprie romanilor.

– Cum pot ajunge ideile pro-vita la populatie? Mersul ideilor este zona elitei, elita se adapteaza cu ideile. Si as vrea sa faceti aici referire la presa, la intelectuali si chiar la cler. Ideile ajung in presa, la televizor si ele sunt dupa aceea receptate, ascultate, respinse sau neauzite de mase.

– Daca este sa incep cu presa, depinde de presa. In general, ea face jocul cuiva. Presa independenta este putina. continuare »

Parlamentul polonez analizeaza interzicerea completa a avortului

Parlamentul polonez va lua in discutie, in prima lectura, o propunere de instituire a interdictiei complete asupra avortului.

Propunerea este rezultatul unei initiative legislative cetatenesti pentru care s-au strans 600.000 de semnaturi, fata de minimul necesar de 100.000 cerut de lege. Campania de colectare de semnaturi a fost sustinuta de conferinta nationala a episcopilor catolici si de noul grup parlamentar care reuneste politicieni prolife. continuare »

Avortul nu are binecuvantare! Marturia unei mame, dar si doctor, despre evenimentul tragic de la maternitatea Giulesti

Marturia mea de medic crestin si de mama a unui copil cu dizabilitati

Evenimentul trist si regretabil de la maternitatea Giulesti, m-a indemnat sa scriu aceste randuri. [1]. El nu este decat unul din multe altele care au loc “in tacere” in toate spitalele de obstetrica-ginecologie din tara noastra si cu care s-au obisnuit de mult cadrele noastre medicale.

Doresc ca prin urmatoarele randuri sa  transmit un mesaj care sa opreasca pe viitoarele mame sa ia exemplul negativ al acestei paciente (si nu numai) care a cerut avortarea copilului ei ce suferea de sindromul Down si care, la 6 luni (minim 24 saptamani) putea trai deja in afara uterului, in conditii speciale. Din acest motiv nici nu mai putem vorbi in acest caz de avort, ci de provocarea nasterii unui copil care, apoi, a fost lasat sa moara. Conform definitiei, avortul inseamna “terminarea (oprirea) sarcinii prin orice mijloace, inainte ca fatul sa fie suficient dezvoltat pentru a supravietui[2]. Definitia data de OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) este limitata la terminarea (oprirea) sarcinii inainte de 22 saptamani de gestatie, calculata in functie de data primei zile a ultimei menstruatii si expulzarea unui fat nou-nascut care cantareste mai putin de 500 grame. [3]

Doresc ca mesajul sa ajunga si la medicii ginecologi ,  sa aiba si ei curajul celui care a refuzat avortul, stiind ca legea este de partea lor.[4]

O mama nu poate motiva niciodata o pruncucidere, ( exceptand cazurile in care viata ei este pusa in pericol, dar la Giulesti nu a fost cazul). Grav este si faptul ca mama “arunca” toata vina pe boala copilului iar crima o “acopera” cu o “binecuvantarepentru a-si linisti constiinta. Avortul nu are binecuvantare. Dimpotriva, el poate inchide raiul si sa deschida iadul… Avortul este un pacat de moarte. Prin avort, mama il lipseste pe acest copil de bucuriile vietii, iar ea va suferi inevitabil de sindromul postavort. Acest sindrom este cunoscut in literatura de specialitate ca  “Starea de stress posttraumatic” a carui simptome sunt: renasterea repetata a evenimentului traumatic in amintiri invadante („flashbacks”), vise sau cosmaruri; ele survin intr-un context durabil de „anestezie psihica” si de slabire emotionala, de detasare in raport cu altii, de insensibilitate la mediu, evitarea activitatilor sau a situatiilor care ar putea redestepta amintirea traumatismului. Simptomele se insotesc si de insomnie, anxietate, depresie sau ideea sinuciderii. Perioada care separa aparitia traumatismului de cel al tulburarii poate varia de la cateva saptamani la cateva luni. [5] Din numeroasele consilieri postavort facute de mine in cadrul Proiectului “Pentru Viata”din Cluj-Napoca, acest  sindrom se vindeca foarte greu, doar dupa o perioada lunga de regrete (pocainta), spovedanie si impartasanie […]. Acelasi lucru este valabil pentru toti cei care participa la avort: sot, medic, asistenta, etc, care vor suferi si ei de acest sindrom, recunoscut de ei sau nu. Femeia care a avortat nu se poate pacali pe ea insasi si nici pe Dumnezeu crezand ca a facut voia Lui si ca a trimis copilul in rai…. Acest lucru doar ii va adanci criza si suferinta, fara sansa de vindecare. continuare »

Biserica Ortodoxa Rusa propune sustinerea familiei si limitarea avorturilor! Romania, in schimb, e inecata in sange, facand pe placul iudeo-masoneriei de la Bruxelles

Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Ruse, Patriarhul Moscovei si al Intregii Rusii, Preafericitul Chiril, a facut autoritatilor ruse o serie de propuneri si recomandari referitoare la apararea familiei si copiilor, la ajutorarea copiilor ramasi fara parinti, la sustinerea familiilor numeroase si, nu in ultimul rand, la opozitia fata de avort. Recomandarile au fost facute in ajunul dezbaterilor de catre Consiliul de Stat al Rusiei a problemei cu privire la politicile publice de sprijinire a familiilor, mamelor si copiilor din Federatia Rusa.

Potrivit ziarului “Rossiiskaia Gazeta”, seful Serviciului de presa al Patriarhiei Ruse, pr. Vladimir Vighileanski, a explicat ca “inca din primele zile ale noului an, Patriarhul Chiril doreste sa atraga atentia guvernului asupra familiei”. “Sa presupunem ca astazi acest lucru suna banal, insa familia, copilul reprezinta inceputul inceputurilor, fara de care toate celelalte probleme ale societatii sunt pur si simplu lipsite de sens. Daca sufera familia, se destrama fundamentele societatii. E similar cu ceea ce se intampla organismului fiecaruia dintre noi: daca in vasele de sange exista cheaguri, intregul organism sufera. Iar Biserica, fiind preocupata de sanatatea morala a poporului, nu poate sa nu se adreseze acestui subiect”, a mai adaugat pr. Vighileanski.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse a propus, mai intai, ca Ministerul Sanatatii Publice sa adopte instructiuni potrivit carora medicul sa dea un loc prioritar pastrarii sarcinii si sa nu ia initiative pentru intreruperea ei. De asemenea, a cerut sa se introduca in practica medicala, “dupa exemplul tarilor straine dezvoltate, o perioada obligatorie de asteptare de doua saptamani, de la inregistrarea “Consimtamantului informat”, un document semnat de femeie inainte de avort”. O alta cerinta a fost sa se “excluda efectuarea avorturilor din banii contribuabililor si sa se scoata operatia de avort din sistemul de asigurari de sanatate, cu exceptia cazurilor de pericol direct pentru viata mamei”. continuare »

Perspectiva creştină asupra avortului

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

“Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. Te voi lăuda,
că sunt o făptura aşa de minunată” (Psalmul 138)

Avortul – rana de moarte a iubirii

de preot Ilie Moldovan

nu-avortuluiA vorbi despre avort înseamnă a ne referi, potrivit moralei ortodoxe, la cel mai mare păcat pe care îl poate săvârşi cineva în lume. La începutul creştinismului, trei păcate erau considerate a fi cele mai grave: apostazia, uciderea şi desfrânarea. Avortul se pare a fi sinteza acestor trei păcate laolaltă şi încă ceva mai mult. E ultima pecete a condamnării la dispariţie a iubirii conjugale. În înţelepciunea Sa negrăită, Dumnezeu a hotărât ca un prunc, înainte de a vedea lumina zilei, să petreacă vreme de nouă luni în sânul maicii sale. Acest sân îi este adăpost şi hrană, pavăză şi mijloc de aparare în faţa oricărei primejdii. Trupul mamei, sânul matern, este, fară îndoială, cel mai sigur loc ce poate ocroti o fiinţă umană. E şi templul iubirii celor doi soţi. Căci asemenea unei providenţe divine, acest sân oferă, aşa cum se exprimă profetul Isaia, „un loc de scăpare în încercări, un liman în vremea furtunii şi o umbră în plină dogoare” (XXV, 4). Dar mama, căreia i s-a încredinţat ocrotirea copilului, îşi trădează această îndatorire, care îi revine prin căsătorie, omorându-şi propriul ei odor. Uciderea se savârşeşte tocmai în acest loc, în care este prezentă, într-un chip deosebit, mâna lui Dumnezeu. Sfinţii Părinţi ai Bisericii Răsăritene spun că, prin lepadarea voită a copilului, păcatul pătrunde în vistieriile vieţii. Chiar şi din punct de vedere raţional, ridicând o problemă ca aceasta: „suntem sau nu suntem încă în prezenţa unei fiinţe umane?”, înseamnă să prejudiciem întrebarea. Faptul în sine priveşte adevărul că Dumnezeu însuşi intenţionează să creeze o făptură omenească şi că această făptură, apărută în sânul mamei, este prin avort, în mod deliberat, privată de viaţă, iar acest lucru nici nu este altceva decât un asasinat. Orice crimă este un ultragiu adus persoanei şi trupului omenesc, nici una însă nu se aseamănă cu pruncuciderea, care secătuieşte tezaurul vieţii, distrugând familia şi ruinând neamul.

Atitudinea Bisericii Ortodoxe faţă de avort

Ortodoxia este creştinismul unei religii luptătoare. Ea nu se mulţumeşte cu descoperirea răului, cu formularea unei judecăţi de valoare, care spune răului pe nume, respectiv nu e împăcată cu declararea avortului drept crimă, şi încă una din cele mai abominabile. Misiunea ei este de a condamna, dar tot misiunea ei este de a salva. În cazul de faţă, ea nu are numai menirea de a trezi conştiinţa credincioşilor din comunitatea bisericească, arătându-le tuturor în ce constă păcatul avortului şi care este gravitatea lui, ci are şi îndatorirea de luptă, cu metodele şi forţele ei proprii, pentru respectarea celui dintâi şi poate cel mai sfânt drept ce revine fiecărui om din lume şi anume acela de a se naşte.Biserica condamnă avortul în numele lui Dumnezeu Atotţiitorul care a rânduit apariţia vieţii omeneşti în clipa creaţiei: „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său” (Facerea I, 27); în numele Domnului Savaot, care a îngrădit această viaţă, pe Muntele Sinai, cu porunca: „Să nu ucizi” (Ieşire XX, 13); dar mai ales în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos care, venind în lume, şi-a vărsat propriul Său sânge şi a înviat din morţi, pentru ca omul „viaţă să aibă şi mai multă să aibă” (Ioan X, 10).

Venind în apărarea copilului, din momentul conceperii sale, Biserica creştină încă de la apariţia ei, a avut de spus un cuvânt definitiv şi categoric cu privire la avort. Ea a proclamat, cea dintâi în istoria omenirii, într-un mod absolut, înainte de „Declaraţia drepturilor nenăscutului de la Geneva”, din 1922, înainte de „Declaraţia privind drepturile copilului”, din 1959, ca şi de „Convenţia privind drepturile copilului” din 1988, protecţia supremă de care trebuie să se bucure copilul, mai înainte de orice. La această oră, în care bilanţul unui sfârşit de secol ne avertizează că, în societatea noastră de tip european, post-creştină şi deplin secularizată, sub auspiciile industriei avortului, crima colectivă s-a generalizat. În oricare ţară, bunăoară, cu aproximativ două zeci de milioane de locuitori, sunt omorâţi prin avort peste un milion de copii. În faţa acestei situaţii, creştinii zilelor noastre, nu pot să rămână în expectativă. E momentul să se întrebe dacă mai există un drept al copilului. După cum este momentul să ştie ce au de făcut, înanite de a cădea sub osânda generaţiilor viitoare. Dar mai înainte încă sub osânda lui Dumnezeu.

Avortul în perspectiva responsabilităţii şi a culpei

Cuvântul „avort” derivă din latinescul aborior, termen opus lui orior (a naşte) şi înseamnă „a muri” sau a dispare prematur. Important, deocamdată, este aceea că prin acest termen se exprimă ideea morţii premature. Dar moartea la care se referă poate să fie un fapt, după cum poate să fie un act. Vorbind despre un fapt, atunci când avem de a face cu un avort involuntar, care nu-i nici provocat şi nici prevăzut. De aceea, el nu poate fi decât o întâmplare profund regretabilă. Câta vreme nu priveşte voinţa liberă a cuiva în săvârşirea ei, se înţelege că nu poate fi vorba despre nici un fel de responsabilitate. Dimpotrivă, atunci când avortul este premeditat şi voit, el nu mai este un fapt, ci un act. Fie că este savârşit de mamă cu scopul de a scăpa de copil, fie ca este comis pentru a-şi salva sănătatea, avortul este un act voluntar şi ca atare condamnabil.

De data aceasta responsabilitatea atârnă de femeia în cauză, dar revine, după gradul de participare la înfăptuirea lui, şi soţului, după cum revine tuturor celor care, într-un fel sau altul, incidental sau profesional, contribuie la săvârşirea acestui act. Mijloacele prin care se realizează acest act reprobabil sunt mai multe şi de diferite feluri: provocări mecanice, administrări de substanţe avortive, intervenţii chirurgicale, etc., scopul tuturor însă, rămâne acelaşi. Oricum s-ar face, avortul este, în cazul acesta, un act voluntar, iar efectuarea lui priveşte nemijlocit porunca: „Să nu ucizi”. Sfânta noastră Biserică nu vede în el simplul fapt al morţii, ci suprimarea violentă a unei vieţi omeneşti. Numind această faptă „omor” sau „ucidere”, consideră că este încărcată cu întreaga răspundere a unei acţiuni condamnabile pe pământ şi în cer. Canonul al doilea al Sfântului Vasile cel Mare, de exemplu, numeşte pe femeia ce a săvârşit avortul „ucigaşă”, precizându-i, astfel, răspunderea şi vina, după cum are în vedere şi o vină corespunzătoare complicilor ei.

Noţiunea de ucidere, ce se cuvine să o avem în vedere atunci când ne referim la avortul voluntar, nu poate fi despărţită de aceea de vină sau culpă. Vina, însă, la rândul ei, este de mai multe feluri. În legătură cu avortul putem aminti de două feluri de culpă: culpa religios-morală şi culpa criminală. Prima priveşte eul personal şi spiritualitatea sufletului din primul moment al conceperii copilului în sânul matern, iar al doilea dreptul omului de a se naşte. Aflându-se amândouă în atenţia Bisericii, le vom analiza pe rând.

Motivele religios – morale ale condamnării avortului de către Biserica Ortodoxă

Calendarul Bisericii Răsăritene cunoaşte patru sărbători care prăznuiesc nu doar naşterea, ci chiar zămislirea unora dintre sfinţi. Bunăvestirea este însăşi sărbătoarea conceperii Mântuitorului în pântecele Maicii Domnului. Pentru a intra în istorie, Fiul lui Dumnezeu Însuşi se supune unei legi a firii, întrupându-se în sânul feciorelnic al Mariei, cu nouă luni înainte de naşterea Sa. Aşadar, orice prunc, chiar şi numai de o zi, odată conceput în trupul mamei, are în el un suflet sau, după cuvântul Scripturii, „duh de viaţă”. Căci ceea ce s-a petrecut în paradisul dintâi, mai precis, în ziua a şasea a creaţiei, când Dumnezeu a făcut pe om, se petrece şi în trupul femeii mame. Chiar umbletul Domnului Dumnezeu, care se preumbla în adierea serii în grădina raiului, poate fi pentru noi o imagine care să ne arate, într-un mod tainic, felul în care ia fiinţă sufletul copilului în sânul matern. Adresându-se propriilor ei copii, mama Macabeilor se exprimă astfel: „Nu ştiu cum v-aţi zămislit în pântecele meu şi nu v-am dat eu duh şi viaţă şi închipuirea fiecăruia nu eu am întocmit-o” (II Macabei VII, 22). Existenţa, în sânul mamei, a unei „suflări de viaţă”, din ceasul conceperii, datorită unei intervenţii divine creatoare, este pentru gândirea ortodoxă un adevăr absolut. De aceea şi orice atentat asupra fătului odată conceput este un atentat asupra unui om întreg, format din suflet şi trup. Sfântul Grigorie de Nissa, făcând o comparaţie cu bobul de grâu care cuprinde în sine toată specia plantei respective, spune că „nu e drept a zice nici că sufletul e înaintea trupului şi nici că trupul e fără suflet, ci amândouă au unic început întemeiat după raţiunea lui cea mai înaltă, în voia primă a lui Dumnezeu”.

Biserica Ortodoxă, pornind de la adevărul întrupării, înţelege că naşterea unui prunc este o taină a colaborarii lui Dumnezeu cu părinţii. În acelaşi timp, însă, ştie că numeroase date ale observaţiei noastre curente, corecte şi oneste, pot fi elemente de seamă, care să aducă un spor de înţelegere la cunoaşterea acestei taine, întrucât se înscriu în ordinea descoperirii sau a revelaţiei naturale. E vorba despre acele date care, înainte de a constrânge conştiinţa, într-un anumit fel, constrânge raţiunea de a le constata şi accepta.

(extras din „Adevărul şi frumuseţea căsătoriei. Teologia iubirii II”, Alba Iulia, 1996, pp. 230 – 245)

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=UeUfSvIARqE]

vizitaţi Dreptul la viaţă şi Adevărul despre avort