anti-fracturare hidraulică

Pungești sub asediul Chevron: 13 TIR-uri au adus sonda, cu ordin de a trece și peste cei care se opun

A VENIT O PARTE DIN  SONDA La miezul noptii au început sã soseascã TIR-urile care transportau sonda la Pungesti. Peste 150 de sãteni au încercat, fãrã succes, sã opreascã masinile. În zona Pungesti au fost adusi cateva sute de jandarmi, care au luat din nou sub protectia lor zona unde Chevron va instala prima sondã de explorare a gazelor de sist din România, încercuind si blocând zona de siguratã nationalã. Drumul judetean spre Pungesti este blocat de jandarmi.

Situatia la Pungesti s-a tensionat din nou, în cursul acestei nopti. Venirea sondei care va începe explorarea gazelor de sist în satul Silistea, comuna Pungesti a scos din nou sãtenii în stradã, alertati încã de asearã de zvonul cã vine sonda. Zvonul s-a adeverit si de la miezul noptii un început sã aparã primele TIR-uri care transportau componente ale sondei ce va fi, începând de astãzi, instalatã la Pungesti. Pânã la aceastã orã au trecut în jur de 13 TIR-uri. În jur de 150 de sãteni din satele Armãsoaia si Silistea s-au alertat, au iesit în stradã sã blocheze trecerea masinilor dar nu au avut nicio sansã, ele circulând cu mare vitezã. În jurul orelor 4.00, sãtenii au vrut sã incendieze un camion cu piese ale sondei dar acesta a trecut în mare vitezã. Constantin Pâslaru, unul din liderii Miscãrii de Rezistentã din Pungesti a fost la un pas sã fie cãlcat de un camion, în fata cãruia s-a asezat, dar a sãrit în ultima clipã în sant, soferul neavând nicio intentie de a opri. Sãtenii au taxat fiecare masinã care a trecut spre zona unde Chevreon are lucrãrile începute, huiduind si aruncând cu pietre. continuare »

Gazele de șist pierd teren: La Războieni au fost interzise de Consiliul Local. Shell renunță la astfel de exploatări pe plan mondial

După “lupte seculare”, Consiliul Local Războieni, județul Neamț, a interzis exploatarea gazului de șist prin metode neconvenționale (fracturare hidraulica).
Între timp, compania Shell renunță la exploatarea gazelor de șist în urma unor pierderi însemnate. Citiți pe shaleenergyinsider.com.

Urmăriți acest film marca Gasland despre viața în Wild West Oil Boom: https://blog.gaslandthemovie.com/?p=480

CHEVRON forează la Pungești după apele subterane. 30 000 litri pe zi vor fi folosiți pentru exploatarea gazului de șist

Iată încă o păcăleală, marca Chevron!

 Avansarea lucrărilor la sonda de explorare din Pungesti scoate la ivealã ilegalitãtile comise de societatea care efectueazã lucrãrile. Evident, institutiile abilitate sã ia mãsuri nu miscã un deget pentru a nu deranja investitia “strategicã”. În fapt atât oficialii Chevron cât si cel mai înfocat avocat al firmei, presedintele Dumitru Buzatu, au sustinut cã apa folositã în procesul tehnologic va proveni din surse externe. În acordul de mediu, eliberat de APM Vaslui, se precizeazã cã Chevron va folosi apa pe care o va cumpãra, în baza unui contract, de la Aquavas Negresti. Este vorba de peste 30 de mii de litri pe zi, întreaga cantitate fiind transportatã cu cisternele! Totusi, la mai bine de 3 luni de la începerea lucrãrilor la Pungesti, nu a fost semnat niciun contract cu Aquavas Negresti! În schimb, pe perimetrul concesionat la Pungesti se foreazã în cãutarea apelor subterane. Mai mult decât atât, în contractul tip semnat de Chevron si proprietarii terenurilor concesionate se specificã faptul cã vor fi folosite apele subterane!

“Prima sondã de explorare va fi amplasatã în extravilanul comunei Pungesti, la 650 de metri de localitatea Silistea si 950 metri de satul Pungesti. Suprafata totalã pe care se va întinde platforma de extractie este de 20.298 metri, iar forajul se va face la o adâncime de 3.000 de metri. continuare »

Românii din Austria și Italia au protestat duminică împotriva exploatării gazelor de șist din România

Pentru a 5-a duminică consecutiv, românii din diaspora au fost alături de cei din țara mamă în lupta contra exploatării abuzive a gazelor de șist. Cinste lor că nu au uitat de unde au plecat și că își iubesc pământul strămoșesc, chiar dacă se află pe tărâm străin. Exemplul lor poate fi urmat și de românii din alte țări, dar mai ales de românii din țară, care ar trebui să iasă cu zecile de mii în stradă.

Protestul de la Viena (23 feb.)

Protestul de la Milano

Juriștii iau atitudine: Gazele de şist explodează, iar cei loviți vom fi noi

gaz de sist explozieExplodează gazele de şist? Mă tem că da, iar dacă o vor face, sigur cei loviţi de explozie vom fi noi, toţi.

„Ţineţi cu poporul toţi, ca să nu rătăciţi!” Astfel de fraze geniale se nasc în mintea oamenilor doar la momente de mare efervescenţă socială, de mare „emoţiune”, ca să mă exprim în limba anului 1848, an în care Simion Bărnuţiu a rostit fraza de mai sus şi care este valabilă atâta timp cât vor exista popoare.

Iată că gazele de şist şi proiectul de la Roşia Montană produc acum o stare de mare temere, de frământare, de revoltă care cuprinde o parte tot mai mare de ţară: Vaslui, Constanţa, Bîrlad, Arad, Bihor, Timiş, Alba, Bucureşti, şi sigur vor urma şi alte zone. Companiile care vor să exploateze aceste gaze ne asigură că nu este absolut nici o problemă de poluare. Cum au interes în cauză şi ştim că în ţări mult mai puternice şi dezvoltate s-au produs catastrofe ecologice, nu-i putem crede. Pe guvernanţii noştri actuali nici atât, câtă vreme au încălcat, fără scrupule, contractul social cu noi. Când erau în opoziţie şi strigau tare, tare că proiectul de la Roşia Montană şi exploatarea gazelor de şist sunt proiecte poluante, murdare, că ei le vor sista, i-am crezut şi i-am trimis la putere, iar după aceea, fără nicio jenă, susţin aceste proiecte, au încheiat contracte de concesiune pentru gazele de şist, se dau de ceasul morţii să pornească proiectul de la Roşia, împotriva voinţei marii majorităţi a românilor, dar şi în ciuda tuturor studiilor făcute de specialişti, a experienţelor altor state, a indiciilor, a elementelor care demonstrează că ele nu trebuiesc făcute. Nu-i deranjează nici protestele disperate ale oamenilor. Trimit jandarmii să rezolve problema. Poate şi râd de noi.

Pentru că noi, juriştii, suntem, de obicei oameni de atitudine, nu putem să nu intrăm în arenă ca să analizăm câteva probleme juridice care se pun şi sper că vom reuşi, împreună, să dezlegăm în folosul nu doar a celor aflaţi în pericol iminent, dar şi a noastră, pentru că toţi vom fi afectaţi într-un fel sau altul. Îndeplinim astfel şi porunca marelui paşoptist ardelean.

Se discută dacă aceste gaze sunt sau nu incluse printre bogăţiile de interes public, naţional ale subsolului şi care constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice, conform art. 136 din Constituţie şi dacă sunt incluse în sfera de reglementare a art. 1 din Legea nr. 238/2004, Legea petrolului. Se poate argumenta şi într-un fel şi în altul, după bunul obicei al juriştilor. Alin. 3 al art. 1 din Legea nr. 238/2004 enumeră limitativ felurile de gaze naturale la care se referă,iar cele de şist nu se regăsesc printre ele. Dacă se voia includerea lor în categoria gazelor naturale, nimic nu-l oprea pe legiuitor să o facă în mod expres. Legile trebuie să fie clare şi să nu lase loc de interpretări după bunul plac al fiecăruia. În anul 2004 nu era pe tapet exploatarea acestor gaze, astfel că în mod cert legiuitorul nu le-a avut în vedere, deci ele nu sunt cuprinse în reglementarea acestei legi. Dacă textul folosea doar noţiunea de gaze naturale, fără a le enumera limitativ, se putea aprecia că ele sunt incluse în această categorie, dar câtă vreme ele nu se regăsesc printre cele indicate expres de text, nu putem adăuga la lege. continuare »

Cea mai mare ruşine a României: Dictatura de la Pungeşti

Sub ocupaţie

Cea mai mare ruşine a României: Dictatura de la PungeştiFebruarie, 2014. După o jumătate de oră de mers de la Vaslui, se zăresc deja primele case din Pungeşti. Ninge frumos şi totul e alb, ca într-o poveste. Acolo, aproape de intrarea în comună, văd staţionând pe mar­gi­nea drumului o maşină a poliţiei rutiere. La plecarea din Bucureşti, un coleg de breaslă m-a sfătuit să am grijă, pentru că de vreo trei luni, de când cei de la Che­vron s-au instalat aici, Pungeştiul e sub asediul poliţiei şi al jandarmilor şi că sunt zile în care nici un “musa­fir” nu e lăsat să intre în comună. Am zis că e o exage­rare, că după 24 de ani de democraţie, într-o Românie europeană, aşa ceva nu-i posibil. Şi totuşi, acum, când văd maşina poliţiei la intrarea în comună, încep să fiu puţin îngrijorat. Să fi bătut degeaba atâta drum? Merg încet, apropiindu-mă de primele case. Poliţistul mă vede, coboară hotărât din maşină şi-mi face semn să opresc. “Actele la control, vă rog! Doar permisul şi bu­le­tinul”. Îi întind documentele. Le studiază atent, cu privirea încruntată, fără să scoată o vorbă. Deschide apoi o agendă, transcrie meticulos datele din actele mele, face câţiva paşi în faţa maşinii, notează numărul de înmatriculare şi se întoarce lângă mine, zicându-mi cu glas tăios: “Luaţi actele. Cu ce treabă pe-aici?” Îl privesc uluit, străduindu-mă totuşi să rămân calm şi să îi răspund politicos cine sunt şi ce vreau. Mă ascultă plic­tisit, cu privirea opacă şi aspră. “Ce s-a întâm­plat?”, îl întreb indignat, fiind aproape sigur că mă va în­toarce din drum. “Nimic. Doar nişte măsuri spe­ciale. Puteţi merge”. Îmi întoarce enervat spatele şi pleacă, zbârlit de frig, către maşina lui. Răsuflu uşurat şi pornesc către Siliş­tea, primul sat din co­muna Pungeşti. Pe drum, nici ţipenie, nici o urmă de picior prin zăpada proaspăt aşter­nută. Curţile sunt pus­tii, doar ici, colo, mai latră nişte câini hăme­siţi. Înaintez încet şi parcă alunec tot mai mult într-o poveste de-acum o sută de ani. Peste tot, doar case din lut, pricăjite şi strâmbe, gârbovite de veacuri şi vopsite în culori ţipătoare. Văd câteva coşuri fu­megânde, singurul semn că satul e lo­cuit. Cea mai mare ruşine a României: Dictatura de la PungeştiÎntr-una din curţi stă agăţat de crean­ga unui copac un steag tricolor. Lângă el, flutură o pânză albă pe care stă scris cu vopsea “Stop Chevron!”. La câteva case mai încolo, un alt tricolor atârnă chiar deasupra porţii, iar lângă el, aceeaşi lozincă scrisă pe o bucată de pân­ză. Peste drum, la fel, un steag şi o pancartă cu “Stop Chevron”, agăţate de streaşina casei. Pe măsură ce înaintez, văd tot mai multe curţi cu stindarde. Flu­tură agăţate pe garduri, în copaci sau pe acoperişuri. Opresc maşina în faţa unei curţi cu steagul la poartă. Nu apuc să cobor, că deja văd ieşind din casă o femeie vânjoasă şi rumenă în obraji. Des­chide poarta şi mă întâmpină zâmbi­toare, ghicind parcă cine sunt şi ce vreau de la ea. Deodată, o huruială asurzitoare ne acoperă vorbele. Un camion uriaş tre­ce pe lângă noi în viteză, spulberând toată zăpada din drum. “Cară balast la Chevron”, îmi spune femeia cu năduf. “Trec zeci de camioane d-astea pe zi, până târziu, la miezul nopţii, de se cu­tre­mură tot satul. Să mergeţi prin sat să vedeţi case crăpate, cu pereţii gata să cadă. Cine plăteşte toate astea? Che­vron? Ponta? Nimeni nu vine să ne as­culte şi pe noi…” Vorbele îi vin de-a valma, cu o furie grea. Cade o clipă pe gânduri, apoi îmi zâmbeşte din nou. Mă invită în casă, că tocmai a pus pe cuptor nişte turtă. “Scuzaţi deranjul, aşa-i la noi, viaţa mai aspră.” O cheamă Maria Dediu şi are 40 de ani. Trăieşte în casa asta împreună cu soţul şi fata ei de opt ani, Miruna. “Îmi zice mereu: «Mamă, iar am visat cum îl bat jandarmii pe tata». Are zile când pur şi simplu îi e frică să meargă singură la şcoală, că se întâlneşte cu jandarmii pe drum. E plină comuna. Bântuie toată ziua de colo până colo, se fâ­ţâie cu dubele lor şi filmează tot ce mişcă. Noi n-avem voie să umblăm în grupuri mai mari de trei, patru persoane, că imediat vin şi ne iau la întrebări. Dacă apare vreun străin, îl ur­măresc peste tot. As­ta, dacă reu­şeşte să in­tre în sat. Ce să vă zic, trăim într-o adevărată te­roare. Suntem, cum s-ar spune, sub ocu­pa­ţie. Că nici tă­tarii, nici turcii, nici ruşii nu ne-au făcut aşa rău cum ne fac nemernicii ăştia. Cum vine asta, dom­nule, că vă văd om cu carte, unde-aţi mai pomenit jan­darmi ro­mâni să apere o firmă străi­nă şi să ne terori­zeze pe noi, români de-ai lor?”

Răscoala

Cea mai mare ruşine a României: Dictatura de la PungeştiIntrăm direct în bucătărie, unde e cald şi miroase a plăcintă. Mă invită să iau loc şi-mi promite o porţie mare de turtă cu dovleac, imediat cum e gata. Zâm­beşte mereu, se bucură sincer de vizita mea. Ziarişti n-au venit decât atunci când se organiza vreun miting, când era rost de scandal. E bine şi aşa, dar nimeni n-a venit până acum să-i întrebe şi de viaţa lor de acum, de prigoana în care trăiesc, să afle cu adevărat de ce nu vor ei să vină Chevron-ul aici. Sunt mulţumiţi aşa, cu traiul ăsta amărât, n-au nevoie de sondele lor, de gaze­le lor de şist. Ştiu şi ei ce înseamnă “extracţie prin fracturare hidraulică”, s-au informat, au cerut părerea specialiştilor, au văzut pe internet ce-au păţit alţii de la gazele astea, prin alte ţări, cum le-au otrăvit apa şi le-au stârpit pământul, că nu mai ieşea nici fir de buru­iană din el. Aici, în Pungeşti, e apă din belşug, din trei în trei case vezi o fântână. Oamenii au, slavă Domnu­lui, pământul mănos şi animale multe în bătătură, că doar din asta trăiesc. Cum să vină cineva aşa, nitam-ni­sam, să pună stăpânire peste destinele lor şi să le otrăvească apa? Cum să stea ei şi să aştepte liniştiţi o nenorocire ca asta? “Ce-or fi zis ei? «Ia mai dă-i în­colo de amărâţi, că-s proşti grămadă şi îi păcălim noi repede.» Chiar îmi zicea într-o zi un jandarm: «Bă, pentru ce vă luptaţi voi atâta? Nu vedeţi că sunteţi vai de capu’ vostru de sărăntoci?» Nu-i adevărat. I-am zis să vină să vadă ce avem noi în cămară. Că noi mâncăm numai ce-i sănătos, lapte, brânză, ouă, car­ne, totul proaspăt şi natural, în timp ce el mănâncă numai plastic şi otrăvuri de la supermarket. N-a mai zis nimic, rânjea aşa, ca prostu’. E adevărat, noi nu ne permitem vile sau excursii prin nu ştiu ce ţări. Dar avem şi noi bucuriile noastre şi ne place să trăim aşa. Uite, chiar ieri a fătat vaca noastră un viţel de toată frumuseţea. Nu ştiu dacă mă înţelegeţi, dar asta înseamnă o mare bucurie în viaţa noastră”.

Calvarul din Siliştea a început astă-toamnă, când Chevron a adus primele utilaje pentru instalarea son­dei de explorare. Sătenii auziseră că va începe cândva daravera, dar nu ştiau exact când. Încă din august um­bla zvonul că cei de la firma americană Chevron ar fi bătut palma cu Mircia Vlasă, primarul comunei. Ba chiar că ar fi cumpărat un teren de-al lui pentru insta­larea sondei, lucru confirmat mai târziu. Tot atunci au început să apară prin sat nişte oameni ciudaţi, care umblau din poartă în poartă şi împărţeau tot felul de lucruri. Şepci, tricouri, pixuri, abonamente la nu ştiu ce ziare, ori chiar sarmale şi cutii cu iaurt. “Păi iaurt ne trebuie nouă?”, sare plină de furie Maria. “Când aproape la fiecare casă oamenii au cel puţin o vacă în ogradă? Normal, aşa ceva ne-a enervat foarte tare, mai ales când am văzut că după ce îţi dădeau toate cadourile astea, te puneau să semnezi într-un tabel că eşti de acord cu explorarea gazelor de şist, în comună. Ăi mai bătrâni şi fără carte au semnat. Au mai semnat şi alţii, care habar n-aveau ce-s alea gaze de şist. Dar cei mai mulţi s-au oţărât tare la domnii ăia, că au fugit mâncând pământul, nu alta. Şi nici că s-au mai în­tors”.
Şi totuşi, pe 16 octombrie dimineaţa, pe strada prin­cipală a comunei au început să apară câteva cami­oane uriaşe, care cărau tot felul de monştri din fier. Oa­menii s-au alarmat imediat. S-au adunat chiar aco­lo, la marginea câmpului, şi s-au aşezat în genunchi pe şosea, blocând trecerea camioanelor. În nici jumă­tate de oră, au apărut, ca din pământ, sute de jandarmi înarmaţi până în dinţi. “Nu ştiu de unde au adus aşa repede atâta oaste. Le-au trebuit şase ore ca să-i sal­veze pe oamenii ăia căzuţi cu avionul în Apuseni, şi la noi au venit imediat. Sute de jandarmi, pentru câţi­va amărâţi care stăteau în genunchi şi se rugau să fie lăsaţi în pace, să nu îi otrăvească cu porcăriile lor”. Maria era acolo. Îşi aminteşte că simţea un curaj cum n-a mai avut niciodată. Nu a ştiut până atunci cât de uniţi şi puternici pot fi nişte ţărani amărâţi ca ei şi cât de mici pot deveni în faţa lor ditamai guvernanţii, care le chinuie zi de zi viaţa. Imensa ei bucurie n-avea să dureze însă prea mult. Jandarmii au reuşit să încer­cu­iască grupul de protestatari şi să-l împingă pe margi­nea drumului, eliberând accesul camioanelor. În urma îmbrâncelilor, au fost răniţi şapte oameni, doi dintre ei, mai bătrâni, foarte grav. Aşa s-a încheiat primul epi­sod al unei răscoale care avea să transforme în scurt timp comuna Pungeşti într-o zonă de război. “De-atunci, noi nu mai avem deloc linişte. Suntem trataţi ca ultimii infractori, păziţi zi şi noapte de zeci de jandarmi. Vă rog să mă credeţi, la Pungeşti, adică acasă la noi, ne simţim de la o vreme ca într-un lagăr de concentrare”.

Înăbuşirea răscoalei

Pe soacra ei o cheamă la fel, Maria Dediu. Are 70 de ani, e scundă şi slabă ca un ţâr şi trăieşte singură într-o casă veche de-un secol, cu prispa într-o rână şi acoperişul gata parcă să cadă. În odaia ei, toţi pereţii sunt plini de icoane. Se roagă dimineaţa şi seara, câte o jumătate de ceas, şi citeşte mereu, înainte de culcare, câteva versete din Noul Testament. Noaptea, când tre­ce pe drum vreun camion spre Chevron, sare ca arsă din pat şi îşi aruncă privirea din nou la icoane. Casa se zguduie din toate colţurile, fereastra tremură gata să se spargă, dulapul o ia parcă din loc şi ea stă aşa, cu ochii la Maica Domnului, şi se roagă în şoaptă, cu dis­perare, ca şi cum atunci ar trăi ultima clipă a vieţii ei. “Domnule, noi ne simţim foarte rău. Aşa, deodată. Nu ne mai putem odihni nici noaptea ca lumea, de când stăm cu atâta grijă şi frică în spinare. Că am şi eu nişte ani şi am trecut prin multe, dar aşa ceva n-am pomenit nici în poveştile moşilor mei. Au venit vrăj­maşi mulţi, de ne-au luat tribut, ne-au chinuit în toate felurile, doar că nimeni n-a îndrăznit să ne ia şi pă­mân­tul ori să ne otrăvească apa. La noi, chiar prima­rul a vândut pământul străinilor ca să scoată gazele astea din el. Şi treaba asta nu-i aşa, un fleac, cum ţi-ai vinde vaca din bătătură. Ăsta e necaz mare, că ne-a vândut tot satul, cu tot cu oamenii ăştia amărâţi care l-am votat. Cu Ponta la fel e socoteala, că şi pe-ai lui tot noi i-am votat, după ce ne-au amăgit că ei nu vor gaze de şist. Iaca, acum şi-au schimbat gândul şi ne-au vândut şi ei ca pe nişte dobitoace la iarmaroc”. Oamenii din sat îi spun bătrânei “terorista”, pentru că aşa mică şi slabă cum e, stă mereu în linia întâi a baricadei, în luptele lor cu scutierii, ocărându-i neîncetat pentru toate relele pe care le fac. A ră­mas viu în me­mo­ria oamenilor un anume mo­ment, în care ea l-a întrebat pe unul dintre jan­dar­mii mai înfo­caţi dacă îşi mai aduce aminte pentru cine a depus jurământul. “Zi, măi, băiete, când ai îmbrăcat uniforma asta, pentru cine ai depus jurământul? Pentru România? Sau pentru ame­ricani? Şi-atunci, de ce ne baţi pe noi, româ­nii?” Mai povesteşte lumea că în vreme ce ea îl muştru­luia de zor, jandarmul acela fioros ar fi rămas smirnă, fără să cli­peas­că măcar, şi parcă deoda­tă ar fi lăcrimat puţin. Maria nu a lipsit de la nici un pro­test, a fost acolo şi atunci când era cel mai greu, în ploa­­ie sau ger, ori când jan­darmii snopeau cu bătaia. A rămas uneori chiar şi noaptea, adăpostindu-se alături de cei­lalţi oameni într-un cort uriaş, pe care l-au întins chiar în fa­ţa Chevron-ului. Acolo era ta­băra lor, a ţăranilor răsculaţi care au înfiinţat ad-hoc aşa-nu­mita “Mişcare de rezisten­ţă de la Pungeşti”. Stăteau zi şi noapte acolo, încercând să atragă atenţia lumii întregi că în satul lor se petrec abuzuri greu de imaginat. Iar Maria cea scundă şi slabă, terorista comunei, era parcă îngerul lor păzitor. Le ducea zi de zi de-ale gurii, pături sau haine mai groase, ceaiuri şi leacuri celor care dădeau semne de slăbiciune ori osteneală prea mare. Îmi povesteşte toate as­tea cu smerenie în glas şi cu o anume tristeţe. Pentru că, din păcate, tabăra lor nu mai este. Într-o noapte geroasă, pe 2 de­cembrie anul trecut, scutierii au năvălit peste ei pe ne­aşteptate şi i-au călcat în picioare. Era vreo patru dimi­neaţa. Maria dormea liniştită, în vreme ce satul era invadat de jandarmi, peste o mie la număr, aduşi într-o misiune fulger, din mai multe oraşe din ţară. Deo­dată, casa ei ho­dorogită s-a zguduit iar. Nu, nu mai erau camioane. Era un vuiet sinistru, de parcă luase foc tot satul. De undeva, de departe, se auzeau ţipete şi un tropot greu, ca de copite de cai, iar aici, în faţa casei, era agitaţie mare. A pus numai­decât o hai­nă pe ea şi a ieşit afară. Drumul era plin de scu­tieri, zeci, poate sute. Stăteau înco­lonaţi de-a curmezişul dru­­mu­lui, cu căştile pe cap şi cu bastoanele pregătite, gata ori­când de atac. În faţa lor, la vreo doi paşi, câţiva oameni cu feţele năucite de furie ţipau şi huiduiau din toţi rărunchii. “Jandarmeria apără hoţia!” Nimeni însă n-avea îndrăz­neala să facă un pas înainte. Scutierii împânziseră satul. Au blocat toate drumurile şi toate văile dimprejur, pentru ca acolo, la tabăra lor din faţa Chevron-ului, să nu mai poată ajunge nimeni.

În timpul ăsta, alţi jandarmi s-au ocupat doar de cei rămaşi peste noapte la cort. În doar câteva minute, au distrus totul, fără nici o împotri­vire. De cum a ieşit în stradă, Maria a înţeles care era planul lor. S-a apropiat de cordonul de scutieri, încer­când cu ma­re curaj să treacă prin­tre ei. “Lăsa­ţi-ne, maică, să ajungem la ai noştri! De ce ne ţi­neţi aici? Ca să nu vadă ni­meni cum îi că­să­piţi voi cu bătaia?”. Nici n-a ajuns bine lângă ei, că au îmbrâncit-o ca pe o pă­puşă de paie. Femeia asta mărunţică şi slabă ca un ţâr zăcea lată pe drum, la picioarele scu­tie­rilor. Nu s-a lovit ea prea tare, dar gestul ăsta a necăjit-o cum­plit. Cum s-o azvârle ca pe o stâr­pi­tură, chiar aici, aca­să la ea? Mă priveşte în ochi şi-mi zâmbeşte amar. “Aşa a fost, batjo­cură mare. Îmi pare rău de ochelari, că de la smu­citura aia mi-au că­zut şi s-au făcut ţăndări. Şi iaca, acum văd aşa, ca prin ceaţă, că n-am avut bani să-mi iau alţii. Şi braţul ăsta mă mai doa­re oleacă de la umăr, că am căzut pe el. Ei, dar astea-s nimicuri, du­re­rea cea ma­re a rămas aici, la su­flet. Că abia după ce ne-au nă­buşit ei răscoala a por­nit adevă­rata prigoană. Trăim astăzi, în satul nos­tru, ca nişte prizonieri de război, la fel cum tră­iau oamenii ăia amărâţi din Siberia. Poliţia şi jan­dar­mii fac legea aici. Cum ieşi din ogradă, gata, te controlează la acte, te iau la întrebări, unde mergi, ce faci. Ne filmează tot tim­pul, ca pe hoţi, au umplut satul cu amenzi şi dosare penale, cred că sunt o sută de oameni cu necazul ăsta pe cap. Şi băiatul meu are vreo trei amenzi. Una că a stârnit lumea la răscoală, alta că a tulburat liniştea publică şi încă una, că n-avea număr de înmatricu­lare la căruţă. Fac orice ăştia, doar ca să sperie lu­mea, să nu mai iasă nimeni în stradă. De la primărie au ame­ninţat că le iau ajutoarele sociale dacă mai protes­tea­ză. Păi cum să trăieşti aşa, cu spaima asta pe spinare?”. Oftează greu, lăsând privirea resem­na­tă în jos. Pentru ea, nu mai e poate aşa necaz mare, dar pentru tinerii satului, viitorul e ca un coşmar. “Dacă nu se schimbă nimic, peste câţiva ani, comu­na asta o să dispară. O să ră­mână numai deşert”.

Prigoana

Constantin Spiridon are o mică fermă cocoţată pe un deal, la nici un kilometru distanţă de terenul pe care va fi instalată sonda. Acum câţiva ani, a obţinut prin agenţia SAPARD vreo opt miliarde de lei vechi, a mai împrumutat de la bancă încă cinci miliarde, şi a pornit investiţia. Astăzi e aproape convins că au fost bani aruncaţi. De când a aflat că la Pungeşti va fi am­plasată o sondă pentru gaze de şist, toate proiectele lui s-au năruit. “Eu am, cu tot cu viţei, vreo 50 de animale. Zilnic produc aproape 600 de litri de lapte. Consum două tone de apă în fiecare zi. Păi ce fac eu cu toată munca mea, dacă se otrăveşte apa, mai ales că am ferma aşa aproape de sondă? Nimeni n-a venit să ne explice, să ne dea o garanţie, o asigurare, ca în caz de vreo nenorocire, să ştim că cineva ne va des­păgubi cumva. Nu, au venit hoţeşte, fără să ne spună nimic, tratându-ne ca pe nişte dobitoace”. Anul tre­cut, pe 16 octombrie, s-a alăturat şi el celor care au blocat în genunchi calea de acces a camioanelor cu utilaje. A stat faţă în faţă cu jandarmii, sperând că până la urmă măcar se va găsi cineva să stea de vorbă cu ei. Nici pomeneală. Au fost îmbrânciţi cu sălbăti­cie şi aruncaţi pe marginea drumului. “În toată îm­bul­zeala aia, unul dintre jandarmi m-a lovit cu pum­nul în piept. A dat tare, ca într-un sac de box. Am că­zut pe spate şi n-am mai ştiut nimic, până când m-am trezit la spital. Eram cu toţii şapte oameni răniţi. A doua zi, se zvonea că prefectul ar fi dat ordin să fim cu toţii externaţi, pentru că ieşise vâlvă mare, că la Pungeşti oamenii sunt omorâţi în bătaie. Dar eu nu eram bine deloc şi m-au transferat la un spital din Iaşi”. Astăzi, face un tra­tament special, cu un medicament scump, pen­tru subţierea sânge­lui. Din cauza loviturii, s-a ales cu nişte chea­guri de sânge în zona ini­mii. În fiecare dimi­neaţă se trezeşte trans­pi­rat fleaşcă, respirând greu şi cu dureri mari care pornesc din piept şi se întind pe tot braţul stâng. “Asta e demo­cra­ţia în România. Acum trăim sub ocupaţia jan­darmilor, ca după un război în care am fost înfrânţi. Peste tot con­troale, peste tot poliţie, iar acolo, la poarta Chevron-ului, perma­nent stă o «regină», adică maşina aia mare şi blindată a jandar­me­riei, în timp ce dincolo de gard se lucrează de zor, se pregăteşte tere­nul pentru instalarea sondei. De când are voie Jandarmeria Ro­mână să păzească o fir­mă străină? Sau să-l apere pe primar de ce­tă­ţenii care l-au votat? Fata mea a primit două amenzi şi-au amenin­ţat-o la Vaslui cu puş­că­ria, pentru că instigă lumea la răscoală. Sunt zeci de dosare penale şi amenzi. Dacă ne adu­năm cinci oameni pe stradă, imediat suntem luaţi la întrebări. La ma­gazinele din Siliştea sau Pungeşti, ăia de-au participat mai des la proteste nu pot să cumpere nimic, nu le dă nici cu bani. Spu­neţi-mi şi mie, ce fel de Românie e asta?”.

Trupele lui Satana

Cea mai mare ruşine a României: Dictatura de la PungeştiÎl cheamă Gheorghe Muntea­nu şi are 80 de ani. “Astăzi se îm­plinesc 29.322 de zile de când m-am născut chiar aici, în casa asta din Pungeşti”. Râde ghiduş, spunându-mi că aşa îi place lui de la o vreme, să-şi numere zilele. A trăit vremuri grele, războiul, foa­me­tea din ’46, colectivizarea, dic­tatura lui Ceauşescu. Dar nicio­dată n-a fost mai rău ca acum, când ştie că peste câţiva ani, satul ar putea să dispară. Pe 16 octom­brie a fost şi el lovit în îmbulzeala aia cu jandarmii. După ce au fost încercuiţi şi împinşi pe marginea străzii, a încercat să iasă de-acolo, stre­curându-se printre picioarele lor. “Eu sunt cardiac din 2007. Dacă mă supăr oleacă sau mă apucă vreo teamă, inima mi-o ia la fugă, se duce cu 170 de bătăi pe minut. În ziua aia, când m-am văzut prins în lanţul ăla de jandarmi, m-a luat deodată o ameţeală mare şi am dat să ies. M-am târât printre picioarele lor şi i-am rugat să mă lase, că nu mă simt prea bine. Unul din ei mi-a zis «Stai moşule, aici!» şi mi-a izbit un genunchi chiar în capul pieptului, că nu mai puteam deloc să respir. Atâta mai ţin minte, că pe urmă nu m-am trezit decât la spital, când aveam nişte tuburi pe mine. Îmi aduc aminte că a venit o asistentă mai voinică şi mi-a zis aşa: «Era să mori, tataie!». Că mai bine muream decât să trăiesc calvarul ăsta care a venit peste noi”. De atunci, îi e frică să mai iasă pe stradă. Cum vede un jandarm, inima lui o ia din nou razna. Şi sunt mulţi, foarte mulţi, e imposibil să ieşi pe drum şi să nu-ţi iasă măcar unul în cale. “Trupele lui Satana”, zice cu lacrimi în glas. “Aşa am ajuns. Să ne lovească cei ce ar trebui să ne apere”. Aşa că stă numai aici, în ograda asta sărăcăcioasă, cu grijile şi amintirile lui. De cinci ani, are femeia bolnavă de alzheimer şi el o îngrijeşte ca pe un copil. O schimbă de haine, o spală, îi dă să mănânce. “Ne-am luat acum 61 de ani. Am trăit frumos împreună, era o mândreţe de femeie. Acu, dacă-i aşa bolnavă, nici măcar n-am cu cine să mai împart gândurile”. În­toarce privirea la ea şi zâmbeşte amar. Îmi arată apoi nişte fotografii vechi, să văd cum era ea în tinereţe sau cum arăta satul lor atunci când trăiau liniştiţi. “Domnule, să ştiţi de la mine, satul ăsta nu mai are viaţă lungă. Şi aud că-s mai multe aici, în Vaslui, unde vor să scoată gazele astea. Şi când o să încea­pă, atunci să vezi, c-o să ne otrăvească pământul şi toate văile astea o să fie un pustiu. Eu poate n-o să apuc nenorocirea asta, dar tinerii o să rămână ca nişte orfani. Toţi domnitorii pe care i-am avut au cău­tat să apere Moldova noastră. Numai ăştia de-acum au pus-o pe tavă străinilor şi-au învrăjbit românii între ei. Să le fie ruşine, că n-au nici un Dum­nezeu!”
Uneori, noaptea, casa lui hodorogită se zguduie din toate încheieturile, şi-atunci sare din pat îngrozit, crezând că-i cutremur. Nu, nu e decât un alt camion care aduce material pentru sondă. Pe urmă, o vreme, nu mai poate să doarmă. Stă întins în pat şi îşi numără iar zilele de când s-a născut, ca şi cum ar vrea să afle cât i-a mai rămas de îndurat.

Epilog

Încă mai ningea când am pornit spre ieşirea din Pungeşti. Drumul era la fel de alb, neatins de nici o urmă de om. Doar o maşină de patrulare a jandar­milor mai trecea încolo şi încoace, lăsând dâre negre în urmă. Mergea încet, chiar foarte încet, atât cât era nevoie pentru ca jandarmul din dreapta şoferului să poată filma nestingherit tot ce-i iese în cale. Nu m-au cruţat nici pe mine, m-au filmat tottimpul, de când am venit în Pungeşti. Mă filmează şi acum, la ple­care. Trec pe lângă mine, în sens opus, apoi se întorc şi parcă ar vrea să mă însoţească din urmă, până la ieşirea din ultimul sat al comunei. În jur, nici ţipenie, curţile oamenilor sunt pustii, totul e alb şi încremenit. O nelinişte stranie îmi dă parcă ghes să mă grăbesc, să ies cât mai iute din decorul ăsta apăsător. În urmă, ceva mai departe, văd din nou maşina jandarmilor. De data asta, încep să mă tem. E o teamă pe care par­că am mai simţit-o, care vine din amintirea unui coş­mar pe care-l credeam dispărut. Da, ştiu acum, e aceeaşi teamă şi apăsare grea pe care le simţeam când­va, zi de zi, când toată România trăia sub teroa­rea feroce a Securităţii.

| formula as

Schitul Rădeni al Mănăstirii Petru Vodă asaltat de zeci de mașini ale Prospectiuni S.A. și ale Jandarmeriei. Sute de localnici protestează

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=RfjAUMPFO9s]

SONY DSC

ex-press.ro: Cu o nesimţire demnă de invidiat, şmecherii de la societatea Prospecţiuni SA (foto 1: masina Prospectiuni SA fotografiata de noi in apropiere de Schitul Sfanta Parascheva din localitatea Radeni) aparţinând magnatului mafiot Ovidiu Tender, pun în pericol aducţiunea de apa de la Timişeşti, judeţul Neamţ, atentând la viaţa şi sănătatea nu numai a celor 300.000 de locuitori din Municipiul Iaşi, adica a celor care beau apă de la robinet, ci a mai mult de jumătate din cei 800.000 de locuitori ai judeţului Iaşi conectaţi la sursa de apă de pe malul râului Moldova.

Se întâmplă asta, pentru că, angajaţii firmei mai sus amintite au început de câteva zile, în mod illegal şi fără a cere acordul locuitorilor din zonă, prospecţiunile lor explozive, detonând zeci de kilograme de dinamită, pentru a descoperi zăcămintele de gaze de şist din comuna Urecheni, judeţul Neamţ, aflată la doar câţiva kilometri în aval de puţurile de la Timişeşti.

Efectele nu au întârziat să apară, localnicii resimţind cutremure de mică intensitate, ceea ce înseamnă că nu va dura mult până se va deranja falia mare, lucru recunoscut chiar în documentele pe care cei de la Prospecţiuni le-au depus la Primăria Urecheni şi în care se recunoaște că sunt “zone <<geologice>> cu geologie complicata” asta ca să nu se scrie negru pe alb că faliile geologice sunt foarte sensibile în această zonă şi că oricând se pot repeta fenomenele catastrofale din localitatea Izvoarele judeţului Neamţ, unde casele unei întregi comunităţi obşteşti stau să se prăbuşească, iar apa din fântâni şi izvoare nu mai este potabilă!

Se mută Pungeştiul în Neamţ?

Zeci de maşini, inscripţionate Prospecţiuni SA, au fost văzute, prin Piatra Neamţ, seri la rând, pe parcursul săptămânii trecute, iar prezenţa lor a trezit spiritul civic al menţenilor care au început să-şi pună întrebări şi să caute singuri răspunsuri. De ce singuri? Pentru că autorităţile judeţene nu ştiu nimic despre subiect. Atât subprefectul Vlad Angheluţă, aflat la cârma instituţiei cât timp prefectul este în concediu medical, cât şi Emilia Arcan, vicepreşedintele CJ, au afirmat că nu au fost înştiinţaţi despre vreun fel de prospecţiuni care s-ar face în Neamţ. Emilia Arcan a văzut şi protestarii, vreo 20, care s-au adunat ieri în faţa Teatrului Tineretului, dar nestăpânind subiectul a preferat să nu-şi dea cu părerea.

În schimb, primarii din comunele în care se vor face prospecţiuni au fost înştiinţaţi direct de către Romgaz, încă de la sfârşitul anului trecut. Însă nici ei nu ştiu prea multe despre tehnologiile care se vor folosi şi dacă acestea vor afecta mediul în vreun fel. Ion Surdu, primarul de Mărgineni, s-a declarat încântat de ideea de a apărea din nou sonde în comuna sa: “Eu ştiu că este vorba despre gaze naturale, nu despre gaze de şist, aşa că nu cred că vor fi probleme din partea oamenilor. Noi am mai avut sonde şi ne-am bucura, pentru că acum 7 ani aduceau cam un miliard la bugetul local, ceea ce pentru comuna noastră era foarte bine. Eu cred că mai sunt zăcăminte de gaze în Mărgineni. Să vină să le descopere, să le exploateze, noi ne bucurăm!”.

 “ Lista localităţilor în care se vor face prospecţiuni

 “Romgaz este deţinător al Acordului de Concesiune aprobat prin H.G. 23/2000, în baza căruia desfăşoară activităţi de explorare pentru hidrocarburi acumulate în zăcăminte convenţionale în perimetre de lucru din Transilvaniei, Moldova, Muntenia şi Oltenia”, se arată în comunicatul Romgaz, postat pe site-ul instituţiei. “În scopul cercetării în detaliu a condiţiilor de acumulare şi localizare a zăcămintelor de hidrocarburi din Platforma Moldovenească, începând din luna noiembrie 2013 se derulează contractele de lucrări nr. 1667/13.08.2013 şi 1666/13.08.2013 încheiate în urma unei proceduri de licitaţie publică cu compania S.C. Prospecţiuni S.A. în baza căruia se înregistrează date seismice 2D şi 3D. continuare »

Campanie românească anti-gaze de șist la Viena

AU FOST IMFORMATI ROMANII ORTODOCSI DIN VIENA DESPRE PERICOLUL EXPLOATARII GAZELOR DE SIST PRIN FRACTURARE HIDRAULICA , care si-au exprimat dezacordul PRIN SEMNĂTURI.

Razboieni și Tupilați au câștigat o nouă luptă, poate și ultima cu cei de la Prospecțiuni SA

razboieniintalnireRazboieni si Tupilati au castigat o noua lupta cu cei de la Prospectiuni SA care au venit prea tarziu sa explice oamenilor ce cauta. Desi cei de la Prospectiuni SA nu au venit singuri ci insotiti de prefect si autoritati, nu au reusit sa schimbe absolut cu nimic parerea localnicilor, ba cred ca mai rau au stricat lucrurile.
Situatia conflictuala creata in aceste comune este exclusiv rezultatul greselilor de imagine si comunicare a firmei Prospectiuni SA, care a crezut ca daca are “tot sprijinul si atentia cuvenita” de la tovarasul Culita Tarata este de ajuns. Consideram ca daca localnicii ar fi fost respectati si compania de prospectiuni se ingrijea putin de propria imagine, conflictul ar fi putut fi evitat cu eleganta deoarece nu e prima oara cand se fac astfel de activitati in Neamt.
Autoritatile au venit cu ideea de a aplana un conflict, dar vazand ce zic acei oameni simpli si sinceri au plecat dandu-le dreptate caci situatia nu era deloc cum au vrut sa o creioneze unii care ziceau ca totul e pus la cale de oameni rauvoitori, deoarece la aceasta intalnirea au vorbit oameni imposibil de manipulat incepand cu tarani simpli, o maicuta, un preot, chiar si o judecatoare, etc.Finalul discutiilor a culminat cu plecarea celor de la Propsectiuni SA in huiduielile prelungi ale localnicilor.
Ramane totusi intrebarea ce se intampla oare cu statul de drept, caci indiciile de comitere a faptelor cu caracter penal abunda incepand cu lasarea de substante explozibile nesupravegheate pe terenurile din comuna si pana la afectarea panzei freatice.
Lucrurul cel mai urat care a iesit la iveala cu ocazia acestor evenimente a fost acela ca parlamentarii, senatorii si alesii judeteni ce ar fi trebuit sa reprezinte aceasta zona nu au venit macar sa vada ce au de zis acei oamenii.
Multumim localnicilor care ne-au contactat si au tinut legatura cu noi in permanenta si ne-au sprijinit in relatarea cat mai complexa a evenimentelor din zona Razboieni si speram ca am reusit la randul nostru sa-i ajutam cu ceva.
Multumim de asemenea si entitatilor media din Neamt si reprezentantilor posturilor nationale care din motive doar de ei stiute au refuzat implicarea in acest subiect, ceea ce a facut  sa atingem strict pe aceste evenimente un numar atat de mare de cititori din toata tara si de peste hotare incat ne este frica sa il facem public sa nu fim luati de mincinosi.

OPINII LOCALNICI

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=ZzH33st_3Vo]

DESFASURAREA INTALNIRII

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=knmwHaI8hkQ]

Iosub Robert | Ziar Piatra Neamt

VIDEO: Prospectiuni SA – demonstratie de tupeu si minciuna sub privirile ingaduitoare ale autoritatilor nemtene

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=zxGfVUvPyxI]

Dupa ce la Razboieni un copil s-a impiedicat vineri cu schiurile de firele la capatul carora era atasat explozibil, am mers si noi sambata la fata locului sa vedem despre ce e vorba, mai ales ca cei de la Prospectiuni SA au anuntat ca vin sa dezamorseze respectivii explozibili.
Ce am vazut si filmat  noi iar autoritatile nemtene nu vor sa vada sub nici o forma ?
1. Am vazut explozibili ingropati in locurile unde se joaca copiii fara sa existe absolut nici un semn care sa indice pericol sau cineva care sa pazeasca zona.
2. Am vazut explozibili plantati la 3 metri de o apa curgatoare.
3. Am vazut explozibili montati din 5 in cinci metri intr-o zona cu alunecari de teren.
4. Am vazut niste oameni care ziceau ca sunt de la Prospectiuni SA, unul dintre ei recomandandu-se artificier, dar nimeni nu a avut capacitatea de a arata vreo legitimatie sau autorizatie sau orice fel de hartie in baza careia sa se afla acolo si sa manipuleze explozibili.
5. Am vazut niste nesimtiti care ziceau ca sunt de la Prospectiuni si intrebau localnicii si presa ce cauta in zona, de parca oamenii intrasera pe proprietatea Prospectiuni SA si nu invers.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=G7ZKLIt1SwA&feature=player_embedded]

Am mai vazut multe pe care le veti vedea si dumneavoastra in materialul filmat si va puteti da singuri cu parerea. Opinia noastra este ca in Neamt nu mai exista stat de drept si legi, ci doar niste interese ale unor smecheri in fata carora nici o autoritate nu are curajul sa cuvante.
Vazand oamenii aia ca plantau explozibili fara absolut nicio treaba, stau si ma intreb oare ce as pati eu daca as vrea sa fac un magazin de artificii? Cam cate kilograme de autorizari as avea nevoie si cam ce masuri de protectia muncii, mediu etc ar trebui sa respect … sau sa incerc cu explozibili, ca vad ca in cazul acesta este totul lejer ?
Imagini care demonstreaza ca Prospectiuni SA abandoneaza pe terenurile oamenilor, ingropate, materiale explozibile la care le taie doar firele care ar fi trebuit sa fie folosite pentru detonare.

Imagini care demonstreaza fara urma de tagada ca Prospectiuni SA intra pe terenurile oamenilor fara sa aiba acordurile acestora. Mai mult de atat, in cazul de mai jos e vorba de un batran care a suferit enorm pe vremea comunistilor pentru ca nu a vrut sa dea pamantul la colectivizare, dar se vede acum in faza in care, in plina democratie, drepturile ii sunt incalcate.

Cei de la Prospectiuni SA mint spunand ca au acordul primariei de a intra in intravilan iar la toate demonstratiile ca se comite o ilegalitate, autoritatile nemtene sunt suspect de indulgenta.

Negocieri autoritati – prospectatori – localnici.

Deoarece autoritatile locale si cele judetene nu prea s-au aratat interesate de a lua masuri iar cei de la Prospectiuni nu au inteles ca rabdarea localnicilor are o limita,oameni-razboieni se pare ca duminica dimineata putin a lipsit ca la Razboieni, localnicii sa nu rupa picioarele prospectatorilor care, cu acelasi tupeu nemaintalnit, au venit si s-au apucat de treaba in timp ce satenii erau la slujba de duminica. De data aceasta se pare ca strategia cu prospectiunile in timp ce satenii se inchina nu a mai mers caci a venit la biserica un localnic care a anuntat ce se intampla in comuna, moment in care se pare ca preotul a intrerupt slujba si impreuna cu toti enoriasii au mers sa vorbeasca pe “moldoveneste” cu musafirii nepoftiti.
De ce trebuie ca oamenii din Razboieni sa intrerupa slujba si sa incerce sa isi faca singuri dreptate, este o intrebare pe care ar trebui sa si-o puna autoritatile nemtene, politicienii judetului si de ce nu si noi toti.
Rugam insistent consilierii judeteni sa ridice imediat in plenul CJN problema incalcarii drepturilor si a vointei nemtenilor pana ce nu vom asista la vreo tragedie la Razboieni sau in alta comuna.
De asemenea rugam insistent autoritatile nemtene care au fost la fata locului sa ia masuri imediate si sa le comunice pubic in cel mai scurt timp pentru a preintampina posibilele violentele rezultate din dorinta localnicilor de a li se face dreptate.

Iosub Robert | ziar Piatra Neamt

Lupta continuă la PUNGEŞTI: Protest faţă de explorarea şi exploatarea gazelor de şist

Peste 100 de localnici şi activişti de mediu, membri ai ‘Mişcării de Rezistenţă de la Pungeşti’ au protestat sâmbătă, în comuna vasluiană Pungeşti faţă de decizia Chevron de a începe explorarea gazelor de şist în zonă.

Protestatarii au scandat lozici împotriva primarului comunei Pungeşti, Mircia Vlasă, a preşedintelui Consiliului Judeţean Vaslui, Dumitru Buzatu şi a premierului Victor Ponta, cărora le-au cerut demisia.

Oamenii acuză compania Chevron, care a primit aviz de explorare a gazelor de şist în perimetrul Siliştea din comuna Pungeşti, că va folosi pentru explorare şi ulterior pentru exploatarea acestor resurse metode nocive pentru mediu.

”Nu ne otrăviţi apa’, ‘Nu ne distrugeţi viitorul’ sau ‘Stop Chevron’ au fost doar câteva dintre mesajele afişate de manifestanţi.

Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Vaslui, Lucian Modoranu, a declarat pentru AGERPRES, că în nu au fost înregistrate violenţe, protestul fiind unul paşnic. Totodată, el a precizat că manifestaţia a fost autorizată de primăria Pungeşti, iar pentru asigurarea măsurilor specifice de ordine şi linişte publică au fost detaşate în zonă trei echipaje de jandarmi.

AGERPRES /(AS – autor: Loredana Ciobanu, editor: Cristina Tatu)

ROŞIA MONTANĂ pierde teren? Un aviz cheie pentru exploatarea RMGC a fost suspendat temporar în instanţă

Tribunalul din Suceava a admis, joi, solicitarea înaintată de trei ONG-uri de suspendare temporară a certificatului de descărcare arheologică pentru masivul Cârnic ROŞIA MONTANĂ. Tribunalul din Suceava a admis, joi, solicitarea înaintată de trei ONG-uri de suspendare temporară a certificatului de descărcare arheologică pentru masivul Cârnic emis în iulie 2011 în favoarea Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), însă decizia nu este irevocabilă şi poate fi atacată în instanţă.
Tribunalul din Suceava a admis, joi, solicitarea înaintată de trei ONG-uri de suspendare temporară a certificatului de descărcare arheologică pentru masivul Cârnic

ROŞIA MONTANĂ. Instanţa din Suceava a decis suspendare temporară a certificatului de descărcare arheologică pentru masivul Cârnic, emis în iulie 2011 în favoarea Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), după o solicitare a trei ONG-uri.

“Admite acţiunea. Respinge ca nefondate cererile de intervenţie accesorii. Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare”, se arată în hotărârea Tribunalului Suceava.

Potrivit unui comunicat remis, joi, MEDIAFAX de Gabriel Resources Ltd., certificatul de descărcare arheologică 9/2011 pentru masivul Cârnic rămâne valabil, întrucât decizia nu este irevocabilă şi poate fi atacată.

Acţiunea a fost înaintată pe 20 noiembrie 2013, de Centrul Independent pentru dezvoltarea resurselor de mediu, Asociaţia aurarilor Alburnus Maior Roşia Montană şi Asociaţia “Salvaţi Bucureştiul”.

Următoarea audiere în acest caz este programată la Tribunalul din Buzău, pe 10 februarie 2014.

Pe 9 septembrie 2013, Tribunalul Bucureşti a respins o cerere similară formulată de alte două ONG-uri într-un proces separat. Nici în acest caz decizia nu a fost irevocabilă.

Pe 14 iulie 2011, Direcţia de Cultură Alba a emis certificatul de descărcare arheologică pentru Masivul Cârnic, potrivit unui comunicat al Ministerului Culturii emis în aceeaşi zi.

Ministerul Culturii a mai emis un certificat de descărcare de sarcină arheologică pentru Masivul Cârnic în 2004, acesta fiind anulat în instanţă trei ani mai târziu, în urma acţiunii asociaţiei Alburnus Maior.

“Acesta este primul pas necesar în procesul de a asigura salvarea, conservarea şi valorificarea moştenirii arheologice şi arhitectonice de la Roşia Montană”, se spunea în comunicatul ministerului din iulie 2011, în care era menţionat şi un plan în acest sens iniţiat de ministrul de atunci, Kelemen Hunor.

Pe 15 iulie 2011, a fost încheiat un protocol între Institutul Naţional al Patrimoniului şi Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), prin care compania aloca o finanţare de 70 de milioane de dolari pentru restaurarea şi punerea în valoare a unor monumente, în condiţiile aprobării exploatării miniere.

Protocolul nu a fost făcut public până pe 21 octombrie 2013, când Ministerul Culturii a fost executat silit de ActiveWatch şi Asociaţia pentru Monitorizarea Justiţiei, după ce, printr-o sentinţă din 25 martie 2013, Tribunalul Bucureşti a obligat instituţia să facă public acest document, solicitat de cele două ONG-uri.

Includerea zonei Roşia Montană în patrimoniul UNESCO este una dintre revendicările celor care se opun proiectului minier.

Adversarii proiectului minier mai cer cer retragerea proiectului de lege care reglementează exploatarea minereurilor din perimetrul Roşia Montană, anularea contractului cu Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), interzicerea exploatărilor cu cianuri în România şi demiterea celor patru iniţiatori ai proiectului de lege, miniştrii Dan Şova, Rovana Plumb, Daniel Barbu şi directorul ANRM Gheorghe Duţu.

Din 1 septembrie 2013, în Capitală şi în mai multe oraşe din ţară, dar şi peste hotare au loc proteste ale celor care se opun proiectului minier de la Roşia Montană.

realitatea.net

Guvernul britanic sustine invazia americana a gazelor de sist si va permite exploatarea fără ca deținătorii terenurilor să se poată opune

Guvernul britanic va permite exploatarea gazelor de sist fara ca detinatorii terenurilor sa se poata opune

Guvernul britanic a admis ca incearca sa gaseasca o solutie legala ce ar permite companiilor din industria energiei sa faca explorari pentru gazele de sist chiar daca detinatorii terenurilor nu-si dau acordul.

Guvernul lui David Cameron ia in considerare aceasta optiune din cauza preocuparilor ca, lasand problema sa fie rezolvata in instante, costurile exploatarilor ar creste foarte mult, scrie The Telegraph.

Pachetul de legi, care se asteapta sa fie dat spre consultare publica in urmatoarele luni, va fi probabil extrem de controversat.

Explorarea pentru gazele de sist implica de obicei forarea pe verticala si orizontala. Legea britanica obliga companiile sa ceara permisiunea detinatorilor de terenuri sub care se fac forarile, altminteri se considera ca au trecut ilegal pe proprietatea acestora.

Daca un proprietar refuza sa-si dea acceptul, compania trebuie sa il dea in judecata, iar instanta decide daca acestuia trebuie sa i se dea o compensatie si cat de mare trebuie sa fie.

Desi compensatiile sunt mici, cel mai adesea sub 100 de lire sterline, companiile se tem ca procedurile din instanta ar putea sa coste mult si sa duca la ani de termene si apeluri, si au cerut constant guvernului o schimbare de legislatie.

Ministerul Energiei si Schimbarilor Climatice a recunoscut ca in acest moment pregateste un astfel de pachet legislativ. “Analizam toate optiunile. Va fi dificil sa implementam o solutie care sa nu mai ofere niciun fel de compensatie”, a declarat o sursa guvernamentala.

O solutie ar fi introducerea unui regim de obligativitate similar celui de care beneficiaza companiile care trebuie sa instaleze retele subterane de conducte. Fracturarea presupune pomparea apei, a nisipului si a chimicalelor printr-o instalatie sub presiune pentru a sfarama roca si a extrage gazul aflat in aceasta, metoda careia grupurile ecologiste i se opun cu putere.

Greenpeace incearca sa foloseasca actuala lege pentru a bloca fracturarea, incurajand mii de proprietari sa nu-si dea acceptul pentru exploatare. Daca legea care impiedica patrunderea pe sub terenuri ar fi schimbata, companiile vor fi nevoite sa negocieze in continuare drepturile de acces pentru exploatarile de suprafata.

| ziare.com

Oficiosul pieței de investiții în energie din SUA, care a întreținut bula gazelor titrează: Gazele de șist sunt o mare minciună!

nick-hodgeAceastă știre poate însemna începutul sfârșitului, pentru ca în State, cam totul merge in functie de semnalele de pe Burse. Daca in “piete” se transmite semnalul ca e “naspa”, fug toti investitorii ca sobolanii. Ceea ce s-ar putea sa fie pozitiv pentru noi in acest moment, dar poate si negativ, in sensul ca presiunea celor delocalizati din SUA, unde au fost deconspirati, va fi mult mai mare in restul lumii. Oricum, cred ca astazi e o zi… ciudata pentru Wall Street. Trebuie sa urmarim fenomenul si evoultia burselor.

Deci acest articol sustine, nici mai mult, nici mai putin, faptul ca gazele de sist nu sunt nimic altceva decat o schema Ponzi! A se nota ca aceasta publicatie este practic cea mai importanta care sfatuieste investitorii in domeniul energiei unde sa-si puna banii, si tot aceasta publicatie trimitea astazi un newsletter prin care spunea ca pana in 2030 SUA va trece complet la regenerabile!

Cum se coroboreaza insa acest articol cu declaratia lui Obama de astazi, prin care vorbeste de potentialul crearii de zone de crestere sustenabila gazate pe gaze de sist??? E putin ciudat, pentru ca “pietele” reactioneaza, de regula, la declaratiile liderilor politici.

(cum o fi sa scrii intr-o zi ca gazele de sist sunt cea mai tare investitie, iar a doua zi sa faci misto de asta? In fine, ei nu au constiinta, asa ca intrebarea nu isi are rostul.)

| primit pe email

Mai jos este articolul cu pricina:

Warning: U.S. Shale Boom Is ONE BIG LIE!

For the past few years, oil and natural gas from shale have been touted as the saviors for the U.S. to break its dependence on foreign oil. The media… financial bobbleheads on TV… and even well-respected financial publications have been bragging about the United States becoming “energy independent” in the next few years.But there’s just one problem…The shale boom is all ONE BIG LIE! You see, what most people don’t know is that the U.S. shale gas industry has actually been a commercial failure and is doomed. Energy from shale is nothing but a pipe dream. See for yourself in this chart where the four biggest shale players (Chesapeake, Southwestern, Devon, and EOG) are actually losing money…

Shale Ponzi Cash Flows

You’ll note that while their total combined cash flow between 2008-2012 was over $80 billion, their total combined expenditures were over $132 billion. That’s over $52 billion in losses! As you and any other intelligent person could guess… they can’t continue to operate at a loss. They’re spending huge amounts of capital to frack… but they can’t recoup those costs with oil below $100 or natural gas below $6.00. In fact, controversial new research shows that this whole Ponzi scheme of the U.S. dollar propped up by this illusion of cheap shale energy is ALL about to come crashing down starting this year.And when it does, it won’t be pretty.But if you take just a few precautions today with your portfolio, you can position yourself to double or even triple your money — while countless others lose their shirts.

To learn more, https://www.angelnexus.com/o/web/55130
Sincerely,
Nick Hodge
Editor, Like Minded People

Bravo! Cetatenii din judetul Neamt se opun rapid si hotarati activitatilor ilegale ale s.c. PROSPECTIUNI S.A. in zona!

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=hzCo_ZfWV5Q]

prospectiuni-budestiDupa cum reiese din articolul publicat in ziarul local “Ceahlaul“, un grup de cetateni din Neamt a depus o serie de plangeri si cereri de informatii la institutiile judetene – si asta la doar cateva zile dupa ce firma s.c. PROSPECTIUNI S.A. si-a inceput activitatile ilegale – dupa tiparul tupeist si agresiv prea bine cunoscut – de culegere de date seismice privind hidrocarburile conventionale si NECONVENTIONALE de pe raza judetului (pentru s.c. ROMGAZ S.A.).

Printre altele, cetatenii au aflat deja ca firma lui Ovidiu Tender nu depusese inainte de inceperea lucrarilor nici macar o notificare la APM Neamt – cu atat mai putin o documentatie tehnica sau o cerere pentru obtinerea unei decizii de incadrare a proiectului de prospectiuni (cum facusera  in jud. SB – si unde obtinusera in mod ilegal o decizie favorabila lor)… Dupa mobilizarea cetatenilor cei de la prospectiuni au informat APM Neamt ca “urmeaza sa inceapa lucrarile…” continuare »

Europa santajata cu recesiunea daca nu va exploata gazele de sist

Daca statele europene nu majoreaza productia de gaze de sist si nu reduc subventiile pentru energiile verzi risca sa alunge o parte importanta din industriile cu consum mare de energie, cum sunt cimentul si otelul, a declarat joi economistul sef al Agentiei Internationale pentru Energie (IEA), Fatih Birol, cu ocazia Forumului Economic Mondial de la Davos, citat de Reuters.

Aceste industrii sunt critice pentru economia europeana avand in vedere ca angajeaza peste 30 de milioane de persoane si ar putea avea un efect major asupra economiei UE”, a spus Birol.

Potrivit acestuia, solutionarea problemei cresterii facturilor la energie in Europa necesita o abordare larga. Nu numai ca statele europene trebuie sa renegocieze contractele la gaze naturale, dintre care doua treimi expira in urmatorul deceniu, pentru a obtine termeni mai favorabili dar, de asemenea, ar trebui sa creasca productia de gaze din resurse neconventionale, cum sunt gazele de sist.

In plus, Uniunea Europeana ar trebui de asemenea sa analizeze posibilitatea reducerii celor 60 de miliarde de dolari pe care le aloca anul pentru subventionarea productiei de energie electrica din surse regenerabile, cum este energia eoliana si cea solara.

In unele cazuri aceste subventii sunt excesive si pun o presiune inutila asupra consumatorilor”, a mai adaugat  economistul sef al IEA.

Pretul gazelor naturale in Europa este de aproape trei ori mai mare decat in SUA, in conditiile in care productia de gaze naturale a SUA a crescut gratie gazelor de sist in timp ce consumatorii europeni depind de importurile din Rusia si Norvegia.