de Apologeticum

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=IZ2TJQ8Wwf8?feature=oembed]

Momentul despărțirii sufletului de trupul pământesc nu-și are sens mai profund și mai real decât în Ortodoxie, singura ce oferă prilej pentru mântuire și rugăciune, prin slujbele Bisericii, pentru milostivirea lui Dumnezeu față de acel suflet ce a pornit spre Ceruri.

În astfel de moment, un om sincer se regăsește pe sine, având gândul la propria moarte, sufletul său se simte acasă, chiar de-ar fi neortodox (fiind rece, iar nu căldicel). Acest moment de sinceritate poate da prilej Duhului Sfânt să-i înfierbânte inima pentru Hristos, pentru Dumnezeu.

Am asistat la slujba de înmormântare a regelui Mihai, o slujbă impresionantă tocmai prin rânduiala cântărilor curat ortodoxe (neafectate încă de influențe neortodoxe), neschimbate, specific bizantine, în duh autentic românesc, tropărește, cum îi plăcea și marelui duhovnic al românilor, Părintele Justin Pârvu.

În acele momente eram mândri în Hristos, de frumusețile Ortodoxiei, ce făceau să pălească orice coroană regească sau princiară, prezentă la acel moment. Și pe mulți dintre ei i-a impresionat în mod profund, lăsându-i contrariați de ceea ce simțeau, de faptul că-și conștientizau sfârșitul ce avea să vină cândva și pentru ei pe acest pământ. Un „memento mori”, cum spunea marele poet național, Mihai Eminescu. A impresionat și frumusețea armoniei muzicale, demnitatea și prestanța interpretativă. Poate nici nu se așteptau într-o țară „ca România”să fie plăcut surprinși.

Dar ceea ce vrem să subliniem este faptul că o așa comoară nu se negociază, nu se dialoghează cu furii de cele sfinte. Ortodoxia cheamă întreaga omenire prin „Vino și vezi!”. Atât! Continuarea este taina Sfântului Botez și a Mirungerii în Dreapta Credință, după lepădarea de rătăcirile și ereziile în care a trăit cel ce vrea acum să fie în Biserică.

Câtă frumusețe avem de arătat lumii întregi, ce ambasador poate fi mai mare decât Ortodoxia, Credința în care sufletul își găsește pacea și nădejdea mântuirii, pentru care unii ar da regate întregi, sau deși au regate impresionante nu au sufletul împăcat precum îl are o simplă bătrânică ce-și pleacă genunchii în fața Maicii Domnului în Sfânta Biserică.

Cum pot acești ierarhi negocia Ortodoxia cu paparudele, căci Dumnezeu are umorul Său deosebit, numai văzându-i pe papistașii cu fesurile lor mov cu moț, și îți stârnesc amuzamentul de cât de penibili sunt? Cum de au putut semna documentele din Creta, în care-i consideră pe acești circari ca fiind biserici?

Făcând compromisuri cu Credința Ortodoxă, ecumeniști îi îndreptățesc pe eretici să rămână în rătăcirea lor, și mai mult le dau acces la tezaurul ortodox și la sfintele taine fără niciun efort, fără o reală convertire, osândindu-i și mai mult.

Să fim mai cu băgare de seamă de ceea ce avem mai sfânt, de darurile primite de la Dumnezeu, căci va veni ziua în care va trebui să-i arătăm Domnului cum am înmulțit acești talanți, câte suflete am câștigat pentru El.

Să ne apărăm comoara cea mai de preț, dată prin Sf. Apostol Andrei dimpreună cu nașterea și botezul nostru, Sfânta noastră Ortodoxie!

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=zWRq_1JCsRE?feature=oembed&w=500&h=281]

Tweet Print Friendly and PDF | OrtodoxINFO