Nu trece o lună sau două fără ca papa Francisc să scape câte-o bulă în acord cu rătăcirea în care se află, și în total dezacord cu Sf. Evanghelie și morala creștină. De la exonerarea jidovilor de uciderea Fiului lui Dumnezeu Iisus Hristos, necondamnarea păcatului sodomiei, a ajuns să extindă pe termen nelimitat “puterea” popilor papistași de a ierta păcatul avortului, adică a unei duble crime. În tandem cu papa, ceilalți eretici, precum anglicanii, lutheranii și tot neamul lor de rătăciți aprobă rând pe rând ba căsătoriile homosexuale, ba hirotonirea femeilor, eutanasia și este clar că nu se vor opri aici. Toți acești eretici vor să ajungă și la “comuniune euharistică”, adică să pape cipsuri împreună cu papa și în final cu “ortodocșii”. Cu toate astea:

Ați auzit vreodată ca vreun arhiereu român să-l critice pe papa pentru înaintarea în blasfemii și erezii? Sau să arate că ceea ce adoptă unele confesiuni religioase sunt contrare Evangheliei? Că aici nu mai e vorba de prea multă teologie, ci de imoralitate, de lipsa bunului simț, care însă blasfemiază învățătura cu adevărat creștină – ortodoxă. Au catadicsit ei să discute aceste abateri la sinodul din Creta și să se îngrădească de asemenea “reforme” antihristice? Dacă tot i-au invitat în Creta pe reprezentanții cultelor eretice, de ce nu și-au exprimat dezaprobarea față de aceste nereguli? Credem că din același motiv pentru care nu au curajul să le spună că sunt eretici și dacă vor dialog măcar, să se lepede de înșelările lor, să adopte învățătura Sfinților Părinți de la Sfintele Sinoade Ecumenice și abia apoi putem sta la aceeași masă. Iar concluzia este că acești ierarhi ecumeniști nu mai au conștiința dreptei credințe, duhul Adevărului nu mai sălășluiește în ei și puterea mărturisirii le este cu totul străină!

Un adevărat părinte își învață copiii și ce să nu facă, atunci când se ivește în viața lor un exemplu negativ, imoral. Nu-ți poți lăsa copiii să tragă singuri concluziile, căci s-ar putea să cadă în mrejele falsei iubiri și a falsei mile, cu care-și îmbrobodesc ereticii discursul înșelător. Trebuie învățați și ce este bun, dar și ce este rău. Viețile Sfinților, Patericul și însăși Sfânta Scriptura sunt pline de astfel de învățături. Dar acești ierarhii nu sunt părinți, sunt sterpi dpdv duhovnicește, nu au cum să le pese de fii și de mântuirea lor.

Ideal ar fi să stăm în pătrățica noastră cu toții, dar dacă tot îi vedem pe ierarhii noștri alături de acești eretici, fără a le fi sancționate abaterile, poporul se vatămă duhovnicește, căci oamenii în mintea lor trag concluzia că e frumoasă această “unitate”, că nu e bine să fim despărțiți, neștiind de fapt că ceea ce ne desparte sunt erezii și blasfemii, unele vechi de mii de ani, altele din zilele noastre.

Vedem că ierarhii ecumeniști merg din ce în ce mai grăbit pe calea apostaziei, bătătorită deja de ereticii papistași și protestanți, iar ei nu ne mai reprezintă de mult Biserica. Este imperativ necesar să fie scoși afară din Biserica, de care ei singuri s-au rupt! Dacă ei numesc “biserici” și “creștini” pe acești apostați, atuncia să meargă la ei să se “mântuiască” și să nu mai murdărească altarele ortodoxe!