coperta carte corneanu

“Cazul Corneanu”. Banatul lui. Ecumenism ratat? – propaganda greco-catolica de tip iezuit folosindu-se de numele unui ierarh ortodox trecut la cele vesnice. Mitropolitul Nicolae Corneanu si diversiunea Ramonei Balutescu sustinuta de episcopul greco-catolic Virgil Bercea de la Oradea.

Nici bine nu s-a dus la cele vesnice mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului ca unii s-au gandit sa ii foloseasca numele pentru a dovedi ca ei au avut dreptate.

Ambitii, erezii, diversiuni, denigrari, calomnii, interese, manipulari etc. se pot asocia usor cu cartea tiparita la editura Emma din Orastie. In aceasta carte, prefatata de un episcop greco-catolic, ni se spune ca gresala mitropolitului banatean a fost o lectie de sfintenie si nu o ratacire. Marturiile despre subiect si le asuma o “atee” care se pretinde a fi aparatoarea postmortem a unui ierarh ortodox.

Am primit, nu demult, o carte numita “<Cazul Corneanu>. Banatul lui. Ecumenism ratat?editata la EMMA in Orastie, anul 2014. Autoarea cartii este publicista greco-catolica Ramona Balutescu, dar care, dorind sa dea impresia ca este neutra din punct de vedere religios, ne spune ca este atee. Cartea cuprinde, pe langa aspecte frumoase din viata mitropolitului Nicolae si calomnii la adresa unor ierarhi ortodocsi ca PF Daniel Ciubotea, IPS Bartolomeu Anania, PS Daniel de la Varset, PS Lucian Mic de la Caransebes etc., in timp ce la adresa Bisericii Catolice autoarea cartii are doar aprecieri si laude. E drept ca IPS Nicolae a fost un om bland si cu inima mare, o spun toti care l-au cunoscut, dar in cazul acestei carti, contextul in care este folosit numele mitropolitului Nicolae e cu totul altul decat cel ce pare. La prima vedere se da impresia ca este prezentat portretul pozitiv al unui ierarh ortodox român, dar autoarea incearca sa directioneze toata atentia spre a rasturna lucrurile, punandu-le intr-un alt context. Greseala mitropolitului Nicolae (asupra acestui aspect nu ar fi fost cazul sa se mai revina) este vazuta ca un act de dragoste frateasca exemplara contestandu-se deciziile Sfantului Sinod al BOR si canoanele Sinoadelor Apostolice si Ecumenice referitoare la slujirea cu ereticii. Biserica Greco-Catolica are interesul sa sustina acest lucru pentru ca astfel da impresia ca se afla in Adevar. Practic nu este elogiat un ierarh pentru ca este ortodox, ci pentru ca a avut o opinie ca si a lor. Au fost, si inca mai sunt, ierarhi ortodocsi cu calitati exemplare, dar Biserica Greco-Catolica nu are interesul sa ii promoveze atata timp cat nu au incalcat aceste canoane sau, mai bine-zis, atata timp cat nu sunt in acelasi duh.

Nu o cunosc pe “viteaza” autoare, dar din felul in care prezinta lucrurile se observa ca nu are cunostinte teologice si arunca cu mare placere calomnii si denigrari asupra Bisericii Ortodoxe Romane, inclusiv atacuri la persoana. Singurul ierarh ortodox care, in opinia autoarei, ar mai fi de apreciat este Sofronie Drincec de la Oradea, cel care a slujit aghiasma cu episcopul catolic care prefateaza aceasta “opera de arta”. De altfel, Ramona Balutescu, este una dintre vocile banatene prin care catolicismul sustine venirea lui Sofronie in scaunul mitropolitan al Banatului. O fi avand PS Sofronie calitati exemplare si noi sa nu stim de aceasta? Probabil stie autoarea cartii care, in articolele sale, apreciaza “calitatile” actualului ierarh bihorean. Din acest motiv nu consider ca merita sa ma opresc asupra subiectului. Este o clara propaganda greco-catolica folosindu-se de numele ierarhului ortodox Nicolae Corneanu.

In cele ce urmeaza ma voi opri putin asupra prefatei scrisa de episcopul greco-catolic de Oradea, Virgil Bercea. Acesta sustine ca miscarea ecumenica isi are originile in cuvintele Mantuitorului “Ca toti sa fie una” (Ioan 17;21). Cuvintele Mantuitorului le interpretreaza ca fiind o “unitate in diversitate”, in timp ce, mai jos cu un paragraf spune: “Pentru ca o persoana sa fie ecumenica trebuie sa-si iubeasca si sa-si traiasca credinta sa si valorile care o definesc. Doar avand aceasta baza solida de credinta se poate intelege innoirea permanenta a Bisericii pure, ramanand neschimbate dogmele si traditiile, se poate intelege ce inseamna convertirea inimii pentru a trai Evanghelia… se poate ruga impreuna plecand genunchiul si fruntea in fata aceluiasi Domn si Dumnezeu

La ce se refera episcopul Virgil cand spune: “ramanand neschimbate dogmele si traditiile”? Care dogme si care traditii? Stim ca fiecare cult are crezul sau (dogma sa). Din cate crezuri sunt, pot fi toate adevarate? Pot exista mai multe adevaruri care se contrazic intre ele? Chiar daca se refera la acelasi Hristos, in multe se contrazic intre ele. Spre exemplu: catolicii cred altfel in Sfanta Treime decat ortodocsii. Apusul, incepand cu 1054 crede ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul (erezia filioque), in timp ce ortodocsii cred ca Duhul Sfant purcede doar de la Tatal (Ioan 15,26). Aceasta e o diferenta de crez referitor la Sfanta Treime. Un alt exemplu e cel al purgatoriului in care Biserica Apuseana crede ca exista un loc intermediar intre iad si Rai, altfel decat cred ortodocsii. Exemple de diferenta de credinta ar putea continua. Ne intrebam care dintre aceste dogme sunt cele care trebuiesc pastrate caci nu putem spune ca fiecare dintre ele sunt adevarate. Nu pot exista mai multe adevaruri care se contrazic intre ele. Va renunta episcopul unit de Oradea la ereziile sale? Tocmai din acest motiv, pentru a ascunde devierea de la dreapta credinta, ecumenistii spun: “sa nu ne uitam la ce ne desparte, ci doar la ce ne apropie”. Daca ne-am uita la ceea ce ne desparte, adica la invatatura de credinta, cuvantul “ca toti sa fie una” nu ar mai putea fi interpretat de fiecare cum doreste, in functie de interesul urmarit.

Sfantul Apostol Pavel spune: “Exista un domn, o credinta, un botez” (Efeseni 4;5). Este clar pentru cine vrea sa inteleaga – nu mai multe credinte despre acelasi Domn, ci una singura. In acest capitol Apostolul Pavel vorbeste despre Capul Bisericii care este Iisus Hristos si felul in care trebuie sa credem in Biserica: “Pana vom ajunge toti la unitatea credintei… Ca sa nu mai fim copii dusi de valuri, purtati incoace si incolo de orice vant al invataturii, prin inselaciunea oamenilor, prin viclesugul lor, spre uneltirea ratacirii, ci tinand adevarul, in iubire, sa crestem intru toate pentru El, Care este capul – Hristos” (Efeseni 4;5-15). In fiecare perioada a istoriei invatatura lumii a fost diferita de invatatura lui Hristos, chiar daca lumea, in viclenia ei, a folosit si rastalmacit in mod viclean (ca sa nu spun “diplomatic”) cuvintele Mantuitorului.

Despre valul inselaciunii lumii acesteia marele teolog de talie internationala, pr. prof. dr. Dumitru Staniloae spune: “ecumenismul este produsul masoneriei, iarasi vor sa relativizeze credinta… Ecumenismul este panerezia timpului nostru[1]. Despre, felul in care “lumea” vede importanta respectarii invataturii de credinta se vede si din expresia folosita des de catre sustinatorii ecumenismului care considera ca Biserica Ortodoxa si cea Catolica sunt surori, chiar daca invataturile lor difera in multe privinte, ba chiar se contrazic. In acest sens, parintele Staniloae spune: “Biserica Romano-Catolica si Biserica Ortodoxa nu sunt doua surori. Nu exista decat un cap al Bisericii, Iisus Hristos. Nu poate exista decat un singur trup, adica o singura Biserica. Deci notiunea de Biserici surori este improprie[2]. Biserica Greco-Catolica fiind un rit al Bisericii Romano-Catolice este inclusa in aceasta.

A face ca “toti sa fie una” dupa intelesul lumii acesteia inseamna sa nesocotim toata lupta ce au dus-o martirii Bisericii pentru pastrarea invataturii de credinta. Sa sfidam ce ne-au lasat inaintasii nostri si sa lasam urmasilor nostri un sincretism religios in care sa domneasca haosul. Nu asta vrem. Parintele Cleopa Ilie de la manastirea Sihastria spunea ca “unirea Bisericii nu este lucru omenesc ci dumnezeiesc. Nu-i in puterea noastra. Iata cum vad eu: sa punem post si rugaciune catre Dumnezeu si cand va veni Duhul Sfant sa ne gaseasca ca la Sfintii Apostoli… Iar daca e vorba sa se creada, sa se faca unitate de credinta, atunci numai Duhul Sfant stie… Noi nu.”[3]. Este pe cat se poate de limpede, daca nu se face mai intai unitate de credinta, ecumenismul ramane un simplu act politic pe taram religios.

In ce priveste afirmatia despre originea ecumenismului imi pun intrebarea: “-La 1054, sau la 1700, nu exista acest citat in Sfanta Scriptura?” Cand episcopiile  greco-catolice din Banat si Ardeal (sustinute de Biserica romanao-catolica), actioneaza in instanta bisericile ortodoxe uita de acest mesaj biblic: “Ca toti sa fie una”? Tocmai acum de cand se tinde spre globalism si uniformizare si-au amintit unii de spusele Mantuitorului? Este clar ca ecumenismul e o chestiune de diplomatie prin care, de sus in jos, se promoveaza idei si lozinci dupa modul de gandire al “lumii”. Omul de rand nu are nevoie de ecumenism. Oamenii se pot intelege intre ei si daca sunt de etnii si confesiuni diferite, daca au respect reciproc si nu se urmareste prozelitismul. In acest sens, fostul detinut politic, preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa spune: “Miscarea ecumenica este o forma a internationalismului in plan religios, in care se incearca desfiintarea natiunilor, instituirea unor noi guverne mondiale, pe care nimeni nu le-a uns si care urmaresc doar Gloria lor, buna lor viata si satisfacerea dorintelor de a conduce popoarele. Ecumenismul acesta este in sine o acctiune diabolica si sunt de accord cu unii teologi greci care spun ca ecumenismul este cea mai mare erezie a secolului nostru”[4]

In textul episcopului greco-catolic de Oradea citat mai sus spunea “…se poate ruga impreuna plecand genunchiul si fruntea in fata aceluiasi Domn si Dumnezeu”. Despre acelasi Domn si credinta fata de acelasi Dumnezeu, am lamurit mai sus. Deocamdata nu exista o definitie a ecumenismului si nu s-a clarificat pana unde se poate ajunge in aceasta directie, caci de la a dialoga pana la a te ruga cu ereticii este cale lunga. Ma voi opri putin asupra rugaciunii in comun cu cei de alte credinte, dar inainte de aceasta voi mentiona ce este erezia.

Erezia este orice abatere de la dreapta credinta, intr-un cuvant orice inovatie si orice modificare a dogmelor se numeste erezie. Ereticii sunt cei care marturisesc in invatatura lor aceste modificari ale invataturii de credinta. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea despre aceasta: “Daca cineva ar falsifica o parte cat de mica din moneda regala, ar falsifica intreaga moneda. Asa este si cu credinta. Daca cineva ar schimba o iota cat de mica din dogmele Bisericii, ar falsifica intreaga credinta”. Din moment ce Biserica Romei a adus inovatii in invatatura de credinta, este vinovata de ereziile aparute in sanul acesteia. Erezia este hula asupra Duhului Sfant pentru ca prin aceasta s-a falsificat credinta in Sfanta Treime (erezia filioque). De aceea, Sfintii Parinti au oprit prin canoane ecumenice slujirea cu ereticii. Enciclica patriarhilor ortodocsi de la 1848 demasca eresul din Biserica Apuseana. A crede ca acum invatatura de credinta este alta decat in perioada apostolica, sau in perioada sinoadelor ecumenice, este o dovada a ruperii de Adevar.

La anul 50, Apostolii s-au adunat la Ierusalim unde au format primul sinod, numit pana azi Sinodul Apostolic. Canoanele Apostolice 10, 45, 46 si 64 interzic orice comuniune cu ereticii. Asadar, catolicii fiind rupti din Adevar (caci au schimbat invatatura de credinta avuta de Biserica in primele veacuri crestine) sunt eretici. Vezi in acest sens enciclica patriarhilor din rasarit de la 1848, care este bazata pe dogme, canoane si invataturi ale Bisericii primare.

O alta diversiune a episcopului catolic Virgil Bercea este teoria prin care acesta sustine ca “…in ceruri sunt doar sfinti. Acolo nu gasim nici ortodocsi si nici greco-catolici, nici protestanti si nici romano-catolici, ci doar sfinti” recunoscand ca “Biserica este , iar camasa lui Cristos noi, oamenii, am sfartecat-o”. Chiar daca interpretarea sa este alta decat cea oferita de Sfintii Parinti, putem spune ca intr-adevar Biserica este Una, dupa cum se mentioneaza si in crez: “Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica”. Deci nu doua Biserici, sau trei, sau zece… Care estea cea Una a lui Hristos puteti sa vedeti singuri vazand care pastreaza invatatura de credinta neschimbata de la Mantuitorul pana azi. Acum intelegeti domnilor ecumenisti de ce Sfanta Lumina de la Mormantul Mantuitorului vine doar la Ortodocsi? Doar la ierarhii ortodocsi! Camasa lui Hristos s-a rupt la 1054 cand “oameni” dornici de suprematie s-au considerat infailibili, iar din aceasta mandrie s-a cazut in primele schimbari ale invataturii de credinta. Prima erezie apuseana fiind Filioque. Episcopul Virgil Bercea este sigur ca IPS Nicolae este un sfant, ceea ce nu poate dovedi – astfel, ca totul ramane la o parere personala, ca sa nu spun: minciuna.

In ce priveste afirmatia cu “sfintii din Cer” pot spune ca e o alta diversiune ecumenista deoarece in Imparatia lui Dumnezeu nu au cum ajunge ereticii care, prin ereziile lor, aduc hula impotriva Duhului Sfant. Ar putea spune episcopul Bercea ca “sfintii” declarati oficial pe hartie, de catre Vatican, si reconstituiti din ceara sunt sfinti si in fata lui Dumnezeu? Daca ar gandi aceasta se insala amarnic. Multi sfinti din calendarul Bisericii Ortodoxe au marturisit ca tainele ereticilor nu sunt valide, nici spovedania, nici impartasania, nici botezul, cununia, hirotonia… Acesta este un subiect teologic pe care il vom discuta mai pe larg cu alta ocazie.

Inainte de a incheia, voi prezenta aici doar ce spune sfantul Ioan Iacob Hozevitul (sfintele sale moaste sunt intregi si se pot vedea la manastirea din Hozeva- Ierusalim) referitor la cei care s-au rupt de Biserica lui Hristos si, pentru a-si justifica caderea, denigreaza canoanele: “Iar cativa dintre slujitorii Sfantului Altar de azi, defaima aceste Sfinte Canoane, numind Canoanele insuflate de Duhul Sfant prin Sfintii Apostoli si prin Sfintii Parinti ai celor sapte sinoade ecumenice si zic: Canoanele de multa vechime pe care o au , au ruginit. Nu zic ca ei de multa grasime si nefrica de Dumnezeu li s-a intunecat mintea si au naparlit, cazandu-le si parul si mustata, facandu-se ca femeile. Cum e chipul Domnului si al sfintilor si cum e chipul lor? De aceea Sfintele Canoane ale Sfintilor, ei le calca in picioare, dar predica sus si tare ca sunt ortodocsi”. Sfantul Ioan Iacob se refera aici la ortodocsii care, cuceriti fiind de duhul lumesc, cad in felurite rataciri, dar spusele sale sunt valabile pentru toti cei care marturisesc aceeasi erezie ecumenista.

In prefata acestei carti episcopul greco-catolic de Oradea vorbeste foarte mult de iubire. In cazul in care aceste cuvinte sunt sincere de ce se ajunge ca episcopia condusa de el sa actioneze in instanta parohii ortodoxe in sate unde greco-catolicii au deja locas de cult, dar si in situatii in care se revendica biserica de la un sat intreg- acolo unde biserica greco-catolica are doar 2, 3 credinciosi, sau uneori nici unul.

Cartea prefatata de episcopul greco-catolic Virgil Bercea nu are incuviintarea Bisericii Ortodoxe, iar editura EMMA cu sediul in Orastie are si alte implicatii in propaganda catolicizanta din Ardeal. Pe coperta cartii este mitropolitul ortodox Nicolae inconjurat de doi ierarhi catolici. O fi rupt oare de sinodul din care facea parte? Cu siguranta nu, ci doar se da aceasta impresie. A fost iertat de colegii sai de sinod si a ramas in comuniune cu ei in Biserica Ortodoxa. Acestea sunt peste puterea de a intelege a unor “atei” si catolici care “apara” o falsa ortodoxie.

Catalin Berde – teolog

[1] Rev. “Schimbarea la Fata”, Bucuresti, nr. 2 din Noiembrie 1997, p.8;
[2] “Omagiu memoriei parintelui Dumitru Staniloae”, Ed. MMB, Iasi, 1994, p.93.
[3] “Ne vorbeste parintele Cleopa”, vol.3, 1996, p.75-76.
[4] “Ziua”, ziar central, Bucuresti, 5 dec. 1998, p.8;