Sf. Nicolae Velimirovici: Biserica Ortodoxă și pacea mondială

Biserica pace

Vi se pare că Biserica Ortodoxă se interesează prea puţin de criza mondială, şi acest lucru vă roade. Cum „se interesează prea puţin”? Cine ar putea dori pacea mai mult decât chinuiţii şi mucenicii? Asta o scriu nu ca laudă de sine, ci doar mărturisind faptele istorice confirmate. Şi pe limba dvs. puteţi găsi cărţi, istorii şi însemnări de călătorie în care sunt descrise pătimirile şi chinurile de veacuri ale popoarelor ortodoxe. Acestea, însă, arată doar o măruntă parte a nedescrisului adânc de pătimire prin care au umblat sute de ani popoarele ortodoxe. Dacă popoarele bogate şi libere doresc pacea, ele o doresc, mă tem, pentru o viaţă în confort, neaducătoare de folos; iar când popoarele chinuite şi sărace doresc pacea, ele o doresc ca pe o odihnă trebuincioasă. Este firesc, deci, pe deplin firesc ca Biserica Ortodoxă,ca ocrotitoare şi hrănitoare a sufletului popoarelor ortodoxe, să dorească din toată inima pace în lume – pacea, nu războiul. De aceea se înalţă dimineaţa şi seara în bisericile noastre rugăciuni „pentru pacea a toată lumea”. De ce rugăciuni? Fiindcă noi, ortodocşii, credem că pacea pe pământ este dar al lui Dumnezeu, la fel ca vremea bună, şi rodirea, şi ploaia, şi sănătatea, şi însăşi viaţa. De aceea ne rugăm Dăruitorului tuturor darurilor bune să dăruiască pace lumii.

Ştiţi şi dvs. că pacea este o urmare a virtuţii, nu o chestiune de abilitate. Ştiţi că îngerii lui Dumnezeu, deasupra peşterii de la Betleem, în cântarea lor au vorbit mai întâi şi apăsat despre slăvirea lui Dumnezeu, şi apoi despre pacea pe pământ: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu,şi pe pământ pace, întru oameni bună voire. Cei ce nu încep prin a-L proslăvi cu credinţă şi rugăciune pe Făcătorul lor Cel Preaînalt cum pot avea pace în suflet, şi cum pot da lumii ceea ce n-au în sine? Apoi, ştiţi spusa lui Pavel despre Hristos: El este pacea noastră. Şi ce să mai zic? Ştiţi toată Evanghelia lui Hristos, care este în esenţă singura Carte despre Pace care există în lume. Şi ştiind toate acestea, cum aţi putea şi dvs. să gândiţi altfel decât că pacea este urmare a virtuţii, nu o chestiune de abilitate, şi că pacea poate fi atinsă doar prin virtute, nicicând prin abilitate? Luaţi ca exemplu o familie în care bărbatul şi femeia, amândoi fără virtute, păstrează pacea între ei doar prin abilitate. Oare pacea dintr-o asemenea familie poate fi trainică? Iar în familia unde Dumnezeu este slăvit, unde domneşte cinstea, acolo nu se vorbeşte despre pace, fiindcă în ea este deja pace de la sine, ca urmare a virtuţii. La fel, să zicem, precum căldura sau lumina este urmare a focului. Aşa este şi într-un popor, şi în întreaga omenire. Dacă virtutea n-ar fi şubrezită în lume, nu s-ar vorbi atâta despre pace.

Fiindcă pacea ar veni de la sine, din virtute, însă în lume se vorbeşte astăzi despre pace mai mult decât în vremurile dinainte, şi oamenii se ostenesc mai mult decât s-au ostenit vreodată -nu pentru a redobândi virtutea, condiţia păcii, ci pentru a face o pace artificială prin abilitate,însă precum nu poate fi ridicat acoperişul înainte de temelie, nici pacea nu poate fi înainte de virtute. Iar Temelia şi Insuflătorul a toată virtutea este Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Căci cine altul ar putea fi temelie a păcii pe pământ decât Cel care singur este chemat Domn al păcii?

Atunci când mai-marii popoarelor şi seminţiilor vor vrea să facă pace în lume nu după pilda strămoşilor lor de demult, care împotriva lui Dumnezeu zideau turnul Babel, nădăjduind doar în abilitatea lor, ci prin slăvirea lui Dumnezeu; când vor fi chemate popoarele şi seminţiile să se prosterneze la rugăciune înaintea Celui Preaînalt; când se va hotărî post şi porunci de înfrânare de la toate destrăbălările măcar pentru o anumită vreme; când va fi interzisă cu străşnicie orice jignire a Făcătorului lumii; când fiecare virtute va fi scoasă în relief cu deadinsul şi proclamată limpede drept condiţie a păcii; atunci Biserica Ortodoxă va face cu mare bucurie şi hotărâre toate jertfele pe care Dumnezeu şi omenirea le vor pune asupra ei de dragul păcii între oameni.

Iar până atunci, Biserica Ortodoxă va face ceea ce va putea. Îi va învăţa pe credincioşii săi virtutea, îi va întări în credinţă şi dragoste, şi astfel îi va face în stare să aibă pace unii cu alţii. Şi, pe lângă asta, se va ruga zi de zi Domnului Lumii ca pe toţi oamenii să-I învrednicească de darul Său cel dumnezeiesc, care e pacea pe pământ.

Pace dvs. şi bucurie de la Domnul!

9 Comments

  1. OFF TOPIC – DE PE BLOGUL LUI VLAD HERMAN

    Adevărul ascuns despre moartea Părintelui Arsenie Boca: Iradierea, răstignirea, dezgroparea şi buna mireasmă
    Arătarea Părintelui Justin Pârvu la mormântul său plin de viaţă
    A apărut revista ATITUDINI, nr. 35, închinată mucenicului Mircea Vulcănescu
    Sfintii Inchisorilor, evocati intr-o noua carte

    Adevărul ascuns despre moartea Părintelui Arsenie Boca: Iradierea, răstignirea, dezgroparea şi buna mireasmă

    Posted: 25 Aug 2014 11:06 AM PDT
    În cele ce urmează, un fragment din cartea “Viaţa lui Arsenie Boca, fapte inedite”, scrisă de preotul Petru Vamvulescu. Menţionez că l-am sunat pe preotul Petru în seara zilei de luni, 25 august 2014, pentru a-mi confirma cele relatate în carte. Răspunsurile au fost întocmai ca în aceasta. (Vlad Herman)

    “El nu a murit numai din cauză că a fost iradiat, în toamna anului 1989. Vreau să fac o noua descoperire de care am fost înştiinţat: văzând că Părintele Arsenie s-a ridicat din moarte (n. r. adică şi-a revenit după iradiere, cel puţin parţial, conform spuselor preotului Vamvulescu), i-au dat ultima lovitură fatală (n. r. comuniştii). A fost dus în pădurea de brazi de la Sinaia şi răstignit. I-au înfricoşat (n. r. tot comuniştii) şi pe cei ce au aflat, ca să nu spună adevărul, şi s-a lăţit minciuna aceasta, că Părintele Arsenie a murit nu muceniceşte, ci de boală.

    Trebuie să nu ascundem un alt lucru cutremurător: Părintele Arsenie a fost scos de trei ori din mormânt. Prima dată, la trei zile de la îngropare, fiindu-le frică la securişti să nu învieze, cum îi era frică lui Irod. A doua oară l-au scos după un an, fără explicaţii, iar a treia oară acum vreo şase ani. Atunci a ieşit un izvor de apă din mormântul Părintelui Arsenie, care n-a putut fi oprit. Atunci s-a scos apă din mormânt cu găleţile şi s-a adunat în butoaie.

    Capacul de sicriu a fost găsit dat într-o parte, iar oasele pline cu apă şi noroi. Au fost spălate şi aşezate într-un sicriu nou, din stejar. Am sărutat sfintele oase şi mai ales capul, care era înmiresmat”.

    Arătarea Părintelui Justin Pârvu la mormântul său plin de viaţă

    Posted: 25 Aug 2014 10:05 AM PDT
    Mesaj primit de la profesorul Corneliu Gheorghiţă din Piatra Neamţ, un apropiat al Părintelui Justin Pârvu

    Joi, 21 august 2014, am simţit o dorinţă puternică de a mă închina la mormântul Părintelui Justin. Când am ajuns la doi metri de mormânt, venind dinspre poarta din stânga, mi-am ridicat privirea şi l-am văzut pe Părintele stând în picioare, îmbrăcat în haine monahale şi cu privirea zâmbitoare şi plină de bunătate (binecunoscută credincioşilor).

    El se afla puţin dincolo de mormânt, iar după câteva secunde mi-am plecat privirea şi când mi-am ridicat-o, chipul Părintelui nu mai era. Am rămas cu bucuria revederii în suflet.

    Text si foto: Vlad Herman

    A apărut revista ATITUDINI, nr. 35, închinată mucenicului Mircea Vulcănescu

    Posted: 25 Aug 2014 10:03 AM PDT

    Atitudini_nr. 35_coperta_2

    Sfintii Inchisorilor, evocati intr-o noua carte

    Posted: 25 Aug 2014 01:09 AM PDT
    La Editura Meteor Press din Bucuresti a aparut cartea “Sfintii Inchisorilor, stalpi ai Ortodoxiei si Neamului Romanesc – Marturii. Minuni“, coordonata de jurnalistul baimarean Vlad Herman.
    In prima parte a volumului sunt evocate, printre altele, cateva personalitati care au marcat istoria recenta prin jertfa lor in inchisorile comuniste: Justin Parvu, Valeriu Gafencu, Arsenie Boca, Gheorghe Calciu, Ioan Ianolide.
    In al doilea capitol se regasesc mai multe minuni produse in ultimii ani datorita mucenicilor din Aiud, unele dintre ele avandu-i in centru pe cativa maramureseni.Volumul poate fi achizitionat online sau din librarii, la pretul de 12 lei.
    http://www.ZiarMM.ro

    1. p Teodot este bine, dar la Petru Voda nu se poate intoarce decat daca isi cere iertare fata de patriarhul Daniel si fata de mitr. Teofan… asta a spus staretoiul Hariton Negrea

      1. Ma bucur ca e bine. Sa-i ajute Domnul sa continue a marturisi adevarul ca un demn urmas al Printelui Iustin.

          1. a mai fost o pildă cu un monah care tot așa a fost alungat, bătut pentru o cauză de importanță destul de mare și la sfârșit s-a aflat adevărul, ceilalți s-au pocăit, au realizat că nu el era cel care trebuia să-și ceară iertare
            și-au cerut iertare și el le-a răspuns că îi iartă, dar nu se poate întoarce la ei că nu au avut discernământul de a separa cele ale oamenilor de cele ale lui DUmnezeu.

            cei de la Petru-Vodă cugetă ale oamenilor, iar mărturisirea monahului Teodot a fost din chemarea sinceră a sufletului pentru Adevăr și pentru cele ale lui Dumnezeu

Leave a Reply to Iacoboaie Radu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

9 Comments
scroll to top