Ce frumos sună “Mândru că sunt ortodox!” și cât de bine plăcut este acest lucru lui Dumnezeu! Este singura laudă permisă omului și în totală conformitate cu Sf. Scriptură. Dar spusă cu interes electoral, pentru a păcăli poporul, se transformă în hulă, în blasfemie și trebuie sancționată de Biserică. Asistăm deja la circul electoral, ce amestecă cu micii și manelele, până și credința ortodoxă. Într-adevăr, România trebuie să aibă un președinte ortodox și român, dar unul nu doar cu numele și doar când vine vorba de “smuls” voturi de la oameni. Un președinte ortodox respinge legile anti-creștine, nu închide spitale, asigură un învățământ moral și după adevărul istoric etc., lăsând faptele să vorbească despre ortodoxia lui. Așa ceva nu am mai avut de la voievozi încoace și slabe șanse să mai avem în viitor.

Peste toate acestea, mai grav este că în sensul de mai sus nu avem nici din partea Bisericii Instituționale Române o atitudine categorică, ci doar la nivel declarativ, iar prin spate interesele se satisfac reciproc. Și interese doar la nivel lumesc, căci conducerea din Deal nu are curajul să deranjeze și să sancționeze politicul când se iau decizii contrare Evangheliei, blasfemiatoare și altele din tacâmul de pe filiera UE-SUA-Jidanistan. Nu, patriarhul Ciobotea negociază la sânge sponsorizarea cu orice preț a obsedantei Catedrale a Mânuirii Banului, la fel cum Ceaușescu și-a dorit Casa Poporului, și asigură pe pontaci și politruci că poporul va vota conform indicațiilor.

Iată, singura cauză pentru toate nenorocirile din România: pactizarea bisericii cu politicul – cu compromisul, din care rezultă nemândria de a fi ortodocși. Așa că fiți atenți pe cine votați, că primiți și binecuvântari.