PETIȚIE: Protest împotriva indiferenței Patriarhiei față de Sfinții închisorilor

Maica Domnului cu sfintii de la Aiud

După Dreptul canonic ortodox, semne ale sfinţeniei sunt:

– moartea martirică – dovada cea mai certă;
– mărturisirea şi apărarea dreptei credinţe;
– viaţa curată, viaţa sfântă;
– darul facerii de minuni, în viaţă sau după moarte.

Dintre condiţiile de fond (personale) ale sfinţeniei:
– să fi avut credinţa neîndoielnică ortodoxă;
– puterea de a suferi moarte martirică, primejdii şi orice necazuri pentru apărarea dreptei credinţe;
– puterea de a trăi moral şi religios cât mai desăvârşit;
– puterea de a săvârşi minuni;
– cultul spontan acordat de poporul credincios.

În cazul trăitorilor ortodocși din închisorile comuniste, toate acestea se confirmă. Ce dovadă mai clară vrem decât moartea martirică? Lupta împotriva lor e lupta contra evidenţei, păcatul împotriva Duhului Sfânt.

De la instalarea regimului comunist în Rusia s-a început o campanie de distrugere a creştinismului şi a tuturor valorilor umane tradiţionale. Acelaşi efect devastator l-a avut în toate ţările pe unde a trecut.
În cazul de faţă, nu e nevoie de Paterice pentru confirmarea sfinţeniei. Chinurile şi moartea din închisori, ştiind că toţi erau chinuiţi pentru credinţă de un regim ateu, sunt un Pateric al mucenicilor fără a mai fi nevoie de alte comentarii. Ele întrec orice „cuvinte duhovnicești”. De la mulți nu s-a păstrat nici un cuvânt duhovnicesc, dar au moaşte făcătoare de minuni! (a se vedea la Aiud).
De la atâtea mii de martiri din Istoria Bisericii nu s-a păstrat nici un cuvânt duhovnicesc ci pentru sfârşitul lor au fost trecuţi în ceata sfinţilor. De ce numai noi românii suntem atât de îndoielnici în credinţă? Nu ne bate Dumnezeu că nu ne cinstim sfinţii închisorilor? Cred că şi din acest motiv ne bate, cu prisosinţă…
Sfinţii sunt manifestarea concretă şi personală a lui Dumnezeu în Biserică, iar Biserica nu se menţine vie decât prin Sfinţi. La loc de cinste se află Martirii.

Protestăm față de aceste fapte anticreștinești și față de indiferența Patriarhiei Române:
Universitatea din București interzice revista anti-avort „Pentru viață”, nr. 2, a asociației studențești cu același nume, să participe la Târgul Educației organizat în 10-11 aprilie 2014. BOR (administrația patriarhală) tace!
Patru profesori atei din Timișoara protestează împotriva dorinței primăriei municipiului ca o strădă să poarte numele lui Petre Țuțea (ianuarie 2014). Au luat cuvântul pentru apărarea filosofului personalități marcante, inclusiv consilieri locali sau profesori universitari. Petre Țuțea a făcut 13 ani de închisoare, a rămas ortodox convins, erou anticomunist și martir al Bisericii. BOR (adminsitrația patrairhală) tace rușinos!
Statuia din București a martirului Mircea Vulcănescu, ucis la Aiud în 1952, e în pericol a fi demolată, la presiunile unui institut ocult: „Elie Wiesel”, sprijinit din banii Statului român.

Tot acest institut ocult și anticreștin a reușit două performanțe uimitoare:
– retragerea titlului de cetățean de onoare post-mortem al orașului Târgu Ocna, pentru martirul Valeriu Gafencu (mort la Tg Ocna în 1952), în anul 2013. Nici un ierarh ortodox n-a protestat. Rușine!!
– demontarea plăcuței comemorative de la liceul „Dragoș-Vodă”din Sighetu Marmației, pusă în memoria luptătorului anticomunist Aurel Vișovan și a grupului său. Plăcuța s-a pus de către fiul său, preotul greco-catolic Marius Vișovan, iar demontarea s-a făcut după 7 zile! (amănunte: https://www.gazetademaramures.ro/placa-neputintei-noastre-15204). Deși greco-catolici, lupta contra comunismului a fost comună și tot comună ar trebui să fie reacția Patriarhiei la hoțiile numitului institut.

În același timp:
1. Într-un interviu din „Lumea monahilor”, aprilie 2014, teologul și profesorul Radu Preda, director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), a spus că BOR „a întârziat nepermis de mult momentul asumării, în cunoştinţă de cauză, a trecutului recent, printr-o deschidere de bunăvoie a propriilor arhive, printr-o recunoaştere a rolului, cel puţin exemplar, dacă nu chiar de sfinţi, al unor oameni de-ai ei, bărbaţi şi femei, care au murit pentru credinţă – şi mă refer aici explicit la ceea ce numim cu un termen metaforic şi generic „sfinţii închisorilor”. Faptul că noi am întârziat şi întârziem încă procesul acesta de confruntare cu propria noastră istorie se plăteşte prin alimentarea zvonurilor, a acuzelor de multe ori rău intenţionate. De ce? Pentru că – spun asta nu pentru prima dată – biserica trebuie să aibă curajul asumării trecutului recent, pentru că va avea o surpriză uriaşă: va vedea că, în ciuda colaborării pe faţă – sau pe dos, dacă vreţi – a unor membri ai ierarhiei sau ai clerului, pe lângă compromisurile retorice precum lupta pentru pace şi altele asemenea, o abordare critică a perioadei şi o analiză istoriografică ar scoate la iveală un tezaur de martiraj şi de rezistenţă morală, care ar pune cu adevărat biserica întro cu totul altă lumină, dar nu ca instituţie, că nu instituţia trebuie să fie aici în centru, ci ca ceea ce este de fapt defintoriu pentru ea, şi anume comunitatea de credinţă.”

2. Și tot Radu Preda reacționează vehement la tăcerea Patriarhiei în fața atacurilor presei murdare la adresa mitropolitului Bartolomeu:
„Ceea ce mă uimeşte şi mă întristează însă cel mai mult în această poveste a fost tăcerea Patriarhiei. Reacţionând zilnic şi chiar de mai multe ori la tot felul de articole de presă, importante sau minore, instituţia eclesială centrală a tăcut acum asurzitor mai bine de o săptămână… Procedând astfel, Patriarhia dă dovadă că se plasează în afara conştiinţei eclesiale, veghea şi solidaritatea sinodale fiind practic suspendate. Dar de ce să ne mai mirăm atâta? Dovada cea mai concretă a lipsei de aderenţă la adevărata agendă social-teologică o constituie faptul că, la împlinirea de curând a primelor două decenii de la căderea comunismului, vocea Bisericii noastre a fost mai mult decât slabă. S-au organizat dezbateri pe temă mai curând la Viena decât la Bucureşti. Este probabil şi această lipsă de bărbăţie unul dintre motivele de încurajare pentru mercenarii memoriei ajunşi să aibă astfel un nesperat şi nemeritat monopol pe conştiinţa morală a societăţii. Cum am afirmat în repetate rânduri, comportându-se astfel, Biserica noastră, în ipostaza ei ierarhică, riscă să fie acuzată nu atât pentru compromisurile dinainte de 1989, cât mai ales pentru lipsa de viziune profetică după aceea” („Lumea credinței”, feb. 2010).

3. La alte popoare ortodoxe martirii din comunism au fost demult canonizați. Biserica Ortodoxă rusă a canonizat mii de martiri, în frunte cu țarul Nicolae II și cu patriarhul Tihon, omorât de comuniști în 1925. Patriarhul a fost canonizat în octombrie 1989 (!), iar în 1992 i s-au găsit moaștele. Țarul Nicolae, omorât în 1918, deși nu a dus o viață de sfânt, a fost canonizat în anul 2000 pentru sfârșitul său în credința ortodoxă, omorât de atei. BOR tace rușinos!

4. Romano-catolicii din România beatifică martirii ei uciși în comunism:
Szilárd Bogdánffy, episcop de Oradea, ucis în închisoarea Aiud (1953), beatificat la 30 octombrie 2010.
Janos Scheffler, episcop de Satu Mare, mort în 1952 la Jilava, beatificat la 3 iulie 2011 (amănunte la https://www.catholica.ro/2011/06/17/la-3-iulie-2011-va-avea-loc-beatificarea-episcopului-janos-scheffler/).
– monseniorul Vladimir Ghika, ucis în 1954 la Jilava, beatificat la 31 august 2013.
– episcopul de Iași Anton Durcovici, omorât la Sighet în 1951, beatificat la 17 mai 2014 (amănunte la www.durcovici.ro).
Greco-catolicii au în curs de beatificare/canonizare 7 episcopi morți în închisori.

Cui îi este frică de sfinți din sinodul BOR? Poate celor ce-au făcut miliție secretă, turnătorie ori șantaj.
Rușinea cade atât pe statul român, care-și bate joc de memoria miilor de foști deținuți politici, cât mai ales pe Biserica Ortodoxă Română, unde se află depuse de ani de zile cereri pentru martirii ortodocși români, cum ar fi Valeriu Gafencu, Ilie Lacatusu sau Arsenie Boca.
Preotul profesor dr. Gh. Drăgulin a scris studii bine documentate, adevărate comori de spiritualitate publicate în revistele bisericești. A trecut și el prin iadul închisorilor comuniste. Un singur exemplu de studiu: „Victimele pușcăriilor comuniste și ale revoluției în atenția aghiografului contemporan” (în buletinul oficial al Patriarhiei: „Biserica Ortodoxă Română”, nr. 7-9/1991, p. 91-98). Se militează aici pentru o canonizare colectivă, cât și individuală. De 24 ani însă, Sinodul BOR tace!

În același timp:
Patriarhia Română reacționează vehement la „opiniile antisemite ale unui monah de la Mănăstirea Petru Vodă” (cf. ziarul „Lumina”, 1 iulie 2014, p.3). Opiniile „antisemite” ale unui monah constituie o problemă mult mai importantă pentru Patriarhie decât Sfinții închisorilor!
De 24 ani așteaptă acești sfinți o canonizare oficială și nu s-a făcut nimic. Însă, foarte promptă, Patriarhia procedează dictatorial, dând comunicate pentru fiecare persoană incomodă.

În același timp:
În anul 2005, în cazul Tanacu, este caterisit un ieromonah, scos din monahism și mănăstirea desființată. Un caz unic în istoria Bisericii Ortodoxe Române, nici măcar comuniștii n-au făcut așa ceva! Medicina a demonstrat ulterior că tânăra de la Tanacu a murit pe mașina salvării din cauza incompetenței medicilor, iar nu „omorâtă” de călugări! Unde a fost Biserica? Unde a fost iertarea Bisericii și prezumția de nevinovăție, procedurile de judecată monahală care cer respectarea unor reguli? Unii episcopi au interzis exorcizarile în eparhiile lor, la fel este de părere purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, pr. Constantin Stoica.
Același purtător de cuvânt (în numele cui??) ce susține avortul în unele cazuri, precum cel al fetiței însărcinate de 11 ani: „Este o situație specială. Biserica nu este chiar intransigentă. În cazul violului, incestului, sau când sănătatea mamei este pusă în pericol de o eventuală naștere, Biserica acceptă avortul. În cazul fetiței din Neamt, recomandăm familiei să se sfătuiască cu duhovnicul din parohie și să o ia o decizie în funcție de sfatul medicilor și psihologilor” (cf. https://www.frontnews.ro/social-si-eveniment/diverse/biserica-accepta-avortul-in-cazul-fetitei-de-11-ani-violata-de-unchiul-ei-11609 ).
Unde scrie asta în teologia ortodoxă, tovarășe Stoica? În numele cui vorbești?

Și tot în urma scandalului de la Tanacu s-a inventat ordinul că preoții, monahii și teologii „nu pot avea apariții în spațiul public (mass-media) decât cu binecuvântarea Chiriarhului”.
Oare martirii cu aprobarea cui mărturiseau credința? Nu mai putem mărturisi și apăra credința ortodoxă în spațiul public decât cu aprobarea administrației patriarhale/chiriarhale? Pe ce temei ortodox?
E jenant că înșiși preoții și monahii – adică păstorii și rugătorii turmei – au nevoie de aprobare. E jenant că n-au dreptul apărării credinței ortodoxe dacă vreun episcop le interzice. Cazul episcopului Sofronie al Oradiei cu dictatura sa față de preoți este elocvent.

În același timp:
Tăcere totală despre moartea patriarhului Teoctist (2007), omorât cu zile pe masa de operație de un medic ucigaș, la ordinele unor interese oculte. Cu semne de tăieturi, cu martori ai asasinării și ai îmbălsămării patriarhului neluați în seamă, cu mult prea multe elemente oculte. Cu un singur om (episcopul vicar Vicențiu) ce știa deznodământul dar n-a spus nimic, fiindcă graba de eliminare fizică era foarte mare. Cui a folosit moartea patriarhului Teoctist?
În nici un caz intereselor Bisericii și ale neamului românesc.
Tăcere totală… dar numai până la judecata finală când faptele se vor descoperi.

Protestăm față de această tăcere vinovată în anumite cazuri, în același timp față de încercările de reducere la tăcere în stil milițienesc a unor persoane incomode sau luptătoare (inclusiv patriarhul Teoctist!).
Dumnezeu să judece și să facă dreptate – fiindcă nu mai are cine!

de Pr. Fabian Seiche | Buciumul

Semnați petiția

petitie patriarhie recunosterea sf. inchisorilor
SEMNAȚI PETIȚIA

9 Comments

  1. Felicitari pentru articol ! Sa va dea Dumnezeu putere sa continuati lupta ! Cred ca ar fi bine daca acest protest ar avea o lista, pe care sa ne adaugam numele, ca si semnatura. Bietul Popor roman pe ce maini a ajuns ! Aveti dreptate, ierarhii tac, tacerea lor este vinovata, tacerea lor este interesata, tacerea lor contra argintilor lui Iuda. Fara sa-si dea seama primesc si funia lui. Vai noua, ca avem asemenea pastori, care dispretuiesc pe Sfintii Parinti si pe Sfintii Martiri. Vai noua, caci si tacerea noastra este vinovata, fiindca ne complacem in ascultarea “smerita” fata de cei care ne vand sufletele prin ecumenismul numit “legiune”( demonism ) propovaduit oficial in B.O.R. Raspunsul pe care il vom primi va fi : “Plecati de la fata Mea ,blestematilor !” VAI NOUA !

  2. Frate ce crezi ca o sa facem cu 10000 de semnaturi?P IUSTIN a strans un milion impotriva doc cu cip siiiiii’?Nu ìi intereseaza,atat doar ecumenismul,ala da ca e important!!!!!?

  3. Ce nu se intelege in ziua de azi????
    Sfintenia mucenicilor din temnitele comuniste ii arde pe actualii prelati(stiu ei de ce)!!!!
    Plus ca nu se vrea ca noi,cei din zilele astea atat de tulburi,sa avem exemple vii, de traire si supravietuire in duhul ortodox.
    Stapanitorul acestei lumi doreste sa secere si dintre cei alesi, ba chiar sa-i prinda pe toti sa i se inchine lui.
    Puteti sa ne spuneti daca este bine monahului Teodot?

  4. BOR nu vrea sa-i recunoasca pe sfinti caci atunci inseamna ca au gresit pe perioada comunistilor, au ales functia in locul sfinteniei. Ei mai cred (ca si inchizitorii catolici) ca Dumnezeu e nevolnic si noi trebuie sa-l aparam si sa-l indrumam. Ma doare lipsa lor de reactie dar si mai tare ma doare cind, D-l Stoica purtatorul de cuvint al BOR ne lasa fara replica, nu cred ca e prostie e rautate si miselie. Eu astept vorbele putatatorul de Cuvant (Hristos).
    Nu e mai voie sa se faca exorcizare, din spirit de solidaritate, sa nu scotem pe dumnezeul altora din noi.
    Cred ca suntem in timpul in care trebuie sa ne pastram credinta tare, caci de facut ceva nu se mai poate.
    Doamne ajuta-ne!

  5. ORGANIZAȚIA MARTORII LUI IEHOVA – CREAȚIA EVREILOR SIONIȘTI (2)
    Radu Iacoboaie, 22 iulie 2014

    Continuând articolul precedent pe aceeași temă, ne propunem de această dată să pătrundem mai în profunzime, să demonstrăm în mod logic faptul că această pretinsă sectă creștină – Martorii lui Iehova, este ca și mișcarea New Age, un tentacul al uriașei caracatițe mondiale care este francmasoneria, peste care se află la vârful său masoneria sau sionismul, format dintr-un grup mai restrâns de evrei radicali sioniști, în frunte cu cei 13 așa-ziși Înțelepți ai Sionului.
    Nu întâmplător putem spune că Organizația Turnul de veghe (redenumită în 1931 Martorii lui Iehova, iar din 1932 declarată ca ,,organizația lui Dumnezeu” pentru construirea unei NOI LUMI) s-a bazat încă de la început pe revista Turnul de veghe al Sionului apărută în anul 1879. Ulterior, i-au prescurtat numele, în mod evident pentru a nu se face legătura cu evreii sioniști, care credem că l-au sprijinit material pe Charles Taze Rusell să-și creeze organizația sau corporația așa-zis religioasă. Revista a avut multă vreme cel mai mare tiraj din lume dintre revistele sectare, ajungând în 1995 să aibă 17,9 milioane de exemplare în 115 de limbi, cu apariție bilunară. Alături de ea, s-a difuzat și revista Trezește-te, cu un tiraj de 15,6 milioane de exemplare în 34 de limbi. Societatea a avut și sute de posturi de radio și mai recent și televiziuni, ajungând în prezent să aibă peste 4 milioane de propagandiști și circa 6 milioane de simpatizanți în toată lumea.
    Dacă analizăm cele două organizații, sionismul și Martorii lui Iehova, vom descoperi într-adevăr multe puncte și obiective comune. Astfel, ambele organizații sunt concepute într-un sistem totalitar și piramidal (cu concentarea puterii în mâna liderului), ambele poartă o ură profundă și irațională față de creștinism, față de Hristos, Maica Domnului, Sfânta Cruce, sfinții creștini și valorile tradiționale. Ambele au avut și au încă sediul pe teritoriul american în metropola New York. Martorii lui Iehova au sediul într-o clădire cu 13 etaje din Brooklyn. Și ambele întreprind o uriașă propagandă, folosind din plin mass media. Să uităm că și comuniștii masoni puneau accentul pe propaganda de partid. Pe de altă parte, potrivit chiar doctrinei iehoviste, în urma luptei de la Armaghedon, toți cei din afara organizației lor vor fi nimiciți, ceea ce rezonează cu profeția despre venirea antihristului și prigonirea sălbatică a creștinilor. Unele filme din ultima vreme au mediatizat și mai mult ideile lor despre sfârșitul lumii…
    În lucrarea documentată a lui Radu Antim – Societatea ,,Martorii lui Iehova” în contextul fenomenului sectar (Ed. Arhidiecezana, Cluj-Napoca, 1996), cu multe surse externe, descoperim că erezia francmasonică (bazată pe gnosticism) și cea iehovistă sunt asemănătoare în conținutul doctrinar.
    Astfel: ,,Werner Thiede distinge patru elemente care ne dau îndreptățirea unei paralele între viziunea iehovistă și cea gnostică:
    1. Înțelegerea gnostică a Bibliei ca fiind inspirată verbal și integral de Dumnezeu, care își continuă opera de inspirație prin ,,canalul” Său: societatea iehovistă; 2. Viziunea gnostică asupra apocalipsei privind restaurarea paradisului inițial; 3. Relația dintre Iisus și satan ca fiind inițial doi fii egali ai lui Dumnezeu; 4. Justificarea luptei dintre Dumnezeu și satan, la care oamenii sunt împreună cu Iisus martori.”
    Din lucrarea de mai sus, mai aflăm și multe alte aspecte importante, precum că fondatorul organizației Rusell și-a găsit lesne predicatorii, dând pur și simplu un anunț în ziar: ,,Căutăm 1000 de predicatori…”, că această organizație era de fapt o societate comercială în toată regula și bine organizată, că activitatea sectei s-a concentrat aproape exclusiv pe editarea și difuzarea revistei, dimpreună cu propaganda doctrinei lor pe sistemul de la ușă la ușă și evanghelizării la domiciliu…
    Pentru ei, fiecare membru înseamna un propagandist și meritele erau apreciate doar în funcție de propaganda desfășurată pe teren. Fiecare membru avea normă să facă propagandă sectei și prozelitism un anumit număr de ore pe săptămână. Aceste ore erau voluntare ca și în cazul celor ce lucrau în tipografiile lor. Un pionier special ajungea să facă 134 de ore pe săptămână, adică circa 4-5 ore voluntare pe zi!
    Vedem astfel că aceștia parodiază de fapt activitatea misionară a Apostolilor creștini care propovăduiau învățătura lui Hristos. Apoi, întâlnirile, congresele, ceremoniile lor de înmormântare erau totodată un nou prilej de a-și face prozeliți. Vorbim în fapt și despre o formă de IDOLATRIE, o formă de subcultură care se manifesta atât pe stadioane, cât și la televiziuni și posturi de radio.
    De ce aveau ură în special față de creștini? Creștinismul era și este urât și catalogat diavolesc de către ei, chipurile pentru că acesta nu putea oferi un răspuns la întrebările legate de sfârșitul lumii…
    Membrii lor ajungeau să-și neglijeze însăși propria familie uneori, lăsând bunuri sau toată averea organizației! Apoi, copiii lor erau învățați încă din familie să nu se implice în activitățile extrașcolare, să nu practice anumite sporturi (judo, box, karate etc.), să respingă ,,instituțiile diavolești” – statul și Biserica. Prin aceasta se automarginalizau și se izolau de ceilalți, iar mai târziu, ajungeau să respingă orice participare la viața socială și politică (inclusiv prezența la vot), chemarea sub arme pentru apărarea țării, pentru că nu aveau o identitate națională! Pot fi observate în acest sens unele asemănări chiar cu fracțiunile fundamentaliste islamice, în sensul extremismului. Așa se explică și acțiuni extreme de genul respingerii de către părinți a tratamentelor medicale și în special a transfuziilor de sânge, cazuri nu puține la număr în care copiii lor și-au pierdut chiar viața iar medicii au fost supuși până și ei unor anchete penale pentru că nu și-au făcut datoria… Adică, s-a ajuns la comiterea unor crime în numele religiei lor, în numele lui Iehova…
    Făcând o paralelă cu himera comunismului, o altă creație masonică de anvergură mondială îndreptată împotriva creștinismului și pentru sărăcirea țărilor ortodoxe, observăm aceeași manipulare a conștiinței și o mare înșelătorie. Deși Martorii lui Iehova invocă mereu texte biblice, diverse pasaje scoase din context și folosite într-o construcție prin care să demonstreze ,,adevărul” doctrinei lor, ei nu se închină de fapt lui Dumnezeu, ci ,,organizației lui Dumnezeu”…
    Când un membru al lor realizează în sfârșit că această organizație spală creierul și nu oferă decât o perspectivă profană asupra lumii, nicidecum teologică precum susțin liderii lor, adeseori este prea târziu și un drum fără întoarcere. Unii cu multă greutate au putut să părăsească această organizație, să scape de amenințările și șantajul confraților lor, înțelegând că libertatea lor fusese doar una de fațadă, de altfel aceeași ca și în cazul francmasonilor care depun un jurământ oribil la inițiere…
    În final, merită să lecturăm și un model de propagandă perfidă iehovistă din lucrarea citată mai sus (pag.12), deși este mai vechi. Suntem convinși că el a mai fost perfecționat între timp:

    Această scriere (broșură sectară, n.n.) poate fi încredințată unor tineri, băieți și fete, pentru a fi difuzată. Dacă nu poți chiar tu personal (adică un membru al sectei, n.n.) să faci o vizită vecinului tău pentru a-i arăta cartea și să-i câștigi interesul, poți să încredințezi această misiune tinerilor angajați. Fetele vor avea mai cu seamă succes. Însă tu trebuie să le plătești tinerilor angajați mai multe exemplare și să le asiguri hrana pentru o zi. Dacă te duci totuși în misiune, să nu stai în fiecare casă mai mult decât două-trei minute. Dacă lumea nu se arată hotărâtă să facă un abonament la revistă, spune simplu: ,,Nu vreau banii acum. Luați un număr de probă și pregătiți banii pentru când mă întorc…” și dă o dată la care poți să mai faci o vizită. Dar poți la fel de bine să spui: ,,Dacă nu aveți Dvs. Interes pentru revistă, are cu siguranță vecinul. Dacă cumpărați un număr și-l dați vecinului interesat, ați făcut o faptă mare. De ce să sufere de neștiință vecinul, doar pentru faptul că acum Dvs. Sunteți zgârcit?”

  6. Pentru Sfinţii Închisorilor

    Neamul nostru chinuit,
    Vrut n-a vrut a plămădit
    Sute sau mii de morminte
    Ce-n adâncuri, poartă-n ele
    Bogăţii de oase sfinte.

    S-au clădit fără de vrere
    Lavre, peşteri şi chilii
    S-au format chiar caractere
    Din morţi, mulţi ajuns-au vii
    Învăţând de la durere.

    Toată floarea ţării noastre
    În subsoluri a pierit
    În beciuri, în mirosuri grele
    Nădejdea au înmulţit
    Chiar acolo-ntre zăbrele.

    S-au scris imne, poezii
    S-au spus Crezuri niceene
    S-au predat filosofii,
    Mii de versuri s-au ivit
    Toate, toate, din durere.

    Cu scrâşnete de măsele
    Şi cu carne dezghiocată
    Au primit prigoana toată
    Cei ce n-au vrut să le fie
    Azi, istoria furată.

    De granit şi diamant
    Au fost mulţi dintre „rebeli”
    Ce-au răbdat cu stoicism
    Toate hoardele atee
    Ce-au ieşit din comunism.

    Au răbdat ca mucenicii
    Au scris file-n sinaxar
    S-au luptat ca această ţară
    Niciodată să nu piară
    Nici să-şi piardă vreun hotar.

    Mulţi n-au mai văzut lucirea
    Soarelui de zi cu zi
    Căci au coborât în mina
    Ce le-a fost mormânt şi casă
    Doar HRISTOS le-a fost lumina.

    Chinuiţi cu foame cruntă
    Devenit-au moaşte vii
    Emanând o pace sfântă
    Din privirile lor calde
    De tineri, bătrâni, copii.

    Aiudul, Piteştiul, Gherla, Suceava
    Zdrobit-au pe voi la fel ca pe pleava
    Uliţelor şi satelor ce v-au născut..
    …Pentru a primi prigoana, ce-avea
    Osuarele cu voi să fi umplut.

    Pateric s-a scris cu sânge
    Cu sudori, cu nevoinţi
    Doamne cum inima mea plânge
    Când îi văd pe muribunzii
    Ce înalţă rugi fierbinţi.

    Grămădiţi în mici celule
    Fără aer de ajuns
    V-au răpit şi oxigenul
    Ce-n plămâni ar fi pătruns
    Dăruit de Cel de Sus.

    Sataniştii şi ateii
    Au pus, zic ei, stăpânire
    Pe lume, chiar pe zidire
    Dând edicte şi precepte
    Pentru-a lumii vieţuire.

    Îngâmfaţii şi-ofticaţii
    Puşi de mândrul lucifer
    Au scornit doar aberaţii
    Chinuri cât să-nmoaie-un fier
    Dar nu şi acel: „tot sper !”.

    Căci Nădejdea în mântuire
    Pe mulţi i-a însufleţit
    A doua dintre virtuţi
    Ce nu poate fi vreodată
    Înfrântă de nişte bruţi.

    Circulă o vorbă atee,
    Chiar absurdă ca idee,
    Cum că ultima ce moare
    E speranţa … ce eroare!
    Căci Nădejdea moarte n-are.

    Îmbrăcaţi în răni şi semne
    Răstigniţi şi abuzaţi
    Voi steagul l-aţi arborat
    Ca să vadă tot românul
    Că-n bernă nu l-aţi lăsat.

    Este steagul biruinţei,
    Al nădejdii, al credinţei
    Al dragostei dintre fraţi
    Căci deşi neînarmaţi
    I-aţi zdrobit voi, nu ceilalţi.

    Cu obrajii arşi de palme,
    Cu iertare-aţi răsplătit
    Iar cu tălpile umflate
    N-aţi fugit, ci aţi dorit
    Pe duşman să-l faceţi frate.

    Adunaţi din plaiul ţării
    Smulşi din câmpuri, de pe glii
    V-au abrutizat călăii
    Căci n-aţi mai văzut nici cerul
    Nici pe-ai voştri dragi copii.

    Aţi fost jertfa cea fierbinte
    Aţi fost ruga cea de seară
    Cu Hristos în trup, în minte
    Acum sunteţi ca din ceară
    Iese mir din oseminte.

    S-a ajuns din nou la vorba
    Sfântă, a lui Tertulian
    Căci sămânţa voastră pururi
    Va încolţi şi va da roduri
    Zi de zi şi an de an.

    „Sângele martirilor, sămânţa creştinilor”
    Doamne ce mai adevăr
    Cum te-nalţă şi-nfierbântă
    O dorinţă mare, sfântă
    De-a muri în Adevăr.

    Sfinţi români din închisori
    Ce-aţi suit acolo-n nori
    Azi nevoie avem de voi
    De-ale voastre dulci sudori
    De lăuntrice comori.

    Spus-aţi ruga lui Iisus
    Dobândit-aţi astfel taina
    De a iubi s-ajungeţi sus
    De-a-mbrăca şi voi azi haina
    Din hlamidă a lui Iisus.

    Martiraj, mucenicie
    Pentru-al nostru lut şi glie
    V-aţi unit, toţi, pe vecie
    Ocrotiţi de Maica Sfântă
    Şi-azi istoria vă cântă.

    Acest imn vreau să-l închin
    Celor ce prin al lor chin
    Au luptat cu pace sfântă
    Ca-n veci să nu fie-nfrântă
    Ţara mea şi-a ta. La luptă!

  7. Zilele ucigașului de oameni – diavolul – sunt numărate, de aceea se agită și schimbă din funcții (pe Teoctist), și pune pe „ciracii” care i-au făcut legământ de credință. Prea repede au scăpat de Teoctist, dar eu cred că și cu Papa Ioan Paul al II – lea s-a întâmplat același lucru. Au fost, ambii, aruncați în groapa istoriei. S-au pus forțe noi, care să nu comenteze nimic din planul ocultei internaționale. Iar despre canonizarea Sfinților Închisorilor, ce putem spune? Cum să-i canonizeze pe acești mărturisitori tocmai călăii lor? Mulți din cei în măsură să ia astfel de decizii se simt vinovați de moarte mărturisitorilor români din temnițele comuniste, și așa cum evreii necreștinați încă, nu recunosc nici azi că ei L-au omorât pe Dumnezeu, așa nici actualii capi ai BOR, cei care nu mișcă un deget în direcția canonizării mărturisitorilor români, nu recunosc că sunt complici la moartea altor Hristoși în temnițele comuniste. Nu este deloc greu de înțeles acest lucru. De aceea a și îngăduit Hristos Dumnezeu să se țină Sinodul al 8-lea, pentru a începe separarea, acum la sfârșit de veac, când este ca pe vremea lui Noe(vezi inundațiile), grâului de neghină și pleavă, începând de la Patriarh și până la cel din urmă credincios. Ne separăm de uscături, fraților, asta trebuie să înțelegeți. Uscăturile, adică cei care au pactizat cu politicul trebuie să meargă pe calea pe care și-au deschis-o, iar noi pe calea credinței, adică a ÎNTREGULUI Adevăr și a dreptății. Osebiți-vă de ecumeniști ca să nu fiți cumva părtași și la osânda lor. Talmeșul – balmeșul sau „unitatea în diversitate” trebuie să dispară din Biserica Ortodoxă de pretutindeni. Nu uitați deviza: „ Că nu-i totuna leu să mori, ori câine-nlănțuit!” Alegeți să fiți „valoare națională”, adică Leu !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

9 Comments
scroll to top