Sfintitul Marturisitor Ilie Lacatusu - icoana

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=ycJUx5RiMMA]

Acatistul Noului Mărturisitor Ilie Lăcătuşu, făcătorul de minuni († 22 iulie)

Troparul, glasul al 8-lea:

Îndelung pătimitorule, de Dumnezeu purtătorule Părinte Ilie, văpaia muncilor cu focul lucrător ai înrourat-o, ruşinând pe vrăjmaşi. Pentru aceasta, părinte, cu hlamida lui Hristos îmbrăcându-te, pe Acesta roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Condacul 1:

Veniţi, iubitorilor de mucenici, să-l lăudăm cu mare glas pe Părintele Ilie, care, prin pătimirile sale, a luat de la Dumnezeu cununa biruinţei. Căci, iubind Biserica lui Hristos şi neamul românesc, a ales calea cea strâmtă şi cu chinuri, stând fără teamă împotriva duşmanilor dreptei credinţe. Şi pentru aceasta să-i cântăm: Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Icosul 1:

La tine alergăm, sfinte, la vreme de ispită, având nădejde în mijlocirile tale. Ştim că pe mulţi i-ai chemat în chip minunat la sfintele tale moaşte. Am auzit de femeia pe care ai îndemnat-o, zicându-i în vis: „Vino la mine şi roagă-te ori de câte ori ai nevoie de ajutor”. Şi credem că şi pe noi ne poţi ajuta, căci iubirea ta se revarsă peste toţi cei care se roagă ţie cu credinţă, şi pentru aceasta îţi zicem:

Bucură-te, binecuvântare a pământului românesc,
Bucură-te, liman al credincioşilor şi dar ceresc,
Bucură-te, chivot al virtuţilor de Hristos împodobit,
Bucură-te, că iubirea de cele sfinte prin jertfă o ai adeverit,
Bucură-te, veghetor neobosit al celor ce mărturisesc dreapta credinţă,
Bucură-te, că de la tine învăţăm smerenia şi adevărata umilinţă,
Bucură-te, că ai fugit de slava lumească şi pe Dumnezeu L-ai aflat,
Bucură-te, că pentru neamul românesc te-ai rugat neîncetat,
Bucură-te, comoară care pe cei drept-credincioşi îi îndestulezi,
Bucură-te, că pe cei care pornesc pe căi greşite îi îndreptezi,
Bucură-te, că îi chemi la tine pe cei care au nevoie de ajutor,
Bucură-te, că cei care se roagă ţie te cunosc grabnic ocrotitor,
Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 2-lea:

L-ai slujit pe Hristos din tinereţile tale, fiind icoană a rugăciunii, a smereniei şi a jertfelniciei, şi te-ai arătat pildă pentru noi, cei iubitori de patimi şi slabi în credinţă. Pentru aceasta te rugăm să nu încetezi a te ruga pentru noi, ca să-I putem cânta lui Dumnezeu cu inimă curată: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Văzând Dumnezeu râvna ta pentru cele sfinte, te-a chemat să-L slujeşti ridicând pe umerii tăi greaua cruce a preoţiei. Iar tu ai răspuns cu vrednicie acestei chemări, vrând să fii păstor de suflete şi slujitor al aproapelui tău, şi pentru aceasta îţi aducem cântări de laudă:

Bucură-te, că pe Sfântul Prooroc Ilie l-ai avut ocrotitor,
Bucură-te, glas proorocesc care ai mustrat rătăcirea apostaţilor,
Bucură-te, odraslă a rugăciunii sfinţilor din veacurile trecute,
Bucură-te, că ai înfruntat cu înţelepciune ale vrăjmaşului ispite,
Bucură-te, că din copilăria ta ai mers cu smerenie pe calea virtuţilor,
Bucură-te, că ţi-ai păzit curăţia tinereţii luptând împotriva patimilor,
Bucură-te, cel ce, mergând pe calea familiei, ai ajuns la sfinţenie,
Bucură-te, că virtuţile tale le-ai acoperit cu smerenie,
Bucură-te, că ai fost propovăduitor şi duhovnic iscusit,
Bucură-te, că mulţime de suflete bolnave ai tămăduit,
Bucură-te, al iubirii de Dumnezeu neostenit propovăduitor,
Bucură-te, dreptar şi pildă aleasă pentru slujitorii altarelor,
Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 3-lea:

Văzând mulţimea încercărilor prin care trecea neamul românesc, ai vrut să arzi ca o lumânare, necruţând nicio osteneală pentru aceasta. Şi, împreună cu mulţi preoţi şi credincioşi, ai ales să trăieşti sub ocrotirea Sfântului Arhanghel Mihail, luptând cu sabia cuvântului împotriva hulitorilor adevărului şi cântând fără teamă: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Nu te-ai temut nici de suferinţe şi nici de moarte, căci ai purtat în sufletul tău râvna spre mucenicie. Iar Hristos te-a învrednicit să mergi pe urmele mucenicilor din vechime, căci ai fost luat din mijlocul familiei şi al credincioşilor şi ai fost dus în colonii de muncă, unde prin răbdarea şi sfinţenia ta ai adus mângâiere sufletelor deznădăjduite, şi pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, că sfinţii închisorilor asupra ta au vegheat,
Bucură-te, că, primindu-te mai apoi în ceata lor, s-au bucurat,
Bucură-te, că, prin curajul tău, în întunericul prigonirilor ai strălucit,
Bucură-te, că în viforul furtunilor pacea sufletească o ai dobândit,
Bucură-te, că în faţa pătimirilor duhul tău nu s-a tulburat,
Bucură-te, piatră de care uneltirile celor rău credincioşi s-au sfărâmat,
Bucură-te, că ai urcat muntele suferinţei călcând pe urmele mucenicilor,
Bucură-te, că ai răbdat fără cârtire batjocurile şi dispreţul prigonitorilor,
Bucură-te, că prin dureri şi suferinţe prigonitorii nu te-au supus,
Bucură-te, că, urmând Stăpânului tău, ca o oaie la junghiere te-ai adus,
Bucură-te, că pe calea mântuirii în chip tainic te-a călăuzit,
Bucură-te, că în fiecare prigoană prin care ai trecut de El ai fost păzit,
Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 4-lea:

S-a văzut puterea rugăciunilor tale la Periprava, sfinte, când aţi fost puşi să tăiaţi stuf pe o vreme geroasă şi cei care vă păzeau aşteptau moartea voastră. Dar i-ai încurajat pe cei care împreună pătimeau cu tine să-şi pună nădejdea în ajutorul Maicii Domnului şi al Sfinţilor Trei Ierarhi, care erau prăznuiţi în acea zi, şi I-aţi cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

V-aţi asemănat sfinţilor patruzeci de mucenici, aruncaţi de prigonitori în apele iezerului Sevastiei, dar prin rugăciunile tale, părinte, toţi au rămas în viaţă. Că strălucind soarele credinţei în inima ta, a strălucit şi pe cer soarele cel materialnic şi a încălzit pământul, venind în ajutorul vostru. Pentru care te lăudăm, zicând:

Bucură-te, că Maica Domnului cu sfântul ei acoperământ v-a acoperit,
Bucură-te, că Sfinţii Trei Ierarhi prin rugăciunile lor v-au ocrotit,
Bucură-te, că trupurile voastre pe crucea frigului au fost răstignite,
Bucură-te, că inimile voastre de harul Duhului Sfânt au fost întărite,
Bucură-te, că asemeni sfinţilor patruzeci de mucenici aţi pătimit,
Bucură-te, că vicleanul diavol prin pătimirea voastră a fost biruit,
Bucură-te, că răbdarea voastră pe prigonitori i-a îngenuncheat,
Bucură-te, că dreptatea voastră în chip minunat s-a arătat,
Bucură-te, că pe Sfântul Arhanghel Mihail l-aţi avut sprijinitor,
Bucură-te, că aţi purtat fără să cârtiţi povara pătimirilor,
Bucură-te, că, fiind umiliţi de oameni, Făcătorul lumii v-a binecuvântat,
Bucură-te, că Soarele dreptăţii prin lumina soarelui v-a mângâiat,
Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 5-lea:

Văzând cele viitoare, ai cunoscut mai înainte şi ziua trecerii tale la Domnul şi anul morţii preotesei tale, şi prin aceasta s-a vădit darul pe care l-ai primit de la Dumnezeu încă din timpul vieţii tale pământeşti, pentru care ne bucurăm şi Îi cântăm cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Cine poate spune bucuria celor care au fost de faţă la aflarea sfintelor tale moaşte, părinte? Că trupul tău s-a arătat neatins de trecerea timpului şi nesupus putreziciunii, prin harul Duhului Sfânt. Şi prin aceasta s-a întărit sfinţenia ta, căci Dumnezeu ne-a vorbit prin moaştele tale binemirositoare, îndemnându-ne să-ţi aducem laude ca acestea:

Bucură-te, că sfintele tale moaşte te arată vas ales al lui Hristos,
Bucură-te, că cei ce vin şi se roagă ţie dobândesc mult folos,
Bucură-te, că prin trupul tău neputrezit fără cuvinte le vorbeşti,
Bucură-te, că pe cei ce aleargă la tine nu îi părăseşti,
Bucură-te, că pomenirea ta se întipăreşte în sufletele lor,
Bucură-te, apostol al învierii morţilor la sfârşitul veacurilor,
Bucură-te, cel ce evlavia pelerinilor care vin la tine o înmulţeşti,
Bucură-te, că îndoielile le risipeşti şi credinţa o întăreşti,
Bucură-te, cel ce aduci bucurie în sufletele celor care se închină ţie,
Bucură-te, că ne îndemni să cugetăm la moarte şi la veşnicie,
Bucură-te, că, asemenea sfinţilor de demult, bună mireasmă răspândeşti,
Bucură-te, că la racla ta mulţime mare de închinători primeşti,
Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 6-lea:

Din timpul vieţii tale te-ai arătat făcător de minuni, sfinte, dar după adormirea ta numărul acestora s-a înmulţit. Şi, după aflarea sfintelor tale moaşte, mulţime de credincioşi au venit să ia binecuvântarea ta, rugându-se ţie şi lui Dumnezeu cântându-I: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

În aceste vremuri în care rătăcirile se înmulţesc, te-a arătat Dumnezeu stavilă împotriva necredinţei, căci, auzind despre mulţimea minunilor tale, mulţi vin la sfintele tale moaşte şi, văzându-te ca şi cum ai dormita în raclă, cunosc puterea lui Hristos, Cel ce a biruit moartea. Şi pentru aceasta te laudă, zicând:

Bucură-te, că celor ce aveau nevoie de ajutor te-ai arătat,
Bucură-te, că prin vise şi vedenii la tine i-ai chemat,
Bucură-te, că oamenii vestesc minunile tale nenumărate,
Bucură-te, că facerile tale de bine sunt în tot locul lăudate,
Bucură-te, prieten al celor apăsaţi de povara singurătăţii,
Bucură-te, cel ce alungi ispita deznădejdii şi a sinuciderii,
Bucură-te, că de ispita morţii năprasnice ne izbăveşti,
Bucură-te, cel ce prin mulţimea minunilor ne uimeşti,
Bucură-te, că celor necăjiţi şi întristaţi le ştergi lacrimile,
Bucură-te, că mulţi preoţi şi călugări se roagă înaintea icoanei tale,
Bucură-te, că harismele tale cu multă bucurie le mărturisim,
Bucură-te, că, prin tine, pe Dumnezeul cel adevărat Îl cinstim,
Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 7-lea:

Au venit la tine bolnavi pe care doctorii nu i-au putut ajuta, lăsându-i pradă deznădejdii, dar tu te-ai arătat doctor ceresc şi ai arătat cu putinţă cele cu neputinţă. Iar bolnavii, aflând tămăduire, au dat mărturie despre mulţimea darurilor tale, cântându-I lui Dumnezeu împreună cu cei de aproape ai lor: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Orice boală şi orice neputinţă îşi află leacul prin rugăciuni către tine, Părinte Ilie, căci Dumnezeu a răsplătit peste măsură suferinţele tale muceniceşti. Şi te-a arătat ceresc doctor fără de arginţi, la care alergând bolnavii îţi zic cu inimile pline de nădejde:

Bucură-te, cel ce împarţi tămăduiri cu îndestulare,
Bucură-te, pentru cei aflaţi pe patul de boală alinare,
Bucură-te, că, prin rugăciunile tale, pe mulţi de operaţii i-ai scăpat,
Bucură-te, că doctorii nu au putut pricepe ce s-a întâmplat,
Bucură-te, că, prin tine, tânărul mut a început să vorbească,
Bucură-te, că minunile tale a început să le mărturisească,
Bucură-te, că bolnavii s-au bucurat aflând vindecare,
Bucură-te, pentru rudeniile lor îndurerate mângâiere,
Bucură-te, ocrotitor al bolnavilor şi sfătuitor al doctorilor,
Bucură-te, că ajuţi doctorii pentru rugăciunile bolnavilor,
Bucură-te, că îi uşurezi pe cei apăsaţi de povara durerii,
Bucură-te, că te rogi pentru cei aflaţi în ceasul morţii,
Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 8-lea:

Te-ai arătat în vis femeii necăjite şi i-ai cerut să nu se mai plângă din pricina lipsei banilor, căci va avea cele de trebuinţă. Iar ea, primind putere din cuvintele tale, s-a întărit în credinţă şi I-a adus lui Dumnezeu lauda: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Ne aflăm în lipsuri şi necazuri de multe feluri, sfinte, dar credem că nu vei lăsa rugăciunea noastră fără răspuns. Că pe săraci i-ai ajutat în fel şi chip, iar pe cei care nu aveau din ce să trăiască i-ai ajutat să îşi găsească de lucru. Şi credem că, precum pe aceştia, şi pe noi ne poţi ajuta, venind în întâmpinarea noastră, pentru care îţi zicem:

Bucură-te, că pe cei flămânzi îi hrăneşti,
Bucură-te, că pe cei lipsiţi îi miluieşti,
Bucură-te, că dai cele de trebuinţă săracilor,
Bucură-te, că vii în întâmpinarea necăjiţilor,
Bucură-te, că pe cei rămaşi fără casă i-ai ajutat,
Bucură-te, că, văzând ajutorul tău, s-au bucurat,
Bucură-te, cel ce eşti părinte iubitor al orfanilor,
Bucură-te, că eşti grabnic sprijinitor al văduvelor,
Bucură-te, că din ispita deznădejdii ne-ai ridicat,
Bucură-te, drept judecător care adevărul l-ai apărat,
Bucură-te, că ţii partea celor pe nedrept prigoniţi,
Bucură-te, că îi încurajezi pe cei dispreţuiţi,
Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 9-lea:

Mare este tristeţea familiilor care sunt lipsite de prunci, dar noi am auzit că mulţi copii au venit pe lume după ce părinţii lor ţi-au cerut ajutorul. Aşa te rugăm să ai milă de soţii şi soţiile care se roagă ţie, cerându-ţi să te rogi pentru ei ca să aibă copii şi să-I poată cânta împreună lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Părinţii tăi au fost binecuvântaţi de Dumnezeu cu şapte prunci, iar tu şi preoteasa ta aţi avut cinci copii, fiind cu adevărat familia voastră o mică biserică. Iar Hristos ţi-a dat darul de a fi ocrotitor al familiilor creştine şi al celor care se pregătesc să meargă spre mântuire pe calea căsătoriei, şi pentru aceasta îţi cântăm, zicând:

Bucură-te, rugătorule pentru familiile evlavioase,
Bucură-te, că veghezi asupra sufletelor credincioase,
Bucură-te, că părinţii credincioşi te iau ocrotitor,
Bucură-te, că te rogi pentru mântuirea copiilor lor,
Bucură-te, că îi îndrumi să meargă pe calea Bisericii,
Bucură-te, că îi fereşti de prăpastia pierzării,
Bucură-te, că fiii risipitori se întorc la casele părinţilor,
Bucură-te, că, prin tine, pacea ia locul tulburărilor,
Bucură-te, că părinţii fără copii te iau mijlocitor,
Bucură-te, că nu laşi fără răspuns rugăciunile lor,
Bucură-te, că întristarea din inimile lor o izgoneşti,
Bucură-te, că stăruinţa lor în rugăciune o răsplăteşti,
Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 10-lea:

Au încercat vrăjitoarele să fure o părticică din sfintele tale moaşte, dar tu te-ai arătat fiicei tale şi i-ai descoperit gândul lor diavolesc, stând împotriva vicleniei lor şi risipind răutatea lor. Iar fiica ta s-a bucurat, mulţumindu-I lui Dumnezeu şi zicând: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

În vremea de astăzi mulţi îndrăciţi se chinuie amarnic, dar cei care sunt aduşi la sfintele tale moaşte primesc degrabă ajutor. Căci diavolii se tem de puterea rugăciunilor tale, şi pleacă de la cei pe care îi chinuiau. Te rugăm, sfinte, arată-te grabnic ajutător al celor care suferă din pricina diavolilor, din pricina lucrărilor drăceşti sau a farmecelor de tot felul, ca simţind ocrotirea ta să îţi cânte împreună cu noi:

Bucură-te, izgonitor al cetelor diavoleşti,
Bucură-te, că puterea farmecelor o risipeşti,
Bucură-te, că pe cei îndrăciţi i-ai izbăvit,
Bucură-te, că aceştia te-au lăudat şi ţi-au mulţumit,
Bucură-te, că ai primit cererile rudeniilor lor,
Bucură-te, că ai ascultat rugăciunile preoţilor,
Bucură-te, cel ce dezlegi legăturile vrăjitorilor,
Bucură-te, cel ce ne scapi din robia patimilor,
Bucură-te, că de duşmanii nevăzuţi tu fereşti poporul,
Bucură-te, că în ceasul încercării îţi cerem ajutorul,
Bucură-te, că văpaia ispitelor o potoleşti,
Bucură-te, că pe calea cea strâmtă ne povăţuieşti,
Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 11-lea:

Ai fost trimis în vreme de război să faci misiune în pământul românesc de peste Prut, şi multe suflete şi-au găsit alinarea în cuvintele tale. Aşa şi astăzi te rugăm, sfinte, roagă-te lui Dumnezeu pentru toţi cei care stau departe de calea mântuirii, ca schimbându-şi vieţile să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Au venit la sfintele tale moaşte nu doar fii ai Bisericii, ci şi oameni înşelaţi de diferite rătăciri, dar care voiau să vadă dacă trupul tău este cu adevărat neatins de putreziciune. Unii au rămas fără glas, văzând sfintele tale moaşte întregi, şi au căutat să-L cunoască pe Dumnezeul care te-a proslăvit, şi pentru aceasta acum, venind la Biserica cea adevărată, te laudă împreună cu noi:

Bucură-te, candelă aprinsă în întunericul rătăcirilor,
Bucură-te, stâlp de foc călăuzitor în deşertul ispitelor,
Bucură-te, trâmbiţă a cuvintelor dumnezeieşti,
Bucură-te, alăută care ne desfeţi cu cântări cereşti,
Bucură-te, cel ce dai la o parte vălul minciunilor,
Bucură-te, că faci neputincioase cursele ereticilor,
Bucură-te, că pe ritorii cei mincinoşi i-ai biruit,
Bucură-te, că prin tine viforul pornit de ei s-a domolit,
Bucură-te, că i-ai scăpat pe cei atinşi de molima înşelării,
Bucură-te, că i-ai ridicat la lumină din groapa pierzării,
Bucură-te, că nu i-ai lăsat să îşi piardă sufletele,
Bucură-te, că ei îţi mulţumesc aducându-ţi laude,
Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 12-lea:

Prin moartea ta te-ai arătat biruitor al morţii, fiind slujitor credincios al Celui Înviat. Şi acum te bucuri în cetele sfinţilor împreună cu toţi cei care au stat împotriva fiarei comuniste, cu mulţimea de mărturisitori, preoţi, călugări şi mireni, cu toţi noii mucenici şi cu mulţimea muceniţelor, care au sfinţit pământul românesc cu sângele şi pătimirea lor, iar acum Îi cântă lui Dumnezeu neîncetat: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

„Niciun prooroc nu este primit în patria sa”, ne-a spus Mântuitorul Hristos, şi cei care te-au vrăjmăşit în timpul vieţii tale te-au vrăjmăşit şi după trecerea ta la Domnul, iar urmaşii lor batjocoresc şi astăzi pomenirea ta. Dar noi, mulţumindu-ţi pentru mulţimea binefacerilor tale, îţi zicem:

Bucură-te, mustrător al celor ce defaimă dreapta credinţă,
Bucură-te, că pe cei mândri îi întorci spre pocăinţă,
Bucură-te, tainic povăţuitor al preoţilor,
Bucură-te, pavăză de nebiruit a creştinilor,
Bucură-te, dascăl priceput al jertfelniciei,
Bucură-te, învăţătorule neobosit al evlaviei,
Bucură-te, că rugăciuni stăruitoare ai înălţat,
Bucură-te, cel ce pe scara virtuţilor ai urcat,
Bucură-te, că prin iubirea aproapelui te-ai sfinţit,
Bucură-te, că pentru slujirea lui Hristos te-ai nevoit,
Bucură-te, că Dumnezeu cu harul Său te-a luminat,
Bucură-te, că, prin tine, Hristos la El ne-a chemat,
Bucură-te, Părinte Ilie, făclie luminoasă a soborului noilor mărturisitori!

Condacul al 13-lea:

O, Părinte Ilie, noule mărturisitor al lui Hristos, cădem către tine în rugăciune, ştiind că nimeni din cei ce aleargă la tine nu rămâne fără răspuns. Fii ocrotitor al nostru până în ceasul morţii noastre, ajută-ne să ducem o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu, ferindu-ne de cursele vrăjmaşilor mântuirii noastre, ca să Îi cântăm în vecii vecilor Dumnezeului care te-a proslăvit: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori. Apoi se zice Icosul întâi: La tine alergăm, sfinte, la vreme de ispită… şi Condacul întâi: Veniţi, iubitorilor de mucenici, să îl lăudăm…)

Apoi se citeşte această

Rugăciune:

O, Sfinte Ilie, mare făcătorule de minuni, la tine alergăm acum, ca la un grabnic ajutător. Vezi puţinătatea credinţei noastre, vezi slăbiciunile şi neputinţele noastre. Nu ne lăsa să fim biruiţi de lucrarea puterilor drăceşti, care caută să ne piardă în fel şi chip. De la începuturile Bisericii mulţi înaintemergători ai Antihristului s-au arătat, răspândind rătăcirile lor şi pierzându-i pe cei slabi în credinţă. Iar în vremea noastră numărul lor s-a înmulţit, şi, din pricina lor, bisericile se golesc şi oamenii îşi pierd sufletele, alegând căile pierzării. Avem nevoie de ocrotirea ta, sfinte, să rezistăm ispitelor din fiecare zi. Avem nevoie de mijlocirea ta, sfinte, ca să nu pierdem ajutorul dumnezeiesc.

Roagă-te lui Dumnezeu pentru toate familiile binecredincioase, pentru toţi părinţii creştini şi copiii lor. Roagă-te pentru toţi preoţii Bisericii dreptslăvitoare, să mărturisească adevărul fără teamă. Roagă-te pentru ierarhii de pretutindeni, să păstorească turmele lor cu frică de Dumnezeu. Roagă-te, Sfinte Ilie, pentru toţi monahii şi toate monahiile, să le dăruiască Dumnezeu darurile Sale pentru rugăciunile tale.

Ne rugăm ţie şi tuturor noilor mucenici şi mărturisitori, nu uitaţi în rugăciunile voastre neamul românesc, care este încercat parcă mai mult ca niciodată. Feriţi-l de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi, prin darul pe care l-aţi primit de la Dumnezeu. Ajutaţi-ne, sfinţilor, şi acum şi în vremea încercării credinţei noastre. Să nu ne lepădăm de Hristos, oricât de grele vor fi încercările prin care vom trece. Iar dacă vom cădea, să ne ridicăm degrabă prin mijlocirile voastre. Şi prin pocăinţă să ne smerim, cerându-I Bunului Dumnezeu să ne schimbe viaţa şi să ne primească la sfârşitul vieţii noastre în împărăţia Sa cea cerească, unde acum Îl lăudaţi împreună cu toţi îngerii şi sfinţii. Amin.

Mărturii recente ale sfințeniei Părintelui Ilie Lăcătușu

Mărturiile acestea au fost incluse în ediţia a doua a cărţii Viaţa, minunile şi acatistului Părintele Ilie Lăcătuşu, la Editura Areopag, 2012:

1. „Uită‑te la ochii mei…”

Sunt o persoană din Satu Mare, care, într‑un moment din viaţă, am trăit o mare deznădejde. Aveam nevoie de ajutorul lui Dumnezeu cu disperare şi într‑o clipă am strigat la El să mă ajute. Dumnezeu m‑a auzit şi a sădit în sufletul meu dorinţa de a ajunge la Sfântul Ilie Lăcătuşu. Am simţit în suflet chemarea sfântului de a merge la el pentru a mă ajuta. Ajungând la sfânt, am trăit ceva ce nu se poate spune în cuvinte. Intrând la sfintele sale moaşte, am avut nădejdea că Dumnezeu, prin sfântul Său, mă va ajuta. L‑am rugat pe Sfântul Ilie Lăcătuşu din suflet, zicându‑i: „Sfinte Ilie, ajută‑mă!” Şi, în clipa următoare, eu fiind sprijinită cu capul de mâinile sfântului, am simţit cum sfântul parcă mă ridică încet, spunându‑mi în gând: „Uită‑te la ochii mei”. În clipa următoare, uitându‑mă la ochii lui, am văzut cum se deschid uşor, încet, şi i‑am văzut pupila ochilor vie cum s‑a mişcat, uitându‑se fix în ochii mei. Mi‑a transmis o bucurie cerească, parcă eram ridicată de la pământ la cer, unde eram numai eu cu sfântul. Acea trăire o am ori de câte ori vorbesc despre Sfântul Ilie Lăcătuşu. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru această minune, care m‑a întărit în credinţă, şi pentru părintele meu duhovnic O.E., care m‑a sprijinit sufleteşte. Trebuie să mărturisim cu curaj despre sfinţii noştri. Asta ne‑o cere Dumnezeu, ne‑o cer sfinţii şi e datoria noastră de creştini trăitori.

Slavă Domnului pentru toate!

(S.A., Satu Mare)

2. Sfântul le cheamă la el pe doamnele de la Piteşti

Sunt o creştină din Piteşti, Anca Tănase mă numesc, şi sunt martora unor minuni înfăptuite de Sfântul Ilie Lăcătuşu. Mi‑am promis că voi spune lumii despre minunile lui, ori de câte ori voi avea ocazia. Şi, ca să trec la subiect, mărturisesc că în data de 28.12.2011, fiind în concediu, mi‑am oferit o zi de pelerinaj pe la mănăstirile din Bucureşti, împreună cu sora mea mijlocie, dorindu‑mi foarte mult să ajung la moaştele Sfântului Nectarie, care este protectorul casei noastre. Am ajuns la obiectivele pe care doream să le văd şi să le simt mai aproape spiritual, iar sora mea mijlocie găsise pe net informaţii despre moaştele sfinte ale părintelui Ilie Lăcătuşu, care se află la Cimitirul Giuleşti, şi mi‑a spus: „Hai să mergem şi noi, să ne rugăm la el”. Spre ruşinea mea, mărturisesc că a fost prima oară când am auzit despre părintele Lăcătuşu. Întrucât eram în pragul disperării, soţul meu nu îşi găsise de lucru de mai bine de un an de zile, sărbătorile erau în toi, însă fetiţa mea nu se putea bucura de acestea la fel ca toţi prietenii şi colegii ei din cauza situaţiei noastre financiare din ce în ce mai precare, facturile utilităţilor şi impozitele fiind prioritare, eram conştientă că numai o minune dumnezeiască îmi mai poate aduce o bucurie de aceste sărbători. Aşa am ajuns la mormânt. Era închis în ziua de miercuri, dar o femeie care venise să se roage ne‑a spus că ar trebui să venim joia, sâmbăta sau duminica, ori în zi de praznic, când se deschide racla. Însă, aflând că noi venim de la Piteşti şi nu puteam reveni a doua zi, ne‑a îndemnat să scriem un acatist pe care să‑l vârâm prin crăpătura zidului din dreapta, să aprindem lumânări şi să ne rugăm în faţa uşii, spunându‑ne că nu vor trece două săptămâni şi vom vedea o schimbare. Am făcut întocmai, iar la o săptămână (4.01.2012) soţul meu a fost chemat la un interviu şi din 10.01.2012 (fix după cele două săptămâni) a şi fost chemat la muncă.

Fără loc de muncă era şi sora noastră cea mică, tot de aproape un an de zile, şi, poate nu o să mă credeţi, dar acesta este adevărul, în aceeaşi dată, 10.01.2012, a fost şi ea la un interviu şi deja i s‑a făcut o ofertă de angajare. Astăzi este joi, 12.01.2012, zi în care se deschide racla, iar surorile şi mama s‑au dus din nou la Sfântul Ilie Lăcătuşu – şi cu ele s‑a dus şi fetiţa mea, Miruna Mihaela, să‑i ducă sfântului un acatist de mulţumire şi un buchet de flori. Eu nu am putut pleca de la serviciu, dar sunt cu sufletul alături de ele. Voiam să închei mărturia mea, însă între timp m‑a sunat sora mea şi mi‑a zis că, aşteptând la coadă să intre la Sfântul Ilie Lăcătuşu, a ieşit ginerele său şi a spus că sfântul le cheamă la el pe doamnele de la Piteşti. Ele fiind singurele venite din Piteşti în această zi, a întrebat‑o pe fiica mea exact ce am întrebat‑o şi eu dimineaţa: „Îţi este frică să pui mâna pe el?” Iar fiica mea i‑a răspuns că nu – şi l‑a atins cu mânuţa la care are o alergie şi sperăm că sfântul o să o vindece. Poate că plictisesc cititorul cu atâtea detalii, însă acesta este purul adevăr.

(Anca Tănase, Piteşti)

3. „Eram deja însărcinată, iar eu nici nu bănuiam”

Numele meu este Daniela şi am 31 de ani. Sunt căsătorită de 11 ani şi, ca orice cuplu, spun eu, ne‑am dorit după căsătorie un copil. Dar nu a fost să fie cum ne aşteptam noi, Dumnezeu având alte planuri cu noi. Având această dorinţă am început în 2004 să mergem la doctor, ca să vedem care este cauza şi care dintre noi are probleme de infertilitate. După analize s‑a dovedit că soţul meu avea pe atunci astenospermie. De atunci am tot fost pe la diferiţi medici şi pe la cabinete şi spitale, de unde plecam din ce în ce mai deznădăjduită. Toată lumea îmi spunea că nu voi avea copii niciodată. Starea soţului se degrada odată cu trecerea timpului. A făcut mai apoi oligoastenospermie, după aceea oligoastenoteratospermie şi, uite aşa, încet, dar sigur, ne îndreptam spre nicăieri.

În anul 2009 o colegă de serviciu mi‑a spus că reuşita mea stă în mâinile unui preot şi că acesta stă cu mantia desfăcută asupra mea, de parcă mă protejează. Nu ştiam pe atunci de părintele Ilie Lăcătuşu. Tot ea mi‑a povestit de el după două săptămâni şi mi‑a spus să mă duc la el să mă rog, că mă va ajuta cu siguranţă. Nu ştiam ce să cred, aşa că am hotărât să mă duc să văd, de curiozitate, despre ce este vorba. Aşa am ajuns la Giuleşti la racla sfântului, am intrat cu teamă, teama de necunoscut cred, iar uimirea a fost fără margini. Sfântul Ilie Lăcătuşu părea un bunic care doarme, avea o mână caldă şi un chip liniştitor şi ceva când m‑am aflat în prezenţa lui mi‑a umplu sufletul de bucurie şi de linişte. O mare minune era faptul că se afla printre noi. Am plecat de la sfânt, rugându‑l să mă ajute, eram bucuroasă, mă simţeam de parcă îmi luase de pe suflet toată povara pe care o dusesem până atunci. Am plecat şi parcă aşteptam să mă reîntorc. Odată cu mersul la racla sfântului, am reluat mersul la medic. În urmă cu două luni făcuse soţul analize hormonale, spermogramă şi ecografie, analize care au ieşit cum altfel decât prost. Acum am repetat analizele, ca să ne ducem cu ele actualizate, şi nu cu cele vechi de două luni. Vineri am făcut analizele, duminica am fost la sfântul şi m‑am rugat să‑mi vindece soţul de neputinţa de a avea copii, iar luni, când am luat rezultatele, soţul meu nu mai avea nicio problemă. Analiza hormonală era perfectă, spermograma de la 1mil/ml crescuse la 8mil/ml, iar ecografia, care înainte spunea că avea varicocel şi prostată… Erau poveşti, nu mai avea nimic. Toate acestea dispăruseră ca prin minune.

Luni am fost cu ele la doctor, să le interpreteze, şi ne‑a trimis acasă, fiind uimit şi fără să‑şi poată explica ce s‑a întâmplat. Dar eu ştiam că era minunea Sfântului Ilie şi că‑mi ascultase rugăciunea. Ce nu ştiam eu e că îmi ascultase rugăciunea până la capăt şi că eram deja însărcinată, iar eu nici nu bănuiam.

La câteva zile am făcut un test de sarcină, fără să am simptome sau fără să‑mi fi întârziat menstruaţia, aşa parcă‑mi spunea mie ceva în sufletul meu să fac testul, şi bineînţeles că s‑a confirmat minunea Sfântului Ilie Lăcătuşu, care îmi făcuse acest dar.

Dar minunile pe care sfântul le‑a făcut pentru noi, cât şi ajutorul pe care ni l‑a dat, nu s‑a oprit aici. În timpul sarcinii, la o ecografie, medicul ne‑a spus că fătul are o problemă la cap, ceva ca o punguţă cu lichid, ne spunea el, care, dacă nu dispare şi se măreşte după naşterea copilului, va trebui operată. Am căutat iar ajutorul sfântului, care nu a întârziat să apară, şi luna următoare medicul nici nu şi‑a mai dat seama că ar fi avut ceva vreodată, nici nu îşi mai aducea aminte.

Aşa am născut în septembrie o minunăţie de băieţel perfect sănătos, doar că Dumnezeu avea să ne pună din nou la încercare. A doua zi după ce am născut, aflându-mă încă în maternitate, în timp ce mângâiam bebeluşul, am sesizat că la cap, pe partea stângă, avea ceva ce simţeam la mână, ceva tare, ceva ce nu îmi puteam explica, dar ştiam că ceva nu este în regulă. Am chemat asistenta , care la rândul ei a chemat neonatologul, care, după ce a examinat copilul, mi‑a spus că are la cap o bucăţică de os şi că aşa s‑a născut el şi că nu are ce să‑i facă, că nu va afecta în niciun fel copilul, dar că aşa va rămâne.

Nu era vizibil, dar pentru că noi ştiam era, să zic, psihic deranjant.

I‑am mulţumit lui Dumnezeu că nu are copilul probleme din cauza aceasta şi am încercat să nu mă mai gândesc.

Dar nu am putut, aşa că la câteva luni am luat copilul şi m‑am dus cu el la Giuleşti, la Sfântul Ilie Lăcătuşu, şi l‑am rugat să aibă grijă de el ca şi până acum, pentru că el mi l‑a dat. Nu după mult timp, am sesizat într‑o zi la băiţă că băiatul nu mai avea nimic la cap, nici urmă de oscior, capul era perfect neted şi rotund, nici urmă de ceva care să te facă să crezi că ar fi existat vreodată vreo problemă. Aşa a făcut sfântul ceea ce, după părerea medicilor, era imposibil. Luna trecută, în octombrie, am fost la părinte cu băiatul meu şi îl ţineam de mânuţe pentru o plimbare, deoarece nu începuse să meargă singur şi, deodată, a ieşit din rând o femeie care mi‑a spus să mă duc cu băiatul la doctor pentru că are o problemă la picioare, că nu calcă corect şi că, dacă doctorul îmi va spune ce să fac, operaţie să nu‑i fac, ci să‑l duc la kinetoterapie, că se va face bine. Am rămas uimită, pentru că băiatul nu ştia să meargă încă, darămite să meargă corect. Nu ştiam ce să fac, să o cred sau nu, cert este că ceva nu‑mi dădea pace, mă tot gândeam la ce mi‑a spus femeia şi am hotărât că nu strică un control, iar spre surprinderea mea medicul ortoped mi‑a confirmat că are, într‑adevăr, o problemă de mers la piciorul drept şi că, dacă nu‑şi va corecta mersul, va avea probleme pe viitor. Şi, mai mult decât atât, exact kinetoterapie ne‑a recomandat. Am citit pe internet despre problema băiatului şi am aflat că astfel de probleme se descoperă de regulă în jurul vârstei de 2‑3 ani, când de regulă este foarte târziu. Acum am înţeles cum Sfântul Ilie Lăcătuşu a grăit prin acea doamnă şi ne‑a avertizat la timp, ca băiatul să se facă bine.

Acum mergem la sfântul din nou şi suntem convinşi că până în ianuarie, când ne vom duce la control, medicul nu va mai şti că băiatul a avut vreodată vreo problemă.

Îţi mulţumim, Sfinte Ilie Lăcătuşu, că ne eşti aproape şi ne ajuţi de fiecare dată când venim la tine.

Îţi mulţumim, doctor fără bani, nădejdea celor care nu văd altă scăpare.

Îţi mulţumim că, doar gândindu‑ne la tine, ne sari în ajutor.

Pentru toate câte ai făcut şi faci pentru noi, sfinte, îţi mulţumim.

(Daniela B.)

4. „Sfântul m‑a ajutat…”

Diana Maria întâmpina foarte multe greutăţi la locul de muncă şi îşi dorea nespus de mult să‑şi schimbe slujba. S‑au făcut metanii la Maica Domnului şi la Sfântul Ilie Lăcătuşu, şi mare a fost uimirea tuturor când a doua zi a fost mutată la atelier, unde a scăpat de atmosfera de nesuportat de dinainte.

Nu de puţine ori Sfântul Ilie Lăcătuşu l‑a ajutat pe soţul meu să i se rezolve o problemă care necesita o soluţionare urgentă. Mi s‑a întâmplat să intru în posesia unui bun al altcuiva fără să realizez. Persoana în cauză se mâhnise mult din pricina acestei pierderi. La un moment dat, am găsit printre lucrurile mele bunul în cauză. M‑am rugat Sfântului Ilie Lăcătuşu să mă ajute. Ceva mă tot îndemna să îl las la uşa ei, ca în zorii zilei să îl găsească. Am procedat întocmai, însă mă temeam că avea să se stârnească o furtună din pricina neglijenţei mele. Sfântul m‑a ajutat şi, deşi ne‑am mai întâlnit de atunci, nu s‑a mai reluat acel subiect.

Marinela nu‑şi găsea de lucru. Se rugase o perioadă, însă nu se ivea nimic. Începuse să cârtească şi să hulească numele Domnului din această pricină. M‑am rugat Sfântului Ilie Lăcătuşu s‑o ajute să găsească o slujbă pentru a nu mai huli. După o perioadă, aveam să aflu că urma să înceapă lucrul la noul loc de muncă chiar în ziua în care îi telefonasem.

(Lăcrămioara Sandu)

5. „Aparatul meu digestiv funcţionează normal”

Am fost şi eu ajutat prin mijlocirea Sfântului Ilie, aşa că vă trimit cu bucurie mărturia mea.

De câţiva ani sufeream de constipaţie cronică. În ultimele luni, boala s‑a agravat şi am devenit dependent de laxative. În toamna acestui an am fost, împreună cu soţia mea, să ne închinăm Sfântului Ilie Lăcătuşu, în cimitirul Giuleşti. Trebuie să mărturisesc că eu aveam nişte îndoieli în ce priveşte sfinţenia părintelui Ilie, pentru că am fost influenţat de cei care spun că „sfinţii închisorilor” nu pot fi consideraţi mucenici pentru că cei mai mulţi au fost legionari, au pătimit din motive politice etc. Dar, pentru că soţia mea îşi dorea de multă vreme să ajungă la părintele, am mers şi, cu îndoială în suflet, m‑am închinat şi eu, şi, fără să‑i cer nimic sfântului, m‑a vindecat de constipaţie şi chiar din seara aceea am constatat că aparatul meu digestiv funcţionează normal. Şi, de atunci, n‑am mai avut nevoie de laxative. În plus, Sfântul Ilie m‑a vindecat şi de îndoielile legate de sfinţii din închisorile comuniste. Acum sunt convins că sunt mucenici şi că Dumnezeu a primit jertfa lor chiar dacă, poate, au făcut şi greşeli înainte de arestarea lor.

(Lucian P., Cluj Napoca, 2011)

6. „De atunci, fratele meu este mai bine”

Mă numesc Flavia‑Iulia Oprean şi îndrăznesc să vă scriu în legătură cu o minune petrecută în viaţa mea datorită Sfântului Ilie Lăcătuşu.

L‑am „cunoscut” pe acest sfânt acum aproximativ o lună, când o colegă de serviciu, doamna Gabriela, mi l‑a pus în faţă ca fiind „sfântul ei”. Mi‑a tot povestit despre el, dar eu nu înţelegeam de ce tocmai mie îmi spune acele cuvinte. A mai durat câteva săptămâni, până când fratele meu a avut din nou o „stare depresivă” (este bolnav, are hepatită C şi, din cauza interferonului, a trecut printr‑o serie de probleme). L‑am internat iar în spital şi nu mai ştiam încotro să o apucăm.

Internarea a avut loc duminică. Eu luni am mers la serviciu şi mi‑a ieşit în cale doamna Gabriela şi m‑a rugat să merg la dumneaei în birou să îmi arate ceva. Atunci mi‑a dăruit cartea Viaţa, minunile şi acatistul Părintelui Ilie Lăcătuşu. Am mai povestit câteva minute, i‑am mulţumit, spunându‑i că am nevoie de el ca să mă rog pentru fratele meu, care este din nou în spital, şi am plecat.

În acea după‑masă am mers la el la spital împreună cu mama şi el, având o stare de nervozitate, ne‑a scos pe amândouă afară şi ne‑a spus să plecăm şi să nu mai venim la el (tatăl meu a stat cu el în spital în tot acest timp). Am ieşit plângând de durere şi neştiind ce să facem.

Am ajuns acasă şi mama nu se oprea din plâns, eram speriată şi atunci mi‑am amintit de Sfântul Ilie Lăcătuşu, am luat cartea, m‑am pus în genunchi şi am început să citesc din acatist, implorându‑l să facă şi cu noi o minune, cum a făcut cu atâţia oameni. A doua zi, naşa mea mi‑a dat un număr de telefon, de la o persoană, un psiholog, căreia i‑am povestit despre fratele meu şi care a spus că vrea să îl ajute pe fratele meu să se facă bine.

De atunci, fratele meu este mai bine, nu se mai agită, nu mai este nervos. Am fost la el şi ne‑a primit, uitând de felul în care ne trimisese acasă cu câteva zile în urmă.

Toată săptămâna am alergat şi la serviciu şi la spital, dar nu mă simt obosită deloc. Mă rog Sfântului Ilie Lăcătuşu să mă ajute în continuare şi îi mulţumesc pentru speranţa pe care mi‑a dat‑o şi pentru felul în care ne‑a ajutat cu fratele meu. Şi, ca să fie totul complet, în această perioadă, la serviciu, soţul meu a fost delegat pentru două săptămâni în Bucureşti (prea multe coincidenţe, nu?). A fost exact lunea la el la mormânt, înainte de a primi numărul de telefon de la persoana care s‑a oferit să ne ajute.

Eu ştiu şi simt că a făcut o minune pentru noi şi că ne va ajuta în continuare. Săptămâna care urmează soţul meu va merge din nou la el la mormânt şi îi va mulţumi în numele fratelui meu!

Sfinte Ilie Lăcătuşu, fie‑ţi milă de toţi cei care sunt bolnavi, în amărăciune, în lipsuri şi în dureri. Vindecă‑i şi înseninează‑le viaţa, aşa cum ai făcut şi cu noi!

(Flavia‑Iulia Oprean)

7. „Sfântul ne‑ar fi chemat oricum”

Am ajuns la părintele Ilie Lăcătuşu pe data de 23.10.2011, într‑o duminică, printr‑o minune. La ieşirea din metrou mă gândeam că sfântul nu vrea să mă vadă şi pe mine şi mă întristasem. Abandonasem ideea că‑l voi vedea pe părintele Ilie şi mă îndreptam spre Gara de Nord, pentru a lua trenul intercity de la 15:40, cu destinaţia Galaţi. La ghişeu, am aflat cu stupoare că trenul în cauză nu circula. Am pornit astfel spre Cimitirul Giuleşti. O doamnă pe nume Maria ne‑a ajutat să ajungem, ne‑a dăruit floarea pe care o adusese sfântului şi ne‑a mai spus că sfântul ne‑ar fi chemat oricum, dacă nu prin ea, prin altcineva. Era multă lume la raclă, însă am fost lăsate să intrăm în faţă – eram cu fetiţele. Am ajuns apoi la Gara de Nord şi am avut timp atât pentru a lua masa cât şi pentru a ne urca în rapidul de la 18:10. Totul s‑a petrecut uimitor de repede.

(Lăcrămioara)

8. „Cum am ajuns la credinţă”

„Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide.”

Sunt Gabriela şi am să vă povestesc cum am ajuns la credinţă. Trecusem de 30 de ani, dar nu ştiam de biserică decât când era vreo nuntă, vreun botez sau vreo înmormântare. Acum mă rog: „Iartă‑mă, Doamne, că am trăit atâta timp fără să încerc să Te cunosc”. „Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni.”

Mama a murit când aveam 9 ani şi probabil că de atunci nu mai spusesem rugăciuni. Începusem să citesc cărţi despre fenomene paranormale, yoga, dar m‑a ferit Dumnezeu să le practic. Am ajuns mai apoi la qi‑qong, yoga chineză, pe care ei însă o numeau medicină tradiţională chineză. În timpul acestui curs de qi‑qong am fost pentru prima dată la o mănăstire şi am asistat la Sfânta Liturghie, în duminica de dinaintea înălţării Sfintei Cruci. Ţin minte că am plâns atunci, dar nu ştiu de ce. Prietenul soţului meu mi‑a zis să merg cu el la Mănăstirea Antim, unde era călugăr şi preot un fost coleg de facultate de‑al lor (de la Facultatea de Electronică). Acesta mi‑a vorbit despre experienţele lui din yoga, paranormal, ce înseamnă ele, cum a făcut apoi Teologia şi a ajuns la mănăstire din dragoste de adevăr, de Dumnezeu. A căutat cu durere, cu dragoste, cu entuziasm, a cerut, a bătut şi i s‑a deschis.

Primeam totul ca un pământ însetat. Eram pregătită, uşa inimii era deschisă. Părintele Ilie Lăcătuşu m‑a ajutat. Cu o seară înainte de aceasta, am stat câteva ore la rând ca să mă rog la nou descoperitele moaşte ale părintelui mărturisitor Ilie Lăcătuşu, aflate în cimitirul din cartierul meu. Odată cu ninsoarea blândă de afară, şi în sufletul meu ningeau rugăciuni fierbinţi şi întrebări: ce să fac? Care este calea pe care trebuie să merg?

Nu ştiam să mă rog, nu ştiam să cer ajutorul sfinţilor, nici al Maicii Domnului. Am venit la părintele Ilie pentru că era aproape şi pentru că am auzit că merge lumea acolo. Şi a doua zi am primit răspunsul. Cu ce bucurie, ce mulţumire, ce entuziasm şi dragoste am pornit pe calea Bisericii. Îi mulţumesc lui Dumnezeu, că a avut răbdare cu mine, şi părintelui Ilie Lăcătuşu, că a mijlocit pentru mine. Aceasta este cea mai mare minune din viaţa mea şi cred că din viaţa fiecărui om: vindecarea sufletească, întoarcerea la credinţa adevărată.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte‑ne pe noi, păcătoşii. Iartă‑ne, ai răbdare cu noi şi învaţă‑ne şi pe noi să avem răbdare, credinţă, dragoste, nădejde. Ajută‑i pe toţi oamenii să Te cunoască pe Tine, Dumnezeul cel adevărat.

Doamne, iartă‑ne că nu ne cinstim cum se cuvine sfinţii.

(Gabriela Tilvan)

9. „Am mai găsit un prieten”

Părintele Paisie Aghioritul îndemna: „Dacă vrei un prieten adevărat, după Dumnezeu, leagă prietenie cu sfinţii”. Cu adevărat, unde am putea afla mai multă mângâiere?

Odată cu citirea unei cărţi despre viaţa şi minunile părintelui Ilie Lăcătuşu, am avut certitudinea că am mai găsit un prieten – sau poate că el ne‑a găsit pe noi. Spun „noi” pentru că părintele Ilie le‑a purtat de grijă şi unor persoane dragi mie.

Lăsasem la o biserică, pentru o prietenă, o pereche de cizme pe care le uitase în camera de cămin. Ştiam că de acolo le va putea recupera. Îi spusesem unde le‑am pus, dar, când să le ia, acestea nu mai erau. Îmi spunea la telefon că nu era prima pereche de cizme care îi dispar. Telefonul era primit după puţin timp de la terminarea cărţii sus‑amintite. Şi atunci am îndrăznit să cer ajutorul părintelui Ilie Lăcătuşu şi Sfântului Mina, gândindu‑mă că poate voi publica şi eu o minune, spuneam atunci, mai mică decât cele despre care citisem. Întâlnindu‑mă cu prietena mea, mi‑a spus că cizmele i‑au fost puse în alt loc. Cineva le recunoscuse.

Nu e tot! Într‑una din serile următoare, părintele a luat cu mâna starea de rău a unei alte persoane dragi. L‑am chemat şi a venit degrabă. Umbra de îndoială cu privire la părintele Ilie Lăcătuşu şi la ajutorul pe care l‑am putea primi de la dânsul a fost alungată prin această minune. Ştiusem că aceste stări de rău durau chiar şi două zile.

Mărturiseşte chiar prietena vindecată că s‑a simţit ca şi acei copii care, ştiind că sunt în faţa doctorului, continuă să plângă, deşi nimeni nu le mai face nimic. Faţa îi era încă posomorâtă, dar durerea şi tot disconfortul dispăruseră. Îmi spunea cu zâmbetul pe buze că s‑a apucat chiar atunci, noaptea, de spălat haine, atât de bine se simţea.

Singura părere de rău pe care prietena mea a avut‑o atunci, când era în acea stare, a fost că nu se va putea împărtăşi a doua zi, că nu va putea ajunge la biserică. Şi a ajutat‑o părintele Ilie, am văzut‑o a doua zi la Liturghie. Cred că aşa fac sfinţii: orice, ca să ne apropie de Hristos.

Să ne rugăm părintelui Ilie Lăcătuşu. Mare este lucrarea lui Dumnezeu cu noi prin sfinţii Săi!

Părinte Ilie, mărturisitorule al lui Hristos, roagă‑te lui Dumnezeu pentru noi!

(Nicoleta Silviana)

10. „Am simţit o uşurare nespusă”

Nu ştiu dacă aţi avut vreodată ocazia să ajungeţi la cimitirul Giuleşti, la moaştele părintelui Ilie Lăcătuşu. Nu este încă canonizat, dar are moaşte întregi şi face minuni!

El a trecut prin temniţele comuniste. L‑au prigonit ateii comunişti. Nu doresc să vin cu detalii asupra vieţii lui, deoarece sunt atâtea site‑uri pe care o puteţi găsi, ci doresc să vă împărtăşesc ce am simţit eu de fiecare dată când am ajuns la sfintele lui moaşte. Moaştele sunt puse la vedere într‑un cavou frumos şi simplu. M‑am aplecat să sărut moaştele şi am cerut binecuvântarea părintelui. Când m‑am retras din cavou, am simţit cum cineva mi‑a pus mâna pe cap şi m‑a binecuvântat. Am simţit o uşurare nespusă, pe care o simţi doar în întâlnirea cu Dumnezeu din cadrul spovedaniei. Eu zic că părintele e un sfânt şi e grabnic ajutător! Mergeţi cu încredere la el! Vă va ajuta! Cavoul e situat pe aleea principală din cimitir. Cavoul îl puteţi găsi şi închis, dar sunt slabe şansele. Se îngrijesc rudele să fie deschis mai des.

(Constantin Iordăchescu)

11. „Am născut la 9 luni un băiat sănătos”

Vreau să dau o mărturie despre Sfântul Ilie Lăcătuşu. Pot să o consider o minune. În vara lui 2011 am fost însărcinată. Mai am doi copii, născuţi la 8 luni, sănătoşi. Toţi medicii îmi spuneau că voi naşte tot la 8 luni sau mai devreme. Când am aflat de sfânt de la o vecină, am fost la cimitirul Giuleşti. Eu, care stăteam acasă în pat, am aşteptat vreo cinci ore pe canicula verii în cimitir, aşteptând să deschidă capela la sfânt. Acolo m‑am rugat şi mi‑a ajutat. Am născut la 9 luni un băiat sănătos. Rugăciunile mi‑au fost îndeplinite. Doamne, ajută la toată lumea! Să vă fie rugăciunile auzite!

(Cristina)

12. „Sfântul m‑a privit, a deschis ochii…”

Nu ştiu cum să încep a spune ce mi s‑a întâmplat. În luna mai am fost la Bucureşti, pentru a merge la controale medicale, având foarte multe probleme, mai ales cu stomacul. Dar, înainte de a ajunge la Bucureşti, aveam cartea cu Sfântul Ilie Lăcătuşu de la o prietenă şi făcusem acatistul sfântului timp de 40 de zile. Aproape când să îl termin, sora mea l‑a visat pe sfânt şi i‑a zis să nu mai plângă, că o să mai aibă un copil, „şi spune‑i şi surorii tale ‑ adică mie – că peste patru luni o să aibă un copil”. Acum, revenind la ce am scris mai sus, eu, cum am venit în Bucureşti, m‑am dus direct la sfântul, am intrat şi m‑am rugat pentru sănătate, dar mai ales pentru copil, că de zece ani am încercat cu ce a fost posibil. Şi, după ce am sărutat mâna sfântului, am privit spre el cu lacrimi în ochi, să mă ajute şi pe mine, păcătoasa, că a fost prima dată în viaţa mea când am văzut un sfânt întreg şi mirosea toată încăperea numai a mir de la sfântul. Şi, când am ridicat capul, sfântul m‑a privit, a deschis ochii şi s‑a uitat după mine. Am izbucnit în plâns şi am ieşit cu o mare bucurie în suflet că sfântul o să mă ajute şi pe mine, păcătoasa. Şi am stat în Bucureşti o săptămână şi am fost la sfânt de patru ori şi a doua oară i‑am simţit mâna caldă şi am simţit cum s‑au mişcat mâinile sfântului. Şi a treia oară s‑a întâmplat acelaşi lucru. Şi, când am fost ultima oară, era într‑o marţi, ştiam că e închis, dar am zis că plec şi o să mă rog afară, că o să mă audă sfântul. Era femeia care avea grijă de florile de afară şi mi‑a zis că nu vine nimeni în acea zi. I‑am zis că ştiu şi am rămas lângă capelă, unde este un gemuleţ mic, ca să‑mi spun necazul meu. Şi nu vă spun că, după cinci minute, zice femeia care avea grijă de florile de afară că vine nepotul sfântului. Ea zicea: „De ce o fi venit?”, dar eu am zis că sfântul a vrut ca încă o dată să intru să sărut sfintele moaşte, că a doua zi plecam.

Nu vă spun ce bucuroasă eram că mai pot intra iar la sfântul. Am intrat şi, la fel, m‑a privit, iar eu, cu ochii în lacrimi, I‑am mulţumit lui Dumnezeu şi sfântului că mă învrednicise pe mine, păcătoasa, să mă închin şi cred din tot sufletul meu că o să mă ajute sfântul. Deja mă ajutase, că analizele mi‑au ieşit foarte bune şi mi‑au dat un tratament pentru stomac.

Acum fac în continuare acatistul sfântului şi când voi mai veni în Bucureşti merg la sfântul. Eu, când am ocazia, merg la toţi sfinţii din Bucureşti. Am fost în mai 2012, acum când scriu suntem în luna iunie.

Am vrut să scriu şi eu mărturia mea, pentru că aşa s‑a întâmplat cu mine. Mulţumesc lui Dumnezeu şi Maicii Domnului că am ajuns şi eu la Sfântul Ilie Lăcătuşu.

Dacă sunteţi din Bucureşti, vă îndemn să vă duceţi la sfântul, să‑i cereţi ajutorul, că, dacă aveţi credinţă în suflet, vă va ajuta. Indiferent de necaz şi de problemă nimeni nu pleacă neajutat, că sfântul ne aude şi ne vede.

(Viorica Mosor)

13. „Mi‑a îndeplinit ceea ce scrisesem pe bilet”

Mă numesc G.I. şi am 49 de ani. În decembrie 2011 am fost diagnosticată cu carcinom ductal invaziv la sânul drept și am fost propusă pentru operație în ianuarie 2012. Am fost la chirurg și am amânat operația pentru luna iunie, nefiind pregătită nici psihic, nici financiar. Medicul mi‑a spus să fac iar noi investigații atunci când revin. În tot acest timp m‑am dus la mai multe mănăstiri, să mă rog Maicii Domnului şi lui Iisus Hristos să mă ajute să scap de operație, având şi un copil de clasa a X‑a şi o mamă bătrână de îngrijit. Pe 14 iunie am fost la schit, să plătesc un acatist pentru sănătate. Aici, părintele Valerie, aflându‑mi povestea, mi‑a dăruit cartea despre Sfântul Ilie Lăcătușu și a insistat să mă duc urgent la moaștele sale.

Duminică, pe 17 iunie, am pornit către București cu o floare în ghiveci și o mică icoană de la Mănăstirea Ghighiu ca dar către Sfântul Ilie Lăcătușu. Am ajuns la 12:30 și era deja coadă. Am scris pe o foaie de hârtie următoarele: „Sfinte Ilie Lăcătușu, sunt G.I., mamă și soție, am următorul diagnostic și te rog frumos, sfinte, să fie o greșeală de diagnostic sau să‑mi dispară ceea ce am la sân, să nu mai am nimic la noile investigații, pentru că am un copil de crescut, vreau să îmi îmbrățișez nepoții, să îmi țin familia unită, să îmi ajut mama și să pot face câte o colivă și pomeniri neamului meu, că nu mai are cine”.

M‑am așezat la rând și, atunci când am intrat la sfânt, am pus bilețelul pe mâna părintelui, am sărutat‑o şi l‑am rugat să mă ajute. M‑am uitat la fața dânsului şi a țintit ochii spre mine. Pe data de 25 iunie am pornit la București, la noile investigații, dar înainte am trecut pe la capela părintelui, să mă rog. M‑am rugat de afară, deoarece capela era închisă. Am făcut RMN la sân și, după, am trecut iar pe la părinte, înainte de a pleca din București. De când am primit cartea am făcut aproape zilnic acatistul sfântului.

La rezultat m‑am dus pe 2 iulie, de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, și iar am trecut pe la Sfântul Ilie. Medicul de la Fundeni mi‑a prezentat ambele filme de la sân, cea din decembrie şi cea din 25 iunie și mi‑a spus că nu mai am nimic la sân și nu mai e nevoie să mă operez. La auzul acestei vești, am alergat să îi mulțumesc, pentru că este clar că a făcut o minune cu mine. Mi‑a îndeplinit ceea ce scrisesem pe bilet.

De atunci, de câte ori ajung în București, trec pe la cripta sfântului şi aduc şi alte persoane care au nevoie. Mulţumesc Maicii Domnului și îi mulţumesc Sfântului Ilie Lăcătușu, că s‑a milostivit de mine și m‑a scăpat de cancer. Mi‑aş dori să fie canonizat și așezat într‑o biserică, pentru că este un mare sfânt român.

(G.I., Buzău)

14. „Pot să spun că mai pot şi eu să trăiesc”

Mă numesc Cristiana, am 40 de ani, am o familie cu trei copii şi un credit de 25.000 euro cu ipotecă din care mai am 21 de ani de plată. Singură m-am dat pe mâna băncilor – am cumpărat (fără a fi constrânsă), de la fratele meu, un apartament (că, deh, ziceam că am copii), cu aproape 18.000 de euro, din banii băncii. Problema este că fratele meu nu a putut să-mi facă actele de vânzare ale apartamentului nici după patru ani de zile de la data când i-am dat banii pe el, şi atunci ne-am înţeles să-mi returneze banii şi să-şi „ia” casa înapoi. Dar fratele meu putea să-mi dea înapoi doar aproximativ 10 milioane pe lună, dar atâta este şi rata creditului, iar după cinci ani, teoretic, în acest ritm, fratele îmi returna toţi banii, iar eu mai rămâneam cu încă 15 ani rata de 10 milioane pe lună, dar fără să ştiu pentru ce aş fi fost datoare. Eram şi fără apartament şi cu datorii imense. Aşa că i-am propus fratelui să se facă părtaş cu mine la credit, proporţional cu suma pe care i-am dat-o (ar fi venit cam 2/3 din rata creditului) şi să facem rambursarea în condiţiile pe care şi mie mi le impunea banca – soluţie mult mai dezavantajoasă pentru el, dar corectă, deoarece eu i-am dat toţi banii din acel credit. Nu vă spun că nu mai aveam bani de nimic, era groaznic, toţi banii mergeau la facturi… Aşa am reuşit şi eu de m-am mobilizat şi am ajuns la Sfântul Ilie Lăcătuşu şi l-am rugat să mă ajute cu creditul. Exact în acea zi, fratele meu a acceptat soluţia propusă de mine. Acum pot să spun că mai pot şi eu să trăiesc. Dau slavă lui Dumnezeu şi sfinţilor Lui şi sper să fie bine, să ne ajute Dumnezeu să scăpăm, din ce am intrat, cu bine.

Mulţumesc Sfintei Treimi, Sfântului Ilie Lăcătuşu şi tuturor sfinţilor. Amin.

(Cristiana Barbu)

15. „Nouă ani m-am rugat pentru rezolvarea problemei cu locuinţa”

După 9 ani de încercări nereuşite (din cauza intereselor altor oameni) de a cumpăra apartamentul (de stat) în care locuiam, Părintele Mărturisitor Ilie Lăcătuşu m-a ajutat în chip minunat.

În anul 2004, Paştele s-a prăznuit în 11 Aprilie, şi din această cauză Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica a fost prăznuit luni, 12 Aprilie, a doua zi de Paşte. Împreună cu trei surori duhovniceşti, Mihaela, Maria – bunica ei – şi Violeta, am participat la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Cernica şi apoi ne-am dus la Cimitirul Giuleşti, ca să ne închinăm Sfântului Ilie Lăcătuşu. Eu auzeam pentru prima oară de Părintele şi nu cunoşteam absolut nimic despre dânsul.

În faţa capelei Părintelui aşteptau câteva persoane, şi nimeni nu ştia dacă fiica Părintelui va veni să ne deschidă capela. Fiecare dintre noi nădăjduiam că va veni şi ne rugam pentru acest lucru.

Deoarece auzisem că Părintele face minuni, am început să mă rog fierbinte pentru rezolvarea problemei cu locuinţa. Îl rugam insistent să mă ajute, stând lângă zidurile capelei. I-am strecurat şi un bileţel în rama ferestrei. Pot spune ca am crezut fără nicio urmă de îndoială că mă ascultă şi că mă va ajuta să o rezolv cum e mai bine.

După vreo 2-3 ore, cineva a anunţat că se vede venind fiica Părintelui. Mare ne-a fost bucuria. Atunci când a deschis uşa, o mireasmă foarte puternică de mir a ieşit din capelă, ca o rafală. Eram la vreo 2-3 metri de capelă. Împreună, am hotărât să ne apropiem de Părintele mergând în genunchi. Când am ajuns lângă Părintele, m-am uitat la dânsul şi parcă dormea. Mâinile erau ca de ceară şi miroseau foarte frumos, a mir. L-am rugat iarăşi, în gând, să mă ajute să cumpăr casa.

La câteva zile, m-am întâlnit „întâmplător” cu o fostă colegă de serviciu, care m-a sfătuit să intru în audienţă la persoana care se ocupa de cazuri legate de cumpărarea locuinţelor. Am fost destul de sceptică, însă această audienţa a reprezentat cotitura radicală în situaţia mea. Astfel, persoana importantă care m-a primit în audienţă a fost foarte binevoitoare şi s-a implicat efectiv în soluţionarea favorabilă a cumpărării, aşa cum, de altfel, permitea legea. Într-o săptămână, am încheiat contractul de vânzare-cumpărare. Totul s-a petrecut neaşteptat de repede şi de bine.

Sunt convinsă că Sfântul Ilie Lăcătuşu mi-a ascultat rugăciunea şi că a destrămat toată răutatea oamenilor.

În aceşti nouă ani m-am rugat pentru rezolvarea problemei cu locuinţa, însă a fost rânduit să primesc ajutor de la Sfântul Părinte Mărturisitor Ilie Lăcătuşu, căruia îi sunt recunoscătoare şi pe care zilnic îl pomenesc alături de alţi sfinţi, rugându-l să mă ajute.

Îl rog pe Bunul Dumnezeu să rânduiască după voia Lui canonizarea Sfântului Mărturisitor Ilie Lăcătuşu şi a tuturor Bunilor Biruitori Martiri Mărturisitori ai Neamului Românesc şi Creştinesc.

(Elena Savu)

| parinteleilielacatusu.ro

Semnați petiția adresată Patriarhiei Române
pentru recunoașterea Sfinților Închisorilor

petitie patriarhie recunosterea sf. inchisorilor
SEMNAȚI PETIȚIA