FOTO: Troiţa Robilor de la Canal, la ctitoria Părintelui Justin – Mănăstirea Poarta Albă Galeşul.

Mănăstirea Poarta Albă Galeşul de 1 iunie 2014, Sf. Iustin Martirul şi Filozoful

Duminică 1 iunie 2014, de ziua Sfântului Iustin Martirul şi Filozoful, a avut loc sărbătoarea hramului Mănăstirii de la Poarta Albă Galeşul – mănăstire ctitorită în 2012 de Părintele Iustin Pârvu întru veşnica pomenire a deţinuţilor politici din lagărele Canalului.

Înaintea Sfintei Liturghii, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a sfinţit Troiţa Robilor de la Canal, pe care cu ajutorul lui Dumnezeu am ridicat-o pentru lupta, suferinţa şi biruinţa deţinuţilor politici care au trudit şi au murit în lagărele de exterminare ale Canalului între anii 1949 – 1955. Pe lângă IPS Teodosie au participat la slujbă un sobor de preoţi şi ieromonahi între care Pr. Ştefan Neicu (duhovnicul Mănăstirii Poarta Albă), Pr. Leonid Nica şi Pr. Ioan Şişmanian sosiţi de la Petru Vodă. Sfinţirea a început cu slujba aghesmei mici cu care apoi a fost stropită Troiţa.

Liturghia a fost slujită în altarul de vară de acelaşi sobor de preoţi în frunte cu episcopul. IPS Teodosie a ţinut un cuvânt puternic şi mobilizator pe care sutele de credincioşi sosiţi la Poarta Albă l-au primit cu inimile deschise şi bucurie. Sfinţia sa a spus:

„Dumnezeu l-a ales pe Pr. Iustin Pârvu să fie el cel care a pus aici temelie pentru Mănăstire întru pomenirea tuturor celor jertfiţi la Canal. Apoi pentru cei de la Periprava unde s-a obţinut loc şi se va face Mănăstire… Iată, aici este pentru noi un sanctuar al nostru, al tuturor. De aceea astăzi am venit şi trebuie să ne aducem aminte cât de mult l-a iubit Dumnezeu pe Pr. Iustin…

Iubiţi credincioşi ne-am aflat astăzi aici, în acest loc de jertfă. Am pomenit şi pe Pr. Iustin şi pe toţi ceilalţi. Trebuie să înţelegem că suferinţa aduce lumină şi că lumina ne uneşte cu cerul şi cu Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este lumină. Suferinţa curăţeşte, purifică sufletul şi trupul. De aceea din rănile multora din cei ce au suferit, ale tuturor martirilor, au răsărit cununi de lumină, care sunt cununi de viaţă veşnică. De aceea sunt cele mai strălucite cununile mucenicilor, mai strălucite decât ale ierarhilor, ale cuvioşilor şi drepţilor. Să înţelegem că această suferinţă ne uneşte cu jertfa Lui Hristos. Aşa s-a îmbrăcat Hristos în lumină după ce a trecut prin jertfă. Aşa nădăjduim că s-au îmbrăcat şi se vor îmbrăca cei ce au suferit pentru Hristos, pentru adevăr, pentru credinţă, în închisori, în lagăre, în deportări.

De aceea vă invit şi vă spun că în sâmbăta Rusaliilor trebuie să fac Liturghia aici şi să-i pomenim pe toţi cei care au suferit la Canal pentru că sunt sute şi mii de oameni. De aceea pe toţi care doriţi să fiţi părtaşi la rugăciunile celor care se roagă pentru noi – pentru că noi suntem convinşi că mulţi dintre ei se află în slava Lui Dumnezeu – vă chemăm să îl pomenim din nou pe Pr. Iustin, Pr. Calciu, Pr. Făgeţeanu, Pr. Băbuş, Pr. Boghiu, Pr. Stăniloaie, Pr. Galeriu, pe toţi cei care au trecut prin închisori, prin lagăre, şi deportări…

Rugăm pe bunul Dumnezeu să ne primească rugăciunea de astăzi şi să ne facă şi nouă parte de raze de lumină din lumina celor care au suferit pentru credinţă, pentru neam şi pentru ţară. Să ne cheme Dumnezeu şi pe noi la bunatăţile pe care Le-a pregătit celor ce s-au jertfit pentru El. Amin.”

După Sfânta Liturghie a urmat parastasul Părintelui Iustin Pârvu care pe 1 iunie 2012 s-a aflat la Poarta Albă alături de mulţime de credincioşi punând piatra de temelie a viitoarei Mănăstiri. În timpul parastasului, prin grija maicii stareţe Eleodora, s-au împărţit prosoape şi batiste tuturor participanţilor ca semn de aducere aminte a pomenirii. A urmat masa şi diverse discuţii între participanţi.

Amplasată între Biserica Mănăstirii şi altarul de vară, Troiţa este de acum înainte loc de închinare pentru toţi pelerinii ce vizitează Mănăstirea. Inscripţia ei conţine şi versurile poeziei „Canalul” scrisă de Andrei Ciurunga, documentul poate cel mai edificator pentru conturarea dimensiunii suferinţelor îndurate de către deţinuţii politici din toate lagărele Canalului.

În pustiul dobrogean, gropile comune de la Canal ascund încă osemintele a câtorva mii de mucenici. În numele acestora am ridicat Troiţa pentru ca mormintele lor neştiute să fie străjuite simbolic de o cruce. Pentru cei tineri nădăjduim ca Troiţa să fie un îndemn spre neuitarea suferinţelor cauzate de regimul comunist şi un prilej de constantă aducere aminte a robilor martiri care, luptând pentru ţară, neam şi cruce, au împlinit măsura absolută a creştinătăţii care este jertfa.

Cezarina Condurache | Fundatia George Manu

| Bucovina profundă

5 comments

  1. Valentin Dorneanu

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    un singur episcop.
    la celelalte evenimente legate de parintele Iustin tot cam asa.
    Trebuia sa fie toata suflarea noastra bisericeasca - de la vladica pana la opinca - Bai , a murit un sfant, un luptator contra satanizarii comuniste si apoi impotriva ecumenismului si a cip-urilor.
    Trebuia sa vina tot sinodul Bisericii ortodoxe romane - care de mult e in adormire si apostazie ... Doamne Miluieste.
    Sfinte Iustin, roaga-te lui Hristos pentru noi!

  2. Valentin Dorneanu

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    ei se aduna pe la adunarile lor cu catolicii si ale secte pentru a primi slava omeneasca .
    neaga sfintii tot pentru a nu-si pierde acea slava, iar la Judecata lui Dumnezeu foarte multi se vor duce in iad

  3. Valentin Dorneanu

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    http://www.youtube.com/watch?v=yN-_bPTgCjg - partea I Arsenie Boca - o carte in format definitie inalta
    http://www.youtube.com/watch?v=gfUGXfkLG5E - partea a II-a Arsenie Boca -||-

    http://www.youtube.com/watch?v=yN-_bPTgCjg - plansul calugarilor

  4. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Pentru Sfinţii Închisorilor

    Neamul nostru chinuit,
    Vrut n-a vrut a plămădit
    Sute sau mii de morminte
    Ce-n adâncuri, poartă-n ele
    Bogăţii de oase sfinte.

    S-au clădit fără de vrere
    Lavre, peşteri şi chilii
    S-au format chiar caractere
    Din morţi, mulţi ajuns-au vii
    Învăţând de la durere.

    Toată floarea ţării noastre
    În subsoluri a pierit
    În beciuri, în mirosuri grele
    Nădejdea au înmulţit
    Chiar acolo-ntre zăbrele.

    S-au scris imne, poezii
    S-au spus Crezuri niceene
    S-au predat filosofii,
    Mii de versuri s-au ivit
    Toate, toate, din durere.

    Cu scrâşnete de măsele
    Şi cu carne dezghiocată
    Au primit prigoana toată
    Cei ce n-au vrut să le fie
    Azi, istoria furată.

    De granit şi diamant
    Au fost mulţi dintre „rebeli”
    Ce-au răbdat cu stoicism
    Toate hoardele atee
    Ce-au ieşit din comunism.

    Au răbdat ca mucenicii
    Au scris file-n sinaxar
    S-au luptat ca această ţară
    Niciodată să nu piară
    Nici să-şi piardă vreun hotar.

    Mulţi n-au mai văzut lucirea
    Soarelui de zi cu zi
    Căci au coborât în mina
    Ce le-a fost mormânt şi casă
    Doar HRISTOS le-a fost lumina.

    Chinuiţi cu foame cruntă
    Devenit-au moaşte vii
    Emanând o pace sfântă
    Din privirile lor calde
    De tineri, bătrâni, copii.

    Aiudul, Piteştiul, Gherla, Suceava
    Zdrobit-au pe voi la fel ca pe pleava
    Uliţelor şi satelor ce v-au născut..
    ...Pentru a primi prigoana, ce-avea
    Osuarele cu voi să fi umplut.

    Pateric s-a scris cu sânge
    Cu sudori, cu nevoinţi
    Doamne cum inima mea plânge
    Când îi văd pe muribunzii
    Ce înalţă rugi fierbinţi.

    Grămădiţi în mici celule
    Fără aer de ajuns
    V-au răpit şi oxigenul
    Ce-n plămâni ar fi pătruns
    Dăruit de Cel de Sus.

    Sataniştii şi ateii
    Au pus, zic ei, stăpânire
    Pe lume, chiar pe zidire
    Dând edicte şi precepte
    Pentru-a lumii vieţuire.

    Îngâmfaţii şi-ofticaţii
    Puşi de mândrul lucifer
    Au scornit doar aberaţii
    Chinuri cât să-nmoaie-un fier
    Dar nu şi acel: „tot sper !”.

    Căci Nădejdea în mântuire
    Pe mulţi i-a însufleţit
    Fiind prima din virtuţi
    Ce nu poate fi vreodată
    Înfrântă de nişte bruţi.

    Circulă o vorbă atee,
    Chiar absurdă ca idee,
    Cum că ultima ce moare
    E speranţa ... ce eroare!
    Căci Nădejdea moarte n-are.

    Îmbrăcaţi în răni şi semne
    Răstigniţi şi abuzaţi
    Voi steagul l-aţi arborat
    Ca să vadă tot românul
    Că-n bernă nu l-aţi lăsat.

    Este steagul biruinţei,
    Al nădejdii, al credinţei
    Al dragostei dintre fraţi
    Căci deşi neînarmaţi
    I-aţi zdrobit voi, nu ceilalţi.

    Cu obrajii arşi de palme,
    Cu iertare-aţi răsplătit
    Iar cu tălpile umflate
    N-aţi fugit, ci aţi dorit
    Pe duşman să-l faceţi frate.

    Adunaţi din plaiul ţării
    Smulşi din câmpuri, de pe glii
    V-au abrutizat călăii
    Căci n-aţi mai văzut nici cerul
    Nici pe-ai voştri dragi copii.

    Aţi fost jertfa cea fierbinte
    Aţi fost ruga cea de seară
    Cu Hristos în trup, în minte
    Acum sunteţi ca din ceară
    Curge mir din oseminte.

    S-a ajuns din nou la vorba
    Sfântă, a lui Tertulian
    Căci sămânţa voastră pururi
    Va încolţi şi va da roduri
    Zi de zi şi an de an.

    „Sângele martirilor, sămânţa creştinilor”
    Doamne ce mai adevăr
    Cum te-nalţă şi-nfierbântă
    O dorinţă mare, sfântă
    De-a muri în Adevăr.

    Sfinţi români din închisori
    Ce-aţi suit acolo-n "nori"
    Azi nevoie avem de voi
    De-ale voastre dulci sudori
    De lăuntrice comori.

    Spus-aţi ruga lui Iisus
    Dobândit-aţi astfel taina
    De a iubi s-ajungeţi "sus"
    De-a-mbrăca şi voi azi haina
    Din hlamidă a lui Iisus.

    Martiraj, mucenicie
    Pentru-al nostru lut şi glie
    V-aţi unit, toţi, pe vecie
    Ocrotiţi de Maica Sfântă
    Şi-azi istoria vă cântă.

    Acest imn vreau să-l închin
    Celor ce prin al lor chin
    Au luptat cu pace sfântă
    Ca-n veci să nu fie-nfrântă
    Ţara mea şi-a ta. La luptă!

  5. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Corecţie la strofa 15.

    Nădejdea e a doua dintre virtuţi.
    Conform Sfintei Scripturi.

Leave a Reply to trezvitor Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*