intalnire bartolomeu cu francisc

Papa Francisc a ajuns duminică după amiază la Ierusalim, unde a avut loc momentul cheie al pelerinajului său de trei zile la Locurile Sfinte: întâlnirea cu patriarhul ecumenist de Constantinopol, Bartolomeu, la 50 de ani de la “îmbrățișarea” apostată dintre papa Paul al VI-lea și patriarhul Atenagora, când s-a îndrăznit a fi ridicată anatema de la 1054 contra papistașilor, care s-au despărțit de Biserica lui Hristos prin erezia filioque. De data aceasta, întânirea dintre cele două căpetenii a dus la un alt pas spre apostazia cea mare: angajamentul pentru împărtășirea în comun. Iată mai jos, în traducerea de la radio Vatican, declarația comună a celor… doi:

Declarația Comună semnată de papa Francisc și patriarhul Bartolomeu la sediul Delegației Apostolice de la Ierusalim.

1. Asemenea veneraților predecesori, Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Ecumenic Atenagora, care s-au întâlnit aici la Ierusalim acum 50 de ani, tot astfel și noi, Papa Francisc și Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, am voit să ne întâlnim în Țara Sfântă, “unde Mântuitorul nostru comun, Cristos Domnul, a trăit, a învățat, a murit, a înviat și s-a înălțat la cer, de unde l-a trimis pe Duhul Sfânt asupra Bisericii care lua ființă”. (Comunicatul comun dintre Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Atenagora, publicat după întâlnirea din 6 ianuarie 1964). Întâlnirea noastră prezentă, ce reprezintă o reuniune ulterioară a Episcopilor Bisericilor de Roma și de Constantinopol, fondate de cei doi frați Apostoli, Petru și Andrei, este pentru noi izvor de imensă bucurie spirituală și ne oferă ocazia de a reflecta asupra profundității și autenticității legăturilor existente între noi, rod al unui drum plin de har de-a lungul căruia am fost călăuziți de către Domnul, începând din acea zi binecuvântată de acum 50 de ani.

2. Întâlnirea noastră fraternă de azi este un nou și necesar pas pe calea spre unitatea la care doar Duhul Sfânt ne poate conduce: aceea a comuniunii în diversitatea legitimă. Ne amintim cu intensă gratitudine pașii pe care Domnul ne-a îngăduit să-i facem. Îmbrățișarea reciprocă dintre Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Atenagora, aici la Ierusalim, după multe secole de tăcere, a pregătit calea unui gest de o extraordinară valoare: înlăturarea din memoria și din mijlocul Bisericii a sentințelor de excomunicare reciprocă, din 1054. Au urmat schimburi de vizite la respectivele sedii din Roma și din Constantinopol, contacte epistolare frecvente și, succesiv, decizia Papei Ioan Paul al II-lea și a Patriarhului Dimitrios, ambii de venerată memorie, de a începe un dialog teologic al adevărului dintre Catolici și Ortodocși. De-a lungul acestor ani, Dumnezeu, izvor de pace și de iubire, ne-a învățat să ne considerăm unii pe ceilalți ca membri ai aceleiași familii creștine, sub un singur Domn și Mântuitor, Isus Cristos, și să ne iubim unii pe alții, încât să putem mărturisi credința în aceiași Evanghelie a lui Cristos, așa cum a fost primit de la Apostoli, exprimat și transmis nouă de Conciliile ecumenice și de Sfinții Părinți. Pe deplin conștienți că nu am atins obiectivul deplinei comuniuni, azi ne exprimăm din nou angajamentul de a continua să mergem împreună spre unitatea pentru care Cristos Domnul s-a rugat Tatălui “pentru ca toți să fie una” (In 17,21).

3. Pe deplin conștienți că o astfel de unitate se manifestă în iubirea față de Dumnezeu și de aproapele, tânjim după ziua în care în sfârșit vom participa împreună la banchetul euharistic. Creștini fiind, ne așteaptă îndatorirea de a ne pregăti să primim darul comuniunii euharistice, potrivit Sfântului Irineu de Lyon, prin mărturisirea unicei credințe, a rugăciunii constante, a convertirii interioare, a reînnoirii vieții și a dialogului fratern (Adversus haereses, IV,18,5. PG 7, 1028). Prin atingerea acestui obiectiv spre care ne orientăm speranțele, vom demonstra în fața lumii iubirea lui Dumnezeu și astfel vom fi recunoscuți ca adevărați discipoli ai lui Isus Cristos (cf In 13,35).

4. Pentru realizarea acestui obiectiv, o contribuție fundamentală în căutarea deplinei comuniuni dintre Catolici și Ortodocși este oferită de dialogul teologic condus de Comisia mixtă internațională. În perioada succesivă Papilor Ioan Paul al II-lea și Patriarhului Dimitrios, progresul realizat de întâlnirile noastre teologice a fost substanțial. Azi, dorim să ne exprimăm aprecierea profundă pentru rezultatele obținute ca și pentru eforturile care continuă să fie făcute. Nu este vorba despre un simplu exercițiu teoretic, ci despre un exercițiu al adevărului, al carității, care necesită o tot mai profundă cunoaștere reciprocă a tradițiilor, pentru a le înțelege și a învăța de la ele.
De aceea, afirmăm încă o dată că dialogul teologic nu caută un minimum numitor comun teologic asupra căruia să se ajungă la un compromis, ci se bazează mai ales pe aprofundarea întregului adevăr, dăruit Bisericii sale de către Cristos încât, mișcați de Duhul Sfânt, să nu încetăm niciodată să-l înțelegem cât mai bine. Afirmăm așadar împreună că fidelitatea față de Domnul necesită o întâlnire fraternă și un dialog autentic. Această căutare comună nu ne îndepărtează de la adevăr ci mai curând, printr-un schimb de daruri, ne va conduce sub călăuza Duhului, la întregul adevăr (cf In 16,13).

5. Deși suntem încă pe drumul către deplina comuniune, avem încă de acum datoria de a oferi o mărturie comună a iubirii lui Dumnezeu față de toți, colaborând în slujba umanității, mai ales în ceea ce privește apărarea demnității persoanei umane în orice etapă a vieții și sfințenia familiei bazată pe căsătorie, promovarea păcii și a binelui comun, răspunsul la mizeriile care continuă să chinuie lumea noastră. Recunoaștem că trebuie să fie înfruntate în mod constant foamea, lipsurile, analfabetismul, distribuția inegală a bunurilor. Este de datoria noastră să facem eforturi pentru a construi împreună o societate justă și umană, în care nimeni să nu se simtă exclus și marginalizat.

6. Suntem profund convinși că viitorul familiei umane depinde și de modul în care vom ști să păstrăm, cu înțelepciune și iubire, cu dreptate și echitate, darul creației încredințat nouă de Dumnezeu. Recunoaștem așadar cu părere de rău injusta exploatare a planetei noastre, fapt ce constituie un păcat în ochii lui Dumnezeu. Ne afirmăm responsabilitatea și datoria de a alimenta un simț de umilință și moderație, pentru ca toți să simtă necesitatea respectării creației și păzirii cu grijă a acesteia. Afirmăm împreună angajarea noastră de trezire a conștiințelor în privința apărării creației; facem apel la toți bărbații și femeile de bună voință să caute modalități de a trăi, cu risipă cât mai puțină și cu cât mai mare sobrietate, manifestând mai puțină aviditate și mai multă generozitate pentru protejarea lumii lui Dumnezeu și pentru binele poporului său.

7. Există, de asemenea, o nevoie urgentă de cooperare între creștini, de tip eficient și angajant, pentru a păstra oriunde dreptul de a exprima public propria credință și de a fi tratați în mod echitabil când există intenția promovării contribuției pe care Creștinismul continuă să o ofere societății și culturii contemporane. Referitor la acest aspect, îi îndemnăm pe toți creștinii să promoveze un dialog autentic cu Ebraismul, cu Islamul și cu alte tradiții religioase. Indiferența și ignoranța reciprocă pot conduce doar la lipsă de încredere și, din păcate, chiar la conflict.

8. Din această Cetate Sfântă a Ierusalimului ne exprimăm profunda noastră îngrijorare pentru situația creștinilor din Orientul Mijlociu și pentru dreptul lor de a rămâne în patrie ca cetățeni cu drepturi depline. Ne îndreptăm cu încredere rugăciunea noastră spre Dumnezeu cel atotputernic și milostiv pentru pace în Țara Sfântă și în Orientul Mijlociu. Ne rugăm în mod special pentru Bisericile din Egipt, Siria și Irak, care au suferit mult din cauza evenimentelor recente. Încurajăm toate părțile, indiferent de convingerile lor religioase, să continue să lucreze pentru reconciliere și pentru justa recunoaștere a drepturilor popoarelor. Suntem profund convinși că nu armele ci dialogul, iertarea și reconcilierea sunt singurele mijloace posibile pentru dobândirea păcii.

9. Într-un context istoric marcat de violență, indiferență și egoism, atâția bărbați și femei se simt astăzi pierduți. Și doar prin mărturia comună a fericitei vești a Evangheliei îl putem ajuta pe omul timpului nostru să regăsească calea care conduce la adevăr, la justiție și la pace. Uniți de același ideal și amintind exemplul oferit acum 50 de ani la Ierusalim de către Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Atenagora, facem apel la creștini, la credincioșii de orice tradiția religioasă și la toți oamenii de bună voință să recunoască situația de urgență a momentului, care ne îndeamnă să căutăm reconcilierea și unitatea familiei umane, în spiritul deplinului respect al diferențelor legitime, pentru binele întregii umanități și al generațiilor viitoare.

10. În vreme ce trăim acest pelerinaj la locul unde unicul și același Domn Isus Cristos a fost răstignit, a fost îngropat și a înviat, încredințăm cu umilință mijlocirii Maicii Domnului pașii viitori ai drumului nostru spre deplina unitate și încredințăm iubirii infinite a lui Dumnezeu întreaga familie umană.

Papa Francisc & Patriarhul Ecumenic Bartolomeu

R.V./A. Mărtinaș ro.radiovaticana.va