ARIEL SHARON A MURIT. Neamul lui Israel își pierde „Regele". Complexă moștenire politică și metafizică. ZICERILE UNUI PATRIOTUPDATE – 11.01 – 14:35Ariel Sharon a murit, sâmbătă, la vârsta de 85 de ani. Fostul premier israelian era internat la clinica Sheba, iar starea lui de sănătate se înrăutățise în ultimele zile.

Considerat și respectat de cei mai mulți ca un erou al neamului său, atât politic cât, în primă instanță, și militar – a participat la toate cele cinci războaie purtate de Israelul modern – și firește temut și denigrat de dușmanii din semințiile arabe, Sharon va râmâne o piatră de hotar în istoria Israelului și un reper plin de învățăminte și semnificații pentru întreaga lume.

Poate cel mai bun epitaf la despărțirea de acest personaj titanic îl constituie chiar câteva dintre cuvintele sale, rostite cu doi ani înainte de a intra în îndelungul repaus dinaintea morții: „Am văzut totul. Am întâlnit regii, reginele și președinții. Am înconjurat întreg pământul. Mai există un singur lucru pe care mi l-aș dori: să încerc să dobândesc pacea.”

10.01: „Regele Israelului” și „Leul lui Dumnezeu” sunt supranume pe care Ariel Sharon (născut Scheinermann, pe 26 februarie 1928) și le-a dobândit pe câmpul de luptă, mai ales după operațiunile tactice de geniu în cadrul „Războiului de șase zile” (1967) și în cel „de Yom Kippur” (1973), ambele împotriva acelorași coaliții ale vecinilor arabi, respectiv Egipt, Siria și Iordania, ambele soldate cu victorii legendare ale Israelului.

În primul război au ocupat Sinaiul și Fâșia gaza de la Egipt, Cisiordania (astăzi West Bank, mâine Palestina) de la Iordania, Înălțimile Golan de la Siria. În cel de-al doilea, când au fost atacați mișelește de Yom Kippur, cea mai importantă sărbătoare a iudaismului, și-au consolidat stăpânirea teritorială, după manevre contraofensive strălucite. În mai puțin de trei săptămâni trupele israeliene, cu generalul Sharon printre comandanți (foto jos), se apropiat simultan de Damasc și Cairo.

Puțin a lipsit ca aceste săptămâni să nu aprindă și flacăra războiului deschis între cei care „asigurau spatele” celor două tabere: SUA și URSS. A fost momentul de început al primelor negocieri de pace arabo-israeliene, sub monitorizare internațională, încheiate cu Acordul de la Camp David, în 1978.

Revenind la Ariel Sharon, se poate afirma că întreaga lui viață matură a fost împletită cu cea a Statului Israel, în prima parte ca militar, în cea de-a doua, ca politician. A început Războiul de Independență al Israelului, în 1948, ca parașutist și a devenit curând comandant de pluton în brigada Alexandroni și s-a remarcat pentru eroism în operațiunile Ben Nun Aref sau în asediul Latrunului. În 1953 a creat, la ordinului premierului Ben Gurion, Unitatea 101, primele trupe speciale evreiești.

După ce s-a remarcat ca una dintre figurile militare centrale în războiul Suezului (1956) și în campaniile deja amintite din 1967 și 1973 – considerat cel mai mare comandant pe teren din istoria Israelului și un mare strateg militar; nu mai presus, totuși, de marele Moshe Dayan (foto jos, cei doi comandanți, umăr la umăr) – s-a pensionat din armată în 1977, fiind imediat cooptat în prima linie politică, ca fruntaș al Partidului Likud („Consolidarea”).

În 1982, în calitate de ministru al Apărării, a coordonat operațiunile războiului din Liban. Acest moment avea să-i aducă un puternic recul în carieră, fiind, în mod controversat, considerat direct responsabil pentru masacrarea membrilor milițiilor libaneze și a civililor palestinieni (între 800 și 3.500 de victime) din lagărele de refugiați de la Sabra și Shatila. A demisionat, și a revenit în politică la începutul anilor 90, reclădindu-și pas cu pas reputația de „buldozer”, atât pentru nestrămutare politică, cât și pentru tenacitatea demonstrată în implementarea planurilor de extindere a așezărilor evreiești în West Bank și Fâșia Gaza.

Între 2001 și 2006 a fost premier al Israelului (al 11-lea). În 2004-2005, răsturnând parcă toate convingerile anterioare, a inițiat un proiect de retragere unilaterală a evreilor din Fâșia Gaza, care l-a adus în stare de opoziție cu elita Likud. Este de notorietate că avea planuri similare și pentru West Bank. Ariel Shaaron nu a ezitat să se despartă de camarzii săi de o viață, și-a format propriul partid – Kadima („Înainte”) – dar, pe când se îndrepta spre o victorie clară în alegeri, a suferit un atac cerebral, care l-a țintuit în stare vegetativă permanentă până astăzi, deci timp de aproape 8 ani.

Viața sa de legendă, militară și politică – un șir de momente glorioase umbrite deseori de controverse -, nu ar fi completă dacă nu am aminti și unul dintre cele mai interesante episoade care are două personaje centrale: pe veneratul Rabin Ițak Kaduri și pe Ariel Sharon însuși. Foarte pe scurt, este vorba despre momentul când „tsadik” (sfântul) Kaduri de Ierusalim, părinte spiritual al Israelului, a dezvăluit ucenicilor săi că a avut o viziune a lui Mesia, dar că acesta nu se va arătă lumii a doua oară decât după moartea premierului Ariel Sharon.

Este interesant că la două luni după profeție, Ariel Sharon a intrat în comă. La 24 de zile după acest moment de cumpănă, rabinul Kaduri (în vârstă de 108 ani; foto final) s-a stins. 300.000 de credincioși au asistat la înmormântarea sa. La un an după moarte, conform indicațiilor sale testamentare, a fost deschis un document în care el consemnase identitatea lui Messia: Yahve, adică Iisus. Mulți preferă să considere mărturia scrisă a lui Kaduri un fals – deși autenticitatea sa grafologică a fost confirmată -, dar nu puțini sunt aceia care, dincolo de durerea pierderii lui Ariel Sharon, trăiesc și emoția urmărilor prorocite.

Să ne aducem aminte Părintele Justin – Ultimul cuvânt, ultima profeţie: Mai sunt 12 luni!

Minunea Icoanei Maicii Domnului Axion Estin de la Mănăstirea Paltin Petru Vodă
icoana Axion Estin_manastirea paltin Petru Voda_ izvoratoare de mir

„Bucură-te Fecioară, nădejdea celor deznădăjduiţi şi celor biruiţi ajutătoare”

O minune preaslăvită s-a petrecut astăzi în mănăstirea noastră, prin purtarea de grijă a bunului Dumnezeu, minune care ne bucură şi ne mângâie inimile, dar care ne şi îngrijorează în acelaşi timp.
Astăzi, 11 ianuarie, 2014, icoana Maicii Domnului, din biserica Mănăstirii noastre, Paltin Petru Vodă, a izvorât şiroaie de mir, cu o mireasmă atât de puternică încât se putea simţi mirosul de mir atât în toată biserica, cât şi afară, în jurul bisericii.
Această icoană este copie după originalul icoanei făcătoare de minuni, Axion Estin, din Sf. Munte Athos, icoană pictată prin osteneala, dragostea şi sârguinţa Părinţilor români din Sf. Munte şi dăruită spre mângâiere maicilor din mănăstirea Paltin Petru Vodă, pentru a alina durerea pierderii marelui nostru duhovnic, Părintele Justin Pârvu şi spre a ne fi sprijin şi povăţuitoare tainică spre mântuire.
Această minune petrecută astăzi vine poate să ne încredinţeze de puterea acestei icoane cu adevărat făcătoare de minuni, sau poate ne atenţionează prevestind vremuri mai tulburi şi anevoioase pentru poporul dreptcredincios.
De aceea ne simţim datori să întărim şi să sporim rugăciunile noastre, cerând Maicii Domnului să ne ierte pentru fărădelegile noastre şi să ne izbăvească din toate ispitele, nevoile şi durerile ce cu dreptate vin asupra noastră.

Mai multe fotografii pe site-ul
Mănăstirii Paltin Petru Vodă