I. Cum ne împărtăşim? Împotriva curentului care a transformat deasa Împărtăşanie într-o modă

Că Sfintele se cade totdeauna să fie [date] numai celor Sfinţi. Aceste cuvinte: Sfintele Sfinţilor, unii le propovăduiesc şi le strigă tare, şi o, măcar de le-ar auzi şi ei, iar alţii când le aud zic: Ce? Cel ce nu este sfânt este şi nevrednic? Da, nevrednic, cel ce nu-şi mărturiseşte totdeauna cele ascunse ale inimii sale, cel ce nu face pocăinţă adevărată pentru ele şi pentru cele greşite din neştiinţă, cel ce nu plânge de-a pururi şi nu se mâhneşte şi nu face cu râvnă cele zise mai sus, acela nu este vrednic.

Sfântul Simeon Noul Teolog

cum ne impartasim

Pe măsură ce înaintăm în timp, se în­mulţesc scrierile şi sfaturile dăunătoare de suflet. În lucrarea de faţă vrem să analizăm o astfel de scriere şi să arătăm netemeinicia ar­gumentelor aduse de autorul ei, argumente prin care îi îndeamnă pe cititori la împăr­tăşirea tuturor deşi, dată fiind decadenţa duhovnicească a creştinilor zilelor noastre, acest îndemn nu-şi are rostul. Prin scrierea de faţă, vrem să dăm într-o oarecare măsură, pe cât este cu putinţă, un răspuns şi la alte scrieri de genul celei la care ne referim.

Scrierea la care ne referim, a fost de fapt o conferinţă ţinută la A.S.C.O.R. Iaşi în anul 2002. Autorul ei, P.C. Pr. Petru Pruteanu, aduce o serie de argumente de la Sfinţii Părinţi în favoarea ideii de mai sus, fără a ţine însă seama de duhul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi pe care-i foloseşte în acest sens. Deşi pe tot parcursul conferinţei, pare că înţelege şi el că în zilele noastre se împuţinează numărul celor ce pot fi împărtăşiţi, în fapt însă, îi îndeamnă pe toţi la împărtăşire, deşi ştie că nu prea avem creştini de o înaltă ţinută duhovnicească, ca în veacurile primare ale Bisericii creştine.

Sfinţia sa, chiar se întreabă la un moment dat (pag. 301 din cartea la care o să facem re­ferire de mai multe ori şi care are un capitol ce cuprinde conţinutul conferinţei1) de ce se mai săvârşeşte Sfânta Liturghie, din moment ce, în fiecare duminică, nu se împărtăşeşte nimeni? Ei bine, răspunsul, în acest caz, stă în faptul că, potrivit tuturor Sfinţilor Părinţi, nu pot fi împărtăşiţi cei care au păcate opri­toare de la primirea Sfintei Împărtăşanii2. Şi, dacă în zilele noastre cei mai mulţi creştini sunt în starea în care nu pot fi împărtăşiţi, asta nu înseamnă că trebuie chemaţi şi îm­părtăşiţi, pentru a fi cine să se împărtăşească la Sfânta Liturghie.

De asemenea, asta nu înseamnă că, nu şi-ar mai avea rostul Sfânta Liturghie, din moment ce creştinii nu se silesc să aibă sta­rea duhovnicească necesară pentru a se îm­părtăşi. Se vor împărtăşi doar cei care nu au păcate opritoare de la primirea Sfintei Împărtăşanii şi care au făcut pregătirea ne­cesară pentru primirea ei. Şi apoi, cu toţii ne putem împărtăşi duhovniceşte, şi prin cuvânt, participând la Sfânta Liturghie. Şi chiar dacă nu s-ar împărtăşi nimeni, de Sfânta Liturghie se folosesc şi cei adormiţi, „toţi, care întru nădejdea învierii şi a vie­ţii de veci, cu împărtăşirea Ta au adormit, drept-măritori părinţi şi fraţi ai noştri, Iubi­torule de oameni, Doamne”, după cum se spune în rânduiala Proscomidiei, ce precede Sfânta Liturghie3.

La pag. 303-304 (nu mai dăm pe larg fragmentele din cartea la care ne referim, ca să nu lungim scrierea de faţă), sfinţia sa, ţine să ne aducă ca argument în favoarea împărtăşirii tuturor, înainte de a face ca­nonul pentru păcatele lor şi a sta opriţi un timp de la Sfânta Împărtăşanie, cazul Sfintei Maria Egipteanca. Însă în cazul ei, deşi a fost împărtăşită imediat după mărturisire, ea şi-a făcut totuşi canonul după aceea, căci plecând în pustia Iordanului a dus o viaţă ascetică, fără a mai săvârşi defel păcatele dinainte, oricât a fost luptată de diavolul în pustie cu amintirea lor.

Dacă ar face ca Sfânta Maria Egipteanca toţi creştinii din zilele noastre care sunt îm­părtăşiţi înainte de a împlini canonul cuve­nit pentru păcatele lor, aşa cum o cer Sfinţii Părinţi, atunci n-au decât să fie lăsaţi să se împărtăşească. O spune chiar Sfântul Si­meon Noul Teolog: „Dacă nimeni nu este fără de păcat, chiar numai o zi de ar fi viaţa lui, şi dacă nimeni nu poate avea inima cu­rată, prea limpede este că nici fără pocăinţă şi fără lacrimi nu trebuie să treacă nici o zi din viaţa omului. Dacă n-are lacrimi, măcar este dator să le caute din toată puterea şi din tot sufletul. Altfel nu poate să fie fără de păcat şi cu inima curată. Dacă cineva, ştiindu-şi mulţimea păcatelor şi greutatea greşelilor, nu voieşte să se culce pe jos, să privegheze şi să-şi vindece rănile poftei sale pătimaşe şi ale cugetelor care îl duc la ne­simţire, care s-au împuţit şi au putrezit din lenevirea şi neplecarea lui, ceea ce este o mare nebunie, cum se va cutremura el de osânda şi de judecata cea aşteptată de cei păcătoşi, şi cum va plânge întru durerea ini­mii sale?

Dacă nu voieşte omul să rabde, oste­nindu-se şi gârbovindu-se până la sfârşit, să umble ziua şi noaptea, mâhnindu-se şi necăjindu-se, să se smerească în toate, să răc­nească întru suspinarea inimii lui, făcându-se ca o pasăre singuratică pe acoperişuri, să se asemene cu pelicanul din pustie, să devină cu aşezarea sufletului străin faţă de toţi cei din mănăstire şi din lume, fără în­drăzneală faţă de cei mari şi de cei mici, să se ostenească cu suspin, să mănânce cenuşă cu pâinea şi cu băutura sa, s-o amestece cu plângerea, cum va putea o, fraţilor, vreo­dată, în fiecare noapte să-şi spele patul şi aşternutul să-l ude cu lacrimi? Cu adevărat, nicidecum! Şi nu numai că nu va vedea la sine niciodată lacrimi, dar nici în vremea ru­găciunii nu le va afla, nici loc nu va putea să gătească Domnului, nici sălăşluire vrednică Dumnezeului lui Iacov, Care este Hristos Domnul, Mântuitorul şi Dumnezeul nostru.

Şi dacă pe acestea nu le va face bine, adică nu se va cumineca cu lacrimi şi cu vrednicie, apoi nu va primi în sine pe Îm­păratul şi Dumnezeu, chiar dacă şi numai o dată pe an ar face acest lucru. Că Sfintele se cade totdeauna să fie [date] numai celor Sfinţi. Aceste cuvinte: Sfintele Sfinţilor, unii le propovăduiesc şi le strigă tare, şi o, măcar de le-ar auzi şi ei, iar alţii când le aud zic: Ce? Cel ce nu este sfânt este şi nevrednic? Da, nevrednic, cel ce nu-şi mărturiseşte totdeauna cele ascunse ale inimii sale, cel ce nu face pocăinţă adevă­rată pentru ele şi pentru cele greşite din neştiinţă, cel ce nu plânge de-a pururi şi nu se mâhneşte şi nu face cu râvnă cele zise mai sus, acela nu este vrednic.

Iar cel ce face toate acestea este foarte vrednic să se împărtăşească cu Dumneze­ieştile Taine, nu numai la praznice, ci şi în fiecare zi, şi îndrăznesc să zic chiar de la începutul pocăinţei şi al întoarcerii sale. Pentru că cel ce face acestea până la sfârşi­tul vieţii sale, trăind în smerenie şi cu inima frântă, este iertat. Dacă aşa este şi aşa face, se luminează la suflet în fiecare zi, cu ajutorul Sfintelor Taine, şi, în scurtă vreme, ajunge la desăvârşită curăţenie şi sfinţenie. Altfel nu este cu putinţă a spăla şi a curăţa vasul nos­tru cel întinat şi casa noastră cea pângărită4.”

Având în vedere că cele spuse de Sfântul Simeon Noul Teolog în citatul de mai sus, nu se întâmplă în faptă decât în cazuri cu totul excepţionale în zilele noastre, paralela pe care o face sfinţia sa şi alţii, între cei care sunt împărtăşiţi cu păcate opritoare înainte de a face canonul pentru ele şi Sfânta Maria Egipteanca, este cu totul nefondată.

Se mai spune de către sfinţia sa, la pag. 305-307, că în veacurile primare Sfinţii Părinţi nu concepeau participarea la Sfânta Liturghie fără împărtăşirea tuturor. Se uită cu uşurinţă, însă, faptul că, Sfinţii Părinţi, când cereau acest lucru, arătau clar că nu-i chemau la împărtăşire şi pe cei cu păcate opritoare de la primirea Sfintei Împărtăşanii. Aceştia nu erau împărtăşiţi pe o perioadă mai mare sau mai mică de timp, uneori chiar până la sfâr­şitul vieţii5, în funcţie de gravitatea păcatelor lor, pentru care săvârşeau anumite nevoinţe, pe care, creştinii zilelor noastre, puţini sunt dispuşi să le facă. Cine vrea să se convingă pe deplin de acest lucru, să citească Pidalio­nul sau măcar Carte foarte folositoare de suflet a Sfântului Nicodim Aghioritul.

De asemenea, se trece cu uşurinţă peste faptul semnificativ că creştinii din vechime nu erau plini de păcate opritoare de la îm­părtăşire, aşa cum sunt majoritatea celor de astăzi. Putem vedea limpede lucrul acesta fiecare dintre noi, dacă ne gândim la un as­pect elementar: creştinii zilelor noastre au doar un copil sau doi (ori nici unul), în timp ce părinţii lor aveau 3-4, iar bunicii sau stră­bunicii lor aveau 8-9 sau chiar mai mulţi. Deci avorturile în veacurile anterioare, chiar dacă existau, erau rare, oricum se produceau mult mai puţine6. Aşa că, dacă majoritatea creştinilor de azi au păcate opritoare de la împărtăşire, pe care nu vor să le părăsească şi să se supună la canon pentru ele, cine sunt vinovaţi de aceasta decât ei înşişi şi păsto­rii lor? Şi dacă starea lor duhovnicească îi opreşte de la împărtăşire, de ce mai sunt chemaţi totuşi să o facă spre a lor osândă? Ce să mai zicem de osânda pe care şi-o ago­nisesc preoţii şi duhovnicii care îi cheamă nepregătiţi la împărtăşire pe ucenicii lor? De ce nu i-ar îndemna mai bine, stăruitor, mai întâi la spovedanie deasă şi la adevărată pocăinţă, pe măsura gravităţii păcatelor lor și apoi la împărtășire?

Dar ca să vedem cât de grav este a chema şi a împărtăşi pe cei cu păcate opritoare de la primirea Sfintelor Taine, dăm mai jos un fragment foarte grăitor de la Sfântul Teofan Zăvorâtul. „Vă voi povesti o întâmplare la care am fost aproape martor nemijlocit în Orient. A păcătuit un oarecare creştin; vine la părintele duhovnicesc, se pocăieşte şi zice: Fă cu mine cum porunceşte legea. Eu îţi descopăr rana mea: doftoriceşte-o şi, fără să mă cruţi, fă ceea ce se cuvine. Văzând cât de sinceră este pocăinţa lui, duhovnicului i s-a făcut milă şi nu a pus pe rană pansamentul rânduit de către Biserică. Creştinul cu pricina a murit.

După un răstimp, se arată în vis duhov­nicului său şi zice: Eu ţi-am desoperit rana mea şi am cerut pansament, iar tu nu mi l-ai dat – şi iată că din pricina asta nu primesc îndreptăţi­rea! La trezirea din somn, sufletul duhov­nicului s-a umplut de mâhnire şi nu ştia ce să facă. Răposatul i s-a arătat iarăşi şi iarăşi, de multe ori, ba zilnic, ba din două în două zile, ba la o săptămână, şi repeta aceleaşi cuvinte: Am cerut pansament, iar tu nu mi l-ai dat, şi acum sufăr din această pricină.

Ajuns la capătul puterilor de frică şi de mâhnire, duhovnicul a plecat în Athos, la sfatul nevoitorilor de acolo a luat asupră-şi o aspră epitimie, a petrecut câţiva ani în post, în rugăciuni şi în osteneli, până când a primit vestire că pentru smerenia, frângerea de inimă şi osteneala sa au fost iertaţi şi el, şi acel creştin pe care, făcând pogorământ mincinos, nu-l doftoricise duhovniceşte.

Iată unde duc indulgenţa şi pogorămin­tele făcute împotriva legii lui Hristos. Din pricina lor şi-a stricat credinţa şi viaţa tot Occidentul, iar acum piere în necredinţă şi în viaţa sa fără frâu, cu laxismele sale7”. Despre un caz asemănător ne vorbește și Sfântul Nil în cartea Minunile și vedeniile Sfântului Părin­telui nostru Nil, Izvorâtorul de Mir. În această carte ni se spune despre un duhovnic că a fost luat de viu în iad de ucenicul său care murise, pentru că nu-l îndrepta când acesta, viu fiind, îi mărturisea faptele lui rele.

Dar cei cu păcate opritoare de la împăr­tăşire, nu numai că nu pot fi împărtăşiţi atât timp cât cer canoanele (hotărârile, legile, normele, regulile) Sfinţilor Părinţi şi fără a face nevoinţele trupeşti şi duhovniceşti ce­rute de ei, dar nici nu pot fi dezlegaţi de păcate de către duhovnic, dacă nu acceptă şi făgăduiesc să facă canonul necesar pe mă­sura gravităţii păcatelor lor. Referitor la acest lucru Sfântul Nicodim Aghioritul zice că, dacă duhovnicul dezleagă pe cineva „mai înainte de a face acela canonul, sau mai înainte de a mărturisi (de a se făgădui) că îl va face, unul ca acela se face vinovat de toate păcatele celui pe care l-a dezlegat8.”

Ca să vadă duhovnicii cât de importantă este respectarea canoanelor date de Sfin­ţii Părinţi îl cităm şi pe Sfântul Simeon al Tesalonicului care spune: „preotul trebuie să afurisească (să oprească) de la cele Sfinte pe cel vinovat când este rânduit de Ca­noane ca să nu se încarce de păcate stră­ine. Că nu este aceea răbdare, ci pricină de pierzare. Că nu se cuvine a fi noi mai milostivi decât Sfinţii Părinţi9…”.

Iar Sfântul Simeon Noul Teolog, deşi poate părea foarte aspru, spune că: „Căci nu s-a auzit vreodată, nici nu stă scris în dumnezeieştile Scripturi să primească ci­neva păcatele altuia şi să dea seamă pentru el, fără ca acela care a păcătuit să fi arătat mai întâi roade vrednice de pocăinţă pro­porţional cu felul păcatului şi să fi pus la baza ei ostenelile lui10…”

va urma

40 comments

  1. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Foarte folositoare scriere, dar putini o vor lua in seama...

  2. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Părinte dragă, Artemie Popa, dumnevoastră aţi dat o interpretare greşită conferinţei Ieromonahului Petru Pruteanu, apoi în baza acelei interpretări greşite, v-aţi construit întreg edificiul prin care încercaţi să-l combateţi. Deci combateţi o himeră.
    Ieromonahul Petru Pruteanu, nu ii chemă la împărtăşire pe cei cu păcate opritoare, care au impediment. El se referă la cei care se pot împărtăşi. Dacă eraţi onest, aţi fi văzut că la sfârşitul acelei conferinţe, care se regăseşte şi în cartea sf sale, Liturghia Ortodoxă, Istorie Şi Actualitate, că el spune care sunt păcatele de moarte, sau opritoare de la sfânta împărtăşanie. Sunt menţionate din acelaşi Liturghier din care vă argumentaţi mai jos împotriva lui.

    Sf voastră il citaţi şi înterpretaţi pe sf Simeon Noul Teolog argumentându-vă punctul care îl susţineţi, că oamenii nu pot să se ridice la pe pregătirea care care o cere sfântul. Anume, nu trăiesc acea pocăinţă ca să plângă tot timpul, mai cu seamă când se împărtăşesc. Şi din acest motiv, ei ar fi nevrednici de o împărtăşire deasă.
    Eu sunt foarte de acord cu acestă pocăinţă recomandată de sfântul Simeon, numai că nu am văzut în viaţa mea până acum vre-un cleric sau mirean care să plângă atunci când se împărtăşeşete.
    Şi atunci eu stau şi mă întreb, dar oare sfinţia vostră o aveţi acestă pocăinţă?
    Sfinţia voastră plângeţi tot timpul, şi de fiecare dată când vă împărtăşiţi? Dacă faceţi aşa vă felicit, şi în acest caz sunteţi singurul sfânt vrednic de împărtăşire din sutele şi miile de clerici, călugări şi mireni care i-am văzut până acum. Iar dacă nu puteţi plânge, atunci sunteţi sf voastră primul nevrednic care nu ar trebui să se împărtăşească niciodată fără plâns. Şi această înceracare de oprire a mirenilor de la folosul sfintelor Taine, o ipocrizie.
    Dacă nu puteţi sfinţia voastră împlini cele spuse de sfântul Simeon, atunci predindeţi să împlinească mirenii această pregătire pentru ca să se poată împărtăşi? Cele spuse de sfântul Simeon sunt foarte bune, dar ele nu pot fi o normă generală de împlinire pentru toţi oamenii.
    3.Apoi pe acelaşi sf Simeon, il aduceţi ca mărturie ca să demonstarţi starea de nevrednicie a oamenilor pentru împărtăşire, prin faptul că sfântul spune că, cele sfinte se dau numai sfinţilor ( şi este foarte adevărat). Dar oare, se înţelegea atunci acelaşi lucru prin sfinţi cu ce se înţelege astăzi? Că sfinţii sunt doar cei din calendar, sau mă rog, treuie să fi măcar făcător de minuni sau călugăr şi harismatic ca să poţi fi numit sfânt în viaţă? Atunci erau nimiţi sfinţi, toată adunarea credincioşilor care se puteau împărtăşi. Şi nu neapărat criteriul era lipsa desăvârşită a păcatelor. Căci sfintele se dau spre iertarea păcatelor, în primul rând, apoi spre viaţa de veci. Aşa cum spune sf Ioan G de Aur, nimeni din cei care se apropie să nu rămână păcătos.
    V-asi putea întreba şi eu, sfinţia voastră sunteţi sfânt, sau păcătos, aveţi păcate sau nu? Dacă susţineţi că sunteţi sfânt şi nu aveţi păcate, atunci vi-l amintesc pe sf Ioan Evanghelistul care spune că cel care spune că este fără de păcat, mincinos este. Şi nimeni nu este fără de păcat, chiar şi o zi de ar fi viaţa lui. Stiind că şi Domnul a venit pentru cei păcătoşi nu pentru cei drepti. Atunci dacă şi sf vostră sunteţi păcătos şi vă apropiaţi aşa de sfintele Taine, de ce aveţi altă măsură pentru mireni şi de la ei cereţi lipsă desăvârşită de păcate?
    De ce băgaţi spaimă în oameni, şi-i îndepărtaţi de la sfintele taine. Nu vedeţi cât de slăbiţi sunt duhovniceşte. De ce vă conformaţi de bună voie şi nesilit de nimeni voinţei masonilor şi comuniştilor, care făceau presiuni mari pe marii duhovnici să nu vorbească oamenilor de spre folosul desei împărtăşanii? Ei erau siliţi, dar pe sfinţia voastră cine vă sileşte?

    Sf voastră, vă convine situaţia actuală de a ţine oamenii departe de Sfintele Taine, dar nici nu aduceţi vre-o soluţie? Nu răspundeţi în broşurica aia, la următoarele întrebari, ce decurg logic.

    -Ce faceţi cu credincioşi cei care nu au acele păcate opritoare de la sfintele taine, căci canonul 9 Apostolic şi 2 Antiohia, vă obligă să-i împărtăşiţi la fiecare sf Liturghie?

    -Ce afceţi ca acei oameni, care în viziunea sf vs sunt foarte mulţi, şi care nu se pot împărtăşi? Căci după Sf Ioan Gură de Aur cel care nu este vrednic să se împărtăşească în fiecare zi, nu este vrednic să se împărtăşească nici măcar o dată pe an.

    Repet, ce faceţi în mod categoric pentru oamenii aceia ca să devină vrednici tot timpul pentru a lua sfintele taine? Aşteptaţi să-i vedeţi cu lacrimi în ochi ca să-i puteţi împărtăşi? Sau întreg anul îi ţineţi departe de la Sfintele Taine, şi se fac dintr-o dată vrednici doar în posturile de peste an. Atunci nu mai au nevoie de lacrimi?

    Credeţi că acei oameni în timpul postului îndeplinesc criteriile austere de pocăinţă cerute de sf Simeon N. Teolog? Dacă aşa cerdeti, vă înşelaţi amarnic. Cei mai mulţi mărturisesc că în posturi s-au certat cel mai mult, şi de fapt au făcut multe alte păcate care nici înafara postului nu le-au făcut. Ca să nu mai spun că acest obicei este unul formal, combătut de sf Ioan Gură de Aur în scrierile sale, când spune. ,,Degeaba se săvârşeşte Liturghia întreg anul dacă nimeni nu se împărtăşeşte, ci veniţi doar de sărbători crezând că atunci sunteţi vrednici ( parafrazez, la nevoie aduc citatul exact) vai de răul vostru obicei şi de neştiinţa voastră’’.

    • Traiasca Legiunea si Capitanul!

      Ieromonahul Petru Pruteanu, nu ii chemă la împărtăşire pe cei cu păcate opritoare, care au impediment.
      CUM NU ?ASTA CE ESTE?
      © Ieromonah Petru Pruteanu spune:
      17/01/2014 la 13:27
      Postul nu înseamnă numai schimbarea bucatelor, ci şi ajunare de mai multe ore înainte de împărtăşire. Deci, dacă în mănăstiri nimeni nu mai mănâncă după cină (aprox. orele 18:00-19:00) până a doua zi după Liturghie şi chiar mirenii nu mănâncă după orele 24:00, de ce am avea o atitudine atât de liberală faţă de relaţiile trupeşti? Deci e o formă de ajunare, nu că ar spurca pe cineva.
      Ca să nu mai zic că majoritatea familiilor recurg la anumite metode de contracepţie, lucru care, chiar dacă are o anumită îngăduinţă din partea duhovnicului, cred că n-ar trebui să se întâmple cel puţin înaintea împărtăşirii.

      El se referă la cei care se pot împărtăşi. Dacă eraţi onest, aţi fi văzut că la sfârşitul acelei conferinţe, care se regăseşte şi în cartea sf sale, Liturghia Ortodoxă, Istorie Şi Actualitate, că el spune care sunt păcatele de moarte, sau opritoare de la sfânta împărtăşanie. Sunt menţionate din acelaşi Liturghier din care vă argumentaţi mai jos împotriva lui.
      ADICA?CE VRETI SA SPUNETI?SE POATE IMPARTASI OMUL CU PACATE OPRITOARE ASA CUM ASTAZI MULTI SANT DEZLEGATI SI IMPARTASITI...UITATI DOVADA...
      DACA E SA TINEM CONT DE PACATELE MENTIONATE D ESFINTIA SA CU ADEVARAT NU SE MAI IMPARTASESTE CHIAR NIMENI....

      Şi această înceracare de oprire a mirenilor de la folosul sfintelor Taine, o ipocrizie.
      DA?!SA NE IMPARTASIM CU PACATE OPRITOARE?!CU CONTRACEPTIE...NECUNUNATI ASA CUM II DEZLEAGA SFINTIA SA PR PRUTEANU?
      Şi nu neapărat criteriul era lipsa desăvârşită a păcatelor.
      ASTA INSEAMNA CA TE POTI IMPARTASI CU PACATE OPRITOARE?!CARE SFANT PARINTE AR FI DEZLEGAT ASA CEVA?
      Căci sfintele se dau spre iertarea păcatelor, în primul rând, apoi spre viaţa de veci.
      CARE PACATE?
      3:25 Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispăşire, prin credinţa în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte făcute,

      3:26 Întru îngăduinţa lui Dumnezeu - ca să-Şi arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi El Însuşi drept, şi îndreptând pe cel ce trăieşte din credinţa în Iisus.
      DECI:păcatelor celor mai înainte făcute,ADICA CELE PLINSE POCAITE FACUT CANON PTR ELE OPRIRE DE LA SF IMPARTASANIE ASA CUM NE-AU LASAT TRAMBITELE LUI DUMNEZEU

      Aşa cum spune sf Ioan G de Aur, nimeni din cei care se apropie să nu rămână păcătos.
      DECI E LIMPDE CEL FARA PACATE OPRITOARE NU CEI CU PACATE OPRITOARE ASA CUM MULTI SINT IMPARTASITI
      sf Ioan G de Aur, Precum sfârşitul luptelor olimpice, este cununa, aşa şi sfârşitul postului este împărtăşirea cea curată. De aceea de nu vom săvârşi aceasta, în zadar ne-am chinuit, căci atât neîncununaţi cât şi fără de nici un dar ne ducem de la nevoinţa postului. Pentru aceasta părinţii au întins vremea cea de nevoinţă a postului, dându-ne timp de pocăinţă, ca spălându-ne şi curăţindu-ne, curaţi să ne apropiem de Împărtăşanie. Şi eu, iată, de acum strig cu glas luminat şi mărturisesc, rog şi poftesc, ca să nu vă apropiaţi la aceasta Sfântă Masă cu întinăciune sau cu conştiinţa încărcată. Că astfel de apropiere nu poate fi împărtăşire, cu toate că de nenumărate ori ne vom atinge de acest Sfânt Trup, ci osândă şi chin şi adăugire de pedeapsă. Nimeni fiind păcătos să nu se apropie.
      DECI ,ATENTIE!dându-ne timp de pocăinţă, ca spălându-ne şi curăţindu-ne, curaţi să ne apropiem de Împărtăşanie....NU CU PACATE OPRITOARE CA SA LE SPELE SF IMPARTASANIE...

      sf Ioan Evanghelistul ...... Şi nimeni nu este fără de păcat, chiar şi o zi de ar fi viaţa lui.
      DAR NU TE POTI IMPARTASI CU PACATE OPRITOARE ASA CUM ASTAZI MULTI SANT IMPARTASITI

      Stiind că şi Domnul a venit pentru cei păcătoşi nu pentru cei drepti.
      Ca cei bolnavi au nevoie de doctor si nu cei sanatosi.N-am venit pentru cei drepti,ci pentru cei pacatosi...Desigur el se impartaseste cu sau fara vrednicie,si fiindca Hristos a venit pentru cei pacatosi,pentru cei bolnavi,daca omul e inclinat spre cele rele,va continua sa pacatuiasca,va contiuna sa boleasca de dulcea boala a pacatului,facind zilnic voia diavolului cu incredintarea ca Hristos il va curati mereu,de nu chiar il va premia pentru ca ramine pacatos si bolnav,ca sa aiba Hristos pentru cine veni,si pe cine vindeca.
      In rugaciunea de la molifta spovedaniei se spune"Ca tu esti Dumnezeeul celor ce se pocaiesc"Mintuitorul nu iubeste pacatul si nu se daruieste pacatosilor,ci pacatosilor pocaiti,nu desfrinatilor ci desfrinatelor ci desfrinatei pocaite;nu tilharilor ci tilharului pocait .Urita-ai pe cel ce lucreaza faradelege,pierde-vei pe toti cei ce graiesc minciuna ,pe barbatul singiuirilor si vicleanul uraste Domnul.Pacatoasa din casa lui Simon a suspinat,cit a lacrimat?Fara imbracaminte de nunta,cei adunati de la raspintii nu pot fi invredniciti de darurile Sfintei Nunti.Oare de ce a fost aruncat in intunericul cel mai de afara?.

      De ce băgaţi spaimă în oameni, şi-i îndepărtaţi de la sfintele taine. Nu vedeţi cât de slăbiţi sunt duhovniceşte.
      DA?SI LE DAM BAGHETE MAGICE SA-I INTARIM?"
      SF.IOAN GURA DE AUR
      EUHARISTIA (cuvânt împotriva celor ce se apropie foarte rar de Sfintele Taine)
      „Fiindcă preoţii nu ştiu pe cei păcătoşi şi nevrednici de a se împărtăşi de sfintele Taine, Dumnezeu face aceasta de multe ori, căci îi predă pe aceia Satanei. Când se întâmplă boli, sau curse, sau alte nenorociri de felul acestora, pentru aceasta se întâmplă. Aceasta o şi spune Pavel, zicând: De aceea mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi, şi mulţi au murit (I Corinteni, 11, 30). Şi cum se întâmplă aceasta, zici tu, dacă noi ne apropiem de Sfintele Taine o singură dată în cursul anului? Apoi acesta este răul cel mare, că tu hotărăşti vrednicia apropierii de Sfintele Taine, nu după curăţia cugetului, ci după intervalul de timp, şi crezi că aceasta este evlavie, de a nu te apropia de multe ori în cursul anului de Sfânta Împărtăşire, neştiind că, dacă te apropii cu nevrednicie, fie chiar numai o dată, aceasta îţi pătează şi înfierează sufletul; iar dacă te-ai apropiat cu vrednicie, fie chiar şi numai o dată, ţi l-ai mântuit………

      care făceau presiuni mari pe marii duhovnici să nu vorbească oamenilor de spre folosul desei împărtăşanii?
      DAR DE CE NU VORBESTE DE OSINDA CELOR CE SE IMPARTASESC CU NEVREDNICIE?
      Ei erau siliţi, dar pe sfinţia voastră cine vă sileşte?
      II OPRESTE SA VORBEASCA DE FOLOASELE DESI IMPARTASANII?SAU SA ATENTIONEZE PE CEI CARE SE VOR OSINDI FACAND ASTA

      -Ce faceţi cu credincioşi cei care nu au acele păcate opritoare de la sfintele taine, căci canonul 9 Apostolic şi 2 Antiohia, vă obligă să-i împărtăşiţi la fiecare sf Liturghie?
      PAI SA SE IMPARTASEASCA DACA ARE PE CINE?CANONUL 2 SPUNE :dupa ce vor aduce roade de pocainta....pai ce roade de pocainta aduce cei ce se impartasesc cu pacate opritoare?!
      -Ce afceţi ca acei oameni, care în viziunea sf vs sunt foarte mulţi, şi care nu se pot împărtăşi? Căci după Sf Ioan Gură de Aur cel care nu este vrednic să se împărtăşească în fiecare zi, nu este vrednic să se împărtăşească nici măcar o dată pe an.
      DECI CEI CARE SE IMPARTASESC O DATA PE AN SE IMPARTASESC CU PACATE OPRITOARE?
      ..... Sau întreg anul îi ţineţi departe de la Sfintele Taine, şi se fac dintr-o dată vrednici doar în posturile de peste an.
      REPET ,ACESTIA CARE I-ATI MENTIONAT SE IMPARTASESC CU PACATE OPRITOARE?

      ,,Degeaba se săvârşeşte Liturghia întreg anul dacă nimeni nu se împărtăşeşte, ci veniţi doar de sărbători crezând că atunci sunteţi vrednici ( parafrazez, la nevoie aduc citatul exact) vai de răul vostru obicei şi de neştiinţa voastră’’.

    • Traiasca Legiunea si Capitanul!

      @Cineva,
      iti spun din suflet:bogdaproste!

  3. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    S a ajuns la asa un pogoramant ca se da sf impartasanie la cei care fumeaza,se pazesc sa nu faca copii,infidelitate recenta fara nici un canon!Si am auzit ca unii preoti (pe unul il stiu)da sf impartasanie si celor ce traiesc necununati!Domnul cu mila!Dar impartasirea cu nevrednicie poate duce la demonizare!Sa nu credem ca "doar e preot,daca m a dezlegat,raspunde el!"Nu!Ne ducem in iad cu pr de mana!Sau unii zic"Daca preotul m a dezlegat..."E preot,adevarat!Dar Iuda n a fost apostol?

    • Traiasca Legiunea si Capitanul!

      Matei 18-18. Adevărat grăiesc vouă: ORICATE veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer.

      Cuvantul ORICATE, iti spune ceva si in limba romana? CREŞTINUL bun, cauta preot bun, CREŞTINUL exigent, cauta preot exigent, iar CREŞTINUL fara '' Ş '' , nu cauta nimic in viata lui! Nimeni nu a fost vrednic vreodata, nu este si nu va fi vrednic in veac, de Trupul personal si inviat al lui Hristos-Dumnezeu! Eu insa va zic, spovediti-va cat mai des, si intrebati cat mai des de binecuvantare pentru euharistire, la duhovnic. Tu Maria mujahedina, te pui in scaunul de Judecata al lui Hristos-Dumnezeu si impotriva duhovnicilor. Vezi si tu daca nu ai vreo rufa de spalat... pr. m.tudor

  4. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Un subiect foarte important, multumim!
    Cum se zice in popor in astfel de ocazii: "A (mai) murit un drac!"

  5. pr. Matei Vulcanescu

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Cei care au pacate opritoare de la Sfanta Impartasanie sa nu indrazneasca sa se impartaseasca! (Pacatele opritoare sunt si fumatul si trairea in desfranare, vrajitoria, avortul, dar si celelalte pacate descrise de canoane )
    Cine insa nu e oprit de canoane de la Sfanta Impartasanie, daca insa nu se impartaseste de fiecare data cand este Sfanta Liturghie, greseste de moarte, conform canaonelor! A spune ca atunci cand te impartasesti des bagatelizezi Sf Impartasanie si o consideri "supa" nu este argument, ci este o etichetare fara fundament teologic, fara intelegerea patristica a Impartasaniei. |Cine crede ca se poate desavarsi fara Hristos se insala amarnic si se autoafuriseste prin faptul ca se lipseste pe sine de Sfanta Impartasanie!
    preot Matei Vulcanescu

  6. pr. Matei Vulcanescu

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    http://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2014/01/09/orice-crestin-ortodox-este-dator-sa-impiedice-desfasurarea-saptamanii-de-rugaciune-ecumenica/

  7. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Da, Maria, asa este. Aici unde traiesc eu, aproape in toate parohiile, oamenii se impartasesc doar in posturile mari. Aproximativ 1-3 ori pe an. Marea majoritate tin 1-2 saptamani de post si se impartasesc, apoi scapa la carne si la betii si la de toate, n-au nicio treaba. Si ce este paranoic din pdvd duhovnicesc in toata treaba asta, e faptul ca toti se impartasesc indiferent ce pacate au facut,( curvii, preacurvii), etc. Chiar daca le au la activ si nici nu au de gand sa le lase de ele. Si se procedeaza asa doar in virtutea obiceiului mostenit. Pe mine ma intriga faptul ca sunt pusi pe acelasi cantar atat cei care au pacate mari opritoare de la impartasit, cu ceilalti care nu au aceste impedimente. Ori lucrurile trebuie sa stea tocmai dipotriva. Cei care au impediment nu ar trebui sa se impartaseasca niciodata pana nu lasa aceste pacate, si fac canon. Iar ceilalti ar trebui tot timpul sa se impartaseasca.

  8. pr. Matei Vulcanescu

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Frate apologeticum, in cateva zile urmeaza sa se faca “saptamana se rugaciune ecumenica” Sfintii Parinti ne spun ca intodeauna sa luptam cu diavolul care este cel mai aproape de noi! Ne noi se apropie vertiginos pe 18 ianuare aceasta saptamana blestemata de Dumnezeu. Ce facem ? Cum reacctionam? Ne imp[licam cumva ca acesta blasfemie si uraciune inaintea lui Dumnezeu sa nu se intample? Eu am scris un articol pe blogul meu, poate preluarea lui va fi de folos. Dar nu suficient! De noi depinde viiitorul generatiilor, vor fi acestia ortodocsi, sau nu? http://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2014/01/09/orice-crestin-ortodox-este-dator-sa-impiedice-desfasurarea-saptamanii-de-rugaciune-ecumenica/
    preot Matei Vulcanescu

    • Traiasca Legiunea si Capitanul!

      Nu putem sluji "la doi sau mai multi domni"!
      Adica pe deoparte racnim contra ecumenismului iar pe de alta batjocorim sau macar neglijam Sf. Predanie, venind cu filosofiile noastre sau a unor inselati, parelnici calugari cuviosi. Care batjocorire/neglijare este exact ecumenism pur. Ca si papistasii si tremuricii fac acelasi lucru.
      Ne certam cu Sfintii, incepand cu Sf. Pavel si terminand cu Sf. Calinic de la Cernica dar pretindem ca "aparam Ortodoxia".
      Neglijam pregatirea pentru a primi Sf. Taine dar il demascam pe Papa de la Roma ca s-a rugat impreuna cu budistii.

  9. ierom. Artemie Popa

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Dintru inceput va spun ca nu o sa raspund la nesfarsit la niste probleme la care am raspuns in mod concentrat pe baza marturiilor de la Sf. Parinti in brosurica: "Cum ne impartasim?" Daca ar fi sa polemizez cu cineva pe baza raspunsurilor date in ea, ne-am intinde la nesfarsit in discutii fara folos si de multe ori fara legatura cu fondul prroblemei. Nici Sfintii Parinti nu faceau discutii inutile cu cei care nu vroiau sa inteleaga ce ar fi trebuit sa inteleaga din raspunsurile ce le dadeau Sf. Parinti. O sa vedeti insa mai bine cum stau lucrurile cand veti citi cuprinsul brosurii. Fondul raspunsului dat de la Sf. Parinti este simplu si limpede: NU POT FI IMPARTASITI CEI CU PACATE OPRITOARE pana nu le parasesc si fac canonul cerut de Sf. Parinti pentru ele, inclusiv prin oprirea de la Sf. Impartasanie.
    Cei ce n-au pacate opritoare nu au decat sa se sileasca si sa se pregateasca pentru a ajunge sa se impartaseasca tot atat de des, cat se impartaseau si monahii Sf. Paisie Velicicovschi.
    Brosurica a fost scrisa pur si simplu pentru a arata foarte clar cum ar trebui sa se impartaseasca crestinii zilelor noastre pentru a nu se osandi si mai tare impartasindu-se cu pacate opritoare.
    Trebuie sa ne fie claar un lucru: crestinii zilelor noastre nu sunt la fel cu crestinii carora li se adresau Sf. Parinti, chemandu-i la impartasire. Majoritatea celor de azi nu pot fi impartasiti. Ca se impartassc spre a lor osanda o arata printre altele Sf. Simeon Noul Teolog, spunand ca cei ce se impartasesc cu pacate opritoare nu ajung sa se schimba deloc in viata lor, dupa impartasire. Si cu adevaraat sunt multi care se impartasesc, dar se pazesc pentru a nu face copii, nu tin in intregime posturile etc. (vezi pag. 20-21 din brosurica!)

  10. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    “Oamenii veacului acestuia: răi, pizmăreţi, spurcaţi, pângăriţi cu sufletul şi cu trupul, mincinoşi (având dragoste făţarnică în inimă, grăiesc cele rele; amăgiri şi curse pe buzele lor şi în inimă cugetă cele rele), care îndreaptă pe cei necredincioşi, pentru daruri; curvari, preacurvari, robiţi fiind de sodomiceasca curvie. Vai lor! Şi iarăşi, răsfoind cartea şi înaintând puţin, şi-a ridicat ochii în sus şi, cu mâna lovindu-şi genunchiul şi acoperindu-şi fruntea Sa, împreună şi ochii, a stat multă vreme ca şi cum s-ar gândi şi a zis: Cu adevărat a covârşit acest veac, al şaptelea, cu nedreptatea şi cu răutatea, pe cele trecute. Iarăşi, mai trecând puţin, în carte zicea: Elinii care s-au închinat idolilor, se vor sfărâma cu lemnul, cu suliţa şi cu piroanele care le-au băgat în Pâinea Mea cea de viaţă făcătoare (care este Trupul şi Sângele Meu), care răneşte pe cei ce se împărtăşesc cu nevrednicie.”
    http://www.sfaturiortodoxe.ro/sfarsitul-omului.htm

  11. pr. Matei Vulcanescu

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Da? Cititi lucrarea Sfantului Nicodim Aghioritul despre Sfanta Impartasanie:
    http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/sf_nicodim_aghioritul-deasa_impartasire.htm

    • Traiasca Legiunea si Capitanul!

      DA?SI CE SPUNE SF NICODIM ,CA SE POT IMPARTASI CEI CU CONTRACEPTIE SI NECUNUNATII ETC?ASA CUM SUSTINE PE PRUTEANU?

  12. pr. Matei Vulcanescu

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Pagina iniţială \ Categorii tematice \ Ortodoxie \ Sfanta Taina a Cuminecaturii \ Despre deasa impartasire, pentru cei ce nu stiu

    Despre deasa impartasire, pentru cei ce nu stiu

    Despre deasa impartasire, pentru cei ce nu stiu

    Toţi binecredincioşii creştini sunt îndatoraţi să se împărtăşească des.

    Acest lucru îl poruncesc:

    1) Stăpâneştile porunci ale Domnului nostru Iisus Hristos,

    2) Faptele şi Canoanele Sfinţilor Apostoli şi ale Sfintelor Sinoade şi mărturiile locale ale Sfinţilor Părinţi,

    3) Cuvintele, rânduiala şi sfinţita lucrare a Sfintei Liturghii şi

    4) însăşi rânduiala Sfintei împărtăşiri. E bine ca un creştin să se împărtăşească mai des, dar cu pregătirea cuvenită unei asemenea Sfinte şi înfricoşate Taine.

    Ca să ne dăm seama de primejdia ce aşteaptă pe cei ce vor a se împărtăşi fără pregătirea cuvenită, să ascultăm cuvintele Sfântului şi marelui Apostol Pavel, care, în această privinţă, spune aşa: Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din Pâine şi din pahar să bea; că cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul Domnului (I Cor. 11, 28-29).

    Iar cât priveşte deasa sau rara împărtăşire cu Sfintele Taine, să ascultăm pe marele dascăl al lumii, dumnezeiescul părinte Ioan Gură de Aur, care în această privinţă ne vorbeşte aşa: „Mulţi, cu Tainele acestea o dată într-un an se împărtăşesc, alţii de două ori, iar alţii de mai multe ori. Deci către toţi ne este nouă cuvântul, nu numai către cei de aici, ci şi către cei ce şed în pustie (pustnicii). Că aceia o dată în an se împărtăşesc, iar de multe ori după doi ani”. Apoi zic: „Nici cei ce o dată, nici cei ce de multe ori, nici cei ce de puţine ori, ci cei ce cu ştiinţa gândului curată, cei ce cu inima curată, cei ce au viaţă neprihănită. Cei ce sunt întru acest fel, totdeauna să se apropie; iar cei ce nu sunt întru acest fel, nici măcar odată. Pentru ce? Pentru că îşi iau judecată, osândă, muncă şi pedeapsă”.

    Impartasirea credinciosilor nu tine de o pregatire temporala (la 40 de zile), ci numai de una existentiala, subiectiva. Nu timpul este important in pregatirea pentru Sfanta Euharistie, ci constiinta pacatoseniei proprii si pocainta, marturisita in Taina Sfintei Spovedanii si in post.

    Nu incurajeaza impartasirea zilnica, insa nici pe cea rara, cel ce doreste sa se apropie de Altar des, putand sa o faca cu toata linistea. Ei anatemizeaza pe cei care sustin ca pentru impartasire "nu e necesara pregatirea si o curatie puternica prin pocainta".

    Practica cea mai potrivita in acest sens a impartasirii continue sau frecvente e calea de mijloc, anume a impartasirii duminicale, care evita extremele periculoase duhovniceste atat ale impartasirii anuale sau de patru ori pe an, dupa marile posturi bisericesti, cat si ale celei zilnice.

    Impartasirea duminicala implica zile de post, rugaciune zilnica sustinuta, Spovedanie si pocainta. Citirea de fiecare data a Canonului de Impartasanie il face pe credincios sa constientizeze nevrednicia personala, oricat de nevoitor si rugator ar fi el, cat si nespusa dragoste a lui Dumnezeu fata de om.

    Prima practica, anume impartasirea duminicala (deasa) este tipic rasariteana, ea punand accentul pe pregatirea ascetica prealabila prin Spovedanie si post. O asceza continua, lipsita de Euharistie, poate naste mari probleme duhovnicesti, facand din nevointe scop in sine si indepartare de Izvorul Vietii. Se poate ajunge chiar la inselarea ca Euharistia se primeste in urma eforturilor personale, ca un merit.

    Cea de-a doua cale, anume impartasirea de patru ori pe an (rara) este tipic apuseana, ea fiind adoptata insa si de unii teologi ortodocsi, insistand pe Euharistie fara asceza, minimalizand importanta pregatirii ascetice, a Spovedaniei si a postului. Aceasta duce insa la banalizare si formalism. Pentru a nu cadea din dreapta credinta, trebuie sa nu stam prea departe de Sfintele Taine, insa niciodata sa nu ne apropiem fara de "credinta si frica", fara post, rugaciune si pocainta.

    Iar cuviosul Paladie povesteşte despre Avva Macarie Egipteanul că, vindecând pe femeea aceea, care din lucrarea diavolului apărea oamenilor ca o iapă, i-a dat acest sfat şi i-a zis: "Femee, niciodată să nu te lipseşti de împărtăşirea cu Sfintele Taine ale lui Hristos, ci să te împărtăşeşti adeseori, deoarece această lucrare diavolească te-a ajuns, Pentru că nu te-ai împărtăşit de cinci săptămâni şi de aceea a putut diavolul să te ispitească".

    Iată ce ne spun Sfintele canoane:

    CANONUL 80 Trulan spune :

    Dacă vreun episcop, presbiter, ori diacon, sau dintre cei număraţi în cler (în clerul inferior), sau vreun laic, de n-ar avea nici o nevoie prea grea, ca să lipsească mai multă vreme de la biserica lui, ci fiind (petrecând) în cetate, nu ar merge (la biserică) trei zile de duminică în trei săptămâni, de ar fi cleric, să se caterisească, iar de ar fi laic, să fie îndepărtat de la împărtăşire (de la comuniune, afurisit).

    CANONUL 9 apostolic:

    Toţi credincioşii care intră (în biserică) şi ascultă scripturile, dar nu rămân la rugăciune (slujbă) şi la Sfânta împărtăşanie, aceia trebuie să se afurisească, ca făcând neorânduială în biserică.
    (66, 80 Trul.; 2 Antioh.; 11 Sard.; 2 Dionisie Alex.)

    CANONUL 2 Antiohia :

    Toţi cei ce intră în Biserică şi ascultă Sfintele Scripturi, dar nu participă la rugăciune împreună cu poporul, sau se feresc de participare la Sfânta Euharistie potrivit oarecărei nerânduieli, aceştia să se lepede din Biserică, până când nu se vor mărturisi şi nu vor arăta roduri de pocăinţă, şi atunci rugându-se vor putea primi iertare.

    Eu spun doar atât. Credinciosul trebuie să aibă un duhovnic şi împreună cu el să stabilească atitudinea faţă de Sfânta împărtăşanie.

    • Traiasca Legiunea si Capitanul!

      E DESTUL DE LIMPEDE" până când nu se vor mărturisi şi nu vor arăta roduri de pocăinţă, şi atunci rugându-se vor putea primi iertare."
      CE ROADE DE POCAINTA ADUC CEI CE SE IMPARTASESC CU PACATE OPRITOARE?!

  13. pr. Matei Vulcanescu

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    La sfârşitul scrisorii vă exprimaţi dorinţa de a vă împărtăşi mai des cu Sfintele Iui Hristos Taine, ca urmare a stării dumneavoastră bolnăvicioase, şi dorinţa aceasta este vrednică de laudă. Singur mi-aţi scris că după împărtăşirea cu Sfintele lui Hristos Taine vă este mai bine sufleteşte şi trupeşte. De aceea, să nu vă lăsaţi influenţat de boală şi chiar în chilie să vă împărtăşiţi cu Sfintele Taine mai des. (Cuviosul losif, p. 74)

    Îmi scriaţi despre dorinţa frăţiei voastre de a vă împărtăşi des cu Sfintele Taine ale Trupului şi Sângelui Domnului nostru. Este bună, numai că trebuie să vă apropiaţi cu evlavia cuvenită şi cu pregătirea după rânduiala bisericească. (Cuviosul Anatolie, 9, p. 90)

    Domnul să-ţi ierte greşelile tale, numai să nu refuzi să te împărtăşeşti mai des cu Sfintele lui Hristos Taine, căci în acestea există mare ajutor şi mila lui Dumnezeu. (Cuviosul Ambrozie, 23, Partea a l -a, pp. 70)

    Fiind bolnavă, te-ai împărtăşit cu Sfintele lui Hristos Taine în fiecare săptămână şi te întrebi dacă nu este prea des. Dacă eşti bolnavă grav, te poţi împărtăşi cu Sfintele Taine şi mai des. Să nu te îndoieşti deloc de aceasta. (Cuv. Ambrozie, 23, Partea a lll- a, pp. 110)

    Extrase din: Filocalia de la Optina vol.ll, Egumeniţa, 2010

  14. pr. Matei Vulcanescu

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Despre împărtăşirea deasă

    Mai multe fotografii
    Jean-Claude Larchet

    Un tânăr român, aflat recent în călătorie în Franţa se declara mirat de faptul că în bisericile ortodoxe occidentale (în special în cele ruseşti) credincioşii se împărtăşesc în număr mare şi în des. El vedea în această practică o influenţă a catolicismului sau a protestantismului. Aceasta viziune asupra lucrurilor este inexactă din mai multe puncte de vedere.

    În timpurile apostolice şi până în secolul al IV-lea împărtăşirea deasă şi chiar zilnică era o practică normală. Părinţii o încurajau călduros. Numeroşi Părinţi și scriitori ai Bisericii – Tertulian, Clement al Alexandriei, Origen, Ciprian al Cartaginei, Chiril al Alexandriei, Ambrozie al Mediolanului, Hilarie de Poitiers, Augustin, Ioan Casian – vedeau în cuvintele rugăciunii Tatăl nostru «pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi», o cerere către Dumnezeu pentru a putea primi în fiecare zi pâinea euharistică. Tertulian scria: «Creştinii ating în fiecare zi trupul Domnului». Sfântul Ciprian constata: «Creştinii se împărtăşesc în toate zilele, daca nu au făcut păcate grave», iar Sfântul Vasile cel Mare spune: « Împărtăşirea zilnică şi participarea la Sfântul Trup şi Sânge al lui Hristos sunt bune şi utile, pentru că El însuşi spune «Cine mănâncă Trupul meu şi bea Sângele meu rămâne întru mine şi eu întru el şi va avea viaţă veşnică» (Ioan 6, 55). Cine se poate îndoi că împărtăşirea deasă este echivalentul vieţii veşnice ? Noi mai puţin, căci ne împărtăşim de patru ori pe săptămână: duminica, miercurea, vinerea şi sâmbăta şi în alte zile, daca este pomenirea unui sfânt.» (Canonul 94).

    Constatăm totuşi, la începutul secolului al IV-lea, din partea unor credincioşi, o reticenţa faţă de împărtăşirea deasă. Sfântul Ioan Casian este astfel obligat să precizeze că deși trebuie să fim vrednici să ne apropiem de Sfintele Taine, nu este necesar însă să fim desăvârșiți sau sfinţi: « Nu trebuie să ne oprim singuri de la împărtăşirea cu Domnul, pentru că avem conştiinţa faptului că suntem păcătoşi. Dimpotrivă, vom merge să-L primim cu o dorinţă mai mare pentru a obţine sănătatea sufletului şi curăția duhului, dar cu credinţă şi umilinţă, considerându-ne nevrednici de un asemenea har şi căutând mai degrabă medicamentul pentru rănile noastre. Dacă aşteptăm să fim vrednici, nu ne vom împărtăşi nici măcar o dată pe an. Practica împărtăşirii anuale este a multora din cei care rămân în mănăstiri. Ei îşi creează o anumită idee despre vrednicie, despre sfinţenie şi despre măreţia Sfintelor Taine, considerând că nu trebuie să ne apropiem de acestea, în înţelesul lor, decât dacă suntem sfinţi şi fără pată şi nu mai degrabă pentru a deveni. Ei cred că evită, astfel orice duh de mândrie. În realitate, ei cad într-o mândrie şi mai mare, căci cel puţin în ziua în care se împărtăşesc se consideră vrednici de împărtăşanie. Cât de preferabil este să primim Sfintele Taine în fiecare duminică, ca remediu pentru patimile noastre, cu inima zdrobită, plini de credinţă şi mărturisind că nu merităm acest har, în loc să ne umplem de această convingere deșartă că măcar la sfârşitul anului o să fim vrednici. » (Convorbiri, XXIII, 21).

    Al doilea canon de la Sinodul din Antiohia (341) este obligat să reglementeze acest aspect şi merge până la a considera drept păcat abţinerea de la împărtăşanie atunci când participăm la Sfânta Liturghie: « toți aceia care intră în biserică şi ascultă Sfintele Scripturi dar, (...) întorc spatele sfintei împătășiri din Euharistie potrivit vreunei neorânduieli, toți aceștia trebuie să fie dați afară din biserică până ce vor putea dobândi iertare mărturisindu-se , arătând roade de pocăință și cerând iertare.»

    Abandonarea împărtăşaniei, mărturisită de textele precedente va deveni şi mai evidentă la sfârşitul secolului al IV-lea. Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur, nu numai că constata că unii creştini nu se împărtăşesc decât de Botezul Domnului, în timpul Postului mare şi la Paşte, dar că este obligatoriu, pentru ceilalţi, să se stabilească minimul la o dată pe an, încurajând în acelaşi timp împărtăşirea deasă în cazul acelor credincioşi care continuă această practică. Vorbind de Sfânta Jertfă zilnică, el regretă că nu toţi se împărtăşesc zilnic.

    Faptul că, după Constantin cel Mare, dar mai ales în timpul împăratului Iustinian (sec. VI), Biserica a devenit Biserica oficială la care mulţi cetăţeni au aderat din obligaţie a avut şi efecte negative, în special în privinţa împărtăşaniei : mulţi creştini nu erau decât creştini cu numele şi veneau să se împărtăşească fără să aibă dispoziţia duhovnicească necesară. Clerul s-a preocupat de protejarea Euharistiei de « mulţimea » care a înlocuit în mare parte « poporul lui Dumnezeu ». Încă din timpurile Sfântului Ioan Gură de Aur, preoţii au început să predice din ce în ce mai mult pregătirea, postul şi examenul de conştiinţă prealabile împărtăşirii. Scrierile lui Dionisie Areopagitul (începutul sec. al VI-lea) manifestă o tendinţă de a prezenta Euharistia ca un « simbol » al Sfintelor Taine, idee reluată în sec. al VII-lea de către Sfântul Maxim Mărturisitorul, ceea ce nu nega « prezenţa reală », dar îi făcea pe credincioşi să realizeze caracterul profund şi înalt al Euharistiei şi, în consecinţă, al împărtășirii euharistice. Aceasta i-a împins pe unii să înlocuiască participarea la Sfintele Taine cu contemplarea lor, iar iconoclaştii, în sec. al VIII-lea, afirmau, extrapolând această concepţie, că singura icoană admisibilă a lui Hristos este Trupul şi Sângele euharistic. Apărând ortodoxia, Sfântul Teodor Studitul aminteşte că Euharistia este însuşi « adevărul », iar patriarhul Nichifor reafirma că Euharistia este « carnea lui Dumnezeu », identică cu sângele şi trupul lui Hristos.

    În secolele ce au urmat, această practică a fost variabilă. In timp ce în unele locuri sau în unele medii, împărtășirea deasă dispărea, în altele ea a rămas vie. Conform mărturiilor Sfântului Varsanufie (sec. al VI-lea) şi ale Sfântului Teodor Studitul (sec. VIII-IX), majoritatea călugărilor din timpul lor, se împărtăşeau zilnic.

    În diferite epoci şi locuri, practica împărtășirii dese a fost restaurată. Astfel, în Grecia, în sec. al XVIII-lea de către acei călugări “colivari” (în special de către Sfântul Macarie al Corintului şi Sfântul Nicodim Aghioritul) sau în Biserica rusă, la început de secol XX de către patriarhul Serghie, care, în acord cu Sfântul Sinod, cere împărtăşirea săptămânală după spovedanie.

    Putem, în orice caz, constata că practica împărtăşirii dese a fost încurajată întotdeauna de marii duhovnici din toate timpurile. Am citat mai devreme pe Sfântul Vasile şi pe Sfântul Ioan Gură de Aur, dar putem cita de asemenea şi pe Sfântul Simeon Noul Teolog (care recomandă împărtăşirea la fiecare Sfântă Liturghie), Sfântul Nicolae Cabasila (care nota că creştinii luau parte la aceasta « pentru că este Sfânta Taină desăvârşită, iar cei care se împărtășesc nu trec prin nici o încercare pe care să nu o biruiască »). Sfântul Grigorie Palama recomanda împărtăşirea aproape zilnică iar Sfântul Teofan Zăvorâtul afirma « Toţi sfinţii cred că nu există mântuire fără împărtăşire şi că nu există progres în viaţa duhovnicească fără împărtăşirea deasă »). Constatăm ca în ţările ortodoxe, în secolul precedent şi chiar în secolul acesta, stareţii şi sfinţii părinţi duhovnicești au încurajat şi ei împărtăşirea deasă şi au reprezentat în Bisericile respective o sursă de reînnoire din acest punct de vedere.

    Diferitele Biserici ortodoxe, în faţa riscului unei banalizări a împărtăşaniei, au vegheat ca ea să se realizeze cu conştiinţă şi cu evlavie, cu respect faţă de această Sfânta Taină şi cu o oarecare pregătire care implică : mărturisirea păcatelor, post, abstinenţă sexuală şi rugăciune înainte de împărtăşanie.

    Perioada de post cerută este variabilă în diferitele Biserici ortodoxe (mereu preocupate de a lua în considerare condiţiile de viaţă locale ale credincioşilor). Dacă recomandarea de abţinere totală de la hrană şi de la băutură (mai puţin în cazuri speciale : copii, bolnavi, femei însărcinate) cu 12 ore înainte de împărtăşanie este comună tuturor, obligaţia de a ţine post (abţinerea de la produse de origine animală, ulei şi vin) prealabilă acestui timp de abstinenţă este variabilă : de la masa precedentă până la trei, patru, chiar şase zile, aceste perioade fiind în general cerute în cazul credincioşilor care nu ţin în mod normal posturile mari şi zilele de post stabilite de Biserică.

    Spovedania înainte de împărtăşire era cerută, în general. Trebuie însă să constatăm că, dacă acest principiu este aplicat cu stricteţe în Biserica rusă, în Biserica greacă faptul că nu toţi preoţii sunt şi duhovnici a avut drept consecinţă, în parohiile rurale, o discordanţă între ritmul de spovedanie şi cel de împărtăşire. Este totuşi adevărat că cele două Sfinte Taine nu sunt legate în mod obligatoriu, transformarea spovedaniei înainte de împărtăşire într-o obligaţie riscă să subordoneze una celeilalte şi să banalizeze spovedania. Pe de alta parte, separarea completă între împărtăşanie şi spovedanie şi concepţia conform căreia credincioşii nu trebuie să se împărtăşească decât atunci când simt nevoia, risca să îi abată de la efortul de recunoaştere a propriilor păcate şi mărturisirea lor şi contribuie, de asemenea, la banalizarea împărtăşaniei. Credincioşii trebuie oricum să ia la cunoştinţă regulile în vigoare în Biserica lor şi să consulte preotul parohiei lor pentru variaţiile posibile din aplicarea lor. Este exclusă cu desăvârşire împărtăşirea în caz de păcat grav sau fără pregătire (Biserica ortodoxă nu poate accepta practica împărtăşirii improvizate în forma în care este azi răspândită în cadrul confesiunilor catolice şi protestante).

    Obligaţia postului prealabil de lunga durată a jucat, fără îndoială, în unele Biserici ortodoxe un rol descurajator (împărtăşirea frecventă, chiar săptămânală, implica deci un post cvasi-permanent) sau limitativ (împărtăşirea frecventă era redusă la perioada marilor posturi). Există riscul ca sâmbăta să nu mai fie pentru om, ci omul pentru sâmbătă (cf. Mc. 2, 27), regula având drept efect îndepărtarea omului de ceea ce ar trebui să îl apropie... Exista riscul de a considera regula mai importantă decât însuşi Hristos, de a-L subordona sâmbetei în timp ce «Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei» (Mt 12, 8). Pentru a evita un astfel de efect negativ, folosirea « iconomiei » părea preferabilă pe plan pastoral, preotul care permite împărtăşirea cu Sfintele Taine preocupându-se în general de a ţine cont de condiţiile particulare în care sunt încadraţi credincioşii pentru care este responsabil. În ce priveşte spovedania prealabilă, ea nu ar trebui să reprezinte un obstacol pentru credincioşi, dacă este percepută, nu ca o obligaţie apăsătoare, ci ca ocazia de a primi de la Dumnezeu mai mult har, acela al iertării păcatelor lor, al curăţirii sufletului de urmările lor şi de vindecare duhovnicească şi ca o nouă etapă pe calea progresului duhovnicesc unde ne despărţim de « omul cel vechi » pentru a ne îmbrăca cu « omul cel nou ».

    Ceea ce este important, nu este aplicarea unei anumite reguli (ortodoxia nu este o religie legalistă), ci pregătirea interioară, căreia îi sunt subordonate celelalte practici. Această pregătire, de natură duhovnicească, trebuie să implice fiinţa în totalitatea ei : trup şi suflet. Postul şi abstinenţa sunt menite să pregătească trupul pentru a-L primi pe Hristos, al cărui Trup şi Sânge se interiorizează, prin împărtăşanie, trupului şi sângelui nostru, dar au efecte şi asupra sufletului (dispoziţie spre umilinţă, spre pocăinţă şi spre rugăciune) contribuind astfel la pregătirea acestuia.

    Spovedania trebuie să ne permită să ne apropiem de Sfânta Împărtăşanie, nu în stare de păcat, ci cu conştiinţa, inima şi trupul curăţite, în aşa fel încât să fim un vas demn duhovniceşte de intrarea lui Hristos în noi. Rugăciunile de dinaintea împărtăşirii (spuse în ajunul Sfintei Liturghii, înaintea acesteia şi imediat înainte de împărtăşire) trebuie să ne ajute să intrăm în dispoziţia duhovnicească adecvată primirii lui Hristos.

    Care ar trebui să fie această dispoziţie ? Într-adevăr, Dumnezeu nu ne cere să fim desăvârșiți pentru a-L primi, nici să fim puri şi fără păcat : este un lucru imposibil pentru oameni, iar cel care s-ar crede desăvârșit este deja căzut în mândrie, deci într-o stare contrară celei cerute pentru împărtăşire, cel care se consideră a fi fără păcat ar fi, conform Sfântului Apostol Ioan, un mincinos (1 Ioan 1, 10). De aceea, la Sfânta Liturghie, înainte ca preotul să arate Sfântul Potir, el spune: « Să luam aminte, Sfintele Sfinţilor », credincioşii răspund : « Unul Sfânt, unul Domn Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl! Amin ». Acest răspuns ilustrează bine atitudinea care trebuie să o avem atunci când ne apropiem de Sfânta Împărtăşanie : este vorba de recunoaşterea faptului că suntem păcătoşi şi nevrednici de a primi un asemenea dar, adică de avea înainte de toate o atitudine de pocăinţă şi de umilinţă şi de a cere cu stăruinţă lui Dumnezeu să ne primească la Sfânta Împărtăşanie, să o rugăm pe Maica Domnului, pe sfinţii faţă de care suntem apropiaţi şi pe Sfântul Înger păzitor să mijlocească pentru noi pentru ca să fim vrednici de a primi Trupul şi Sângele lui Hristos. Biserica, în momentul Sfintei Liturghii, îi însoţeşte pe credincioşi in această atitudine, preotul cerând: « Pentru ca să fie celor ce se vor împărtăşi, spre trezvia sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu Sfântul Tău Duh, spre plinirea împărăţiei cerurilor, spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă ».

    Sentimentul de nevrednicie deci, trebuie mai mult să ne apropie de împărtăşanie decât să ne îndepărteze. Dacă ne împărtăşim, nu o facem pentru că ne considerăm vrednici de a-L primi pe Dumnezeu şi de intra în comuniune cu El, ci pentru că suntem slabi, neputincioşi, răniţi, infirmi, bolnavi şi pentru că avem nevoie de prezenţa Lui în noi, în modul cel mai lăuntric, pentru a ne întări, pentru a ne trata rănile, a ne vindeca, pentru a ne mântui. Nu trebuie să uităm că însuşi Hristos a spus că a venit printre oameni ca să îi mântuiască pe cei care au nevoie de un doctor, nu pe cei ce sunt sănătoşi (Mt. 9, 12; Mc. 2, 17; Lc. 5, 31), şi că nu a venit pentru cei drepţi, ci pentru a chema pe cei păcătoşi la pocăinţă şi la mântuire. Unele din efectele împărtăşaniei sunt de altfel cele pe care preotul le cere de mai multe ori în timpul Sfintei Liturghii: « curăţirea sufletului », « iertarea de greşeli», « mântuirea de păcate ». Toate acestea sunt amintite în cele trei rugăciuni care preced împărtăşirea : « Miluieşte-mă şi iartă-mi toate greşelile cele de voie şi cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul [...] Nu spre judecată sau osândă să îmi fie mie împărtăşirea cu Sfintele tale Taine, ci spre tămăduirea sufletului şi a trupului. »

    Împărtăşirea permite de asemenea, aşa cum indică de două ori Sfânta Liturghie, să primim încă din această lume viaţa de veci. Aşa cum, dacă încetăm să mâncăm şi să bem, murim, tot aşa trebuie să avem sentimentul că fără împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, ne privăm singuri de Viaţă, de viaţa adevărată şi veşnică a cărei singură sursă este Dumnezeu. Avem deci nevoie de a ne apropia de Sfânta Împărtăşanie simţind nevoia de viaţă veşnică şi fiind înfometaţi de această hrană cerească care poate să ne-o ofere, şi care este hrana Împărăţiei cereşti la care Sfânta Împărtăşanie ne deja face membri.

    O altă atitudine necesară este credinţa, nu numai în faptul că ne împărtăsim cu Trupul şi Sângele lui Hristos, dar şi în faptul că comuniunea cu Dumnezeu ne poate vindeca, ne poate mântui, ne poate uni cu El şi ne poate oferi viaţa de veci. Pentru că Dumnezeu ne respectă pe deplin libertatea, efectele acestei Sfinte Taine nu se vor impune asupra noastra, ci vor fi proporţionale cu receptivitatea noastră, adică cu credinţa noastră, cu dispoziţia noastră duhovnicească şi cu gradul nostru de curăţie şi de virtute pe care l-am atins prin împlinirea poruncilor Domnului, pe scurt cu deschiderea noastră faţă de harul pe care Dumnezeu ni-l oferă din partea Lui, în mod deplin.

    O altă atitudine trebuie să fie dragostea faţă de Dumnezeu : împărtăşirea trebuie să fie motivată de către nevoia de a ne uni mai strâns, într-un mod mai intim cu Dumnezeu, de a nu face nimic fără El acum şi în veci. Aceste atitudini diferite sunt rezumate de către preot înainte de împărtăşire atunci când spune, arătând Sfintele Daruri: « Cu frica de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi ! »

    Această propoziţie, ca şi multe altele din timpul Sfintei Liturghii mărturisesc faptul că aceasta este concepută pentru ca toţi cei care participă la ea să se împărtăşească şi indică faptul că împărtășirea este în fond regula. În mijlocul aceleaşi Liturghii se găsesc cuvintele lui Hristos, care sunt cât se poate de explicite : «Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu»; «Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu». Să amintim că Biserica Ortodoxă, spre deosebire de Biserica Catolică nu propune credincioşilor Sfintele Daruri spre venerare, ea nu le expune (ca în adorarea catolică a « sfântului sacrament » şi nu le păstrează într-un « chivot » ca să poată fi venerate de credincioşi în timpul vizitelor la biserică, pentru că ele sunt menite să fie consumate în timpul Sfintei Liturghii , aceasta fiind finalitatea lor autentică. Putem deci cu toţi să răspundem invitaţiei lui Hristos care ne spune prin vocea preotului în momentul comuniunii : « Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi ! » şi să urmăm de asemenea în această privinţă exemplul de credinţă al Sfinţilor Părinţi.

    Căci într-adevăr Euharistia este cea mai mare dintre Sfintele Taine. « Nu putem să mai mergem dincolo de aceasta sau să mai adăugăm ceva », spune Sfântul Nicolae Cabasila. Cu adevărat, ea este, cum spune Sfântul Teodor Studitul « taina care conţine totalitatea milei dumnezeieşti ». În această taină, remarca Sfântul Nicolae Cabasila, primim nu numai « darurile Duhului, oricât de bogate ar fi, ci şi pe însuşi Făcătorul de bine, comoara care conţine întreg harul », « este vorba de stăpânirea celui ce a înviat », « îl avem pe EL însuşi şi nu ceva ce face parte din El ». De asemenea, această taină reprezintă desăvârşirea celorlalte, cea spre care toate celelalte tind. Prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, în care sălăşluieşte material întreaga plinătate a dumnezeirii (Col 2, 9), noi îl primim pe însuşi Dumnezeu în sufletul şi în trupul nostru. Euharistia nu doar ne formează după Hristos, precum celelalte taine, remarca Sfântul Nicolae Cabasila, ci ne « hristifică » în mod real : « Cel ce mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne întru Mine şi Eu întru el», ne spune Hristos (Ioan 6, 5-6). Trupul şi Sângele lui Hristos se răspândesc în toate mădularele noastre, « astfel devenim purtători de Hristos » afirma Sfântul Chiril al Ierusalimului, « în acest mod, după preafericitul Petru (2 Pt. 1, 4), trebuie să ne facem părtași dumnezeieștii firi ». Prin această taină, «Dumnezeu se amestecă cu firea noastră trecătoare pentru a-l îndumnezei pe om împărtăşindu-i dumnezeirea Sa», remarca Sfântul Grigorie de Nyssa, care mai scrie : « Aşa cum puţină drojdie, după cuvântul Apostolului (1 Co 5, 6), face pâinea să crească, aşa şi trupul ridicat de Dumnezeu la îndumnezeire, odată ce face parte din ale nostre, îl schimbă şi îl transformă în propria sa substanţă. »

    Cum să refuzăm acest dar ? De ce nu am face tot posibilul pentru a-l primi de fiecare dată când ni se oferă ?

    Traducere de Andreea-Cătălina ALEXANDRU

    • Traiasca Legiunea si Capitanul!

      '' Cu frica de Dumnezeu cu credinta si cu dragoste sa va apropiati'' inseamna apropiere anuala? Lunara? Bi-anuala? Nu! Daca duhovnicul il pune pe crestin saptamanal, sapatamanal se uneste cu Hristos Euharistic!
      (Matei 18-18)

      • Traiasca Legiunea si Capitanul!

        DOAR CEI CARE NU AU PACATE OPRITOARE se uneste cu Hristos Euharistic! (Matei 18-18)

  15. crestinul ortodox

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    apologeticum ...si cei ce luptati pentru Adevarul Cel Curat , pentru Lumina Cea in ADEVAR din ORTODOXIE pentru cei care Sfintele Canoane ale SFINTILOR PARINTI sunt temelie si BISERICA Neamului nostru Cel Sfant rugati-va ca aceasta saptamina blestemata ce incepe acum pe 18 ian
    sa nu fie facuta in numele nostru al crestinilor ortodocsi
    si
    sa nu se mai tina
    .... ne rugam ca uraciunea pustiiriii sa fie data pe fata si Focul Cel SFANT sa curate spurcaciunea acolo unde se aduna si se acioleaza

    sa Fie Voia Cea SFANTA Lui DUMNEZEU pentru BISERICA Sa , Cea Una Sfanta Sobornica si Apostolica BISERICA ,
    BISERICA LUI HRISTOS
    sa ne rugam ca uraciunea sa fie starpita
    ca ereticii au pus mana pe BISERICA Neamului Cel Sfant
    amin.

  16. ierom. Artemie Popa

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Dintru inceput va spun ca nu o sa raspund la nesfarsit la niste probleme la care am raspuns in mod concentrat pe baza marturiilor de la Sf. Parinti in brosurica: "Cum ne impartasim?" Daca ar fi sa polemizez cu cineva pe baza raspunsurilor date in ea, ne-am intinde la nesfarsit in discutii fara folos si de multe ori fara legatura cu fondul prroblemei. Nici Sfintii Parinti nu faceau discutii inutile cu cei care nu vroiau sa inteleaga ce ar fi trebuit sa inteleaga din raspunsurile ce le dadeau Sf. Parinti. O sa vedeti insa mai bine cum stau lucrurile cand veti citi in totalitate brosurica. Fondul raspunsului dat de la Sf. Parinti este simplu si limpede: NU POT FI IMPARTASITI CEI CU PACATE OPRITOARE pana nu le parasesc si fac canonul cerut de Sf. Parinti pentru ele, inclusiv prin oprirea de la Sf. Impartasanie.
    Cei ce n-au pacate opritoare nu au decat sa se sileasca si sa se pregateasca pentru a ajunge sa se impartaseasca tot atat de des, cat se impartaseau si monahii Sf. Paisie Velicicovschi.
    Brosurica a fost scrisa pur si simplu pentru a arata foarte clar cum ar trebui sa se impartaseasca crestinii zilelor noastre pentru a nu se osandi si mai tare impartasindu-se cu pacate opritoare.
    Trebuie sa ne fie clar un lucru: crestinii zilelor noastre nu sunt la fel cu crestinii carora li se adresau Sf. Parinti, chemandu-i la impartasire. Majoritatea celor de azi nu pot fi impartasiti. Ca se impartasesc spre a lor osanda o arata printre altele Sf. Simeon Noul Teolog, spunand ca cei ce se impartasesc cu pacate opritoare nu ajung sa se schimba deloc in viata lor, dupa impartasire. Si cu adevaraat sunt multi care se impartasesc, dar se pazesc pentru a nu face copii, nu tin in intregime posturile etc. (vezi pag. 20-21 din brosurica!)

  17. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    1. Starea crestinilor din vremea Sf. Nicodim Aghioritul era cu totul alta decat acum. Nu erau anticonceptionalele(care sunt abortive si sunt folosite pe scara larga si vin in biserica femei care le folosesc, avortul fiind posibil sa se produca chiar in biserica- caci anticonceptionalele nu impiedica conceptia ci impiedica implantarea embrionului in mucoasa uterina si implicit expulzarea acestuia in primele 10 zile de la conceptie). Nu erau atatea avorturi. Nu era pornografie. Cati barbati, chiar si din cei ce vin la biserica, u intra pe net sau nu se uita la TV otravindu-si mintea si sufletul cu imagini si cuvinte care incalca pudoarea, moralitatea, curatia? Numai la acestea daca ne gandim si ne dam seama cat de nevrednici suntem de Sfanta Impartasanie! Din acestia , la cati li s-a dat canonul potrivit? Cati si l-au facut?
    Sf Nicodim ii chema pe cei vrednici, fara pacate opritoare, dar care erau oarecum nepasatori fata de Sf. Impartasanie. Pe ceilalti ii oprea in mod clar!!
    Iata ce spune Sf. Ioan Gura de Aur citat de Sf. Nicodim Aghioritul in chiar cartea postata de Pr. M. Vulcanescu
    " Văd, zice, că mulţi se împărtăşesc mai mult din obicei şi nu după dreapta judecată. Pentru că atunci când vine Postul Mare, toţi, în orice stare s'ar afla, fie vrednici, fie nevrednici, se împărtăşesc. Tot aşa fac şi când vine ziua Bobotezei, chiar dacă acest timp nu este pentru împărtăşire.
    Dar nici Bobotează şi nici Postul Mare nu fac vrednici pe oameni pentru împărtăşire, ci îi face vrednici curăţia sufletului. Cu aceasta te poţi împărtăşi în fiecare zi. Căci zice Sfântul Apostol Pavel, că ori de câte ori vă împărtăşiţi vestiţi moartea şi patimile Domnului, adică faceţi pomenirea mântuirii voastre, adică a binefacerii pe care a-ţi primit-o.
    Gândeşte-te bine câtă grijă aveau cei ce mâncau din jertfa Legii Vechi? Ce nu făceau? Cum se pregăteau? Necontenit se curăţeau. Iar tu care vrei să te împărtăşeşti din jertfa de care se cutremură şi îngerii, vrei să te curăţeşti numai în anumite timpuri? Cum te apropii de Altarul lui Hristos şi îndrăzneşti să te împărtăşeşti cu cu mâinile şi buzele necurate şi întinate?
    Văd că se face multă nerânduială la împărtăşire. In celelalte zile ale anului nu vă împărtăşiţi chiar dacă adeseori sunteţi curaţi; iar când vin Pastile, chiar dacă aţi făcut ceva rău, îndrăzniţi şi vă împărtăşiţi. Vai de nepriceperea şi de răul vostru obiceiu!
    Zadarnic să săvârşeşte Liturghia în fiecare zi, că nu vă împărtăşiţi. Zadarnic stăm în faţa Altarului, că nimeni nu vine să se împărtăşească. Acestea le spun, nu ca să vă împărtăşiţi oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceţi vrednici.
    Omule, nu eşti vrednic să te împărtăşeşti? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei nu eşti vrednic să le auzi. Auzi pe diaconul care strigă: câţi sunteţi în stare de pocăinţă, rugaţi pe Dumnezeu să vă ierte; cei ce nu se împărtăşesc se află încă în stadiul de pocăinţă pentru păcatele lor.
    Deci de ce stai? Dacă eşti dintre cei ce se pocăesc nu poţi să te împărtăşeşti. Pentru că cel ce nu se împărtăşeşte face parte dintre cei ce se pocăesc.
    Din ce pricină strigă diaconul: ieşiţi cei ce nu puteţi să vă rugaţi lui Dumnezeu? Si tu stai cu îndrăzneală şi cu obrăznicie! Iar dacă nu eşti dintre cei ce se pocăesc, ci din cei ce pot să se împărtăşească, cum de nu te grijeşti să te împărtăşeşti? Cum de nu socoteşti împărtăşirea ca un mare har, ci o dispreţueşti?
    Gândeşte-te bine. Masa împărătească este pregătită. îngerii slujesc la masă; însuşi împăratul este de faţă şi tu stai căscând! îmbrăcămintea sufletului îşi este murdară şi ţie nu-ţi pasă? Sau este curată? Atunci stai la masă şi mănâncă din cină. La fiecare Liturghie, Hristos vine să vadă pe cei ce stau la masă şi spune şi acum fiecăruia, prin conştiinţa sa: Prietenilor, cum staţi aci în Biserică, fără să aveţi haină de nuntă? Nu a zis: De ce stai la masă? ci înainte de şedere îi zice că nu este vrednic nici să intre înlăuntru, deoarece nu i-a spus că de ce a intrat.
    Pe toate acestea le strigă şi acum Hristos cătră noi toţi, Pentru că stăm neruşinaţi şi cu obrăznicie. Că cel ce nu se împărtăşeşte este neruşinat.
    Din pricina aceasta, diaconul întâi îndepărtează pe cei ce se află în păcate. Căci precum când un stăpân vrea să meargă la masă, nu trebue să fie de faţă slugile care au greşit, ci sunt îndepărtate, tot aşa se întâmplă şi aici, când se săvârşeşte Liturghia şi se jertfeşte Mielul şi Oaia stăpânului.
    Când auzi: să ne rugăm toţi împreună; când vezi că se deschid uşile altarului, să socoteşti că se deschide şi cerul şi coboară îngerii. Deci nu trebue să fie nici unul din cei nebotezaţi, dar nici unul botezat însă necurat sau spurcat.
    Rogu-te să-mi spui dacă cineva invitat la o masă, merge, intră înlăuntru, se spală pe mâni şi se aşează dar apoi nu mânâncă, oare nu jigneşte pe împăratul, care l-a chiemat? Nu era mai bine să nu se fi dus deloc? Aşa şi tu, ai venit la masă, ai cântat cu ceilalţi, ai mărturisit că eşti vrednic, deoarece nu ai ieşit cu cei nevrednici, atunci de ce ai rămas, dacă nu se împărtăşeşti din masă?
    Dar zici că eşti nevrednic! Atunci eşti nevrednic şi să asculţi sfintele rugăciuni, deoarece Duhul Sfânt coboară nu numai în Sfintele Taine, ci şi în cântările acelea. Nu vezi pe slugile stăpânului că în primul rând spală masa, curăţă casa şi pe urmă aşează farfuriile. Aşa se întâmplă şi cu rugăciunile; cu glasul diaconului, spălăm ca şi cu un burete Biserica, Pentru că tainele să se săvârşească în Biserica curată şi fără de pată. Ochii necuraţi sunt nevrednici de această privelişte. Urechile întinate nu sunt vrednice să audă aceste cântări, Pentru că aşa porunceşte Legea. Chiar dacă un animal se apropia de muntele Sinai, el era ucis cu pietre. Cu atât mai nevrednici au fost, că nici la poalele muntelui nu le-a îngăduit să stea, chiar dacă pe urmă s-au apropiat şi au văzut locul unde a stat Dumnezeu.
    Aşa şi tu, creştine, dacă nu eşti vrednic să te apropii şi să vezi pe Dumnezeu la Sfânta Liturghie, pleacă împreună cu catehumenii, Pentru că cu nimic nu te deosebeşti de ei. Deoarece nu este acelaşi lucru ca omul să greşească înaintea lui Dumnezeu, înainte de botez sau după ce s-a botezat şi să se facă nevrednic de împărtăşire. Aş fi vrut să vă spun lucruri mai multe şi mai înfricoşate, dar ca să nu vă împovărez mintea, sunt deajuns acestea. Căci cei ce nu se înţelepţesc cu acestea, nici cu mai multe nu se pot îndrepta.
    Spune-mi, te rog, dacă un împărat ar porunci: Cine va face cutare rău, acela să nu se apropie să mănânce la masa mea, oare nu ţi-ai fi dat toată silinţa să te păzeşti ca să nu pierzi această cinste? Preotul ne chiamă să mergem să ne împărtăşim şi noi ne lenevim, întârziem şi nu alergăm repede să primim acest dar? Oare ce altă nădejde de mântuire ne-a mai rămas? Nu putem spune că ne împiedică boala sau firea, ci neglijenţa ne face nevrednici (Omilia a treia la epist. cătră Efeseni).
    Auzi, frate, ce spune acest mare dascăl as Bisericii, că nu sunt vrednici să se ducă la Liturghie, acei care fără motiv nu sunt pregătiţi să se împărtăşească.
    Dar tu ce răspunzi? Apoi, dacă aşa stau lucrurile, nu mai merg deloc la Liturghie!
    Nu, fratele meu, nici aceasta să nu o faci, căci cazi sub afurisenie, aşa cum hotărăşte şi sfântul Sinod ecumenic II Trulan, care zice: "Cel ce nu merge la biserică trei Duminici, dacă este preot să se caterisească, iar dacă este mirean să se afurisească". Aşa hotărăste şi Sfântul Sinod local, din Sardica, în canonul 11.
    Deci cazi sub afurisenie, iubite, dacă nu faci aceste două: adică să mergi la Sfânta Liturghie şi să te pregăteşti cât poţi ca să te împărtăşeşti, dacă nu eşti oprit. Nu trebue să nesocoteşti nici pe una, nici pe alta.
    Făcând astfel, păzeşti toate sfintele lucrări ale Dumnezeestii Liturghii, asa cum am spus mai înainte, si nu calci Rânduiala pe care a primit-o Biserica dela însuşi Domnul nostru, de la Sfinţii Apostoli, dela Sinoade şi de la toţi sfinţii. Si Rânduia-la aceasta este: Să se sfărâme Sfânta Pâine la fiecare Liturghie şi credincioşii, care nu au oprire, să meargă să se împărtăşească.”
    Sa nu rastalmacim lucrurile...
    Deci Sf Nicodim chema la deasa impartasanie, dar pe cei vrednici si care erau delasatori in privinta Sf. Impartasanii, iar pe cei cu pacate opritoare ii oprea! Iar in zilele noastre cu milioane de avorturi chirurgicale si cine stie cate avorturi chimice(unde este partas si femeia si barbatul), cand desfranarea este la ordinea zilei(concubinaj, casatorii necanonice, pornografia etc), putem sa mai spunem ca suntem chemati la deasa impartasanie, cand aproape fiecare dintre noi, daca ne scrutam bine trecutul si prezentul, este imposibil sa nu avem pacate necanonisite corect sau la care nu ne-am facut canonul inca? Putem sa mai fim vrednici nu de deasa impartasanie , ci de impartasanie? De ce credeti ca traim vremuri atat de tulburi? Pentru ca pacatele noastre sunt grele si pentru ca refuzam sa ne pocaim cu adevarat si pentru ca suntem impartasiti(des sau nu) avand pacate opritoare! Cum sa mai devenim constienti de valoare Sfintei Impartasanii, cum sa mai constientizam gravitatea pacatelo noastre, daca noi, in loc sa suportam consecintele suntem "rasplatiti", "iertati" cu atata usurinta!!

  18. pr. Matei Vulcanescu

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    " NU POT FI IMPARTASITI CEI CU PACATE OPRITOARE pana nu le parasesc si fac canonul cerut de Sf. Parinti pentru ele, inclusiv prin oprirea de la Sf. Impartasanie.
    Cei ce n-au pacate opritoare nu au decat sa se sileasca si sa se pregateasca pentru a ajunge sa se impartaseasca tot atat de des, cat se impartaseau si monahii Sf. Paisie Velicicovschi."
    Cu totul deacord.
    Dar mai departe, imi pare rau, dar crestinii de altadata erau la fel de pacatosi ca si crestinii de azi- vedeti scrisoarea catre Galateni a Sf Apostol Pavel.
    Si preotul se impartaseste in fecare Duminica si totus este la fel de vinovat sau de binecuvantat in fata Sf Trup al Domnului cum este si mireanul. Sf Ioan Hrisostom spune ca toti suntem egali in fata Trupului lui Hristos, preotul nu are o vrednicie mai speciala decat mireanul.
    Daca cineva se impartaseste o data pe an, acea data va fi vrednic???
    NU ne impartasim pentru vrednicia noastra, ci pentru ca Hristos vrea sa ne impartasim cu El. Si cine sta departe de Sfantul Potir, fara motiv canonic se desparte de Biserica- aceasta insemna afurisanie- departare de la Sf Impartasanie.
    Va place ca Romanii stau departe de Sfantul Potir? Liturghia este masa!
    Rusii si Grecii au inteles si au revenit la practica Bisericii Vechi.
    Vreti sa spuneti ca Sfintele Canoane inspirate de Duhul Sfant au cazut in desuetudine?? Canoanele Apostolice si Ecumenice care reglementeaza Impartasirea credinciosilor sunt invechite??? Daca-i asa, va anunt ca sunteti de aceeas baricada cu ecumenistii neopatristici, care spun ca Sf Canoanae nu se potrivesc astazi, erau pentru cei din evul mediu, dar nu si pentru noi, noi suntem altfel. De ce idealizati crestinismul primar? Sf Pavel nu il idealizeaza, nici Parintii. Pacatul neimpartasirii este foarte grav, si provine de la demoni. Ca desi avem crestini care merg la Biserica in fiecare Duminica, totus acestia sunt rupti de Biserica si se supun Canonului Apostolic pentru ca nu se impartasesc cu Hristos!
    Inainte de a face o astfel de brosurica mai cercetati cu deamanuntul. Eu am citit si nu veniti cu argumente Scrispturistice si Patristice. E slabuta.
    preot Matei Vulcanescu

    • Traiasca Legiunea si Capitanul!

      ” Preotii duhovnici isi unesc judecata lor cu judecata lui Hristos, intr-o totala necautare la fata omeneasca sau lasand judecata lui Hristos sa se exprime prin ei. ” (Sfantul Ioan Gura de Aur)

  19. pr. Matei Vulcanescu

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Daca cineva nu face avorturi, nu curveste, nu fumeaza si tine posturile randuite de Biserica si are duhoivnic, acela se poate impartasi si in fiecare zi.
    Daca insa e oprit de Sfintele Canoaane sa stea la Liturghie in rand cu catehumenii, si sa faca penitenta si sa scape de patima sa si astfel sa se apropie.

    • Traiasca Legiunea si Capitanul!

      ” Preotii duhovnici isi unesc judecata lor cu judecata lui Hristos, intr-o totala necautare la fata omeneasca sau lasand judecata lui Hristos sa se exprime prin ei. ” (Sfantul Ioan Gura de Aur)

    • Traiasca Legiunea si Capitanul!

      POTI SA-I NUMERI PE DEGETE ACEI CRESTINI CARE SE POT IMOPARASI CONFORM SFINTIKLOR PARINTI.

  20. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Parinte Matei Vulcanescu, a nu face azi avorturi inseamna: sa nu fi avut avort chirurcical, sa nu fi luat anticonceptionale(inclusiv pilula de a II a zi), sa nu fi avut sterilet. Nici metodele contraceptive care nu sunt avortive(prezervativ, metoda calendarului, sterilizare chirurgicala, s.a. nu sunt acceptabile caci ele denota dorinta omului de a nu avea copii, se opun voii lui Dumnezeu, urmaresc doar propriul confort si placere exclusiv.
    Curvia in ziua de azi este atat de raspindita! Cati crestini sunt intrebati in amanunt despre acestea si altele? Cati sunt canonisit corect?

  21. pr. Matei Vulcanescu

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Sunt perfect deacord, avort este si steriletul si toate anticonceptionalele!!!
    pentru aceste motive acestia sunt opriti de la Sfanta Impartasanie! Clar!

    • Traiasca Legiunea si Capitanul!

      Opriti de cine? Judecata unui duhovnic, este strict unica ! Parinte, penitentul la spovedanie, nu se afla nici sub judecata tuturor duhovnicilor, nici sub judecata tuturor sfintilor ci numai sub judecata acelui duhovnic, din acel moment!

      ” Preotii duhovnici isi unesc judecata lor cu judecata lui Hristos, intr-o totala necautare la fata omeneasca sau lasand judecata lui Hristos sa se exprime prin ei. ” (Sfantul Ioan Gura de Aur)

    • Traiasca Legiunea si Capitanul!

      DAR IA UITATI CE SPUNE MARELE TEOLOG PR PRUTEANU:
      © Ieromonah Petru Pruteanu spune:
      17/01/2014 la 13:27
      Postul nu înseamnă numai schimbarea bucatelor, ci şi ajunare de mai multe ore înainte de împărtăşire. Deci, dacă în mănăstiri nimeni nu mai mănâncă după cină (aprox. orele 18:00-19:00) până a doua zi după Liturghie şi chiar mirenii nu mănâncă după orele 24:00, de ce am avea o atitudine atât de liberală faţă de relaţiile trupeşti? Deci e o formă de ajunare, nu că ar spurca pe cineva.

      Ca să nu mai zic că majoritatea familiilor recurg la anumite metode de contracepţie, lucru care, chiar dacă are o anumită îngăduinţă din partea duhovnicului, cred că n-ar trebui să se întâmple cel puţin înaintea împărtăşirii

    • Traiasca Legiunea si Capitanul!

      pr. Matei Vulcanescu

      Sunt perfect deacord, avort este si steriletul si toate anticonceptionalele!!!
      pentru aceste motive acestia sunt opriti de la Sfanta Impartasanie! Clar!

      F.Clar,si aunci pe cine mai chemati la Sf Impartasanie parinte?25 de milioane de avorturi nu va spune nimic o asa suma?ca sa nu mai vorbim de atitea tipuri de destrabalari in care traiesc majoritatea,insa cei care indeamna la deasa Impartasnie au argument ca sint si persoane fara pacate opritoare...asa e ...dar poti sa-i numeri pe degete,cei care se pot impartai din maina Mantuitorului Hristos ca cei mai multi se impartasesc din mana altcuiva...."Cu Hristosul in gura poti sa-L pierzi si sa nu-l vezi pe Hristosul Cel adevarat"
      Cei care tot indeamna la deasa impartasanie sint ca si o mama care are 9 copii bolnavi,si 1 sanatos si ea contiuuu ii chiam la ospat pe TOTI la fel...oare nu ar trebui sa se ocupe de cei 9 sa-i vindece sa-i poata SFINTI?

  22. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Si v-ati gandit cat de des intalnit e acest pacat, al utilizarii anticonceptionalelor, steriletului si al altor contraceptive?Aveti idee de faptul ca foarte frecvent crestinele si crestinii nu sunt intrebati de aceste aspecte si ca se impartasesc cu astfel de pacate grele?Eu si aproape fiecare dintre noi stie persoane(unii multe, altii putine- dar in niciun caz nu e un fenomen rar) care se impartasesc cu astfel de pacate pentru ca fie nu au fost intrebati, fie s-a considerat ca nu sunt pacate. Altii fumeaza si se impartasesc pentru ca li se accepta pacatul sau li se cere sa se abtina doar cateva zile. Multi preoti permit intrarea femeii in biserica in perioadele in care nu sunt curate. Altii le permit sa se apropie chiar de Sfanta Impartasanie. In general este o atitudine laxa si o lipsa de rigoare, considerandu-se ca trebuie adaptate canoanele la vremurile atat de pacatoase in care traim.

    • Traiasca Legiunea si Capitanul!

      © Ieromonah Petru Pruteanu spune:
      17/01/2014 la 13:27
      Postul nu înseamnă numai schimbarea bucatelor, ci şi ajunare de mai multe ore înainte de împărtăşire. Deci, dacă în mănăstiri nimeni nu mai mănâncă după cină (aprox. orele 18:00-19:00) până a doua zi după Liturghie şi chiar mirenii nu mănâncă după orele 24:00, de ce am avea o atitudine atât de liberală faţă de relaţiile trupeşti? Deci e o formă de ajunare, nu că ar spurca pe cineva.
      Ca să nu mai zic că majoritatea familiilor recurg la anumite metode de contracepţie, lucru care, chiar dacă are o anumită îngăduinţă din partea duhovnicului, cred că n-ar trebui să se întâmple cel puţin înaintea împărtăşirii.

  23. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Fratilor ...Domnul sa faca mila cu noi cu toti !!!...caci am citit intr-o carte parca ,,Apostazia zilelor celor de pe urma,,daca-mi amintesc bine...scria f clar ca atunci ,,veti umbla de va veti face gauri in pingele ,pana veti gasi un duhovnic desavarsit, iar adevarata biserica ortodoxa-crestina, va fi ca o barcuta cu vasle ,ce va naviga pe valurile vietii printr-o sumedenie de yahturi ,fiind f putini oameni care vor discerne unde sa se urce,fiindca uneltirile celui viclean vor fi atunci atat de perfide ,incat aproape toata omenirea va vietui intr-o anormalitate premergatoare venirii celui care se numeste uraciunea pustiirii ,,...Este f clar ca diavolul acum nu mai lupta la baionete sa umple cerul de mucenici...are tehnici mult prea subtile pt inselare...am citit articolele de mai sus si pot spune ca dreptatea e la Dzeu...dreptate au cate putin si unii si deopotriva ceilalti, pt ca sincer vorbind normalitatea este atunci cand esti in permanenta cu HRISTOS(avand trezvia,paza si gandul mintii catre EL) ...dar nici nu putem batjocori cele sfinte fratilor si sa ajungem la un automatism lipsit de o traire si vietuire duhovniceasca, pt ca fara haina de nunta vom fi legati si dati afara...cugetele noastre nu trebuie sa aibe nici o urma de mahnire cu cineva ne mai vorbind de pacatele opritoare...cand te impartasesti des esti in linia I acolo unde esti izbit prima data de sagetile satanei...ce se intampla daca nu avem scut?...dezastru...cand stai in spatele frontului si te fofilezi esti caldicel...tot dezastru...Concluzia...cale de intoarcere nu mai exista ...mai bine in bataia sagetilor cu HRISTOS ca scut(dar ATENTIE!!!nu oricum ci cu ravna si nevointa intru vrednicie...) decat in temnita cea mai grea din spate unde ne este bine....

  24. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    ...Sincer sa va spun ,daca in anumite privinte sunt de acord cu pr. P.Pruteanu in ceea ce priveste deasa impartasanie , totusi nu imi place de sfintia sa pt ca m i s a parut ca,face cam pe marele teolog ...la 37 de ani...si nu poate fi luat ca etalon...(Dzeu sa ma ierte ca l-am judecat) insa nu-i mai mare ca pr.D-tru Staniloaie,Arsenie Papacioc,Iustin Parvu si multi alti parinti imbunatatiti....care sunt cu mare luare aminte cand vine vorba de Sf.Taine...cert este un lucru...departe de HRISTOS nu putem sa stam pt ca ,,murim,,...Dzeu milostiv sa ne fie si s-ajute necredintei mele !

  1. Pingback: Cum ne împărtăşim? Împotriva curentului care a transformat deasa Împărtăşanie într-o modă | ortodoxiadreaptacredinta

Leave a Reply to pr. Matei Vulcanescu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*