Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a făcut public, miercuri, numele unui alt torționar. El este un fost comandant de la Periprava, pe nume Ion Ficioru. Institutul îl acuză de genocid și a solicitat Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casație și Justiție începerea urmăririi penale a lui Ion Ficioru. 

Ion Ficioru, acum colonel în rezervă, este acuzat de 103 decese. IICCMER a precizat că a fost ucisă o persoană la trei zile. Cel mai tânăr decedat avea 19 ani. Acum, Ion Ficioru are 85 de ani și locuiește în București.

Genocidul, de care este acuzat fostul comandant de la Periprava, este prevăzut în articolul 357 din Codul Penal.

În perioada 1958-1963, Ion Ficioru a deținut funcții de comandă la Colonia de Muncă de la Periprava. El a fost locțiitor și comandant. Dovezile, care au fost strânse din Arhivele Naționale României, de la Penitenciarul Tulcea, din mărturii și de la Primăria locală, au arătat că Ficioru a impus acțiuni de exterminare, care au dus la decesul unor detinuți politici.

IICMER a identificat 50 de supraviețuitori și a obținut 21 de mărturii.

Fostul comandant al Coloniei de Muncă de la Periprava, Ion Ficioru, este considerat unul dintre cei mai duri ofiţeri de penitenciare din perioada comunistă. El a ajuns la Periprava după ce a întreținut relații sexuale cu mai multe persoane, precum fiica unui deținut și femei de “moravuri ușoare”, potrivit Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Și la Periprava, el a întreținut relații sexuale cu soția unui locțiitor. Aici el a avut și un stil de “judecare” propriu. Potrivit raportului, Ficioru le-a transmis deținuților că vor pleca din lagăr doar în plic. 

Ion Ficioru a intrat în MAI ca electrician. El a deținut, potrivit iiccr.ro, mai multe funcții în “organizaţii politice, de masă şi obşteşti”.

Ficioru se plângea de deținuții “ciungi și orbi”. Nu dădeau randament

Din martie până în aprilie 1956, Ion Ficioru a fost comandant la Colonia de muncă Borzeşti. El a semnalat “că la această colonie s-au trimis mai mulţi deţinuţi „ciungi şi orbi” care nu puteau fi folosiţi la munci şi care îngreunau munca celor 3 sanitari ai unităţii”. În plus, potrivit sursei citate, “Ficioru mai preciza că la aceasta fuseseră trimişi deţinuţi fără haine şi echipament, iar din punctul de vedere al cazării deţinuţilor situaţia se prezenta dramatic”.

Relații intime cu femei de “moravuri ușoare” și chefuri

Ion Ficioru a fost acuzat de “imoralitate pe motivul că întreţinea relaţii intime cu fiica unui deţinut, cu soţia casierului, cât şi cu alte două femei de „moravuri uşoare”, de ale căror servicii beneficiau şi cadrele din DGPCM care veneau în control la această unitate, fapte pentru care a fost retrogradat din funcţie şi mutat la Colonia de muncă Periprava“.

În plus, “ofiţerul a mai fost acuzat că la Borzeşti a organizat o serie de chefuri cu unele cadre din unitate, la care au luat parte mai mulţi ofiţeri din aparatul central al DGPCM”.

Stilul de “judecare” Ficioru

Ion Ficioru a avut funcţiile de locţiitor de comandant (1958-1960) și de comandant (1960-1963) al Coloniei de Muncă de la Periprava.

Iosif Corpaş, condamnat în 1956 la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru trecerea frauduloasă a frontierei și ajuns la Periprava, își amintește, potrivit sursei citate, că Ficioru avea un stil de bătaie propriu: “Iată cum: în colonie, în faţa unei barăci, a înşirat pe cei care urmau să fie pedepsiţi. Deţinuţilor li se acopereau ochii cu nişte ochelari orbi, având drept lentile două cercuri de tablă neagră, cum se proceda la Securitate, ca să nu se vadă aceia care judecă şi bat. Aşa orb, deţinutul era introdus în baracă, în faţa unui tribunal improvizat. În interiorul barăcii, era o instanţă în toată regula, a cărei şefie principală o deţinea căpitanul Fecioru, pentru că el era mereu în fruntea unor astfel de acţiuni. (…) Au fost bătuţi aşa vreo 30-40 de deţinuţi”.

Fostul deţinut politic Augustin Neamţu își amintește că Ficioru le-a spus “că numai în plic mai mergem acasă”.

Ficioru, la Periprava, la fel ca la Borzești. A întreținut relații intime cu soţia locţiitorului său

În raportul IICCMER se mai precizează că “După numai trei ani, în toamna anului 1963, (Ficioru – n.r.) a fost pus la dispoziţia DGPCM pentru că întreţinea relaţii intime cu soţia locţiitorului său (…), folosea deţinuţi la munci în scopuri personale şi pentru că a permis unor subalterni să se aprovizioneze cu alimente în mod discreţionar de la popota unităţii”.

Ficioru, acuzat de luare de mită

ICCMER a mai descoperit că Ficioru a luat 2.000 de lei mită de la mama unui deținut, care fusese condamnat la 15 ani de închisoare pentru omor. “În primăvara anului 1980, ofiţerul Ficioru a primit-o în audienţă la Spitalul penitenenciar Bucureşti pe Barbu Mina, care i-a dat 1.000 de lei mită într-un plic pentru a-i facilita un vorbitor, în biroul ofiţerului, cu fiul său, Barbu Emilian. Acesta fusese condamnat în decembrie 1979 la 15 ani închisoare pentru infracţiunea de omor”, scrie sursa menționată. Femeia a reușit să se întâlnească cu fiul său chiar în biroul lui Ficioru. Apoi a mai dat 1.000 de lei “cu rugămintea ca acesta să intervină la Procuratura Generală a RSR pentru a trimite un procuror care să-l audieze” pe fiul ei. Femeia a fost “condamnată la un an şi şase ani închisoare pentru operaţiuni interzise cu mijloace de plată străine”.

IICCMER a dezvăluit, miercuri, că în timpul în care Ficioru a comandat la Periprava, au murit 103 oameni, fiind înregistrat un deces la trei zile. Ficioru este cunoscut pentru supunerea deținuților la muncă barbară, înfometarea lor. Dacă unul dintre deținuți îndrăznea să mănănce porumb crud, el era “judecat” și bătut. Dacă atunci când se striga adunarea, deținutul îndrăznea să se ridice din locul unde era lăsat să zacă, era împușcat.

De-a lungul timpului pedepsele primite de Ficioru au constat în mustrări, câteva zile de arest la garnizoană din motive diferite ( 5 zile pentru evadarea unui deținut, 5 zile pentru “că a folosit în interes personal foi de drum CFR”) și avertismente.

| DCNews