† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
„E o mare onoare pentru mine că pot întâlni români iubitori de credinţă, cinstitori de Neam şi de sfinţi. Mulţumesc lui Dumnezeu că am ajuns această zi. Mulţumesc întregului staff de la GAZETA de Maramureş care a avut un curaj extraordinar să pună în prim-plan două personalităţi extraordinare ale vieţii duhovniceşti: părintele Justin Pârvu şi părintele Nicolae Steinhardt. Mă bucur că această GAZETĂ a fost echidistantă şi a pus şi alte personalităţi: Iuliu Maniu, Gheorghe Brătianu, Iuliu Hossu şi Aurel Vişovan. Asta înseamnă că poporul român are elită şi n-o să piară niciodată. Îi mulţumesc domnului primar, domnului viceprimar şi întregului consiliu local. Noi am fi dorit să-l facem pe părinte duhovnicul întregii vieţi monahale, dar cei de la Baia Sprie ne-au luat-o înainte şi prin ei îl vedem pe duhovnicul nostru de onoare, cetăţean de onoare al oraşului Baia Sprie şi un mare gazetar la GAZETA de Maramureş, părintele Justin Pârvu, care o să aibă grijă să-i ocrotească, să le dea sănătate, putere şi râvnă să ducă acest efort de a pune în prim-plan valorile naţionale. Noi am învăţat de la părintele Justin să fim în dragoste faţă de Neamul acesta. Tot neamul omenesc.
Chiar dacă în unele articole a fost condamnat ca fiind xenofob sau altfel, cei care se cred de altă religie să vină la noi la mănăstire şi o să le arătăm că stăm cu ei la masă şi împărţim aceeaşi pâine şi aceeaşi apă. Arătăm că pe lângă dragostea de ţară, avem şi dragoste faţă de om, indiferent de religie, etnie şi concepţii. Aş vrea să vorbim şi despre calităţile părintelui de monah, părinte iubitor. Puţine persoane am întâlnit în viaţă care aveau puterea rugăciunii. Părintele Ioanichie Bălan ne spunea nouă, că suntem şi noi oarecum ca nişte stâlpi, dar ca să ajungem până la cer trebuie să atingem valorile duhovniceşti ale părintelui Justin. Mă uitam la credincioşii din sală, am constatat că sunt mai credincioşi decât mine.
Uite ce poate face părintele: pune sămânţă în ţarina unui om şi poate rodi. Eu eram novice în mănăstire când m-a primit părintele în mănăstire în 1996 şi mi-a rânduit să mă ocup de oamenii care serveau masa la trapeza mănăstirii noastre. Aveam duminici în care trebuia să aşezăm la masă 1200-1300 de persoane, fără a ţine seama că sunt ortodocşi sau nu, rromi, maghiari etc.
Am văzut cu ochii mei o minune: după ce am pus la masă trei-patru rânduri de trapeză am rămas fără ciorbă. I-am spus părintelui că nu mai avem ce să dăm de mâncare la oameni şi încă mai sunt oameni pe afară. A zis părintele : o să vin eu să văd. A venit, a luat lingura aceea mare şi a dat de trei ori în cazanul acela cu ciorbă şi s-a făcut iar ciorbă până în vârful ei. Eu am văzut acest lucru. Ceea ce înseamnă că părintele a avut puterea cuvântului”.Stareţul Hariton Negrea de la Mănăstirea Petru Vodă
„Multi ani la rand, parintele a primit sute de oameni in chilia sa. Odata a stat zilnic, fara a avea o duminica, fara a avea o sarbatoare, fara a avea o vacanta, fara a avea concediu, nici macar o ora pentru el. Nici macar sa manance, nici macar sa doarma. Am stat odata cu pixul in mana si am socotit cati oameni intra intr-o zi obisnuita cand nu intra foarte multa lume. Erau 300 si cu acesti oameni vorbea cu fiecare in parte. Incepand de la taranul de jos care avea probleme, cu vaca, cu gaina si il asculta cu atata dragoste pana la ministri si fosti ministri pe care considera ca trebuie sa-i indrepte, ii indrepta, pe altii ii mustra”, a amintit monahia Justina, stareţa mănăstirii Paltin – Petru Vodă.
Mesajul primarului orașului Baia Sprie, Pașca Dorin
[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=P0pB4p5SJ5c][youtube=https://www.youtube.com/watch?v=P9HajNvxixM]„Lagărele de muncă din Baia Sprie ne-au pus de multe ori o etichetă nedreaptă în faţa lumii, aceea de gardieni a celor închişi şi obligaţi să muncească în adâncul minei. Poate unii au fost şi aşa ceva, dar cei mai mulţi au fost colegi de suferinţă. Atribuirea titlului de cetăţean de onoare nu face decât să repare nişte greşeli pe care conducerea oraşului din acea vreme le-a făcut cu sau fără voie, acceptând vremea cancelariilor şi guvernelor, acceptând ca tratamente inumane aplicate semenilor. Convingerea noastră este că azi nicăieri în lume nu mai trebuie să se mai întâmple lucruri ca acelea. Îi mulţumim târziu prin acest titlu părintelui Justin că peste timp nu şi-a adus cu supărare aminte de Baia Sprie, ci cu blândeţe şi înţelepciune a venit la poarta Minei şi a ridicat această Sfântă Cruce în memoria celor care au pătimit şi în cinstea Sfintei Treimi”.
Primarul Dorin Vasile Paşca
„Cea mai dură prigoană din istoria Bisericii a fost prigoana comunistă. În secolul XX, diavolul a ajuns în România la cel mai teribil experiment de spălare a creierului: experimentul Piteşti. În această perioadă de mare apostazie, în această perioadă în care unii dintre părinţii noştri, bunicii, rudele noastre pactizau cu comunismul pentru beneficii materiale, au existat eroi, haiduci, oameni care l-au iubit cu adevărat pe Hristos, care au iubit biserica, neamul şi au fost gata de jertfă şi suferinţă. Spunea un părinte că dacă părintele Justin Pârvu ar fi murit în închisoare, am fi avut încă un mucenic alături de alţi sute şi mii, dar am fi ştiut mult mai puţine despre jertfa lor. Astfel că Dumnezeu a făcut o minune că l-a lăsat pe părintele să trăiască până anul acesta ca să ne înveţe şi pe noi istoria adevărată, istoria care ne este refuzată. În ziua de azi e un păcat să-ţi iubeşti neamul şi ţara. Trebuie să iubeşti orice, dar să nu fii român. Ori, trăind alături de părintele, atâţia tineri au învăţat şi dragostea de Neam şi de Ţară. Părintele Justin a fost omul care ne-a învăţat să nu fim cârpe, să ne asumăm curajul de a lua atitudine. Într-o societate care ne învaţă principiul capul plecat sabia nu-l taie, părintele ne-a învăţat că acei care şi-au plecat capul au murit deja, sufleteşte. Părintele ne-a învăţat să fim dârji pentru că orice jertfă şi orice suferinţă va fi răsplătită de Dumnezeu”.
Teologul Danion Vasile
„Promovarea în conştiinţa publică a regretatului monah Iustin Pârvu şi a întregii prigoane comuniste poate face din Baia Sprie un adevărat memorial al durerii, depinde doar de noi, de comunitate. Am aşezat pe masă un mic calendar primit de la obştea mănăstirii şi pe care îl ţin cu drag pe birou. Luna septembrie, întâmplător sau nu, părintele are câteva reflexii acolo: „vreau să văd când nu va mai veni vremea să ne temem de moaştele sfinţilor noştri puse în biserici”. Iată un mic pomelnic realizat prin grija Mănăstirii Petru Vodă şi a monahului Teodor Stănescu, în care sunt zeci de mii de martiri care zac în gropi comune, neştiuţi de ignoranţa noastră publică. Şi filmul, credem noi, este un document care, vizionat de tot mai mulţi, poate să trezească România la realitate”
organizatorul evenimentului – Andrei Bărbos, directorul casei de Cultură din Baia Sprie