Regionalizarea prin enclavizare

Procesul de regionalizare constituie doar un pretext pentru a include în constituţia ţării nu doar o formă suplimentară de organizare administrativ-teritorială, ci şi posibilitatea de a înfiinţa şi alte structuri paralele. Iar desenarea unor microregiuni, fie „decupate” din cele opt mari regiuni, fie realizate ca „subsidiare” ale acestora, constituie unul dintre principale instrumente de destructurare a unităţii administrativ-teritoriale.

Şi nu este deloc surprinzător faptul că, la nici o săptămână după ce un oficial ungur, Zsolt Nemeth, secretar de stat în cadrul Ministerului Ungar de Externe, a declarat că va veni vremea când ţinutul secuiesc va fi delimitat ca „o regiune unitară şi indivizibilă”, ba, cât de curând dacă ţinem cont că acelaşi personaj a subliniat că acest lucru se va face „prin trasarea liniilor de reorganizare administrativă”, cârpacii sinecurii guvernamentale au şi dus tema, cu soluţii de realizare cu tot, în spaţiul public. Evident, în spaţiul „civic” atent controlat al discursurilor unor ong-uri polarizate și politizate, dar şi a unor lideri de opinie servili.

Astfel, înainte ca nefericitul Dragnea să-şi încheie turneul naţional de potrivire în mentalul politic local al necesităţii structurilor regionale, dinspre PDL, pesemne într-un extenso al pactului de coabitare al Cotrocenilor, Gheorghe Flutur a organizat prima adunare „locală” cu propuneri către „centru” vizând configurarea unei noi regiuni în cadrul celei deja conturate de putere ca „Regiunea de Nord-Vest”. Şi am crede că este doar strigătul opoziţiei de a primi şi ea ceva din feliile baroniadei regionale dacă bătaia din aripi a liderului PDL nu ar semăna cu dizgraţiosul zbor al fluturelui politic românesc în jurul lămpii iredentiste. Pentru că nu este un „strigăt” accidental… Nu este o idee ţişnită dintr-o minte poate mai epuizată de soluţii decât cea a nefericitului Dra(c)gnea. Ci parte a unui proces bine etapizat în care nici măcar fluturii proiredentişti nu zboară de capul lor, ci după un traseu bine stabilit.

În fapt, prin „desconspirarea” intenţiei de a se crea şi alte regiuni, întreg şi aparentul balamuc privind reorganizarea administrativ-fiscală prin „culisarea” direcţiilor fiscale dinspre oraşele mari spre centrele insignifiante ca număr de contribuabili, capătă un sens. Pentru că, depăşite de supraîncărcarea fiscală, „noile” direcţii vor fi dublate motivat de reînfiinţarea acelora din care au fost „balansate”. Şi nu vom ajunge niciodată la o baroniadă sângeros-politică, nici măcar pe frontul putere-opoziţie, pe seama stabilirii capitalelor de direcţii fiscale (şi a altor asemenea capitale „regionale” care au ca scop doar motivarea creării ulterioare de alte şi alte regiuni paralele sau instrinseci structurilor existente), ci la o adevărată coabitare a regiunilor puterii cu „supra-” sau „sub-” regiunile iniţiate dinspre opoziţie (inclusiv UDMR).

De aceea poate, acolo unde, cu ani în urmă, licuriciul cu nume de fluture alerga pe dealuri pentru a face dovada transhumanţei de sluj în faţa licuriciului cel mare, astăzi, acelaşi personaj bate ţăruşii pentru argumentarea şi realizarea de enclave. Acelaşi „baci”, pedelist, ce mai ieri mâna oile în desene megalomanice, s-a metamorfozat acum în baciul ungur care trasează o eclavizare nemioritică, folosindu-se cu folos de acelaşi servil aparat judeţean, dar şi de mâna întinsă a cerşeală a felurite ong-uri, organizând „mese rotunde” pentru a crea şi lansa „apeluri” publice.

Astfel, în cadrul unei „dezbateri” la care au participat felurite lighioane „zburătoare”, de la parlamentari, consilieri judeţeni la reprezentanţi ai minorităţilor naţionale şi ai organizaţiilor neguvernamentale, s-a adoptat un Apel privind înfiinţarea unei a doua regiuni în Nord Estul României. O regiune căreia îi va face lobby în parlament chiar el, fluturele proiredentist Gheorghe Flutur, având şi o misivă de încredinţare dată de şi prin Consiliul Judeţean Suceava.

În fapt, motivând că Regiunea de dezvoltare Nord-Est (acum, a puterii!) cuprinde şase judeţe, depășind prin cele trei milioane de locuitori „standardele” UE, fluturele proiredentist propune un „cocon” regional paralel conturat pe criterii precum „legăturile spaţio-structurale şi culturale”, dar şi, atenţie!, „componenţa etnică”. Adică, argumentul necesar și înfiinţării ţinutului secuiesc. S-a găsit şi un termen: „zona policentrică”! O regiune care să cuprindă două-trei judeţe şi care să aibă între un milion şi un milion jumătate de locuitori.

Dar cel mai grotesc „argument” pentru care ar trebui să i se înfigă un ac în dos acestui „fluture”, şi pus în insectarul unguresc, este asocierea ideii de regionalizare cu „unul din marele momente ale istoriei naţionale: Unirea din 1918”. O impertinenţă care completează, cum altfel?!, tentativele puterii de a muta Ziua Naţională a României.

Şi chiar acolo vom ajunge dacă nu vom da cu „flit” acestor muşte infecte care se cred fluturi de putere…

| Ziarul Natiunea,via Frontpress