“Valorile euroatlantice” și propaganda homosexualității

O serie de evenimente recente demonstrează fără echivoc faptul că atât Uniunea Europeană cât şi SUA îşi folosesc influenţa politică pentru a facilita adoptarea legislaţiei pro-gay şi pentru crearea unor condiţii sociale confortabile pentru minorităţile sexuale. Accesul în „clubul occidental” este condiţionat de distrugerea familiei tradiţionale şi de facilitarea propagandei gay.

În România, ambasada SUA a fost una dintre structurile care au susţinut manifestările pro-gay de la Muzeul Ţăranului Român. Mai mult, ambasada SUA a fost printre organizatorii marşului gay din mai 2013. Însărcinatul cu afaceri al ambasadei SUA la Bucureşti, Duane C. Butcher a invocat declaraţia fostului secretar de stat Hillary Clinton care susţine că „drepturile homosexualilor sunt echivalente cu drepturile omului şi drepturile omului sunt echivalente cu drepturile homosexualilor”.

La Atena, ambasada americană a fost una dintre structurile care s-a implicat direct în organizarea marşului gay, iar diplomaţii americani au fost printre participanţii la această manifestare. Influenţa lobbyului homosexual nu se limitează la SUA. Diplomaţii europeni sunt întotdeauna dispuşi să-şi utilizeze forţele pentru a promova interesele comunităţii LGBT.

Negociatorii Uniunii Europene au explicat în clar text autorităţilor de la Kiev că organizarea unei parade gay în capitala ucraineană este una dintre condiţiile esenţiale care trebuie îndeplinite pentru finalizarea negocierilor în privinţa acordului de asociere cu UE. Marşul a fost organizat, iar câţiva zeci de activişti gay au fost păziţi de sute de poliţişti care i-au protejat de miile de protestatari care au dorit să împiedice desfăşurarea paradei gay.

În Republica Moldova, negociatorii europeni au reuşit să forţeze alianţa de guvernare să treacă prin parlament aşa-zisa „Lege cu privire la asigurarea egalităţii de şanse”. Partidele din opoziţie le-au dăruit deputaţilor care au votat legea pro-gay un borcan de vaselină ca simbol al modului prin care aceştia au ales să se integreze în „comunitatea europeană”.

Democraţia reală, democraţia participativă nu mai are nicio legătură cu politica practicată în Uniunea Europeană. Sute de mii de protestatari francezi cer ca legea care permite cuplurilor homosexuale să se căsătorească şi să adopte copii să fie supusă unui referendum. Poliţia franceză le răspunde cu lovituri de bastoane şi gaz lacrimogen, folosit inclusiv împotriva bătrânilor, femeilor şi copiilor.

Oricât ar vrea unii filoeuropeni şi filoamericani să se ascundă după deget, realitatea este implacabilă. „Dictatura homosexuală” a devenit o obsesie ideologică a Occidentului, la fel cum „dictatura proletariatului” a fost o obsesie ideologică a URSS. Obsesia cu drepturile şi discriminarea pozitivă a homosexualilor a devenit absolut indisolubilă de practica politică a Occidentului zilelor noastre. În curând vom asista la o scindare definitivă şi irevocabilă a societăţii româneşti. Cu siguranţă, maşinăria de propagandă şi conformismul îşi vor face datoria şi mulţi vor fi de acord cu ideea renunţării la valorile tradiţionale în numele „integrării în Europa”. Cum rămâne cu cei care vor rămâne fideli valorilor tradiţionale şi normalităţii biologice? Ce preţ vor trebui să plătească pentru convingerile lor?

Valentin Mândrăşescu | Vocea Rusiei